1,723 matches
-
prozator, cronicar teatral și jurnalist. Era membru în redacția revistei „Luceafărul”. 9. René Wellek și Austin Warren - Theory of Literature. New York, Hartcourt, Brace and Company, 1949, 403 pagini. 10. Cesare Pavese - Meseria de a trăi. (Jurnal 1935-1950). Traducere, note și postfață de Florin Chirițescu. București, Editura pentru Literatură Universală, 1967, 392 pag. 11. Aurel Martin (1926-1993), istoric și critic literar. A făcut parte din redacția revistei „Luceafărul”.
Întregiri la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4547_a_5872]
-
patru colegi de birou. Iar acum că v-am satisfăcut curiozitatea, lăsați-mă să plec, întrucât am depășit cu zece minute ora la care trebuia să mă întorc acasă. Humanitas Fiction 2013, Colecția Raftul Denisei, traducere din italiană, note și postfață de Mihai Banciu.
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
Dumitru D. Panaitescu], București, Editura Minerva, 1979, p. 29-34. [Foiletonul este datat 8 ianuarie 1943]. 6. Nicolae Bagdasar, Virgil Bogdan și Constantin Narly, Antologie filosofică. Filosofi străini, București, 1943, XV + 574 pagini. 7. E. Lovinescu, Antologia scriitorilor ocazionali. Cu o postfață de Anonymus Notarius. București, Casa Școalelor, [1943], 422 pagini. 8. Ion A. Candrea, Folclorul medical român. Privire generală. Medicina magică. [București], Casa Școalelor, 1944, XXX + 478 pagini. 9. Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii române moderne. [Volumul]1
Emanoil Bucuța și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4506_a_5831]
-
Humpiștea grecească - și toți trei și-au înscris numele în cultura țării noastre. După Pericle și Tache Papahagi, Matilda Caragiu Marioțeanu reprezintă, azi, un centru de referință majoră în lingvistica românească privitoare la aromâni. După cum arată în prefața, introducerea și postfața (istorică) a Dicționarului său aromân, autoarea a scris "despre aromână și despre Aromâni", pentru români, pentru aromâni. A fost scriata Matildei noastre, prietenei noastre, să unească romanitatea greco-balcanică cu cea din Țara Românească nord-dunăreană într-un singur nume emblematic: CARAGIU
Tili by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14934_a_16259]
-
riscă să se întâmple în România anului 1947 dacă Regele Mihai I nu semna actul de abdicare), mai există un motiv pentru care această carte prezintă interes. Universitarul francez Stéphane Courtois, un prieten deja vechi al cercetării românești, argumentează în postfața acestei cărți ("Istoricii neo-robespierrieni și memoricidul") și în alte cărți 2 natură genocidară a comunismului. Raportarea republicii România de dupa 1989 (pe care, pentru obiectivitate, prefer să nu o numesc post-comunistă) la ceea ce s-a întamplat în republică România dintre 1948
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
calificat-o manipulare sub aspectul comunicării publice). Din punct de vedere al conținutului, volumul cuprinde două părți ("Partea întâi. Genocidul", pp. 27-228; "Partea a doua. Memoricidul: de la imposibilul adevăr la mizele justei memorii", pp. 229-379). Acestora li se adaugă două postfețe semnate de Hélène Piralian ("Memoricidul: o crimă comisă neîncetat?", pp. 383-418) și de Stéphane Courtois ("Istoricii neo-robespierrieni și memoricidul", pp. 419-487). Prin urmare, daca prima parte poate fi socotita drept punte de legătură a acestei cărți (2011/2013) cu cea
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
freudiană a unei refulări nocive, ce nu mai putea fi cenzurată. Un freudism schematic a fost de ajuns pentru ca o critică îngăduitoare să considere romanele Subiect banal și Hilda foarte moderne (de o ,supremă modernitate", consideră exagerat Henri Zalis în postfața la reeditarea romanului Hilda, p. 255). Moderne sunt fără îndoială, dar e vorba, astăzi, de o modernitate perimată. Într-o societate postmodernă mult mai relaxată, eliberată de conservatorisme (ca indestructibilitatea familiei, autoritatea incontestabilă a bărbatului, imobilitatea femeii în relația sentimentală
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
a fost publicat recent un volum de memorii, pe Gerhard Csejka editor, critic literar, traducător, redactor de reviste literare, pe Traian Pop la a cărui editură din Germania au apărut între altele, în traducerea lui Dieter Schlesak, care semnează și postfața volumului, cele 11 elegii ale lui Nichita Stănescu. De la Berlin a sosit și Ernest Wichner, directorul Literaturhaus-ului, celebra Instituție unde și Emil Cioran poposise în tinerețe. Poet, eseist și prozator, Wichner este și un neobosit și excelent traducător, colaborînd acum
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
cărei îngrijitor preferase și el, fără a-și justifica filologic opțiunea, textele din 1894. întrucât ediția lui apăruse cu mulți ani înainte, el era, ipotetic, ,hoțitul". Mă refer la cartea A. I. Odobescu, Mihnea-Vodă cel Rău. Doamna Chiajna. Pseudo-kineghetikos. Ediție îngrijită, postfață, tabel cronologic și referințe critice de Teodor Vârgolici. București, Editura 100+1 Gramar, 1997, ediție despre care am adus vorba, în înțelesul subtil al expresiei, când am scris despre superficialitatea autorilor de ,ediții școlare" în elaborarea prefețelor filologice și deci
Ediții școlare?! - II by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/11208_a_12533]
-
Djilas, The New Class. An analysis of the Communist System, Thames and Hudson, London, 1957, 214 p. 3 Milovan Djilas, The Unperfect Society. Beyond the New Class, Methuen, London, 1969, 192 p. 4 Milovan Djilas, Întâlniri cu Stalin (trad. și postfața Dorin Gămulescu), Editura Europa, Craiova, 1990, 152 p. 5 A se vedea, de pildă, Paul Johnson, Stalin (trad. Liliana Donose Samuelsson), Editura Humanitas, București, 2014. 6 Evgheni Zemiatin, Noi (trad. Inna Cristea), Polirom, Iași, 2014, pp. 118-119. Note despre autori
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
cîrteală, care nu l-a amuzat deloc, bunăoară, pe Călinescu. Acum, dacă o iei din nou la răsfoit (în ediția veche sau, mai probabil, în cea din '73, de la Minerva, îngrijită de Rodica Rotaru, prefațată de Mircea Anghelescu și cu postfață, note, comentarii de Ștefan S. Gorovei), e un dicționar onomastic cvasi-fictiv în care ți se pare că s-au strecurat, mai mult ca să te deruteze, cîteva nume care-ți spun ceva. Ordinea pe care o urmează Sion e-aceea a
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
străduința profesionistă a doamnei Georgeta Penelea Filitti, cu sprijinul moral al președintelui Academiei Române, Eugen Simion, al directorului Institutului de Istorie ,Nicolae Iorga", Ștefan Ștefănescu, al Doinei Popescu și al lui Tiberiu Avramescu - menționați cu recunoștință de îngrijitoarea ediției într-o postfață a ultimului volum, ,în loc de încheiere". Au trecut mai mult de treizeci de ani de la începerea ediției Kogălniceanu și, între timp, a murit Dan Simonescu, inițiatorul ediției critice. Îngrijitoarea părții de oratorie a ediției își destăinuie suferințele și necazurile (i-au
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
și faptul că Rilke trăiește, și faptul că știe de existența lui ca poet. Întâmplător, chiar în ziua primirii scrisorii tatălui său, citise copia manuscrisului uneia dintre capodoperele Marinei Țvetaieva, Poema Konța / Poemul Sfârșitului. Va descrie această coincidență uimitoare în postfața la Ohrannaia gramota / Actul de protecție (poem conceput în 1931, ca o scrisoare post mortem adresată lui Rilke). Dimineața citise pentru prima oară Poemul Sfârșitului și, aflat încă sub covârșitoarea lui impresie, primise apoi de la tatăl său scrisoarea cu post
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
id est revărsată în existență: ,Trebuie să punem punct acestei superstiții a textelor și poeziei scrise (...). Sub poezia textelor se află poezia ca atare, fără formă sau text". în pofida faptului că refuză realul - și ajungem la o altă idee din postfața citată inițial - C. Abăluță crede că ,alibiul" ("debusolarea lumii" plus ,reflexul debusolării" în cauză în oglinda conștiinței individului) e în măsură a deveni ,realitate indenegabilă, chiar dacă secundă". Deci aceeași tainică atracție a realului respins, același magnetism al lumii abhorate. De
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
cultivau ca pe un ultim țel, cumva imposibil de atins.” (America) Succesul de care s-a bucurat dintotdeauna F. Scott Fitzgerald pe Vechiul Continent nu e probabil străin de asemenea considerente. Marele Gatsby reprezintă, desigur, cum notează Mircea Mihăieș în postfața romanului, o parabolă a Visului American - însă privită cu ochii noștri de europeni, captivați de un anume miraj optic vizibil la răsăritul soarelui în strâmtoarea Messina și cunoscut sub numele de Fata Morgana: „La urma urmelor, pentru singuratici precum Gatsby
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
își fixează reperele La Casa de pariuri literare apare volumul Dincolo de frontiere. Opere, care adună tot ce a scris Sorin Stoica, unul dintre vârfurile generației 2000, dispărut, din păcate, mult prea devreme. Prefața volumului este semnată de Cosmin Ciotloș, iar postfața de Marius Chivu. Ediția este îngrijită de Cosmin Manolache, Călin Torsan, Victor Jalbă- Șoimaru, un cristian. Revista OBSERVATOR CULTURAL (nr. 393, 22-28 noiembrie) consacră acestui eveniment două pagini de avanpremieră. Este reprodusă prefața lui Cosmin Ciotloș, care scrie: „Despre Sorin
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4134_a_5459]
-
ordona scrisorile, cât și pentru a clarifica ordinea în care Geo Bogza contractează prieteniile din cercul revistei unu, iar mai târziu, printre tinerii de la Alge. Precedat de un „Cuvânt înainte” aparținându-i lui Ion Pop și fiind însoțit de o postfață a Mădălinei Lascu, corpusul epistolarului este bine îngrijit, singurul reproș pe care i l-aș face referindu-se la parcimonia notelor care însoțesc textul. Prea rare și prea succinte, ele nu contribuie suficient la dezambiguizarea anumitor contexte sau aluzii conținute
În actualitate, avangarda interbelică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4169_a_5494]
-
degeaba îi emulează pe clasicii ruși): „I. Negoițescu, într-un articol scris prin 1971 și apărut abia acum într-un volum, spune ceva de Cocteau ! Mi-e rușine, dar eu nu am citit un rând de Cocteau !! Alex. Ștefănescu, în postfața Dulapului, vorbește de un total neștiut de mine, Jorge de Lima !!! Nu ăsta-i baiul. Cum naiba de nu se observă că i-am iubit nebunește (și-i iubesc) pe Verlaine și pe Apollinaire? Cum de nu transpare nimic din
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
se oyeron pasar pájaros (1981), En la casa del padre (1988), Campo de Agramante (1992. În limba română s-au publicat romanele Două zile de septembrie, traducere de Silvia Vâscan, Editura Univers (1970) și Agata ochi de pisică, traducere și postfață de Darie Novăceanu, Editura Eminescu (1979). De asemenea, în revista „Poesis Internațional”, nr.4, 2011, a apărut, în variantă bilingvă, un interviu cu José Manuel Caballero Bonald, realizat de Claudiu Komartin și o selecție de poezii traduse de Rodica Grigore
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
își urmează netulburată artificiile: ,și tu ai trecut prin zile/ cu timpul scos din țâțâni/ când așezai piatra peste/ o altă piatră numind-o grădină/ și-n următoarea clipă dădeai/ buzna la masa de scris/ pregătită să-ți însăilezi o postfață" (postfață la noul manual de grădinărit). Mai există însă, încă o posibilă accepție a acestei persoane a doua generice: aceea a solidarității, a alterității reconfortante - ,viața încă/ mai avea farmec/ și chiar literatura era suportabilă/ când celălalt rămînea încă eu
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
urmează netulburată artificiile: ,și tu ai trecut prin zile/ cu timpul scos din țâțâni/ când așezai piatra peste/ o altă piatră numind-o grădină/ și-n următoarea clipă dădeai/ buzna la masa de scris/ pregătită să-ți însăilezi o postfață" (postfață la noul manual de grădinărit). Mai există însă, încă o posibilă accepție a acestei persoane a doua generice: aceea a solidarității, a alterității reconfortante - ,viața încă/ mai avea farmec/ și chiar literatura era suportabilă/ când celălalt rămînea încă eu..." (o
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
o moarte onorifică), ,unde-ți stă capul îți vor sta/ mîine poemele" (alonzafan II), ,arsă cu fierul roșu să fi fost/ și n-ai fi crezut ca alta să-ți fie bravura/ decît să faci un romance/ din viețile celorlalți" (postfață la noul manual de grădinărit) ,am învîrtit cheița de aur a ficțiunii" (la capătul frazelor curajoase) etc. Cel de-al doilea ciclu al volumului, ingeborg și paul, este net dominat de imagistica morții, a damnațiunii, dincolo de care se prefigurează palid
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
poezie noi valențe ale sensibilității poetei, fiindcă fiecare text constituie un argument în promovarea mitului Edenului. “ În continuare Gabriela Szas a citit poezii din acest volum apărut la Editura Napoca Nova, având ca director pe scriitoarea Voichița Pălăcean-Vereș, care semnează postfața acestui volum, intitulată “ Iubirea nu are început, nici sfârșit“. În continuare Antonia Bodea și Al.Florin Țene au vorbit despre epigramistul Eugen Albu, “un clasic în viață “, cum sublinia Al.Florin Țene, acesta fiind membru al Asociației Epigramiștilor Români și
LA CENACLUL LITERAR RADU STANCA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384727_a_386056]
-
masa trupului cu care ești unit, comunicându-i viața pe care nici un corp nu poate să o dea altui corp.” Prin urmare: „La fel și Dumnezeu este pentru tine viața vieții tale.” Cu asemenea porți înalt ferecate, ne-am adresat postfeței, semnată de Ion Negoițescu, din aceeași arie a exilului. Cu acribie de istoric literar, Ion Negoițescu observă puținătatea domeniului - lirica religioasă - în literatura noastră, numind ca excepții o poezie dedicată Fecioarei Maria de către Dimitrie Bolintineanu și Rugăciune, de Eminescu - acesta
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
Negoițescu, de pildă, vorbea de „un tradiționalism literar de necontestat”, gen Gândirea, prin clasicitatea sa expresivă, altcineva îl aducea în discuție pe Urmuz. Deși poate trimite cu gândul la toți, e clar că E.Brumaru nu seamănă cu nici unul. În postfața prezentei ediții, Al.Mușina îl consideră „un adevărat spirit postmodern”, o încadrare care își are bazele ei teoretice. În fond, mai toți comentatorii au vorbit despre felul în care poetul delimitează prin forța imaginarului un spațiu fictiv, cu reguli și
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]