455 matches
-
toți viermii ăștia pe conștiință, după cum se mai exprimă cîteodată Cucoana? Cam astea sînt lucrurile care le ai de pus în balanță, admirația și simpatia care ulterior gestul tău le va stîrni, pe de o parte, și oprobriul întregii societăți postrevoluționare, dacă n-o vei face, pe de altă parte. Dar tu nu te lăsai încă convins, Potaie, începuseși să visezi draci noaptea, să ai coșmaruri cu toate orașele țării, să te întrebi de ce tocmai tu trebuia să porți crucea pentru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ar fi putut să îndrepte toate astea? Exact cea pe care au găsit-o fiecare cînd s-au văzut cu cuțitul la os. Alipirea la alte grupuri de interese mai mari care în schimbul unor servicii mărunte le-au oferit protecție postrevoluționară. Dacă mai era nevoie s-a mai dovedit înc-o dată că de fiecare dată în situații critice prima componentă politică la care se renunță este doctrina. Trebuie să fii un idealist cu capul în nori dacă nu procedezi în felul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la Linz, costă în jur de 30.000 € iar pentru internarea mamei se plătesc ~500 € /zi. Faxul mai cuprindea colectivele de medici pediatri și chirurgi care se vor ocupa de copil, precum și fotografiile acestora. Extraodinar! Prompt și omenesc! În România postrevoluționară nu te mai aștepți de mult la așa ceva. Mulțumesc Mircia! Până și adresele clinicilor și numerele de telefon erau înscrise. Ba, mai mult, mi se recomanda și o asociație a spitalelor care ar fi putut să sponsorizeze operația. Toate informațiile
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de smarald scoțîndu-și coarnele bourești În semn de protest, de președinte. În Azi, nr. 112, două știri. Prima: „Fepper S.A. livrează Moara Uruială”. A doua: s-a lansat o carte extraordinară, Echipa de sacrificiu, ale cărei personaje sînt membrii guvernelor postrevoluționare conduse de Petre Roman. A doua carte extraordinară, tot de sacrificiu, a fost compusă de domnul Iliescu și oferită colegilor de drum spre Spania, cu autograf. E politică, tehnică, lirică, globală, iar articolul cu semnalarea se intitulează „Lansare de carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
considerate implicit abrogate. O asemenea abrogare indirectă (implicită) poate rezulta din interpretarea ansamblului reglementărilor care reflectă noile realități economice private. Într-o încheiere interlocutorie, Curtea de arbitraj București a apreciat că: Nimeni nu poate afirma că din dreptul nostru pozitiv, postrevoluționar au putut dispărea ca modalități de ieșire din vigoare a unor dispoziții legale desuetudinea și caducitatea". Și chiar dacă abrogarea implicită sau indirectă, desuetudinea ori caducitatea prezintă diferențe pe terenul nuanțărilor teoretice, efectele practice sunt identice 605. Și Curtea Constituțională 606
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
îi denunță pe trădători. Revoluționarii români străbat etapele comune și altor revoluționari europeni. Același scenariu de fraternizare în numele poporului națiune între țărani, muncitori, intelectuali și burghezi, apoi reglarea socotelilor între popor, intelectuali și burghezie, se desfășoară și în Franța. Etapa postrevoluționară este aceea a exilului în Turcia, în Franța un exil marcat de precizări destinate să explice eșecul. După Alecsandri, revoluția ar fi eșuat din lipsa existenței unui ajutor extern. Alecsandri descrie demersul său solitar: "De la Constantinopol, am revenit la Paris
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
capitula: refuz adresat împăratului, refuz pentru unguri și cvasi-refuz adresat emisarilor lui Bălcescu. Prin radicalismul său militant, el pare să clarifice situația transilvană tulbure pe care împăratul o lasă în grija armatelor sale. Nevoia de claritate eroică într-o perioadă postrevoluționară, pe care Alecsandri o califică drept "melancolică", constituie una din temele compozițiilor poetice ale vremii. Ele se revendică dintr-o memorie populară prelucrată savant și recompusă. Poporul a decepționat întrucîtva sau cel puțin legătura intelectualilor cu el s-a dovedit
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
această poveste ca pe o încredințare personală de nestrămutat, Mircea Ivănescu reușește să-l intrige, să-l amuze și să-l exapereze pe Gabriel Liiceanu. La fel de convins ca întotdeauna de adevărurile sale (fără îndoială, nobile și cardinale în cultura română postrevoluționară), Gabriel Liiceanu își confruntă interlocutorul cu câteva dileme culturale și morale deja clasice: în ce măsură lipsa de reacție și compromisul banal reprezintă, în mod ultim, un pact impardonabil și imoral cu un sistem criminal (Mircea Ivănescu declară, pe tonul liber și
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pe marginea unei antologii de versuri din 1989. Echivalând totuși paginile, pp. 1047-1050 din Istorie egal pp. 282-286 din vol. I de la Aula. După o analiză fină și veche numai de douăzeci de ani vin trei rânduri noi despre poeziile postrevoluționare ale Anei Blandiana: "Culegerile de după 1989, Arhitectura valurilor și celelalte, se întorc la tonul personal din A treia taină. Dicția poetică redevine impecabilă iar lirismul, înalt și distant". Daniel Cristea-Enache, O istorie critică (II) Istoria critică a literaturii române. 5
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
conduitei civice. La 1871, în plin dualism austro-ungar, când dominația pajurei bicefale părea să se consolideze, spiritele realiste de felul lui Xenopol ori Slavici nu întrezăreau altă soluție decât o luptă politică și culturală în cadrul existent. În lunga lui restriște postrevoluționară, nici Avram Iancu nu văzuse altă posibilitate decât lupta pe tărâmul justiției și a destinat mica lui avere pentru crearea unei "academii de drepturi". Așa stând lucrurile, se înțelege că discursul lui Xenopol, rostit în prezența multor oameni politici, trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dinspre suferințele reale suportate de victimele violenței. Criticile "sociologice", prin caracterul lor totalizant, împiedică acest lucru: negând orice responsabilitate locală, simplificând etiologia violenței într-o simplă producere socio-economică, ele trimit la speranța într-o iluzorie mare seară 11 când armonia postrevoluționară ar rezolva aceste probleme la urma urmei secundare. Dincolo de reconsiderările politice, pe care mulți cercetători ai violenței în școală le împărtășesc, trebuie să ne ferim de riscul lipsei de acțiune pe care îl implică ele. Acțiunea este posibilă tocmai deoarece
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Ștefan Chiriță, dr. Aurel Zabolotnîi, dr. Adrian Tănăsescu, dr. Adrian Chiroșcă, dr. Nicolae Botezatu, dr. Narcis Gafton, dr. Mihaela Gherman, dr. Rodica Robu, dr. Nicolae Păcuraru, dr. Luminița Costache, dr. Andrei Barbău. Trebuie făcută remarca, referitor la această perioadă imediat postrevoluționară, că managementul devenise extrem de anevoios, datorită vidului de putere centrală creat de mișcarea revoluționară și actelor de insubordonare aproape fățișă din partea unor structuri și a unor oameni din sistem care înțelegeau în felul lor noua situație. Dr. Valeriu Lupu, dr.
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
încheindu-se cu un epilog semnat de Radu Ioanid, care rezumă viața lui Paulescu de o manieră extrem de negativă, aducând acuze chiar și celor care se solidarizează cu opera științifică a savantului. Subliniez științifică, pentru că nimeni în perioada postbelică și postrevoluționară (după 18) nu mai creditează scrierile antisemite paulesciene, considerate unanim ca fiind determinate conjunctural, în contextualitatea epocii în care a trăit și care nu mai au absolu t nici o relevanță astăzi. Ceea ce vexează, oneros aș putea spune, memoria lui Paulescu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la Ambasada URSS, sunt ignorate de cea mai mare parte a unei societăți încă euforice, asupra căreia se revarsă de altfel încă din primele zile o adevărată avalanșă de imagini televizate care afirmă emfatic prezența emisarilor Occidentului în miezul situației postrevoluționare: ziariștii occidentali sunt întâlniți la fiecare colț de stradă și sunt filmați pe teren, se organizează transmisii duplex cu televiziunile occidentale, moartea lui Jean-Louis Calderon e celebrată masiv, botezându-se cu numele lui străzi și școli, prezența militarilor francezi, ajutorul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
este liberă de inferențe subiective. Intențiile ideologice pot fi ușor detectate în alegerea momentului zero. Punctul origo nu este niciodată o alegere arbitrară. Dimpotrivă, semnalează un eveniment în care este injectată o considerabilă doză de semnificații simbolice. Nu degeaba regimurile postrevoluționare aleg să marcheze simbolic desprinderea de "l'Ancien Régimes" prin abolirea calendarului și decretarea unui nou început al istoriei. Paradigmatic în acest sens este stabilirea în 1792 de către Convenția Națională a Primei Republici franceze a "Anului Întâi". Noul punct de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
I. Discursul monofonic (1991-1997). Colapsul regimului comunist prin revoluția română din 1989 urgenta reconceptualizarea trecutului. Totuși, ieșirea din comunism, atât la nivelul societății per ansamblu, cât și la cel al reconceptualizării istoriografice, nu avea să fie rapidă. În anii imediat postrevoluționari, imaginea trecutului românesc a suferit modificări minimale. În pofida faptului că periodizarea marxist-leninistă, pe bază de orânduiri sociale, este eliminată complet, manualul lui H. Daicoviciu et al. (1991) este o simplă reeditare a textului din 1987, cu cosmetizările de rigoare. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pentru a nu perturba imaginea conducătorului), înlăturarea unei pagini întregi alcătuită din citate preluate din cuvântările președintelui, iar restul de o pagină fiind rezultatul cumulat al unor multiple eliminări punctuale. Cosmetizările superficiale aduse textului reflectă supraviețuirea discursului comunist în regimul postrevoluționar, reprezentând o axă a continuității istoriografiei comuniste care, încetul cu încetul, pe măsura îndepărtării temporale de vechiul regim, se va estompa. Manualele succesoare, care spre deosebire de cel al lui Daicoviciu et al. (1991) au fost construite pe fundații noi, au preluat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de mecanismul transferabilității afective dinspre biografia personală înspre regimul socio-politic, idealizarea trecutului comunist survine pe un fond experiențial și pe baza unui stoc de amintiri de primă mână despre realitatea comunistă. Nu același lucru se poate spune și despre generația postrevoluționară de adolescenți născuți după 1989. Neavând ocazia biografică de a trăi în realitatea regimului comunist, membrii acestei generații dețin un stoc de "amintiri" de împrumut despre fostul regim - "memorii second hand", de mâna a doua - dobândite pe cale non-experențială, prin intermediul socializării
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Idealurile sînt scopuri prin excelență nobile (Paul Zarifopol). Odată definite sînt ridiculizate, iar Rusia sovietică, cu idealismul ei bolșevic pustiitor, este ținta predilectă. Un subiect ce-l preocupă este tipul politic, care, se vede, s-a perpetuat și în actualitatea postrevoluționară cu toate atributele sale puse în lumină de redactorul șef al Revistei Fundațiilor Regale: "Din ierarhia naturală a trebuințelor și, prin urmare, a poftelor omului, rezultă că politica, în înțelesul curent, adică activitatea de stat, coincide în bună parte cu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a ne considera ca izvor suprem de autoritate special coercitivă, eliminăm raționalitatea înceată a dreptului obiectiv și general obligator, în favoarea ciomagului cordial. Și o concluzie, ca un semnal de alarmă, ce ne sună în urechi la fel de actual în societatea noastră postrevoluționară, cu totul încă neașezată: "Mai înainte tragedia, de natură publică ori privată, era particularitate rurală; violențele orașului erau îndeobște tarasconade, mai mult ori mai puțin plictisitoare ori amuzante. Acum începe surtucarul a fi sîngeros. Și aici însă noutatea e numai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu aceeași grije ca și ura împotriva bogatului. În revoluțiile recente, fenomenul s-a dat violent pe față". Să nu uităm ce monstruos s-au purtat bolșevicii cu elita Țării și să ne amintim ce se striga pe străzile Bucureștiului postrevoluționar: Moarte intelectualilor! Este o ură care îmbracă falsa haină a unui postulat moral. Condiția civilizației este viața urbană; ruralul este, într-o măsură oarecare, om preistoric, oprit la satisfacerea trebuințelor elementare ale creaturii, prins, cum este, în munca excluziv destinată
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
poate accede la diverse posturi de conducere. Un caz, a cărui carieră politică în prezent este în cădere liberă, a fost/ este Corneliu Vadim Tudor care, prin revista România Mare, metamorfozată și în partid, s-a permanentizat în Parlamentul României postrevoluționare pînă la a fi, inclusiv, membru în Parlamentul European. Un produs politic, lansat mediatic prin Televiziune, a fost și Gigi Becali - e drept, astăzi după gratii, dar mult timp un "model" de reușită pentru mulți români. Totuși, cariera ziaristică, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
bun, cel mai bun), de aceea nu se justifică imitarea unui anumit model, eventual construcția pe baze strict filosofice și /sau politice” (p. 67). Capitolul 2 include următoarele articole: „Principii de elaborare a programelor de protecție socială în România”; „Dileme postrevoluționare în domeniul social”; Necesitatea unei politici sociale cuprinzătoare în România”; „Dimensiunea socială a tranziției la economia de piață”. În capitolul 3 sunt analizate următoarele aspecte: semnificația socială a tranziției de la economia de comandă la economia de piață; reforma sistemului de
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
unui roman captivant. Rănile trecutului nu se vindecă, se estompează doar, iar caracterele rezistă sau nu la marile provocări la care le supune marea ruptură a plecării din Bucureștiul anilor '80 pînă în America de azi și înapoi în România postrevoluționară. Tensiunea romanescă e men ținută vie prin alternarea planurilor, astfel încît începuturile poveștii de dragoste dintre Andi și Carmen se împletesc cu avatarurile ame ricane ale bărbatului fugit înainte, pentru a pregăti terenul în vederea reîntregirii familiei sub auspiciile normalității. Interesantă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
memoria netrucată a trecutului recent sau arhivarea corectă, neresentimentară a literaturii scrise în comunism. Accente. Jurnal indirect (2003) cuprinde o selecție a textelor publicate între 1996 și 2003 în „Adevărul” și constituie totodată un jurnal de campanie, în măsura în care lumea culturală postrevoluționară a fost câmpul de luptă dintre resentiment și diverse forme de cosmetizare, dintre memorie și memorie selectivă. Sunt prinse aici și refractate prin prisma unui scepticism ironic principalele „afaceri” literar-culturale care au ținut afișul perioadei: rezultă un puzzle cu dialectică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]