450 matches
-
naționaliști" și "republicani", formulă lansată de Franco pentru "împăcarea" poporului spaniol după ravagiile războiului civil, și unde și controversatul "Caudillo" își are mormântul. În afară de "ideea" pacificatoare (care putea fi luată în considerare și de controversatul Raport Tismăneanu pentru liniștirea spiritelor "postrevoluționare" din România), Valle de los Caidos atrage prin monumentala Basilică, ce depășește în dimensiuni pe cea de la Roma și având o cruce înaltă de nu mai puțin de 152 metri! Ultima mea acțiune importantă a fost participarea la o reuniune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
devină un scop suprem. Nu l-a atras nici ce i s-a părut a fi slugărnicie față de occidentali. A văzut într-asta o veselă vasalitate pe seama căreia se trecea de la un stăpân extrem la altul. L-a dezgustat „ciocoismul postrevoluționar” (298) și schimbarea la față a prudenților de odinioară: „S-ar zice că niciodată, de la Ștefan cel Mare încoace, n-am avut atâția oameni curajoși!” (285). Cu mare îndrăzneală, aceștia „s-au năpustit împotriva comunismului după căderea comunismului” (282). Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
emoționează dorința lor vădită de a se lipi de noi cu orice prilej și de a extinde cât mai mult posibil, întinzându-și nu o dată și gâtul, suprafața de contact. * „Prietene, prietene cu blană”, îi spun adesea - în penuria asta, postrevoluționară, de prieteni bipezi - mai degrabă cu seriozitate decât glumind, cu simpatie și sincer respect, motanului cel mare. * Demnitatea distantă a motanului cel mare mă complexează. Degeaba mă „prostesc” în fața lui, încercând să-i storc un strop de bunăvoință: rămâne imperturbabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Simt nevoia să-l apăr pe Tudor Vianu până-n pânzele albe, împotriva oricui, chiar și împotriva lui N. Steinhardt, mai ales când acesta procedează incorect. Eroarea lui e cu atât mai primejdioasă cu cât a făcut numeroși pui în publicistica postrevoluționară. Un citat din Barbara W. Tuchman mi se pare că ar putea fi util aici: „Carol a domnit într-o perioadă de dezastre, însă, în toate timpurile de acest fel, rămân locuri neatinse, pline de frumusețe și joc, muzică, dans
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi niciodată absolut, nu poate distruge o întreagă societate sau un întreg popor. Ar fi un nonsens ca tocmai cei care plătesc prețul salvării celorlalți să ceară alte jertfe umane, sacrificarea altor categorii sociale. * Una din marile surprize ale perioadei postrevoluționare a constituit-o, după o relativă atenuare a lor în a doua jumătate a anilor ’80, reintensificarea și supraintensificarea sentimentelor ultranaționaliste, șovine, defularea lor învolburată: ca și cum până în 1989 Ceaușescu nu ne-ar fi ținut, și din acest punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
are dreptul să-și schimbe convingerile, mi se spune. Orice om onest și serios, aș adăuga, căci altfel riscăm să deschidem larg porțile (le-am și deschis oricum, de mult, imediat) turmei de rinoceri, oportunismului. * Între disidența prerevoluționară și ciocoismul postrevoluționar n-ar trebui să existe nici o legătură. Și totuși, uneori, există. * Deși de la Aristotel încoace știm că omul e un zoon politikon, nu mică ne-a fost totuși mirarea văzând ce animale politice au putut să răsară din rândul scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
zidul catedralei, într-o toamnă târzie, în timpul copilăriei tale și despre care ai scris atât de frumos în După-amiaza de sâmbătă. Salve!” * „ - Iar eu sunt fetița aceea, moartă la vârsta de un an, despre care ai aflat citind o biografie postrevoluționară a mamei mele, tovarășa Ana Pauker, și pentru care, impresionat de obscura și scurta mea existență, ai decis să te rogi, după exemplul lui Lebedev...” * „Of, ce m-a zgâlțâit cutremurul cel mare! Eram îngropată de nici doi ani când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu această "logică albastră" că mi-am descoperit, pentru CV, o nouă funcție, de care nu știam: am fost și""primar" la Santiago de Chile, capitală cu 5 milioane de locuitori. Bravos! Așa stând lucrurile, "i-am luat" pe primarii postrevoluționari ai "Cetății lui Bucur" Halaicu, Lis, ...escu și distinsul Oprescu!) ...Schițați eventualele acte preparatorii ale acestora, în vederea excursionării și luați situații de influențare pozitivă dacă va fi cazul, pentru a se reîntoarce în Ceahlău. TELEGRAMĂ STRICT SECRET Expeditor MIDIA Urgent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
practicii pedagogice. Inutil să mai precizez că, în cei cîțiva ani cîți au mai rămas pînă la Revoluție, beneficiarii studiului n-au apelat la vreuna dintre soluțiile propuse! De altfel, lucrurile au mers aproape la fel de prost și în primul deceniu postrevoluționar, începînd să se amelioreze abia odată cu creșterea rolului departamentelor pentru pregătirea personalului didactic din universități 1. 1.Vezi o prezentare extinsă a acestei cercetări în capitolul „Funcția modelatoare a profesorului - plecînd de la cîteva investigații”, în Antonesei, 2005, pp. 153-183. Relația
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
Tandră... Naivă... Tristă..., compusă din Era muzicii lejere (1996), Poeme supărate rău (1996) și Legiada... Ghid artistic și turistic, pentru spațiul euristic (1998), subsumează bună parte din creația acestor ani. Tentat de dorința corijării vieții sociale și cultural-morale a României postrevoluționare, Ț. se transformă într-un vehement moralist. Când depășește versificarea unor percepte morale, știe să găsească în modalitățile satirei, ale absurdului și ale viziunii pseudoinfantile deschideri notabile către o afirmare surprinzătoare. Același lucru e vizibil și în volumul Un abecedar
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
1990) se spune: „Acum, «de bună voie și nesiliți de nimeni», vă rugăm să ne spuneți tot ce vă doare și vă bucură; numai așa, prin promovarea unei temeinice publicistici, vom învăța democrația”. Făcând parte din noul val al revistelor postrevoluționare, T. încearcă să se impună prin repunerea în circulație a unor valori îndelung martirizate de dictatură. Este retipărită Doina lui Mihai Eminescu, se reproduc articolul marelui poet despre Basarabia, fragmente sugestive din Rugăciunea unui dac ori din Viața lumii, poemul
TIMPUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290180_a_291509]
-
Adrian Cioroianu, Cristian Ghinea, Cezar Paul-Bădescu, Andrei Manolescu, Matei Martin, Simina Sora. D. dorește să ofere, pe o structură eterogenă, de magazin intelectual, un model de revistă dinamică, în paginile căreia să se regăsească o mare parte din propunerile vieții postrevoluționare: politice, sociale, morale, comportamentale, economice, estetice. În acest sens, sunt realizate, începând cu numărul 15 din 1993, numere tematice cu subiect dinainte anunțat, la care participă interlocutori din cele mai diverse câmpuri: scriitori, sociologi, istorici, oameni de știință, politicieni, ziariști-comentatori
DILEMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286762_a_288091]
-
petrecut Revoluția, în toamna aceluiași an exilații noștri erau la Paris, iar mai târziu vor ajunge la Londra sau la Bruxelles. Marea istorie a recuperării folclorului și mai ales noul concept de apreciere a poeziilor populare sunt sincrone cu episodul postrevoluționar și sunt strâns determinate de experiențele și de situația elitelor românești în exil: contacte, schimburi culturale, acces la medii de apreciere și la foruri de consacrare internaționale. La Paris, poeziile populare românești pătrund la Collège de France: Jules Michelet și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
literelor" o constituie în egală măsură dorința unei culturi emergente de a fi recunoscută la Paris și interesul elitelor pariziene de a-și impune interpretarea și de a-și apropria o "marfă" spirituală. Așadar, ca să înțelegem cum a perceput generația postrevoluționară poezia populară trebuie să căutăm în afara câmpului românesc și să ne întrebăm care era agenda culturii franceze. Jules Michelet definește încă din Le Peuple 55 ceea ce caută: un model al democrației fondat pe solidaritatea voluntară, pe care o numește "fraternitate
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
putem da două răspunsuri - sau două explicații - pentru această "ratare". La prima vedere, a fost vorba de o proastă sincronizare. Regimul monumentalizării a fost descoperit prea târziu în cultura română. Cei douăzeci de ani pierduți până la ocazia creată de episodul postrevoluționar în 1849 au făcut ca universul său de reprezentări să fie asimilat aproape simultan cu un alt regim de producție și de apreciere a operelor, bazat pe dezvoltarea vocațiilor individuale. Sub impresia ideilor revoluționare, societatea românească a devenit sensibilă la
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pe unele documente anterior clasificate, cum ar fi schimbul de scrisori dintre Ceaușescu și Reagan. Afirmăm însă că o relectură în prezent ar aduce unele clarificări. Pentru aceasta, intenționăm să facem o comparație între diplomația românească dinainte de 1989 și cea postrevoluționară, din punctul de vedere al atitudinii față de relațiile româno-americane. Dacă pentru ultimii ani ai epocii comuniste dispunem de acest document important, conținând informații din interiorul ambelor tabere, pentru perioada postrevoluționară nu ne putem baza decât pe luările de poziție și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
facem o comparație între diplomația românească dinainte de 1989 și cea postrevoluționară, din punctul de vedere al atitudinii față de relațiile româno-americane. Dacă pentru ultimii ani ai epocii comuniste dispunem de acest document important, conținând informații din interiorul ambelor tabere, pentru perioada postrevoluționară nu ne putem baza decât pe luările de poziție și documentele oficiale, întrucât, după știința noastră, nici un element din sistemul de luare a deciziilor nu a făcut confesiuni credibile pe acest subiect. Vom începe însă, desigur, cu o punere în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sunt un indicator elocvent pentru stadiul relațiilor dintre două țări; în același timp, ele nu au nici o însemnătate dacă nu se bazează pe munca „de bucătărie”, concretă, a celor din eșaloanele inferioare. într-o oarecare măsură, conducerea politică a României postrevoluționare a menținut această valorizare exagerată a vizitelor oficiale, văzute ca un semn de extremă prețuire din partea celuilalt stat; același Răceanu oferă un exemplu grăitor în 1999 (în „Câteva considerente pe marginea relațiilor româno-americane”, Sfera Politicii, nr. 66, http://www.dntb
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în acest domeniu” (p. 329). „Cunoașterea situației reale” înseamnă, desigur, recurgerea exclusiv la surse oficiale. Una dintre obsesiile regimului Ceaușescu a fost dorința vizitatorilor străini de a se informa din surse independente, fapt subliniat în numeroase rânduri. Din păcate, evoluțiile postrevoluționare nu atestă o schimbare radicală a modului în care este percepută la București chestiunea drepturilor omului. Pașii au fost lenți în ceea ce privește atât drepturile minorităților etnice, cât și libertatea religioasă (în continuare, unele culte nu sunt recunoscute, incidentul diplomatic din 1997
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în 1999-2000, preferința pentru partidele postcomuniste (moștenitoare ale PCR, în terminologia autoarei: PDSR, PRM, PSM) sau doar pentru PDSR se explică, între altele, dincolo de încrederea în Ion Iliescu, prin neîncrederea în instituțiile democratice și nostalgia după comunism. Pentru perioada imediat postrevoluționară, aceeași autoare oferă date în Românii după ’89. Și în acest context, e de remarcat că teoria situației istorice cu privire la sistemul politic românesc nu poate fi respinsă a priori. Ar rămâne neexplicate nenumărate elemente dacă am considera că discontinuitatea instituțională
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de renume mondial în ipostaze porno (cum orice tractorist și-ar fi pus-o în cabina sa), Sergiu Nicolaescu fumând o țigară la mormântul maeștrilor săi, cuplul Ceaușescu, din nou Savanta mângâind un vibrator cu zâmbetul pe buze, apoi fețele postrevoluționare. Ion Iliescu e un alt favorit al lui Ion Bârlădeanu. Iliescu în fața mulțimilor, lângă Marx, Lenin și Păunescu, Iliescu imprimând bani falși în noua economie de piață, Iliescu între steagul PCR și zvastică, Iliescu pe post de Ceaușescu. Petre Roman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
aducem argumente care să contracareze asemenea analize istorice lucide ale comunismului românesc și ale implicării elitelor intelectuale în menținerea ori în dărâmarea regimului totalitar al lui Ceaușescu. O altă temă de meditație ar fi și rolul elitelor intelectuale ale României postrevoluționare în apărarea valorilor democratice în fața revirimentului tacticilor și strategiilor comuniste din ce în ce mai puțin mascate. Sunt oare intelectualii mai puțin alienați în România de azi? Capitolul 4 Reprezentări heterotopice: între localizările reale și cele imaginare ale României La frontiera dintre Balcanism și
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
zgomote puternice care sugerează evenimentele sângeroase din decembrie 1989. Actul al III-lea descrie haosul care a urmat după prăbușirea dictaturii ceaușiste. Personajele vorbesc în același timp, se ceartă și aproape explodează de emoție. Comunicarea verbală e haotică, sugerând convulsiile postrevoluționare ale României. 293 Kenneth Jowitt, The New World Disorder: the Leninist Extinction, University of California Press, Berkeley, 1992, p. 78. 294 Julian Anthony Stuart Hale, Ceausescu's Romania. (A Political Documentary), George G. Harrap & Co Ltd., London, 1971, pp. 7-8
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Pleșu mi-a spus că, dacă accept să fiu ministru, se duce la Președinție”tc "„Pleșu mi‑a spus că, dacă accept să fiu ministru, se duce la Președinție”" Al 91-lea ministru de Externe al României și al optulea postrevoluționar, Mihai-Răzvan Ungureanu este un politician norocos. A semnat Tratatul de Aderare a României, iar în ianuarie 2007, sub mandatul său, țara noastră va deveni membră a UE. Biroul lui Mihai-Răzvan Ungureanu nu se deosebește cu nimic de cele ministeriale. Aceleași
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
momentului. Personal, regret că lectura Xilofonului în anul de grație 2004 îmi dezvăluie o poezie doar foarte familiară, recognoscibilă întrutotul propriei sensibilități, și că, de fapt, nu pot citi, de pildă, extraordinarul poem Plicty, cu ochiul neofit al cititorului imediat postrevoluționar. Acel cititor care (chiar profesionist fiind) remarca, jumătate încurcat, jumătate entuziast, tipul de "depoetizare" practicat de Simona Popescu, cea care își permitea să "frângă" fluxul liric prin inserturi prozaice, citate diaristice, răspunsuri de anchetă și alte strategii textuale adjudecate apoi
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]