1,360 matches
-
poate exista o coerență în diversitate. Unicitatea poate aduna ceea ce este risipit, protejând în același timp specificitățile elementelor ce o constituie. Puterea-pedagogică este de ordinul unității, autoritatea-inițiatică trimite la unicitate. Altă formă de socializare, spuneam, prin aceea că autoritatea, în loc să postuleze vidul (în sens peiorativ), recunoaște că există acolo, în acolo (Dasein), ceva ce trebuie să fie scos la lumină. A acompania. Autoritatea servește, în acest sens, drept revelator al Ființei colective. Dincolo de verticalitate, ea pune accentul pe imanența lumii. Imanentism
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
acest fapt. Pentru artist acest context devine însă o nișă favorabilă promovării demersului plastic conceptual, o modalitate de a scăpa de spațiul galeriilor 35. Dacă Malraux identifică muzeul cu "teritoriul existenței depline, neîngrădite a operei de artă", asemenea vieții formelor postulate de H. Focillon în lucrarea cu același nume36, pentru Gucht spațiul muzeal dedicat artei contemporane devine "un asamblaj ludic de forme asemenea spațiului ludic propus de M. Duchamp sau a "tablourilor capcană" propuse de Spoerri, în fapt asamblaje de forme
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
în disfuncții fiziologice ce includ deteriorarea sistemului imunitar (Miller G. E., Cohen S., Ritchey K. E., 2002) și hipertensiune, boli coronariene, diabet, obezitate și boli de metabolism. Modelul psihanalitic Prima teorie a lui Freud (1896) pentru o etiologie a nevrozei postula necesitatea unei traume externe. Deși a continuat prin a-și dezvolta psihologia în termeni de conflicte infantile, a rămas interesat de nevroza traumatică, mai ales de ceea ce el numește "nevroza de război". Cuvântul "trauma" este derivat din greacă, unde înseamnă
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
arhaice, frumuseți specifice, tradiții și cutume sleite de mult și care, pensionate fiind, au dreptul cel puțin la o „secularizare amiabilă“. Trăim în reveria Căderii, cu prezentul ca sfârșit perpetuu (ceea ce ne oferă un sprijin ideal „împotriva tentației optimismului revoluționar“), postulând „invariabilitatea naturii umane, iremediabil sortită decăderii și corupției [...] Adesea reacționarul nu e decât un înțelept versat, un înțelept interesat care, explorând politic marile ade văruri metafizice, scrutează fără slăbiciune sau milă dede subturile fenomenului uman pentru a-i proclama hidoșenia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
comunism, bruma elitară a fost educată să-și vadă de cultură, adică să-și sape singură groapa și să lase puterea pe seama grobianismului domi nator. După aceea, mizeria postceaușismului a carica tu rizat grotesc politicul, a diabolizat activismul și a postulat omnipotența calibanismului, a fărădelegii ca lege, a simbiozei guvernare- interlopi ș.a.m.d. După suav-ridicol-înduioșătoarelor tentative post ’89 de „participare la viața Cetății“ gen Paleologu- Pleșu-Dinescu-Caramitru-Dan Grigore, după tristețea falimentară a tensiunilor AC-PAC, Blandiana-Rațiu- Manolescu, după experiențele tip Stelian Tănase
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Dumnezeu În toate. Nu spuneți Doamne, Doamne!, dar, fie că vorbiți despre un film, o carte, un peisaj sau o fațadă frumoasă, un amurg sau un copil care zîmbește, toate conversațiile voastre să fie magnetizate precum acul busolei și să postuleze prelungirea acestei vieți În eternitate, Întru Prezența suverană și permanentă a lui Dumnezeu“. M-am aruncat oare În genunchi la picioarele patului ca să-i mulțumesc lui Dumnezeu că m-a condus pînă la Tina? Cred că da. În genunchi În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și-a găsit expresia... Refuzînd deopotrivă „exclusivismul poporanist”, ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe - nu l-a agreat prea mult pe „liricul”, „ruralul”, „evocatorul” Sadoveanu), Vinea respinge panaceul artistic al „formulei singure”. Admirația postulată de adepții tradiționalismelor ideologice e asimilată unui parazitism mistificator și veleitar: „Scriitorii-ciuperci de prin codrul lui Sadoveanu au apucăturile acelor cameriști care fură batistele și cămășile din scrinul contelui pentru a purta blazon la complectul periferic”. Pe ansamblu, avem de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nativ. În fond, Urmuz satisface o tinerețe pornită pe frondă și negare absolută. Sub semnul lui trăești un nihilism liric, o oscilare între invenții scenice și verbale și teoretizări strict logice”; Ca în Ultimul om de Max Picard, „fenomenul magic postulat de Urmuz indică o conexiune reală, generatoare între creatură și nume”; Urmuz și Rimbaud „au început un război, amîndoi, cu gîndirea, cu formele și tiparele stabilite de milenii, și vai de acela ce cade în mîinile unui Dumnezeu de biologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
averi, bani, profit, tranzacții, violență, alienare etc.), deși este pe de-a-ntregul reificată. Posesia absoarbe ființa pe care mai întîi o prelungește: este proteza ei mecanică” (p. 530). Respingînd „caracterul exclusiv parodic” și „caracterul exclusiv amuzant” al scrierilor lui Urmuz postulat de o parte a criticii tradiționale, Nicolae Manolescu afirmă caracterul autonom, coerent și individualizat al „universului urmuzian”: „astăzi sîntem mai aproape de convingerea că există un univers urmuzian deopotrivă de substanțial și constituit ca acela, să zicem, al Hortensiei Papadat-Bengescu”. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gang bang din filmele porno la modă, difuzate pe Canal+. Ca un omagiu adus lui Karl Marx, care punea În centrul sistemului său, ca pe o entelehie toxică, enigmaticul concept de „scădere tendențială a ratei profitului”, am fi tentați să postulăm, În centrul sistemului libertin În care intraseră Bruno și Christiane, existența unui principiu de scădere tendențială a ratei plăcerii; ar fi și superficial și inexact. Fenomene culturale, antropologice, secunde, dorința și plăcerea nu explică În fond aproape nimic din sexualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și timp, așa cum filosofa și Mihai Eminescu în Sărmanul Dionis („Nu există nici timp, nici spațiu”). De asemenea in textele citate de Mircea Eliade în Yoga nemurire și liberate se observă că brahmanii, considerând că Sinele și lumea sunt veșnice, postulează posibilitatea regăsirii lumilor pierdute și a Sinelui: „Acela al cărui spirit este concentrat, purificat, limpezit, își întoarce spiritul către cunoaștere prin amintirea reședințelor anterioare”. Buddha acorda o mare importanță memoriei, înșiși zeii pierzând condiția divină atunci când memoria se tulbură (amnesys
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
cele două trebuie să se instaureze un dialog constant, evitând ca ideea să ajungă să se separe de realitate. Este periculos să se trăiască numai în împărăția cuvântului, a imaginii, a sofismului. De aici se deduce că trebuie să se postuleze un al treilea principiu: realitatea este superioară ideii. Aceasta implică evitarea diferitelor forme de tăinuire a realității: purismul cu iz angelic, totalitarismul de tip relativist, nominalismul ostentativ, proiectele mai mult formale decât reale, fundamentalismele anacronistice, eticismele lipsite de îngăduință, intelectualismele
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
încăpățîneze, că locul său de la masa de joc a fost păstrat cald." Robin ascundea, cu discreție, că Revoluția Bolșevică a pornit de la un pariu hazardat, pus, la o întrecere bahică, împreună cu un agent al serviciilor secrete nemțești. Agent care postula că o mișcare populară nu poate fi, niciodată, declanșată de o per- 222 DANIEL BĂNULESCU - Ba da. Tocmai ședeam într-o rână și plănuiam cum să mă sinucid... Acum dacă ție tot ți-a venit ideea asta... - Nu, zău, vorbesc
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
selectate pentru a corespunde liniei politice a Partidului Comunist. În viziunea noii Puteri, cultura Își pierdea rolul tradițional și era transformată Într-un instrument de propagandă, de influențare și manipulare. În privința minorităților, se aplica formula lui xe "Stalin"Stalin, ce postula cultura națională În formă - este vorba În primul rând de limbă - și socialistă În conținut. Datorită acestui fapt sunt editate În idiș lucrări de propagandă comunistă sau antisionistă etc. Păstrând cumpăna dreaptă, nu se pot minimaliza sau ascunde și anumite
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
au fost întocmite simultan două explicații antagoniste și exclusive una în raport cu cealaltă. În știință, o astfel de dualitate e cît se poate de banală. Admit că, prin comparație, concepția societății de masă e întrucîtva simplă, ca să nu spun simplistă. Ea postulează că individul e o citadelă inviolabilă în care ceilalți, prin sugestie, pătrund pentru a o distruge și a o antrena în mijlocul aluviunilor mareei colective, impulsive și inconștiente. Ideea pare demodată, deloc conformă cu complexitățile istoriei contemporane. Totuși, n-ar fi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu sunt dispuse să se supună unei autorități mondiale, decât în condițiile în care ar putea eventual să o monitorizeze. Pe de altă parte, ideea unui cod constituțional internațional încalcă, în mod direct, principiul egalității suverane a statelor principiu care postulează o egalitate deplină între toate țările, indiferent de opțiunile lor politice, sociale sau de formele de guvernământ. Există, desigur, și nu se poate contesta de nimeni, o anumită influență crescândă a principiilor democratice ale dreptului constituțional, care astăzi au devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
minoritare cu statut juridic care să le îndreptățească să exercite drepturi deasupra membrilor și împotriva lor, sau care să exercite în numele lor drepturile și libertățile prevăzute 6; ● Egalitatea în drepturi și nediscriminarea; preluând acest principiu general al dreptului internațional, Convenția postulează obligația statelor părți de a garanta persoanelor care fac parte din minorități egalitatea în fața legii și protecția egală a legii și de a interzice orice discriminare bazată pe apartenența la o minoritate; de asemenea, Convenția prevede angajamentul statelor părți de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
o sarcină pentru care G.W.F. Hegel (1770-1831), în răspăr față de Kant, s-a simțit îndatorat. „Pentru noi - spune el - trebuie să fie o preocupare serioasă aceea de a cunoaște planul Providenței, mijloacele și manifestările ei în istorie”3. Postulând evoluția istoriei universale către o conștiință a libertății 4, Hegel omologhează istorist teza paulinică după care politica ecclesiei se rezumă la o explozie pneumatologică a libertății 5. Dacă presupoziția sa este că adevărul (sinonim cu divinul) cuprinde dialectic în esența
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
astfel a unor enunțuri indecidabile într-un sistem axiomatic deductiv și necontradictoriu îi demonstrează incompletitudinea 1. Cea de-a doua teoremă a lui Gödel afirmă imposibilitatea demonstrării noncontradicției unui sistem clasic prin mijloacele sale interne finite (pe care Hilbert le postulase). Alături de teorema Löwenheim-Skolem din teoria modelelor, Gödel a reușit să pună în evidență nu doar limitele metodei axiomatice, ci și limitele monismului metodologic, trădat de idealul utopic al totalizării formale și al autofundării cunoașterii științifice după niște reguli logice, universale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o descriere a lucrării Providenței din perspectiva rațiunii discursive, transferată în tărâmul autocunoașterii infinite. Este o poziție care dizolvă „gnostic” tensiunea așteptării liturgice a vieții eshatologice 1. Hegel nu fixează ierarhii stricte ale moralei (cum este cazul lui Aristotel), ci postulează - într-un fel apropiat de filozofii politici scoțieni din secolul al XVIII-lea - o convergență transversală a multitudinii de scopuri specifice umanității. Caracterul arbitrar al acestor proiecte individuale este unificat într-o traiectorie benignă, guvernată de marea Idee a istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
vorbite, discursuri hegemonice, interpretări normative dominante, autoritate morală. Impunerea de semnificații lumii materiale este una din principalele forme de putere, în joc fiind interesele grupurilor puternice în raport cu grupurile mai slabe, încorporând interesele acestora din urmă în cele dintâi. Ipoteza deterministă postulează ideea potrivit căreia există câteva forme de determinare susceptibile a fi cunoscute, cea mai familiară fiind cea de cauzalitate: orice efect al realității este produs de anumite cauze. Această ipoteză este condiția sine qua non a științei, deoarece ea cercetează
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
între obiect și subiectul cunoscător. b) Dialogica presupune existența a două forme contrare ale cogniției, potrivit formulei lui Pascal: "toate lucrurile sunt cauze și cauzante, completate și completante, mediate și imediate". Această caracterizare dialogică a realului cognoscibil trebuie să fie postulată fenomenologic prin interacțiunile sincronice și diacronice, organizate și organizante, trăsături de bază care duc la modelarea realității și la acțiuni care exprimă cunoașterea fenomenelor. c) Caracterul recursiv al cunoașterii fenomenelor ține cont de interdependența asumată între fenomenul perceput și cunoașterea
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
instaurarea și extensia progresivă a votului cu majoritate calificată (față de unanimitate), alegerea directă a P.E. Dar cu toate aceste realizări, U.E. rămâne, totuși, fondată pe cooperarea între guvernele statelor membre. Concepția interguvernamentalistă este accea care se opune concepției federaliste. Ea postulează cum să fie dinamicile instituționale supranaționale, și anume guvernele naționale să fie acelea care rămân principalii actori de integrare europeană. Instituțiile europene exercită anumite funcții, dar ele nu constituie factorul determinant în această integrare. Această teorie s-a dezvoltat, începând
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
fiecărei negocieri, pentru problemele cel mai importante, este rezultatul regulii unanimității. În această perspectivă, construcția europeană rezultă în mod unic prin calculul intereselor naționale, și nu din emergența interesului general. Funcționalismul s-a dezvoltat între cele două războaie mondiale și postulează teza potrivit căreia statele membre care nu reușesc să gestioneze eficace afacerile internaționale, atunci ele sunt incapabile de a defini și de a continua împreună pentru realizarea binelui comun. Din această incapacitate statală rezultă necesitatea de a se crea agenții
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
care se conformează sunt acceptate; cele divergente - respinse. Alternativele nu trebuie cântărite: fiecare alegere este deja făcută. Nici o întrebare nu rămâne fără răspuns; spectrul amenințător al incertitudinii e înlăturat. Modul de gândire dogmatic are multe în comun cu cel tradițional. Postulând o autoritate care este sursa întregii cunoașteri, încearcă să mențină ori să recreeze minunata simplitate a unei lumi în care perspectiva dominantă nu e supusă îndoielii sau problematizării. însă tocmai lipsa simplității îl diferențiază de modul de gândire tradițional. Lipsa
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]