1,960 matches
-
Marea Britanie pentru reabilitarea lui Alan Turing, un excentric timid, care purta adeseori o mască de gaze, pentru a evita alergia la fân, atunci când se plimba cu bicicleta. În 2009, premierul britanic din acea vreme, Gordon Brown, i-a prezentat scuze postume, recunoscând în mod public că matematicianul a fost tratat "într-un mod oribil" de către autorități. În 2012, anul centenarului nașterii lui Alan Turing, 11 oameni de știință britanici, inclusiv celebrul Stephen Hawking, au cerut anularera condamnării aceluia pe care ei
Matematicianul care a spart codul ENIGMA, amnistiat. Vezi de ce era acuzat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62850_a_64175]
-
trag, din lava ce-a luat/ în sine priveliștea și-mprejurarea, lăsînd/ pe loc apneea, absențanfricoș ată, de eclipsă” (Fulger); „Ne priveau apoi lacomi văpăile colorate din palme” (Printre cei primejdioși); „O piatră căzînd prin vidul cosmic, arsă de tot, postumă. Tristețea-i lipitură de pe flăcări” (Interiorul lucrurilor); „ai voie să bei/ în sinea ta pentru focul devorator” (Politețe). Astfel s-ar putea explica senzualitatea nesățioasă, transferată în imagerie, a poetei. Focul posedă o dublă semnificație simbolică, în funcție de modul în care
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
în cele mai diferite medii fără să se știe de fapt cine le scrisese; mai mult, nu s-a îngrijit niciodată de editarea lor, deși a trăit pînă la o vîrstă înaintată, așa încît cea dintîi ediție Conachi va apărea postum, scoasă de fiica poetului în condiții filologic discutabile, mai degrabă ca un act de pietate filială. Social vorbind, pe Conachi l-au interesat condiția sa de mare boier, de om politic proeminent (coredactor al Regulamentului Organic), de erudit și, între
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
nici o clipă că instrumentul poetic forjat în acest scop avea să folosească după el întregii literaturi române. Ingenuitatea cu care a procedat la această capitală reformă uimește cu adevărat abia astăzi. Nu a căutat faimă literară, cu atît mai puțin postumă (aceasta trebuie să-i fi fost absolut indiferentă): a dobîndit-o însă în mod natural și pentru totdeauna. Inventînd un nou tip de limbaj poetic, Conachi n-a procedat însă ca un inspirat, ci ca un om de cultură; poetul a
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
Ce mă nedumerește un pic este principiul după care Eugen Simion își stabilește alianțele intelectuale. Trei ar fi direcțiile mai noi ale exegezei lui Creangă. Prima e aceea radical etică (ilustrată strălucit de Valeriu Cristea, în Despre Creangă și Dicționarul postum al personajelor lui Creangă). De aici, portretul sângeros care se ascunde sub imaginea unei etanșe jovialități. Cea de-a doua, riguros estetică, e susținută de Ion Negoițescu și, mai recent, de Mihai Zamfir (într-un remarcabil eseu publicat la finele
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
Dumitrescu- Bușulenga, Savin Bratu, Nicolae Manolescu (capitolul din Istoria critică), George Munteanu, Mircea Scarlat, Const. Trandafir, Mircea A. Diaconu. Apărea, în 1979, eseul lui Valeriu Cristea și apoi marele dicționar al personajelor lui Creangă al aceluiași (1999), din păcate operă postumă. Se pierd acestea în divagații? Greu de admis. Cartea din 1979, Valeriu Cristea și-o deschidea cu citatul amintit din G. Călinescu, așezat ca moto, polemizând astfel din pornire, explicit, cu marele predecesor, respingând prin demersul propriu teza acestuia că
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
mulți dintre condeieri, postumitatea lui Grigore Vieru e neverosimilă... Dacă unii dintre confrați, de aici sau dincolo de Prut, îi contestă valoarea, mulțimea continuă să fie fascinată de poezia și de personalitatea lui Grigore Vieru. Tind să cred că destinul său postum a început să fie simțit încă în timpul vieții, iar dispariția sa fizică, tragicul accident în urma căruia poetul și-a găsit sfîrșitul, precum și ideile ce s-au vehiculat în legătură cu un posibil asasinat comandat politic, au avut harul de a sensibiliza opinia
Cîteva considerații pe marginea postumității lui Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5430_a_6755]
-
și opera lui Grigore Vieru consună cu aspirațiile națiunii pe care a reprezentat-o. Calitățile și slăbiciune caracterului său se suprapun peste cele ale poporului din care a făcut parte. De aici pleacă și receptarea cu totul extraordinară antumă și postumă a operei și personalității sale. El a stimulat orgoliul masei, a crezut în superioritatea națiunii sale. Or, orgoliul colectiv este un motor care pune popoarele în mișcare. Un popor lipsit de încredere în destinul său va fi umilit și sărăcit
Cîteva considerații pe marginea postumității lui Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5430_a_6755]
-
înfruntări din epopee adoptă ritmul și măsura din Mihnea și baba, episodul cavalcadei; spontaneitatea vitală a scriiturii poetice se manifestă în construirea deliberată de imagini grandioase; uneori prețul este sacrificarea exactității prozodiei, așa cum va face și Eminescu în marile poeme postume. Descriind Dacia de vis ca pe un paradis terestru, descriind lumea cerului și a iadului, Bolintineanu se simte la el acasă: nimeni pînă atunci nu încercase așa ceva. Romantismul debordant și fastuos prindea pentru prima oară formă în limba română în
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
într-o relație simbiotică cu lumea lui. Existența sa este absorbită de lumea filmului, astfel încât, în momentul în care este concediat, reperele sale continuă să rămână cinematografice. Și aici se află subtilitatea lui Veiroj, care-și „condamnă” personajul la o postumă existență cinematică. Jorge adoptă o gesticulație calchiată după o serie de momente istorice ale cinematografiei invocând și personaje-cheie pentru istoria celei de-a șaptea arte. Este modul său de reglaj al confruntării cu realitatea, modul lui de a-i conferi
Cinemateca – o poveste de dragoste by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5439_a_6764]
-
sau când sunt purtați pe back-forward prin spații și timpuri ale povestirii buclate la nesfârșit. Roberto Bolaño (1953-2003), născut în Chile, narator și poet, s-a impus ca unul dintre scriitorii latinoamericani esențiali ai timpurilor noastre. Opera sa, parțial publicată postum, a creat un adevărat cult în lumea literară internațională a ultimilor ani, fiind tradusă pe toate meridianele. Printre cărțile sale cele mai cunoscute se numără romanele Los detectives salvajes, 2666, Monsieur Pain, Amuleto, Amberes (Anvers), La pista de hielo, Una
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
e mai grea”. Doi absenți ai galei de premiere au fost Radu Mareș, care a primit Premiul de proză pentru Când ne vom întoarce, și Liubinca Perinaț Stancov, autoarea volumului premiat pentru literatură în limba minorităților, Exerciții pentru un soare postum (poezii, limba sârbă). O prezență extrem de tonică a fost însă laureatul premiului de la secțiunea „critică, eseu, istorie literară”, Mihai Dinu, pentru volumul Un alt Bolintineanu, premiu care, cum afirma Mihai Zamfir în laudatio, a fost „atribuit unei cărți, dar încununează
Festivitatea de decernare a premiilor USR pe anul 2010 by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5463_a_6788]
-
de malign în scîrboșenia lui. Dar ce este uimitor e că Nicolae Radu, fiind conștient de această lacună a evocării, nu caută s-o înlăture. „Un prim păcat literar, pe care îl mărturisesc pios, este acela că de teama răzbunătorilor postumi am evitat să evoc personalități ușor de identificat, am folosit nume abstracte, mai puțin precizate, nepericuloase. De multe ori am renunțat la nume, lăsînd faptele să le prezinte.“ (p. 19) Din păcate, cînd îi ceri cititorului să nu divulge eventualele
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
fost publicată (fragmentar) de-abia în 1875-1877? Și cum ar fi arătat limba noastră literară dacă epopeea lui Budai-Deleanu ar fi fost receptată, măcar la 1877, drept ceea ce este, adică o capodoperă poetică? Dar nu numai Țiganiada, ci întregul destin postum al cărturarului și scriitorului Ion Budai-Deleanu a fost unul ingrat. Remarcabila sa operă literară și științifică, în mare parte rămasă în manuscris, va fi recuperată de la familia Lewandowski (urmașii soției scriitorului) de-abia în 1868, în urma diligențelor repetate și îndelungate
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
Mircea Mihăieș Când a început să-și scrie memoriile (termenul e impropriu: în fapt, cuvintele au fost dictate unui asistent și apoi corectate de autorul imobilizat de boala rară și necruțătoare într-un fotoliu), Tony Judt era conștient de caracterul postum al acestei intreprinderi. Supraviețuirea era o chestiune nu de noroc, ci de dată. Intelectualul nu era în concurență cu moartea, ci cu statistica. Iar statistica spunea că poate supraviețui, din momentul instalării paraliziei totale, optimist vorbind, doi sau trei ani
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
Ea conține nu numai articolele scriitorului, ci și prefețele întocmite de acesta unor volume, telegramele și răspunsurile pe care el le dă la Poșta redacției, precum și anchetele și interviurile la care răspunde. Sunt recuperate și reintegrate corpusului ediției și toate postumele date publicității, în diferite împrejurări, între 1967 și 2007, fiindu-ne astfel oferit tabloul complet al prezenței publicistice argheziene în cea de-a doua jumătate a secolului XX. Notele bibliografice de la finalul volumului sunt cuprinzătoare și (fapt care nu trebuie
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
ediției nu justifică în nici un fel alegerea titlului? Nici măcar imperativul primar, al continuării editării, chiar și parțiale, a publicisticii inedite a gânditorului nu poate fi invocat: circa o treime din carte reia texte deja publicate, antum (în Roza vânturilor) sau postum (în culegerile Suferința rasei albe, din 1994, și Între ziaristică și filosofie, din 1996). Ediția este structurată pe domenii gazetărești: politică internă, economie, politică externă, teologie, teoria statului și cultură. În interiorul capitolelor, ordinea este cronologică, deși rațiunile selecției - care face
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
care pe nedrept a căzut în dizgrație în anii ‘90, cauza caterisirii publice stînd doar în neînțelegerea adevăratelor intenții pe care rusul le cocea în suflet. Din acest motiv, volumul e o încercare de a îndrepta stofa boțită a imaginii postume a lui Soljenițîn. Analiza lui Mahoney se concentrează cu precădere pe cele două prelegeri pe care scriitorul rus le-a rostit la interval de 15 ani (prima la Universitatea Harvard în 1978 și a doua la Academia Internațională de Filozofie
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
victimă nevinovată). Nici „metoda” n-ar trebui să oprime - sau reprime - libertatea investigativă și interpretativă; dar, dacă o mai face, eu n-aș da vina pe „metodă”. Vinovatul e dincolo de ea. - E vreun scriitor român cu adevărat nedreptățit de receptarea postumă? Cum ar putea fi el reabilitat? - Toți scriitorii sînt „nedreptățiți” de receptare, fie ea antumă sau postumă. Nici nu ne trebuie pentru asta o anchetă doveditoare. Receptările „postume” se răcesc, de regulă, cîtăva vreme, și țin cam un deceniu după
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
o mai face, eu n-aș da vina pe „metodă”. Vinovatul e dincolo de ea. - E vreun scriitor român cu adevărat nedreptățit de receptarea postumă? Cum ar putea fi el reabilitat? - Toți scriitorii sînt „nedreptățiți” de receptare, fie ea antumă sau postumă. Nici nu ne trebuie pentru asta o anchetă doveditoare. Receptările „postume” se răcesc, de regulă, cîtăva vreme, și țin cam un deceniu după moartea autorului (în caz că a avut o receptare antumă). Dar apoi se re-euforizează și nedreptățile se șterg. Firește
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
e dincolo de ea. - E vreun scriitor român cu adevărat nedreptățit de receptarea postumă? Cum ar putea fi el reabilitat? - Toți scriitorii sînt „nedreptățiți” de receptare, fie ea antumă sau postumă. Nici nu ne trebuie pentru asta o anchetă doveditoare. Receptările „postume” se răcesc, de regulă, cîtăva vreme, și țin cam un deceniu după moartea autorului (în caz că a avut o receptare antumă). Dar apoi se re-euforizează și nedreptățile se șterg. Firește, ritmul reinterpretărilor/reevaluărilor mai urcă și coboară, dar nu e caz
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
8 ani, întrucât, acum 50 de ani, în octombrie 1961, Congresul al XXII-lea al PCUS a decis să mute trupul neînsuflețit al tiranului din Mausoleu și să-l înmormânteze lângă zidul Kremlinului. Pentru Hrușciov, era vorba de o revanșă postumă definitivă în raport cu cel pe care îl venerase în timpul vieții și a cărui fantomă continua să bântuie mentalul colectiv. Răzbunarea personală se contopea cu exorcismul public. Hrușciov fusese umilit de Stalin în repetate rânduri. Nu poate fi negat nici elementul de
Despre materialismul oniric - Lenin, Stalin, Hrușciov și visul tovarășei Lazurkina by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/5116_a_6441]
-
îl compătimesc fiindcă simt cît elan romantic și cîtă zădărnicie stă în efortul pe care l-a făcut în ultimii ani pentru a defini un regim politic pe care parlamentarii de la Bruxelles au aroganța de a-l absolvi de vini postume. De aceea, cînd e vorba de respingerea răului, mă regăsesc în mai mare măsură în Tismăneanu decît în niște eurodeputați care au ajuns să nu mai reprezinte azi pe nimeni. În privința volumului de față, ce sare în ochi e frecvența
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
mostră de teribilism speculativ căruia nu-i lipsește defel talentul literar. Dar că va veni o zi cînd socialistul ateu cu convingeri anarhiste își va întrece propria umbră, călcîndu-și în picioare maeștrii și preschimbîndu-și idolii în farseuri buni de pedeapsa postumă - răsturnarea aceasta nu ar fi putut-o bănui nimeni. Dar iată că Onfray, intrat parcă într-un puseu de molestare a tot ce înainte i se părea sfînt, își pune la zid învățătorii, răfuindu-se cu cei sub fascinația cărora
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
că filozofia are vocație clarificator-terapeutică și că, asemenea muzicii, trebuie să vindece greșeli și nu să construiască sisteme explicative. Aceste preocupări alcătuiesc și baza jurnalelor sale, colaționate în două etape: cele din perioada Primului Război Mondial și cele începând cu 1930, publicate postum (în 1997) sub titlul Denkbewegungen, „Mișcări ale gândirii” (Wittgenstein a murit în 1951, se împlinesc anul acesta șaizeci de ani de la moartea sa: perioadă care n-a făcut decât să-i sporească influența). Jurnalele 1914-1916, traduse din germană de Cătălin
Jurnalele filozofului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5191_a_6516]