3,486 matches
-
CASTEL, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016. Povestea vechiului castel Lespezile își amintesc... cum în timpul din alt veac, o prințesă din castel iubea un băiat sărac. Tainic ei se întâlneau pe ale dorului poteci și săruturi își furau printre zidurile reci! Citește mai mult Povestea vechiului castelLespezile își amintesc...cum în timpul din alt veac,o prințesă din casteliubea un băiat sărac.Tainic ei se întâlneaupe ale dorului poteciși săruturi își furauprintre zidurile reci!... V.
BIANCA AURA BUTA by http://confluente.ro/articole/bianca_aura_buta/canal [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
Ediția nr. 1841 din 15 ianuarie 2016. La aniversare Când ne e dor de Eminescu Privim cu drag spre poezie Cum își așterne ea firescul Iubirii, glas vrând să'i invie. De ne e dor de al lui codru Pornim poteca în urcare Și poposim iar la izvorul Cuvântului ce'i vindecare. Când ne e dor de fericire Facem din nou un scurt popas Culegem din a lui iubire Povestea unui dar rămas Privim la steaua'i ce răsare Și noaptea
BIANCA AURA BUTA by http://confluente.ro/articole/bianca_aura_buta/canal [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
etern spre zarea Unde'a plecat, unde'o să vină. Citește mai mult La aniversareCând ne e dor de EminescuPrivim cu drag spre poezieCum își așterne ea firesculIubirii, glas vrând să'i invie.De ne e dor de al lui codruPornim poteca în urcareși poposim iar la izvorul Cuvântului ce'i vindecare.Când ne e dor de fericireFacem din nou un scurt popasCulegem din a lui iubirePovestea unui dar rămasPrivim la steaua'i ce răsareși noaptea ni se înseninăApoi... lin scânteie și
BIANCA AURA BUTA by http://confluente.ro/articole/bianca_aura_buta/canal [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
Și triști și’au coborât copacii din dureri În trena de omăt ce’i ninsă printre rânduri Se’aștern pe corzi de suflet solfegii de tăceri. Te uită cum ninge’a petale de lacrimi Ce’așeaz’ al iubirii oftat pe poteci Când fără de tine și’a noastre dulci patimi Și’aprind felinare nopți triste și reci ... Dar zorii luminii gonesc vătămarea Si crengi își revarsă timid iar ninsoarea Cernind fericirii luciri sclipitoare Ce ning din omătul iubirii ... cu soare ! pictură : Anca
BIANCA AURA BUTA by http://confluente.ro/articole/bianca_aura_buta/canal [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
coboară, domol, solfegii aldine în zbuciumul acestui prezent zgomotos! Le simt... asezandu'și cuminti iubiri, prea virgine, în ale noastre luturi pieritoare! Ascult glasul veacurilor invitându'și înțelepții, pe cărarea timpului, la șezatoare! Cât de frumos știu ele să ofere potecilor neumblate de soare blând verde de iarbă ce'și leapădă roua spălând cu lumină, de praf și de tină, a noastre picioare!... Cât de frumos știu ele să ofere timpului nesfârșire; Citește mai mult Glasul pașilor desculțiPrin porți neînchise de
BIANCA AURA BUTA by http://confluente.ro/articole/bianca_aura_buta/canal [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
pe Nicodim cu mine. Și încă ceva prietene... Fii cu ochii peste tot căci prigonirea nu s-a terminat. Și ai răbdare cu Simon. Iosif îi făcu semn cu mâna în semn de rămas bun și începu să coboare pe potecă. Omul rămase singur și vru să se întoarcă către micul grup, însă unul din legionarii aflați de pază îl alungă agitând un bici. Mai zăbovi însă pe acolo privind de la distanță locul unde Învățătorul își dăduse ultima suflare. Întors acasă
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1425114259.html [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
Aura Buta Publicat în: Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016 Toate Articolele Autorului Povestea vechiului castel Lespezile își amintesc... cum în timpul din alt veac, o prințesă din castel iubea un băiat sărac. Tainic ei se întâlneau pe ale dorului poteci și săruturi își furau printre zidurile reci! Povestesc și trandafirii; cum, timid se înroșeau când din patima iubirii tinerii se înfruptau. De ei și-amintește luna care mult îi îndrăgea și în Carul ei de stele, în Cer Nuntă le
POVESTEA VECHIULUI CASTEL de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1464673534.html [Corola-blog/BlogPost/343354_a_344683]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > ”INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Constantin Brâncuși ” Mâine voi regăsi poteca sau semnele ei pierdute” ” INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI Orice drum în Iași te duce în Dealul Copoului, unde se află teiul lui Eminescu. Prins în cercuri, pentru ca să nu se piardă sub povara anilor, ieșenii știu că e un semn lăsat
”INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1421175353.html [Corola-blog/BlogPost/374273_a_375602]
-
bloc sau în oraș așa că în momentul în care am ajuns la Bălăbănești am simțit că mă întorc în timp cu cinzeci de ani. Să auzi cum curg șiroaie mici, venind de undeva din vârf de deal, să mergi pe poteci șerpuite printre bâlii, să te așezi dimineața de mai sau iunie sub sălciile Frumoasei și să auzi concertul privighetorilor... este cu adevărat minunea lui Dumnezeu revărsată peste oamenii acestui sat. Oamenii sunt și buni - și răi, și credincioși - și necredincioși
De la manșă la altar – un interviu memorabil cu părintele Petru Moraru by http://balabanesti.net/2015/10/10/de-la-mansa-la-altar-un-interviu-cu-parintele-petru-moraru/ [Corola-blog/BlogPost/340028_a_341357]
-
și voi dacă mai au îi faceți să o piardă! Zice râzând pe sub mustață bătrânul coțcar. -N-avea grijă dumneata! Știm să ne purtăm singure de grijă! Răspund femeile scandalizate de glumele sale. A început să mâne cele trei capre spre poteca ce ducea către podețul de lemn care traversa râul spre sat, cu Grivei pe urmele sale. Referință Bibliografică: În pădure după ghebe / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2052, Anul VI, 13 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1471114624.html [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
Călăreții pătrund în pădure. Prin frunzișul arborilor străbat ultimele raze ale soarelui într-un asfințit în care orizontul a luat foc. EXT. / POIANĂ / NOAPTE Peste muchia dealului își face apariția luna. „Vânătorii de vampiri” înaintează la pasul cailor pe o potecă, printr-o vale cu un torent străjuit de arbori. În scurt timp valea se deschide și călăreții se opresc într-o poieniță. La lumina rece a astrului nopții se observă că pajiștea este presărată cu movilițe de pământ. CĂPITANUL SASU
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iii_s_ion_nalbitoru_1390584645.html [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
Acasa > Poezie > Delectare > PIERDUT ÎN GÂNDURI... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Minutele și zilele cu`oare?` mă-ntorc adesea, pe-a timpului poteci și-mi lasă doar o umbră care doare, prin gândurile mele în care treci. Și zorii-n mine plâng cerând iertare, când roua se așterne peste pleoape și tu te-ntorci prin vise călătoare, lăsându-mă să cred că ești
PIERDUT ÎN GÂNDURI… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihail_janto_1465476300.html [Corola-blog/BlogPost/379329_a_380658]
-
ca mine, singuratică, albă și grea zămislindu-și povești fără număr, fiindcă Timpul așează să stea ani de pustiu peste umăr. Fulgii ne sunt secundele reci ce se-aștern peste noi ca lințoliu; iarna mea-i tristă că pe albe poteci copacii se-nșiruie-n haine de doliu. Iarna... Citește mai mult IarnăIarna, cu ochii cârpiți de nesomn,se zbate pe albele dealuri,undeva mai latră un câine pribeagși râul e-nghețat între maluri.E ca mine, singuratică, albă și greazămislindu-și povești
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonid_iacob/canal [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
de mult trecute malurile Lacului Mare. Umbra care se intensifică o dată cu lăsarea întunericului și concertul păsărelelor ce se pregătesc de culcare îmi dau senzația de început de lume, iar singurătatea mă înfioară! De fapt aici nici nu sunt alei, sunt poteci ce se strecoară printre copaci și tufișuri. Totuși, din loc în loc încă mai sunt băncuțe pe care stau îmbrățișate cupluri ce caută izolarea. Pe una din aceste băncuțe căutăm și noi odihna câteva minute, timp în care discutăm cu ardoare
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Sageata_lui_cupidon_iii_titlu_provizor_stefana_ivanescu_1358453015.html [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
pe un copil drag. Bunul său tovarăș, simțind că-i adorat, se ridica în picioare, lătra scurt, ca în secunda următoare să sară treptele scării în fugă. Se repezea la poartă, unde văzuse o coțofană că se așezase chiar în potecă. Tărcata scotea din ciocul prevestitor, negru mat, niște sunete „caț-caț-caț!..” de mai mare dragul, că i se adresa ca unei școlărițe. - Ce veste mi-aduci, fetiță scumpă? „N-o fi azi, dar poate marți îmi vine scrisoare sau mai știi
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
mai bine. Spre ziuă s-a pus o ploaie de-a-necat pământul, că oricine ar fi vrut să-i găsească urmele, era imposibil. Viitura coborâse cu atâta furie peste coasta pe unde plecase că acoperise cu un mâl cleios toate potecile. Imaginile acelor nopți terefiante îi apăreau așa de vii în minte, că vedea cu ochii deschiși cum a omorât un om fără apărare și l-a aruncat în fântână ca pe-un câine, apoi cum i-a dus calul peste
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
a rămas în lut, Unde ești tu, Petre? liniștea-i adâncă- Hohotește floarea după cel pierdut... Scriptura... 18 Aprilie 2011. Fără de Scriptură casa nu e casă, Nicio Bibliotecă fără ea nu îi, Fericit drumețul ce în urmă lasă Măcar o potecă din viața lui... Pe acel ce crede nimeni nu-l obligă, Fiecare simte ceea ce există, Nu e înțeleptul insul care strigă, Nu e mântuitul cel cu fața tristă! Cel care își teme nașterea de moarte Nu știe vreodată Învierea ce
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Din_scripturi_.html [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]
-
Veșmântul tău fraged nu-i ros de molia vremii, în muguri de noapte. Răzvrătită, te-ai prins în talianul Mnemosynei, ai încălecat pe caii cu copite de bronz și coame de aur dăruiți de Poseidon, iar armăsarii-au galopat pe poteci arse de dor. Știai că nu m-am resemnat și, ademenitoare ca o fecioară cu sânul dezvelit, ai risipit îndoiala din vorbe, și-ai jubilat gracilă, în peisaj campestru, în stropi de verde crud, așteptând să-ți luminez cărarea. Mihaela
JUBILARE ÎN STROPI DE VERDE CRUD de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 by http://confluente.ro/Jubilare_in_stropi_de_verde_c_mihaela_oancea_1391945587.html [Corola-blog/BlogPost/341220_a_342549]
-
Acasa > Poeme > Antologie > SEARĂ DE TOAMNĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1001 din 27 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului pe cerul serii orizontul doarme, mijește dintre plopi un corn de lună, se-așterne aur pe poteci pustii și toamna asta parcă e nebună. în colț de umbre șoaptele apun în dulci melancolii verlaine-iene, pe un covor de frunze eu adun flori veștede de maci și zânziene. sub cerul infinit și plin de har un lampadar cu
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1001 din 27 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Seara_de_toamna_ion_ionescu_bucovu_1380272075.html [Corola-blog/BlogPost/352541_a_353870]
-
și-au răsărit chiparoși; “ (“Deșertul negru”) Nu este aici cea mai pur ă imagine a iubirii prin arta poetică ? Ce poate fi mai cutremurător ? Î n “Impulsuri”, pag. 12, (“sufocat de cuvinte”), poezia curge delicată: “drumurile sînt presărate cu flori” (...) potecile, cărările, drumurile sînt pline / de lapte și miere.”, pentru că, în poezia “Cercuri exclusiviste”, să se detașeze de sine însuși, pentru a avea o percepție mai profundă a poeziei la cea mai emblematică trăire: “probabil în alte vieți am fost un
AUREL AVRAM STANESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_aurel_avram_stanescu_ioan_lila_1356286890.html [Corola-blog/BlogPost/351576_a_352905]
-
este Zănoaga cu lacul și cheile sale în care predomină un tumult continuu produs de revărsarea Ialomicioarei în zeci de mici cascade”. (Capitolul 2. Bulevadrul din Carpați”) Iar de aici dl Ion Nălbitoru ne poartă asemenea lui Calistrat Hogaș pe potecile Bucegilor, descriindu-ne cu talent de pictor frumusețea peisajelor, măreția locurilor, „De aici se ramifică trasee turistice, dar și șosele auto în direcții diferite, care urcă în masiv. Unul dintre aceste obiective este Zănoaga cu lacul și cheile sale în
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1490254299.html [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
ramifică un drum la stânga spre masivul muntos. După câțiva kilometri pătrunzi într-o vale răcoroasă pe lângă râu, apoi drumul se desfășoară în serpentine spectaculoase până la Bâlea Cascadă. Aici turistul poate face un popas la restaurant, dar și o plimbare pe poteca turistică până aproape de cascadă. De undeva de sus, de pe stânci, un puhoi de apă se revărsă în gol, creând în jur o zarvă asurzitoare, ce se înălță către crestele care plutesc printre norii de ceață. Curentul de aer format de
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1490254299.html [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
Și triști și’au coborât copacii din dureri În trena de omăt ce’i ninsă printre rânduri Se’aștern pe corzi de suflet solfegii de tăceri. Te uită cum ninge’a petale de lacrimi Ce’așeaz’ al iubirii oftat pe poteci Când fără de tine și’a noastre dulci patimi Și’aprind felinare nopți triste și reci ... Dar zorii luminii gonesc vătămarea Si crengi își revarsă timid iar ninsoarea Cernind fericirii luciri sclipitoare Ce ning din omătul iubirii ... cu soare ! pictură : Anca
~ ÎNSENINARE ~ de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1451126398.html [Corola-blog/BlogPost/343349_a_344678]
-
în nectar și alte spume. Mă otrăvesc, iar timpul se dilată tot gust din seva lui, gust acru, se adâncesc în visul prins de piatră iluzia că trăiesc, gust sacru. O altă lume, otravă ce ne-mbie să adormim peste poteci întortocheate cărări ce se desprind, praguri o mie, tot căutând poecile damnate Iluzii sparte! Referință Bibliografica: Iluzii sparte / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 831, Anul III, 10 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Petru Jipa : Toate
ILUZII SPARTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Iluzii_sparte_petru_jipa_1365578086.html [Corola-blog/BlogPost/345815_a_347144]
-
George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 271 din 28 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Un pom A fost demult de tot un chip de om Și nu a mai rămas decât o cruce Sfioasa într-o latura de pom Poteca nu știi: vine ori se duce? A fost cândva un nume scris pe cruce Dar ploile l-au plâns și l-au spălat Pe unde pasul să o mai apuce? A disparut și el, semnul sculptat, Dar a rămas tot
UN POM, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_pom_de_adrian_simionescu.html [Corola-blog/BlogPost/348195_a_349524]