593 matches
-
În trupul ei răsărise soarele, pînă să-mi fac cruce de trei ori pielea mea era toată scrisă cu slovele celui mai strălucitor poem din cîte s-au scris vreodată. ...Și asta e sigur...! Puneam și eu umărul să Înveselesc povîrnișurile teoriilor geometrice, deocheam compasul, Legam cu păr de cal una de alta oglinzile. Toți vecinii mă strigau Magdalina. Vremea era frumoasă, valuri de vis se izbeau de pragurile zilei. Ferestrele Își treceau În revistă amintirile cu dumnezeu... Și-am Început
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
sintaxei. Alunecam pe treptele scării ca și cum aș fi pășit pe sîngele unui carnaval. Nădușeam cu var mormîntul de parcă o femeie În brațe aș fi strîns. Și toți vecinii mă strigau Magdalina, și toți săreau să pună umărul să mai Înveselim povîrnișul unor teorii. Scoteam În afara legii tot pămîntul din groapă, dar valurile visului nu mai izbeau decît În cifra șapte zeci și șapte. Era atîta Întuneric pe pămînt cum nu fusese nicicînd sub limba mutului, dar se poate spune și altfel
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
în mare taină, că mama ei, pe când avea doar șaisprezece, ani s-a îndrăgostit de un ofițer maghiar, foarte frumos, așa, dintr-odată, ca străfulgerată, acesta a apărut în poarta casei, mama ei l-a luat de mână, au urcat povârnișul dealului, s-au cufundat în poiana din inima pădurii și au petrecut cele mai frumoase ceasuri ale vieții lor, din acele ceasuri s-a zămislit ea, apoi a venit urgia războiului, ofițerul ungur a executat doisprezece partizani, prinși într-o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Se ghemuiește lângă trupul uscat al Mariei apăsând clapele pianului în imaginație, sunetele se ciocnesc de pereții peșterii, urcă în susul firului de apă, un pârâiaș ce se strecoară în peșteră pe la rădăcina unui mesteacăn, mestecenii se întind până sus în povârniș, într-o pădure luminoasă. Peștera, pădurea de mesteceni, pianul, cărțile, cuferele cu haine, merindea pusă spre seară la rădăcina unui copac de săteni, oamenii vin și le aduc de mâncare fără greș atâta vreme cât ele nu se arată la față, atunci
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-i întindeau mlădioase mâini de ajutor. Se prăvăli, rotindu-se într-o vâlvoare de frunze uscate, de pulberi de putregai și de carcase sidefii de cărăbuși sfărâmicioși. Acceptă, de nevoie, lovituri și dureri iluzorii, suportă infamiile unei rostogoliri îndelungi pe povârnișuri tot mai decise, până când, palid și năucit pe motivul încleștării clipei predestinate, avu revelația copleșitoare a întâmpinării unei păduri, care exala o mireasmă dulce de specii arboricole demult dispărute. Se ridică încă buimăcit de neașteptata surpare gravifică și contemplă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să vină aici cu Gaston, când o să fie zăpadă. După ce au ajuns la vârful Itaya, numărul pasagerilor care vorbeau în dialectul Tōhoku a sporit simțitor. După Fukushima, cerul s-a mai înnorat. Se vedeau livezi peste tot. Vița-de-vie de pe coama povârnișului atingea înălțimea unui om. Toamna, strugurii reflectau probabil lumina apusului de soare. Castanii, învăluiți în florile lor albe, se remarcau vizibil printre ceilalți copaci. Merii și piersicii își aveau fructele protejate cu pungi de hârtie; cireșele roșii atârnau greu. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
parcă nu se mai sfârșea iarba arsă. Ne-a însoțit până într-o albie săpată de torente, unde nu curgea nici un fir de apă. Pământul, argilos și uscat, crăpase acolo în toate direcțiile. De cealaltă parte a văii, începea un povârniș unde locul mărăcinilor era luat de ferigi înalte prin care, speriate, fugeau la apropierea noastră șopârle mici și verzui. Alunecam mereu și o vreme am crezut că din pricina Pământului umed de sub ferigi, până ne-am lămurit că sub picioarele noastre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
colibei fără să mai intrăm. O clipă, am vrut să înnoptăm acolo, pe urmă ne-am hotărât să încercăm să ajungem la gară. Nici la capelă nu ne-am oprit. Când am ajuns însă în partea acoperită cu ferigi a povârnișului am regretat. Se însera și, cu siguranță, n-aveam cum să mai ajungem în noaptea aceea în gară. În plus, nimerisem acum într-o zonă unde pământul era și mai plin de omizi și alunecam la fiecare pas pe mâzga
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
forță nevăzută le comanda. La început mi-am închipuit că trebuia să fie o rampă de lansare pentru rachete acolo. Apoi am descoperit cu groază o râpă pe care umblau, în sus și în jos, elefanți orbi. Râpa semăna cu povârnișul plin de ferigi întîlnit în drumul spre pădure. Și toată era plină de omizi. Un strat gros de omizi pe care elefanții le zdrobeau mergând, lăsând în urma lor un mâl alunecos și scârbos care se lățea pe iarbă. Dar pe măsură ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ne-a văzut nimeni, pentru că nu trece nici un suflet pe strada aceea, scoasă afară din lume pentru noi. Italia s-a ridicat, îi privesc corpul spectral în jacheta de lână grea de apă. Pare o capră rătăcită, singură pe un povârniș sub un potop. Din nou totul este teribil. Lângă mine e un bec stins. Dacă ne-ar fi lovit un fulger în timp ce ne iubeam! Un șarpe de electricitate căzut între mine și ea. Un fir albastru și tremurător, înfipt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și totuși apropiate, eram ca doi lupi care au alergat după o pradă și au pierdut-o și respiră obosiți în întunecimea desișului și le este încă foame. Când am sosit, afară era o căldură sufocantă. Satul, așezat pe un povârniș, în înălțime, ducea cu gândul la craterul stins al unui vulcan. Casele de un ocru-deschis cățărându-se îngrămădite una într-alta păreau păreau bucăți de sulf cuibărite în stâncă. Femei greoaie în costumele lor tradiționale, cu ciorapi negri de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dosul mâinii, am șters ceea ce îmi rămăsese pe buze și pe limbă. Omul de la pompe funebre plătise cu cecurile mele tot ceea ce fusese de plătit și acum se întorcea. Îl așteptam în fața cimitirului închis. Stăteam sprijinit de zid și priveam povârnișul punctat de luminile imobile ale locuințelor și traversat de acelea în mișcare ale mașinilor. I-am recunoscut pașii în spatele meu, era deja întuneric. Se sprijini și el de zid. Scoase din buzunarul hainei pliculețul de zahăr pe care îl luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
încât am auzit zgomotul firișoarelor de zahăr sub dinții lui, un hârșâit care mă făcu să mă cutremur. Își mișcă limba pe palat să simtă dulceața care se amestecase probabil cu saliva. Privi în jos, unde priveam eu, la întunericul povârnișului pe care pluteau lumini. — Nu știu, spuse. — Ce? — Este nedrept să mori. Înghiți ultima picătură de salivă îndulcită. — Și totuși, e drept. Am privit spre cimitir. Nu mai simte durerea, m-am gândit. Și acela a fost un gând bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mori. Înghiți ultima picătură de salivă îndulcită. — Și totuși, e drept. Am privit spre cimitir. Nu mai simte durerea, m-am gândit. Și acela a fost un gând bun. Ada stă nemișcată în fața mea, foarte aproape. Eu mă aflu în fața povârnișului ca acum cincisprezece ani. Tu ești acolo, în întuneric, una din luminile care tremură jos. Nu știu de ce te-am adus până aici, Angela. Dar știu că acum mă aflu în picioare pe zidul acela și tu ești alături de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ton destul de vehement, desigur, dar fără o convingere reală. Acum că Isaura Madruga a plecat, după ce a murmurat un la revedere, acum că a ieșit pe ușă ca o umbră subtilă, acum că Găsit, după ce a însoțit-o până la capătul povârnișului care coboară spre șosea, a intrat în bucătărie cu o expresie evident interogativă în înclinarea capului, în mișcarea cozii și în urechile ciulite, Cipriano Algor și-a dat seama că nici un cuvânt n-a răspuns întrebării lui, nici un da, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
disperare de cauză pentru că știa că nimic liniștitor nu-i putea fi oferit de deprimantul spectacol al serelor de plastic întinse cât vezi cu ochii, de o parte și de alta, până la orizont, cum mai bine se distingea din vârful povârnișului pe care furgoneta îl urca în acest moment. Și asta se numește Centură Verde, își zise, această dezolare, acest camping sumbru, această turmă de blocuri de gheață murdară, topită de sudoarea celor care lucrează în interior, pentru multă lume serele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de război, care nu se aseamănă prin nimic cu tot ce cunoscuse omenirea până atunci: ordinul Asasinilor. XVII Alamut. O fortăreață pe o stâncă, la o mie opt sute de metri altitudine, un peisaj cu munți golași, cu lacuri uitate, cu povârnișuri abrupte, cu defileuri strâmte. Cea mai numeroasă armată n-ar putea să ajungă acolo decât om cu om. Cele mai puternice catapulte n-ar putea să-i atingă zidurile. Între munți domnește Șah Rud, poreclit „râul nebun”, care primăvara, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În trecere, copaci și pietre. Nenorocire celui care Îndrăznește să se apropie, nenorocire armatei care se Încumetă să-și Înalțe tabăra pe malurile lui! Din râu și din lacuri se ridică, În fiecare seară, o pâclă groasă, pufoasă, care escaladează povârnișul, apoi se oprește, pe jumătate amețită. Pentru cei care ajung acolo, castelul Alamut arată atunci că o insulă Într-un ocean de nori. Privită de jos, pare un bârlog de djini 1. În dialectul local, Alamut Înseamnă „Învățătura vulturului”. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
deal se dezmorțește; Zarzărul a-nmugurit! ÎN OGRADĂ LA BUNICI În vacanță, noi, cei mici Fugim iute la bunici, Ș în curtea lor găsim Câte nici nu bănuim. Un căluț pe lângă car, O găină pe cuibar. Lângă stup, un roi, Pe povârniș multe oi. Un purcel sub un copac Fluturași pe flori de mac, În gutui un cocoșel Lângă poartă un vițel. PE ARIPI DE PRIMĂVARĂ Primăvară, primăvară Aduci bucurie-n țară Înverzești câmpiile Și gonești vânturile. Înflorești copacii goi Și-aduci
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
A doua carte a lui Moise“, IV, 14 et seq.). Sikseleberg - „Muntele Siksele“; Raggsjöheden - aprox. „Pămîntul lacului zbîrlit“; Vajsjö - de la vaj: „greșeală“, sjö: „lac“; Avabäcken - „Pîrîul Ava“; Åmträsk - åm: măsură pentru lichide de aprox. 151 litri, träsk: „mlaștină“; Inreliden - aprox. „Povîrnișul dinăuntru“; Lillåberg - „Muntele Lillå“; Lyckan - „Fericirea“; Klåvamyren - „Turbăria Klåva“; Rucksele - de la ruskig: „neplăcut“; Värdsalltet - „Tot ce e pe lume“. Biblia, București, 1968 - „Daniel“, III. Erwin Strittmatter (1912-1994), scriitor german, ilustrativ pentru literatura fostei R.D. Germane în 1961 a obținut premiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a susținut țârcovnicul. ― Când lotrul era gata de plecare, s-a auzit un scârțâit ușor. Cu ureche obișnuită să prindă orice zgomot, și-a dat seama că se deschide o ușă. Pe dată s-a rostogolit ca un bulgăre pe povârnișul din spatele fântânii. Ajuns jos, a rămas cu urechea la pândă: ― Irinuță! Da’ ce faci tu acolo? Descânți apa sau... ― Stai, că vin acuma - a răspuns femeia, uitându-se în direcția în care se afla lotrul. Cu pași mari, bărbatul a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lui, a stat să-și tragă sufletul. Apoi, cu ultimele puteri, l a urcat în spate și, cu chiu cu vai, a ajuns la râpa cu pricina. De fapt era o bucată de mal despicată și depărtată puțin de restul povârnișului. L-a aruncat în despicătură ca într-un hău! S-a depărtat apoi puțin și s-a așezat pe o cioată, să se odihnească. Ninsoarea parcă se întețise. După un timp, a plecat. La un moment dat, și-a dat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pară cunoscute locurile. Aveau în stânga un pârâu care curgea năvalnic la vale printre o mulțime de bolovani aduși acolo de ape. De undeva, din față, se auzea un murmur care creștea în intensitate pe măsură ce se apropiau. Erau acum pe un povârniș de unde puteau vedea sub ei apele aruncându-se într-o vâltoare, ca o cascadă în miniatură. Mai jos, pârâul forma un bazin de apă liniștită, pierzându-se apoi la vale, printre copaci. Ajunseseră exact deasupra fostei tabere a țiganilor zlătari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Homer ilustru: pe fundul fluviului se afla o uzină, iar accidentatul căzuse tocmai în apropierea ei. Curentul l-a împins peste o trâmbă de noroi radioactiv deversat pe unul dintre maluri. * * * Când și-a recăpătat cunoștința, Homer zăcea pe un povârniș de nisip; un fel de dinte de beton îi oprise corpul să se rostogolească într-un bazin, pe care un val țâșnit din fluviu îl umplea cu o mâzgă neagră-verde-vânătă. Homer se târî pe faleză. Departe, în stânga lui Tombigbee River
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
după uciderea soțului de către tătari. Un nor de praf negru vestea apropierea trăsurii care purta pe boierul Iordache. Un rob țigan mâna îndrăcit caii, trăsura fiind urmată de un pâlc de oșteni, după rangul și importanța funcției clucerului. Trăsura urcă povârnișul din fața porților curții, oprind pe podișca din lemn, unde așteptau grăjdarii, pentru a lua animalele și a le duce să primească hrană și apă. Boierul se opinti și coborî din trăsură, pășind pe prispa acoperită a conacului, fiind întâmpinat de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]