898 matches
-
perspectivele asupra celor petrecute în anii 1918-1919. Totuși, povestitorii au favorizat o singură narațiune, cu adnotările de cuviință; teama de "răuvoitori" și de "falsificatori ai istoriei"122 i-a urmărit întotdeauna. Deși nu mai sunt de mult contemporani cu cele povestite, istoricii, dar mai ales pedagogii, se simt încă datori să-și scuze eroii pentru opțiunile lor. Ignorând legitimitățile vremii și rememorările preferențiale pe care chiar participanții la evenimentul istoric și le-au îngăduit 123, autorii se refugiază în "canon". Ei
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
abundentă, prezentând numai evoluția istoriei naționale între anii 1878 și 1998. Începutul comunismului 30 în Bulgaria avea aici o dată precisă: 9 septembrie 1944, ziua care a divizat pentru totdeauna istoria țării. Sfârșitul însă nu era punctat la fel de categoric. Din cele povestite, ar fi putut să fie ziua de 10 noiembrie 198931, atunci când fusese "eliberat din funcție" Todor Jivkov, după trei decenii petrecute la cârma țării; sau, din altă perspectivă, mai preocupată de cele începute decât de cele sfârșite odată cu înlăturarea vechii
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
-a, regimul comunist din această țară pare, din perspectiva spațiului alocat, mult mai puțin semnificativ decât cel de-al Doilea Război Mondial sau decât soarta albanezilor din țările vecine 69. În capitolul dedicat totuși perioadei respective, domină criza anilor '80, povestită amănunțit, ca preludiu al prăbușirii regimului și al decretării pluralismului politic. Ca și în cazul românesc, începutul ascensiunii la putere a comuniștilor a fost plasat în ultimii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial. Dar spre deosebire de manualele citate până
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
educationale/elevi/concursuri/, accesat la data de 21.03. 2010). Amintirile intelectualilor care au copilărit efectiv în anii comunismului au un alt specific, mai nostalgic, mai îngăduitor cu timpul de atunci. Conțin, poate, și o anume supradimensionare retroactivă a întâmplărilor povestite. Ele aparțin mai curând adulților de acum, decât copiilor de atunci. Dintre volumele special dedicate acestei teme, le amintim doar pe cele publicate împreună de Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, și Ioan Stanomir ( În căutarea comunismului pierdut, Editura Paralela
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
asemenea situații, ceea ce ne determină să procedăm la explicarea lor, ori de câte ori le întâlnim. Evident, le explicăm tot pe cale practic intuitivă, determinând elevii să analizeze și să observe fiecare situație. Exemple : a)spune-i = spune îi (lui, ei) = îi spune povestitu-i-am = povestit (u) îi am = îi am povestit du-te = (tu) te du b)alte cuvinte omofone : odată = cândva, demult și o dată (de două ori etc.) altădată = cândva și altă dată (nu de data aceasta) întruna = mereu și într-una (din zile
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
cimpoiului sau trosnetul vreascurilor. Câte o zicală ori câte o înțepătură pun o ramă paremiologică materiei epice. Cartea reușește să realizeze o sinteză între suportul baladesc și tânguirea doinei, proiectând personaje și întâmplări pe covorul țesut de plăcerea orientală a povestitului. De altfel, romanele istorice de maturitate ale lui S. nu mai urmează formula celor juvenile, ci dezvoltă rafinamentul narativ cu care drumeții poposiți la Hanu Ancuței deapănă întâmplări trecute. Acum autorul dă la iveală vaste compuneri epice de o factură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
disparat în timpul săpăturilor în situl de pe insula grecească, sunt similare istoriilor creației unei cărți. Constantin Țoiu construiește această comparație subterană între scris și sculptură servindu-se și de un lexic specializat. Negotei, în discuția cu Babis, teoretizează diferența între întâmplările povestite și cele scrise, apelând la câteva cuvinte propriu activității de sculptor (a șlefui, atelier). Scrisul presupune sesizarea și instaurarea unei legături între aceste întâmplări. În scris, nu evenimentele sunt importante, ci legătura dintre ele, felul în care autorul pune în
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
primă mână (a se vedea în special pp.11-125). Apreciez în mod deosebit corelațiile din această secvență a lucrării privind mitul și fenomenul povestirii. Printre altele, este folosită aici și lucrarea de referință a profesorului Ion Cuceu referitoare la fenomenul povestitului. Locul povestirii, ritmul, diacronia, regulile de compunere narativă, identitatea și talentul naratorului sunt esențiale și pentru profunda înțelegere a unui mit. Originile și dinamica mitologiei ocupă, de asemenea, un loc important în cuprinsul cărții. Sunt frecvente trimiteri la lucrările unor
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
însă nici forma pe care o adoptă miturile, chiar dacă adesea este considerată irelevantă pentru conținut ori funcție; ea dă primele (și poate cele mai importante) indicii în privința culturii în care mitul respectiv trăiește și deschide calea celorlalte analize (orice istorie povestită luată ca obiect de studiu exhibă caracteristici externe dimensiunea relatării și locul povestirii în corpus, interne ritmuri, diacronii și reguli de compunere narativă, dar și condiții de enunțare oră și loc al povestirii, identitatea și talentul naratorului, etc).22 Profesorul
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ci exclusiv din perspectiva funcției sale sociale.96 Spre deosebire de antecesorii săi, el apără importanța mitului pentru o comunitate (deocamdată doar arhaică), ca liant social: "Mitul, într-o comuniune arhaică, adică în forma sa vie, originară, nu este o simplă istorie povestită, ci o realitate trăită. El nu este de tipul unei născociri ca acelea pe care le citim în romanele noastre de astăzi, ci e o realitate vie, despre care se crede că s-a petrecut în timpuri străvechi și că
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Mit și simbol în jocurile tradiționale de copii, teză de doctorat, Cluj, 2007, cood. Ioan Șeulean, manuscris. Citron, Suzanne, Le mythe national, Les Éditions Ouvrières și E.D.I., Paris, 1989. Corlan-Ioan, Simona, Inventarea Africii negre, Dacia, Cluj, 2001. Cuceu, Ion, Fenomenul povestitului, EFES, Cluj, 1999. Danilov, Ilie, Dicționar de mitologie slavă, Polirom, Iași, 2007. Delsol, Chantal; Maslowski, Michel; Nowicki, Joana, Mituri și simboluri politice în Europa Centrală, trad. Liviu Papuc, Cartier, Chișinău, 2003. Dubuisson, Daniel, Mitologii ale secolului XX. Dumézil, Lévi-Strauss, Eliade
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
19. 20 Robert Segal, Myth: a Very Short Introduction, p. 2. 21 Idem, Theorizing about Myth, p. 5. 22 Patrice Bidou, Natura mitului, în Pierre Bonte și Michel Izard, Dicționar de etnologie și antropologie, p. 439. 23 Ion Cuceu, Fenomenul povestitului, p. 10. 24 Patrice Bidou, op. cit., p. 440. Emmanuel Désveaux explică: "Este vorba de izolarea mitemelor (a motivelor care cooperează la alcătuirea unui sistem) și de observarea transformărilor acestora în alte motive, atunci când se face trecerea de la o mitologie locală
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de izotopie permite distingerea nu numai a faptelor de cotopie, ci și de heterotopie și de poliizotopie. O parabolă sau o fabulă animalieră sînt, prin definiție, poliizotopice în sensul că sînt lizibile la două nivele de sens: cel al anecdotei povestite (animalieră în al doilea caz) și cel al semnificației religioase (în prima) sau sociale (în a doua) 14. La sfîrșitul paragrafului din T5, numai datorită relației de cotopie dintre "bebeluș" și "ursulețul lui" lexemul "cîrpă" (din fr. patte în text
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nu poate furniza singură un criteriu pe baza căruia să se poată stabili poziția sau însăși posibilitatea existenței unei anumite forme în cadrul sistemului verbal. (2000: 226) Această diviziune a sistemului temporal corespunde, la Weinrich, cu opoziția între "erzählte Welt" (lumea povestită) și "besprochene Welt" (lumea vorbită). Această tendință spre diviziunea binară s-a fixat din nefericire în vulgarizarea școlară a cuplului "povestire/discurs", introducînd o confuzie pe care Benveniste o denunțase totuși prin anticipare: Se vorbește întotdeauna de timpuri ale "narațiunii
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
atunci când definește modul de compunere a textului în cazul povestirii. Filosoful subliniază cu precizie că muthos ca "asamblare de acțiuni săvârșite" este o operație de punere în intrigă: "punerea în intrigă constă îndeosebi în selectarea și aranjarea evenimentelor și acțiunilor povestite, care fac din fabulă o povestire "completă și unitară" cu început, cuprins și sfârșit" (1986: 13). Ceea ce transpare din întreaga fabulă ca fiind adevărat (adică din Text) este la fel de adevărat la nivelul unității care se află în atenția noastră: secvența
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de acțiuni (despre care vom discuta la sfârșitul capitolului III) nu se subordonează criteriului punerii în intrigă (E). Să adăugăm la aceasta faptul că Orientarea Pn1, care fixează situația inițială a povestirii, stabilește mai ales elementele constitutive ale "lumii" întâmplării povestite. Așa cum nota U. Eco: Pentru a povesti, trebuie ca, înainte de toate, să construim o lume, cât se poate de plină, până în cele mai mici detalii" (1985 b: 26). Nu numai personajele sunt constrânse să acționeze după legile acestei lumi, ci
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Dumnezeu: în schimb, teologia și morala își regăsesc aici rostul: legenda va putea fi comentată. Avem de-a face aici cu două funcții diferite din punct de vedere calitativ în raport cu însăși povestirea; aceasta marchează frontiera dintre lumea comentată și lumea povestită. Ele cuprind corpul propriu-zis al narațiunii, unde se creează progresia povestirii (1973: 114). Ne vom concentra atenția, într-o primă etapă, asupra analizei blocului narativ omogen construit, din cea de-a doua replică aparținând lui Kaliayev. Analiza predicatelor din situația
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de cele mai multe ori exclamative) prin care se încheie povestirea și se anulează binecunoscutul efect al lui "Ei și?" despre care vorbeam mai devreme. Auditorul se eliberează în acest fel de intensitatea emoțiilor pe care le resimte în general, ascultând evenimentele povestite, intervenind cu comentarii exclamative și cu evaluări depreciative sau apreciative, de tipul a se indigna sau a se bucura. Să analizăm în câteva rânduri modalitatea de inserție a monologului narativ. Din lipsă de spațiu, fac trimitere la descrierile ulterioare povestirii
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
acela de a povesti faptele, de a descrie locurile și personajele. Faptele și întâmplările pot fi povestite la persoana I, când naratorul este și participant la acțiune. El povestește doar întâmplările la care asistă. Naratorul devine astfel personaj în cele povestite, în diverse situații: - personaj narator, care, adesea, este personajul principal al narațiunii (exemplu: personajul narator Nică din Amintiri din copilărie de Ion Creangă); - personaj martor, care participă la o întâmplare și o relatează la persoana I (exemplu : povestitorul din schița
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
din grădină. Totul pare încremenit. Fetița stie însă, că în interior, în casa lor, furnicile harnice nu stau nici o clipă locului. EXERCIȚII APLICATIVE: 1) Întrebări: * Ce sunt furnicile? * Ce știi tu despre viața furnicilor? În ce anotimp se petrece întâmplarea povestită? Motivează răspunsul. * De ce crezi că a pus-o bunica pe Andrada să stea lângă mușuroi până când furnicile îl termină de reparat? * Ce au făcut furnicile? * Ce ai învățat tu din această întâmplare? 2) Scrie zece cuvinte care să arate acțiuni
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
pe un text și o vom interpreta mai apoi ca pe un produs static, ca și când acesta ar reflecta identitatea „interioară”, care, de fapt, este un flux. Mai mult decât atât, astfel de poveste e afectată de contextul în care este povestită: de scopul interviului (de exemplu, pentru angajare sau în vederea participării la un studiu), de natura „publicului” și relația ce se formează între povestitor și ascultător (provin oare cei doi din aceeași cultură, sunt sau nu sunt de același sex?), de
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
de prestația mea (...) aveam așteptări mai mari”. E semnificativ însă faptul că problema bacalaureatului e evocată ca răspuns la întrebarea directă a intervievatoarei, după o foarte lungă descriere a experienței de liceu care nu a inclus acest aspect. În episodul povestit spontan, Sara descrie întreaga sa experiență școlară sub titlul „Liceul mi-a făcut foarte bine”. Repetă de câteva ori faptul că, după părerea ei, rezultatele pozitive de mai târziu obținute de absolvenții clasei experimentale ar trebui să fie atribuite faptului
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
este o simplă cronologie de evenimente ordonate care poate fi remarcată în text, ea presupune în plus și o organizare anume ce ține strict de maniera în care naratorul alege să-și spună povestea. Mai mult decât atât, prima amintire povestită ar putea fi alta decât prima amintire amintită, dar totodată, este prima pe care naratorul alege s-o introducă în povestea sa, prima care, așa cum spunea Adler, „are relevanță pentru situația în care se află”, ea putând fi, astfel, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
copilărie normală.” Decizia privind amintirile timpurii considerate în ordine cronologică sau textuală a fost, practic, impusă de textele înseși; organizarea interviului a fost cea care a constrâns naratorii la o construcție cronologică a poveștii, așa că, în cele mai multe cazuri, prima amintire povestită a fost și prima pe axa timpului. În anumite cazuri excepționale, când axa timpului era neglijată, așa cum s-a dovedit a fi narațiunea lui Jacob la care mă voi referi mai târziu, prima amintire povestită solicită o interpretare specială. Asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
în cele mai multe cazuri, prima amintire povestită a fost și prima pe axa timpului. În anumite cazuri excepționale, când axa timpului era neglijată, așa cum s-a dovedit a fi narațiunea lui Jacob la care mă voi referi mai târziu, prima amintire povestită solicită o interpretare specială. Asemenea exemple ar fi fost probabil mult mai frecvente în momentul în care organizarea interviului ar fi permis o construcție mai liberă a poveștii. Sara: amintirile timpurii și semnificația lor pentru povestea vieții Prima amintire dinstinctă
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]