894 matches
-
stabilit ca atare de REMITENT, calificat (înzestrat cu competență) în parametrii dorinței, capacității, cunoașterii și obligației, realizat ca un Subiect performant, recunoscut ca atare și răsplătit. ¶Greimas, Courtés 1982. participant [participant]. Un ACTOR; un EXISTENT angajat în situațiile și evenimentele povestite și exercitînd un oarecare efect asupra lor (în opoziție cu RECUZITA). ¶Grimes 1975. pauză [pause]. Un TEMPO narativ canonic; împreună cu ELIPSA, SCENA, REZUMATUL și SEGMENTAREA, una din VITEZELE narative fundamentale. Cînd o parte oarecare a textului narativ sau un oarecare
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de asigurare a efectului tragic. ¶Aristotle 1968 [1965]. persoană [person]. Setul de relații între NARATOR (și NARATAR) și povestirea narată. Se face îndeobște o distincție între NARAȚIUNILE LA PERSOANA ÎNTÎI (al căror narator este și personaj în situațiile și evenimentele povestite) și NARAȚIUNILE LA PERSOANA A TREIA (al căror narator nu este și personaj în situațiile și evenimentele povestite). O altă categorie este aceea a NARAȚIUNII LA PERSOANA A DOUA (al cărei naratar este personajul principal în situațiile și evenimentele povestite
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
DE ACȚIUNI (aceea a EROULUI, sau aceea a RĂUFĂCĂTORULUI, de ex.), sau de modul cum concretizează anumiți ACTANȚI (REMITENTUL, DESTINATARUL, SUBIECTUL, OBIECTUL). Deși termenul de personaj este foarte frecvent folosit cu referire la existentele din universul de situații și evenimente povestite, el trimite și la NARATOR sau NARAT. 2. Un actor; un existent angajat într-o acțiune. 3. În cuvintele lui Aristotel și împreună cu JUDECATA (DIANOIA), una din cele două calități pe care le are un AGENT (sau PRATTON). Personajul (ETHOS
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
tipic pentru NARATORUL ficțional (în opoziție cu AUTORUL) și e așezat ferm într-un cadru de comunicare. Maniera de a povesti (trăsătura distinctivă și specificitatea vorbirii naratorului) este tot atît de importantă pentru efectul narațiunii ca și situațiile și evenimentele povestite. Huckleberry Finn ar fi un exemplu de povestire directă la persoana întîi, în timp ce Robinson Crusoe și David Coperfield n-ar fi astfel. ¶Bakhtin 1984 [1970]; Banfield 1982; Lemon, Reis 1965; Titunik 1963; Vinogradov 1980. povestire factuală [Aussage]. Unul din cele
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și omniscient, dar nonintruziv: Punct contrapunct, Împăratul muștelor); (3) EUL-MARTOR (naratorul este personaj secundar în situațiile și evenimentele prezentate, acestea din urmă fiind văzute de la periferie, mai curînd decît de la centru: Marele Gatsby); (4) EUL-PROTAGONIST (naratorul este protagonist în acțiunea povestită, aceasta fiind văzută din centru: Marile speranțe, Huckleberry Finn, De veghe în lanul de secară); (5) OMNISCIENȚĂ SELECTIVĂ MULTIPLĂ (NARATOR HETERODIEGETIC cu punct de vedere intern variabil: Vîrsta rațiunii, Spre far); (6) OMNISCIENȚĂ SELECTIVĂ (narator heterodiegetic cu punct de vedere
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
PERIPETEIA, RĂSTURNAREA DE SITUAȚIE), mijlocul cel mai puternic de a asigura efectul tragic. În plus, el este foarte eficace cînd este strîns legat de PERIPEȚIE. ¶Aristotle 1968 [1965]. recuzită [prop]. Un EXISTENT care nu este activ în situațiile și evenimentele povestite. În opoziție cu PARTICIPANTUL, recuzita face parte din MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. ¶Grimes 1975. referent [referent]. Vezi CONTEXT. ¶Jakobson 1960 [1964]. reflector [camera]. Unul din cele opt tipuri de PUNCT DE VEDERE, după Friedman, care găsește în această tehnică condițiile optime pentru
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
esențiale pentru acțiune. ¶Barthes 1975; Chatman 1978. Vezi și FUNCȚIE. scală [scale]. Cantitatea relativă de detalii folosite pentru a reprezenta un set anumit de situații și evenimente; mărimea unei narațiuni (sau a unei părți din ea), în raport cu situațiile și evenimentele povestite. ¶Brooks, Warren 1959. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. scenariu. Vezi SCRIPT. scenă [scene]. Un TEMPO narativ canonic; împreună cu ELIPSA, PAUZA, SEGMENTAREA și REZUMATUL, una din VITEZELE narative fundamentale. Cînd există un fel de echivalență între un segment narativ și NARATUL pe
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cu naratul. ¶Cohn 1981; Genette 1983; Lintvelt 1981 [1984]; Stanzel 1964, 1971, 1984. Vezi și CENTRUL NARAȚIEI. situație narativă auctorială [authorial narrative situation/auktoriale Erzählsituation]. O SITUAȚIE NARATIVĂ caracterizată de omnisciența unui NARATOR care nu participă la situațiile și evenimentele povestite (Tom Jones, Povestea a două orașe, Bîlciul deșertăciunilor, Eugénie Grandet). Împreună cu SITUAȚIILE NARATIVE LA PERSOANA ÎNTÎI și FIGURALĂ, situația narativă auctorială (auktoriale Erzählsituation) este unul din cele trei tipuri de bază din clasificarea lui Stanzel. ¶Stanzel 1964, 1971, 1984.Vezi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
SITUAȚIEI NARATIVE, împreună cu SITUAȚIA NARATIVĂ AUCTORIALĂ (auktoriale Erzählsituation) și SITUAȚIA NARATIVĂ LA PERSOANA ÎNTÎI (Ich Erzählsituation). SITUAȚIA NARATIVĂ figurală (sau personală) (personale Erzählsituation) e caracterizată de FOCALIZARE INTERNĂ (și de un NARATOR care nu-i participant la situațiile și evenimentele povestite: Ambasadorii). ¶Stanzel 1964, 1971, 1984. situație narativă la persoana întîi [first-person narrative situation/Ich Erzählsituation]. În viziunea lui Stanzel, unul din cele trei tipuri de bază ale SITUAȚIEI NARATIVE, împreună cu SITUAȚIA NARATIVĂ AUCTORIALĂ (auktoriale erzählsituation) și SITUAȚIA NARATIVĂ FIGURALĂ (personale
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
unul din cele trei tipuri de bază ale SITUAȚIEI NARATIVE, împreună cu SITUAȚIA NARATIVĂ AUCTORIALĂ (auktoriale erzählsituation) și SITUAȚIA NARATIVĂ FIGURALĂ (personale erzählsituation). Situația narativă la persoana întîi (Ich erzählsituation) e caracterizată de un narator care participă la situațiile și evenimentele povestite ( Marile speranțe, Moll Flanders). ¶Stanzel 1964, 1971, 1984. Vezi și NARAȚIUNE HOMODIEGETICĂ. situație narativă personală [personal narrative situation / personale Erzählsituation]. Vezi SITUAȚIE NARATIVĂ FIGURALĂ. ¶Stanzel 1964, 1971, 1984. situație-șablon [stock situation]. O situație convențională; un set standard de stări și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
unui roman dat ar putea fi declinul aristocrației sudice, în timp ce teza ar putea fi regretul legat de declinul ei. ¶Beardsley 1958; Chatman 1983; Suleiman 1983. timp [time]. 1. Setul de relații temporale VITEZĂ, ORDINE, DISTANȚĂ etc. între situațiile și evenimentele povestite și povestirea lor, ISTORIE și DISCURS, NARAT și NARARE. 2. Perioada sau perioadele în cursul cărora au loc situațiile și evenimentele prezentate (TIMPUL ISTORIEI, TIMPUL NARATULUI, TIMP POVESTIT), cît și prezentarea lor (TIMPUL DISCURSULUI, TIMPUL NARĂRII, TIMPUL POVESTIRII). ¶Chatman 1978
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Setul de relații temporale VITEZĂ, ORDINE, DISTANȚĂ etc. între situațiile și evenimentele povestite și povestirea lor, ISTORIE și DISCURS, NARAT și NARARE. 2. Perioada sau perioadele în cursul cărora au loc situațiile și evenimentele prezentate (TIMPUL ISTORIEI, TIMPUL NARATULUI, TIMP POVESTIT), cît și prezentarea lor (TIMPUL DISCURSULUI, TIMPUL NARĂRII, TIMPUL POVESTIRII). ¶Chatman 1978; Mendilow 1952; Metz 1974; Müller 1968; Prince 1982. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ, TIMP GRAMATICAL. timp gramatical [tense]. 1. O formă care trimite la o distincție temporală. Psihologii, lingviștii
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și imperfectul și mai-mult-ca-perfectul, în opoziție cu prezentul, perfectul prezent și viitorul). ¶Benveniste 1971 [2000a]; Bronzwaer 1970; K. Bühler 1934; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Genette 1980; Todorov 1966 [1972a]; Weinrich 1964. Vezi și UNIVERS COMENTAT, PRETERIT EPIC, UNIVERS NARAT. timp povestit [erzählte Zeit]. TIMPUL ISTORIEI; arcul de timp acoperit de situațiile și evenimentele reprezentate (în opoziție cu TIMPUL POVESTIRII). ¶Müller 1968. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. timpul discursului [discourse time]. Timpul alocat reprezentării NARATULUI; timpul NARĂRII; TIMPUL POVESTIRII. Vezi și DURATĂ, TIMPUL
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
TIMPUL POVESTIRII). ¶Müller 1968. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. timpul discursului [discourse time]. Timpul alocat reprezentării NARATULUI; timpul NARĂRII; TIMPUL POVESTIRII. Vezi și DURATĂ, TIMPUL ISTORIEI, TIMP GRAMATICAL. timpul istoriei [story time]. Perioada de timp în care are loc NARATUL; TIMP POVESTIT. ¶Chatman 1978. Vezi și TIMPUL DISCURSULUI, DURATĂ. timpul povestirii [Erzählzeit]. TIMPUL DISCURSULUI; timpul ocupat de reprezentarea situațiilor și evenimentelor (în opoziție cu TIMPUL POVESTIT). ¶Müller 1968. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. tip [type]. Un personaj static ale cărui însușiri sînt foarte
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ISTORIEI, TIMP GRAMATICAL. timpul istoriei [story time]. Perioada de timp în care are loc NARATUL; TIMP POVESTIT. ¶Chatman 1978. Vezi și TIMPUL DISCURSULUI, DURATĂ. timpul povestirii [Erzählzeit]. TIMPUL DISCURSULUI; timpul ocupat de reprezentarea situațiilor și evenimentelor (în opoziție cu TIMPUL POVESTIT). ¶Müller 1968. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. tip [type]. Un personaj static ale cărui însușiri sînt foarte puține și care constituie un caz-paradigmă de o anume calitate, atitudine sau rol (zgîrcitul, lăudărosul, femeia fatală, ipohondrul etc.). ¶Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Scholes
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
conferă statutul de adecvat sau previzibil. ¶Culler 1975; Genette 1968 [1978]; Todorov 1981. Vezi și MOTIVAȚIE, NATURALIZARE, COD REFERENȚIAL. verosimilitate. Vezi VERIDICITATE. viteză [speed]. Relația între durata NARATULUI cantitatea (aproximativă) de timp (presupus a fi) acoperit de situațiile și evenimentele povestite și lungimea narațiunii (în cuvinte, rînduri sau pagini, de ex.). ¶Viteza narativă poate varia considerabil, iar formele sale canonice TEMPOURILE narative majore sînt (în ordine descrescătoare, de la infinit la zero) ELIPSA, REZUMATUL, SCENA, SEGMENTAREA și PAUZA. ¶Genette 1980; Prince 1982
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Ce rochiță aș alege pentru păpușa mea preferată, Cum arată mașina de curse pe care vreau să o conduc etc.), a unui personaj 280 dintr-un text cunoscut; * repovestirea de către copii a unor pasaje din texte cunoscute, a unei întâmplări povestite inițial de unul dintre părinți, de un prieten etc.; * povestirea cu elemente reale: o știre, o situație din grădiniță/de acasă/de pe stradă etc.; * povestirea cu elemente imaginare (imaginate/create de către copii sau reflectate în literatura pentru copii, în filme
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
sale. În nebunia ei, Azucena și-a aruncat propriul ei fiu în flăcări și în schimb a păstrat pe fiul Contelui pentru ea. Manrico este pe punctul să realizeze că el este fratele Contelui de Luna, dar Azucena retractează cele povestite și aduce că argumente dragostea cu care l-a crescut și l-a îngrijit după ce a fost grav rănit în bătălia de la Petilla. Aria Îl balen del suo sorriso - din actul ÎI, scena 2 Rezumat : Leonora s-a decis să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
anunțe. Această Întâlnire deschide un mister ce va fi dezvăluit data viitoare. O bună Întâlnire se lasă cu o insatisfacție, cu o lipsă, cu o carență, cu un anumit gol care trebuie numaidecât umplut, căci ceva mai poate fi dezvăluit, povestit, trăit. Perspectiva revederii se vădește, dorința Împărtășirii crește, dorul (re)Întâlnirii cu greu se stăpânește. E important să reflectăm, de asemenea, și la ceea ce se Întâmplă după Întâlnire. Am spune că ceea ce e mai important are loc În continuarea Întrevederii
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Împachetat, transfigurat, tranzacționat, dat altuia, aruncat În curtea vecinului. Dintr-un anumit punct de vedere, el definește individul, delimitează o identitate, particularizează o existență, diferențiază un individ de celălalt. Mai mult decât atât, dorul nici nu poate fi arătat, comunicat, povestit sau comentat, pentru că este Închis În misterul existenței. Dar această stare poate fi intuită, ghicită prin puterea de sugestie a unor echivalente afective, transmise de exprimarea artistică (prin poezie, melos, forme sau culori). Dorul poate fi numai reconfigurat, sublimat, tradus
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
deci, o sursă de conservatorism. Mitul nu este Însă unicul tip de povestire tradițională, transmisă prin viu grai, care circulă Într-o societate. Această constatare a generat o bogată literatură de specialitate, marcată de numeroase controverse referitoare la specificitatea conținutului povestit. Conținutul Cea mai mare parte a savanților consideră că mitul este o povestire care se individualizează prin teme epice, eroi și un decor specifice. Din această idee, aproape unanim acceptată de un segment al specialiștilor, derivă o altă caracteristică - prestigiul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
strâns legate. Natura acestei legături este, firește, deosebit de complexă: În foarte multe situații, mitul și ritul sunt performate simultan. Există Însă cazuri În care mitul este narat, iar ritualul este presupus sau situații În care ritualul este executat fără dubletul povestit. În aceste cazuri, se consideră că termenul absent explicit este prezent implicit În memoria colectivă ca model exemplar, fie În povestirea mitică, fie ca performare efectuată cândva. De asemenea, există rituri care apar fără a se inspira dintr-un mit
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
după criterii istorice și geografice: mituri amerindiene, mituri asiatice, mituri ale civilizațiilor mediteraneene, mituri ale populațiilor nordice, mituri africane etc. În sfârșit, ipostazierea unor conținuturi drept „teme” specifice mitului a condus și la o seamă de diferențieri interne, În funcție de subiectul povestit. Astfel, miturile cosmogonice se referă la facerea universului, iar cele escatologice la sfârșitul acestuia; miturile etiologice (de origine) povestesc apariția diferitelor forme naturale (relief, plante, animale) și culturale (originea focului, a interdicției incestului și instituirea căsătoriei exogame, a regalității, a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
între indivizi capătă forme ilare, dar mai degrabă din lipsa unei percepții dramatice a existenței, decât ca urmare a unei reprezentări comice propriu-zise a lumii. D. este dispus să (se) amuze din orice, chiar deturnând oarecum sensul normal, „morala” celor povestite. Totuși, câteva episoade au o structură comică de sine stătătoare. În Experții veseli, doi actori, degustători infailibili, se dau drept niște străini interesați să achiziționeze vinuri și obțin o cantitate însemnată de mostre. Apoi, pun întâmplarea în scenă și o
DIMITRIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286778_a_288107]
-
Povești de buzunar, București, 1971; Capcanele timpului, București, 1972; Dinții lui Cronos, București, 1975; Grifonul lui Ulise, București, 1976; Babel, București, 1978; Timp cu călăreț și corb, București, 1979; Imposibila oază, București, 1984; Xele, motanul din stele. O uluitoare aventură povestită pe îndelete în nouă capitole complete, București, 1984; Șase brățări pentru gleznă, București, 1987. Antologii: Les Meilleurs histoires de science-fiction roumaine, Bruxelles, 1975. Traduceri: Vladimir Maiakovski, Poemul lui Octombrie, București, 1945; P. P. Erșov, Căluțul cocoșat, București, 1948; Arkadi Kuleșov
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]