2,388 matches
-
curenți cu ochii închiși, cu mâinile și picioarele despletite și vei mișca din buze rugăciuni. În cele din urmă, va trebui să participi la supa rituală, băile de cristale, vei face cel puțin o vizită la cascada sfântă, unde vei poza, desfătându-te gol sub o ploaie de lumină. Peste tot actori, mai buni sau mai răi, ce știu să plângă sau să zâmbească la comandă, să râdă în cărucioare sau să servească drept verigi într-un lanț energetic, ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sus o adolescentă ținând în mâini o Mioara-păpușă și tatăl ei cu chip de Mioara, cu mustăți în furculiță ca-n poza în sepia de la sfârșit de secol al XIX-lea, iar pe sofale, pe dulapuri, în profil sau culcate, pozând în picioare cu umbrele de soare ușor înclinate, șezând într-un șezlong sau pe brațul unui fotoliu de răchită, Mioare nu sculptate, ci vii, pentru că respirau, zâmbeau, aveau luciu în priviri, încălțări prăfuite sau lucioase, stropite sau rupte în funcție de locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
poze la fântâna arteziană de la Primărie. Bine zise Mioara dar fântâna nu exista pe vremea aceea și Primăria era în altă parte a orașului. Contează? răspunse Mioara-fantomă. Privește. Lia-Babă se uită în album la fotografiile din copilărie! Se miră pentru că poza de luna trecută, cu Mița și Stana, babe ca și ea, se rătăcise între file. Parcă auzea susurul apei, atunci când rugaseră pe un tânăr să le imortalizeze pe peliculă. Cineva mută pozele în album, zise ea în barbă ștergându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gudurîndu-se pe după piciorușele Geniului, lingîndu-i mînuțele, pupîndu-l în fund. Sînt de înțeles, zice Comandantul, sîntem o țară de turnători, deși tuturor le-ar șade mai bine dînd din coadă sau făcînd un țîș de cățeluș în vreun colțișor decît să pozeze acum în mari revoluționari. — Cine, eu? Te-a dezinformat cineva și pe tine, se impacientează Regizorașul, doar n-ai luat-o de bună, lasă-mă mai bine să-ți spun despre ce e vorba, se încăpățînează. Liniștește-te, îi recomandă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se gîndește cum a pățit o și el pe propria piele, atunci însă lucrurile au putut fi reparate cît de cît, pe cînd acum totul era imprevizibil, și nimeni, nici chiar el, n-ar mai îndrăzni să facă predicții, să pozeze în clarvăzător, așa cum se aventura pe vremuri. Cum de fusese posibil ca totul să fie pus la punct atît de bine? Cum de nu-și putuse nici el da seama cît de bine fuseseră organizați foștii comuniști, deși se aflase
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că te-aș acuza, ai făcut și tu un sacrificiu pe care nimeni nu ți-l poate nega, ai simțit că ești un lider adevărat pentru aproape două luni de zile. Privilegiatule, trebuia să te oprești odată în a mai poza în omul fără pată, neprihănitul care nu știe ce se petrece în jurul său, oricine ar fi cedat, ai fi cedat și tu dacă mai erau doar cîteva zile, ți-ai fi luat inima în dinți, înfrînt frica, strigat în gura
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rostul acelor vorbe. A luat o figură de om atent, asemănătoare cu cea a lui Vizanti, care bine Înfipt pe cele două picioare din față și cu pieptul scos În afară, pentru a părea un pic mai mare decât era, poza Într-un excelent apărător al averilor, dar și cu ochii scăpărători, cu o ureche ridicată țanțoș și cu una ciulită a plecăciune, o aștepta pe bunica Ileana, care venea cu mâinile la spate și câinele nu știa dacă Îi aduce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ca o cortină grea... Panglicile subțiri de pe umeri se desfac din nodul mătăsos și sânii tresar dezgoliți, cu sfârcurile înmugurite de goliciune, iar slipul, lunecat peste coapse, îl simt în jurul gleznelor ca o cătușe de mătase...“ (Flori de lavandă) Autoarea pozează în romantică și are grijă să aducă în fiecare schiță nopți înstelate, adieri de vânt înmiresmate și valuri ale mării înspumate. Ea crede, de asemenea, că veșmintele îndrăgostiților trebuie să fie neapărat foșnitoare, mâinile - fremătătoare și săruturile - arzătoare. Această aglomerare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la Editura Axa din Botoșani) un titlu similar, care nu este însă deloc amuzant: Sarmale de cuvinte. Autorul ne privește provocator de pe prima copertă a cărții. Nebărbierit, cu fața lucioasă din cauza tenului gras și cu un început de calviție, el pozează neinspirat în adolescent teribil. Teribilismul i-ar sta bine lui Valentin Jantea chiar și la o vârstă înaintată dacă ar fi practicat cu talent. Dar tocmai talentul lipsește. Această tristă constatare o facem încă de la prima pagină a cărții, citind
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe care, la rândul lui, ni le transmite nouă. Semnatarul prezentării de pe ultima copertă a cărții, Alexandru Balaci, chiar așa îl și caracterizează pe poet, pentru a-i face o plăcere sau, cine știe, pentru că i-a luat în serios poza de inițiat: „Poeți ca Vlad Neagoe intuiesc și transmit ecourile lumilor secrete ale Necunoscutului, ale Infinitului, comunicând cu natura ca vizionari, înzestrați cu «puterea suficientă a solitudinii», simțind direct viața ocultă și privind lucrurile și frumusețea lor originară.“ Ar fi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în casa bețivului. Inima începe să o ia razna. Ce perfecțiune! Toată noaptea Rîmbu visează că face dragoste și dimineața era chior de somn. Se mai uită la poză și se întreabă: A uitat-o în carte sau...? A luat poza cu el și, discret, mergea în spatele clasei și o scotea pe furiș ca să-și delecteze ochii. Cînd a fost cerută în căsătorie, Diana s-a codit puțin. Dar nu ești cam zgîrcit? Vai, ce-i al meu este și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ajuns. Dacă de acolo, de sub grindă, o mână ar fi coborât să-l atingă pe umăr, dacă l-ar fi certat, dacă l-ar fi pedepsit, Dumnezeul cel viu s-ar fi descompus în fotografie. Dumnezeu nici în apocalipsă nu pozează a moș ursuz, cu tablele legii legate de gât. Bătrânul, umbra proiectată a cerului, nu-l trăgea de mânecă, nu-l dojenea, nu-i vindea iluzii, pășea mereu cuminte, în urmă, la o lungime de așteptare. Când își simțea conturul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
netezi umeri avea mama, acoperiți cu cerculețe violacee acolo se așeza îngerul. Eva nu putea fi femeia tatălui său: Mama nu a fost niciodată femeia lui tata, așa cum a poruncit Dumnezeu. Dumnezeu, suferind de singurătate, nu are voie să-și pozeze modelul. EVA, în fiecare trăsătură, mama: Gest, cuvânt, privire, atingere, umbră, umbră, umbră pe ape, pe câmpii, pe stânci. Când era mic, se cuibărea lângă ea ca un pui de rândunică. Mirosea frumos: a lapte, a scorțișoară, a pălămidă; sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
porția de amăgire în fiecare duminică pentru șapte zile și coborau pe la casele lor. Dumnezeule, unde este demnitatea furtunii? Mare fără țărm, corabie fără catarg, val fără înecați. Te-ai speriat, Bătrâne, de propriile suferințe și refuzi să-mi mai pozezi modelul. Peste ruinele mânăstirii ploua cu stropi de gheață. Ca într-un tablou, focul ardea în inima cărămizilor. Complicitatea flăcării este alta decât complicitatea apei. În ușa bisericii, împăratul David actualiza Psalmul 27. 4. Se îmbrăca fără gust, purta haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un etaj mai sus, în cimitirul cerului: acolo, cei de seama lui stăteau aliniați ca pentru inspecție. (Dumnezeu număra mormintele, mereu cu unul în plus.) Ce să mai creadă despre Tataia? Ieri, ca prin minune, s-a oferit să-i pozeze modelul nu s-a imprimat decât o linie frântă închisă, lipseau poveștile: Faceți liniște! Dumnezeu doarme într-un contur de acuarelă. Cum altfel să fi fost rugăciunea lui Petru dacă nu strigăt dezamăgit: Viața este o pastișă după Cioran. Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
matricolelor; la poartă, bătrânul armean, obosit, capul plecat, barba răvășită, ochii închiși pe soclu. Obosit și îngândurat, bătrânul; Adela nu l-a iubit nici măcar în carte. Tristețea ferestrelor nu legitimează întotdeauna așteptările. Undeva în eter, se intersectează expresivitatea celui care pozează, determinarea celui care modelează tiparul, intuiția celui care admiră. Arta se întâmplă acolo unde se întregește mesajul. Tristețea ușilor închise este mai relativă decât ziua de mâine. Deasupra pământului, pe soclu, se trăiește sau se moare la fel. Atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
legată de grindă. Petru la un altfel de car visa cu ochii deschiși; Sfântul Ilie, într-un exces de egoism biblic, s-a înălțat la cer; sub copitele cailor, doar cenușă. Doamne, sunt prea fără minte pentru a descoperi focul, pozează-mi modelul și mă vei vedea până la cer pară de rugăciune. Petre, inima ți-e plină de cremene, sângele iască. Scapără o scânteie și se vei aprinde cimitire de viață. De ce vrei să arzi în seul pământului, Doamne? Dorm licurici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vrei să te aștept. De tristeți nu te poți păzi decât sporindu-le. Iubește nefericirile ca și cum te-ai iubi pe tine însuți. De pe culmile muntelui, caută-te în adânc, Petre. Arhimandritul vorbește despre prototipul cerului nimic mai fals, Dumnezeu a pozat modelul unui singur om. Suferința nu se dizolvă privind peste umărul altuia. Fii nefericit pentru tine, chiar dacă arlechinii schitului mimează durerea crucii altora. Genia, casă să fiu bântuită de necurăție, mă voi nărui într-o noapte fără să țin cont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
obscuritatea asta, Stăpâne, nu-mi mai recunosc umerii, inima, tâmpla. I-a fost frică. 78. O biserică părăsită, îngenuncheată într-o biserică părăsită: Am intrat în casa ta, Doamne, să uit de lume și am uitat de mine. Mi-ai pozat modelul, Doamne, dar după altă fotografie am învățat să imit bătaia inimii. Peste umeri mi-ai suflat zbor, cresc stalagmite din clavicule până la cer și nicio urmă de aripă. Stăpâne, iartă-mi egoismul care nu mă mai încape de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
patrulea bărbat din dreapta. Ciprian scoate cu îndemânare fotografia din album și Dora poate citi pe verso : "Tușino, la eliberare, 8 noiembrie 1948." Extraordinar ! Ce mică este lumea asta mare ! Am și eu exact aceeași fotografie, spune Dora, scoțând din poșetă poza cu cei șapte bărbați. Da, este una și aceeași ! Confirmarea că a pornit pe o pistă bună o face și mai curioasă pe Dora, care se grăbește cu întrebările : Pentru ce venise tata aici ? Și cât a stat ? Aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
toate felurile, ca să tragă oarece spuză la oala cu nemulțumiri care și așa stă să dea în clocot. Cum?.. Ai impresia că Papagalul chiar vorbește în mod conștient, Vetucă?.. Fantazii, scorneli, Vetucă-mamă!.. Că nu degeaba tovarășii de la Curioși înregistrează și pozează absolut totul ce se petrece în zonă... Vor să definitiveze grupul lui Papagal care le dă mari bătăi de cap și frisoane, că mulțimea aceea sporește de la o zi la alta și îndrăznește să clevetească împotriva stăpânirii și a puterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aici, dăm foc la bloc, pentru că mortul are nevoie de lumină..." Tăcere. Greu, rămânem cu nea Onuț numai eu, tata, mama, Pitu și musafirii nepoftiți. Mama tot așază lumânările din sfeșnice. Un devotat pălărios scoate o filmătoare cu lumini și pozează peste tot; chiar și-n baie. Pe nea Onuț îl filmează ca pe un actor; din toate pozițiile. Probabil că o să le fie dor de el și vor să aibă multe poze de-ale lui. Devotatul șef face semn către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Erickson în sala balului zărind câteva domnițe îndrăznețe, care știau să se distreze. Du-te, du-te, nu am vrea să-ți faci vreun rău abținându-te! Mă duc, doar nu voi face pe inaccesibilul. Știu eu pe cineva care pozează în de-al de astea. Dumnezeu știe ce secrete obscene ascunde! Dar, nu toți suntem ipocriți" Ce te face să crezi că nu am început deja? Dar nu cu povești de adormit copii, ci cu chestii serioase de bărbați. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plecând cu o altă doamnă pensionară în vacanță, în Canada, pentru patru zile, plătind numai pe avion patru mii de dolari, în condițiile în care două zile se pierdeau pe drum, pentru a vedea cascada Niagara și pentru a se poza la poalele ei. M-am mirat: "Dar de ce nu stați mai mult? Doar pentru două zile și ținând cont de stresul unei asemenea călătorii, eu nu aș mai pleca deloc". Știam că cei care muncesc zece-douăsprezece ore pe zi, nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Între unsprezece și doisprezece ani și era deja anunțul promițător al splendidei frumuseți În care avea să se transforme mai târziu și despre care a lăsat o minunată mărturie Însuși Velázquez În celebrul tablou pentru care ea avea să-i pozeze după un alt răstimp, către 1635. Dar cu vreo zece ani Înainte, În diminețile acelea de martie premergătoare aventurii cu englezii, eu nu cunoșteam identitatea foarte tinerei fete, aproape o copilă, care la fiecare două-trei zile străbătea În caretă strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]