448 matches
-
pădure. — Ca în vremurile bune, a spus Vultur-în-Zbor. Media dispăruse. Absența lui Vultur-în-Zbor era o ușurare. Absența lui Virgil o bănuise și încercase să se obișnuiască dinainte cu ideea. Dar să găsească în patul Mediei un bărbat, și încă unul prăpădit ca acesta, iar Media să nu fie de găsit niciunde, asta era aproape mai mult decât putea suporta Iocasta. Media, sărmana, îndrăgostita de Media, tocmai Media, dintre toate feteleă Dispărută, dar unde? Să-i fi urmat pe Virgil și Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu e Încă o țară pentru copii mici: aventurați-vă prea departe de Pizza Express și veți da peste aceleași oftaturi pline de reproșuri pe care mi le amintesc de când eu și Julie eram mici. Ne hotărâm asupra unui local prăpădit plin de alți părinți aflați și ei În vacanță, la fel de agitați și de neodihniți ca noi, și ne Îndreptăm spre colțul cel mai Îndepărtat. Întinse pe spătarele scaunelor, gecile noastre ude scot aburi ca niște vaci. Citesc meniul cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dobândește proporții amețitoare. Televiziunea preia cazul, reportajele de la fața locului și interviurile cu localnicii inundă inclusiv ecranele posturilor naționale, se pun În scenă reconstituri ale istoriei de demult - În sfârșit, nu insist cu alte detalii. Vestea că Într-un sat prăpădit se află nici mai mult, nici mai puțin decât ruinele unui duplicat al Templului lui Solomon de la Ierusalim aprinde imaginația tuturor și conferă locului dimensiuni mistice. În localitate Își face apariția o sumedenie de jurnaliști, de istorici și de cercetători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Henry m-a sunat în miez de noapte și mi-a murmurat la ureche patru silabe: — Winston-Salem. A doua zi dimineață eram în avion, îndreptându-mă spre sud, spre inima țării tutunului. Zâmbăreața Pe Hawthorne Street 87 era o casă prăpădită, cu două niveluri, la capătul unui drum pe jumătate de țară, jumătate de oraș, la vreo cinci kilometri de centru. M-am rătăcit de mai multe ori până să găsesc adresa și, când am parcat Fordul Escort închiriat pe aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era, în România, de 3,4%. În Bulgaria vecină era de 2,2%. În țări care funcționau „nemțește”, el era de 0,42% (Germania) sau chiar 0,16% (Japonia). Cum să nu fie atunci liber schimbist, vorba lui conu’ Iancu, „prăpăditul de amploaiat” ?... Prins în diversele lanțuri ale slăbiciunilor, am ajuns de curînd și într-o subcomisie academică. Denumirea e prea lungă ca să o mai o țin minte. Primul lucru pe care l-au propus colegii mei de comiție a fost
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
multe ramificații, cunoscute de localnici sub numele de "Trei Calici". Locuitorii din preajmă spun că numele vine de la trei familii de sărmani, care nu aveau nici după ce bea apă, adică trei calici, care se aciuaseră prin apropiere în trei bordeie prăpădite, înainte de a construi Filderman moara și canalul. E lesne de imaginat plăcerea deosebită pe care o simțea, alături de prietenii săi când, în zilele de caniculă, ținându-se strâns de mână unul de celălalt pentru a învinge atât forța valurilor precum și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Bidaru, exact din acest motiv se află în tren împreună cu fiica sa mai mare Dana, ducând cu ei o geantă cu cinci fermoare în care, printre alte nimicuri se mai află o altă geantă ceva mai mică și ceva mai prăpădită. Vor ca dimineață să vadă care e situația reală, cu ce pot ei ajuta și ce vor trebui să facă în continuare. Deci, se duceau la o înmormântare. Vor trebui să rezolve toate problemele în timp util, în aproximativ patruzeci
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fiu; cum pot fi eu vinovat de soarta lor? Bunicul s-a născut în iglu, a trăit până la adânci bătrânețe și a murit sfâșiat de fiare, tata aproape la fel, iar eu, probabil voi avea aceeași soartă, iar pe acești prăpădiți nici nu-i cunosc și nici nu i-am văzut în viața mea! Eu sunt mai mult ca sigur că îi cunoști pe toți mai bine ca mine! Nu i-ai sfătuit tu pe tineri să deschidă geanta cu cinci
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
noastre, a mea cu Mona, de multe ori miroseau a artificialitate, ca scenele de teatru de la televizor, de marți seara, cu ingineri zootehniști crescuți la oraș mare, domnoși și ajunși prin repartiție - vârtej socio - politic, hodoronc-tronc, undeva într-un sat prăpădit, dar cu primar și secretar (culmea!) ultra-înțelegători și generoși, adică niște așa-zise western-uri românești de doi bani, al căror happy-end nu era în stare să-ți gâdile nici măcar talpa piciorului. Nu aveau în ele acea încărcătură pe care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu cip-cirip-ul, până când nu mă faci să uit că încă puți a pelincă, și-o să-ncep să-mi prezint pe fălcile tale palmaresul de fost boxeur de succes, că doar n-o să stau aici ca prostul satului, lângă un licurici prăpădit, să mă rog ca la icoana făcătoare de minuni, ca să-mi șoptești ce știe tot cartierul, tu-ți grijania și adormirea cui te ocrotește, ca să-ți plimbi scheletul prin lume... E drept că nu pricepeam prea multe din ce spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sub masă. — Îți spun eu, individu ăsta a depășit orice limită. O să-i dau o lecție să mă țină minte. Păi, cu Niki Bârsan se pune el? I-am belit eu pe alții mai mari, o să-i Înghit măgăriile unui prăpădit ca ăsta? Măcar să-l simt că mă domină prin ceva... știu eu, să aibă un premiu de stat, un unchi În America, să reguleze ca-n junglă, să fie ștab, poftim, atunci mai că aș Închide ochii. Dac-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
neagră bosule, gaura neagră. — Da noi ce batem, ursule?... De ce n-ai țigări, iepurașule? Jap. De ce ai țigări iepurașule? Jap. Sur le pont d’Avignpn on y danse, on y danse — O petrecere adevărată! Salvatorul meu, eliberatorul meu, așa spunea prăpăditul. Eu Îl tot Îndemnam: Încă un pahar, prietene Bea, bea, nu te lăsa, uită că viața ... și Wanda mai mult goală decît Îmbrăcată. Frumușelule, iubițelule, luculucu... rîgÎie porcu, se tîrăște de-a bușilea după călcîiele ei roze, se lovește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
perisabilă, are viață și se comportă altfel decât vrea creatorul“, Își frângea Leonardo mâinile În sala judecății. Cu adevărat, au admis membrii Comisiei de Cultură, calul lui Leonardo avea măreția descompunerii, pe lângă care zâmbetul veșnic al Giocondei este un rictus prăpădit, mai ales că-l poți regăsi pe figura oricărei gospodine din lume pusă În fața unei alte forme de infinit, serialul Tânăr și neliniștit. Judecătorii au fost Îngăduitori, acceptând să neglijeze nepotrivirea din acte, cu condiția Însă ca Da Vinci să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
crocodili. Gioconda s-a așezat prima În fața micii scene, cu brațele În șolduri, gata să dezamorseze și o bombă atomică, dacă s-ar fi aflat acolo. În benă erau, puse de-a valma și fără ambalaje, niște televizoare vechi, cam prăpădite, și câteva aparate de aer condiționat. — V-a mușcat vreun televizor, signor Guido? s-a interesat candid Gioconda. — Nu văd nimic În neregulă, i-am confirmat și eu mustăciosului. Guido s-a scurs lin și inutil, ca o picătură de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai puțin odios. Mai ales după cele povestite de Laura. Era clientul ei, suferea de lombosciatică, la burta lui nici nu-i de mirare. O chema o dată pe săptămână, Laura Îl tratase deja de vreo trei ori. A patra oară, prăpăditul se pregătise așa cum văzuse el În filme, cu uleiuri și lumânări parfumate, cu Pachelbel by the Ocean la combina muzicală. Soft băiatu’! Până nu s-a Întors cu burta-n sus și i-a cerut Laurei să coboare cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
în salturi, țopăind, sărind de pe stângul pe dreptul, ca pe catalige. Localul e aproape, după colț. Ne scuturăm în prag umerii, părul, brațele. ...Stâlpi, pereți placați cu lemn, oglinzi în ramă neagră. Tapiseria roșie, princiară. Instrumentiști tuciurii pe un podium prăpădit. În centru, o lungă masă festivă : vaze de flori, printre care se disting capete palide și roz, rotindu-se la fiecare deschidere a ușii spre nou-veniți. N-au mai rămas decât puține scaune libere. Neagu zărește, însă, la timp o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trezească decât după lungi intervale, într-o baie caldă, parfumată, cum fusese cea de după-amiază. Băuturi colorate, răcoritoare... Ușa se întredeschise, încet, încet. Mai erau totuși două minute. Venea cumva mai devreme ? Până acolo ajunsese, venea mai devreme ? Nu, un prăpădit, pășind șovăielnic, umil, în vârful picioarelor. Un slujbaș de la administrație. Venise încărcat de cutii de mărimi diferite. Le descărca în colțul camerei, lângă ușă, stivuindu-le cu grijă, la perete. Ieși, se întoarse cu un sul gros și lung. Un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
după o vreme, reușirăm să scoatem bulumacul din clisă și-l rostogolirăm În apa care curgea mereu. Enkim se aruncă În apă, stârnind un plescăit grețos și se apucă de bulumacul care plutea greoi. - Krog e fricos? Întrebă el. Fugar prăpădit, mi-am spus și am strigat la el cu vorbe din cele ce păreau a purcede de la Tatăl din cer. - Krog e toiagul meu și bâta mea, Enkim, netrebnicule! Slujește-l cum se cuvine! Amărâtul luă pe loc o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog, nepotul de soră al Psarei. El e ucigașul de care v-am spus dintotdeauna, și pentru el v-au ales sorții când am fugit din calea Gerului. Știți ce aveți de făcut, așa că nu ne faceți neamul de râs. Prăpădiților li se lungiră fețele, cât erau ei de vânjoși. Oftând, se uitară o vreme unii la alții, apoi Își strigară femeile și rămaseră alături de noi, cu lucruri cu tot, privind cu jind la ai lor cum plecau spre Miazănoapte. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
După o vreme Însă, se lăsă păgubaș și se apucă să mă scotocească din priviri. - Ce vrei? - Curând o să dăm lupta de sânge. - Trebuia să vină și asta. Nu se mai putu abține și mă sorbi din ochi. Of, of. Prăpăditul ăsta abia mai sufla și nu mai avea nici o putere. Nici măcar asupra lui, darămite asupra mea. Iar eu aveam putere prea multă. Mi-a fost cumplit de greu să i-o spun, dar n-aveam Încotro: - Logon... Tu și Dupna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
știam toți, o știam toți, și atunci, ne-am strîns cu toții În casă, și unde nu gătiseră și copseseră femeile timp de o săptămînă că, drept să-ți spun, așa săraci cum eram, am Încins o masă, cu niște ciozvîrte prăpădite cum Îți dau azi: pui fripți - să tot fi fost vreo douăzeci - și șuncă fiartă, și carne de porc, și porumb copt, și cartofi, și fasole, și tăvi cu mămăligă, și pișcoturi calde, și găluște cu mere, și cu piersici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a cam supărat, că i-am zis că-i bătrîn: o dată a sărit În sus și zice: „Nu mă dau pe douăzeci de tineri, lumea s-a stricat, și dacă-ți Închipui că nu mă pot măsura cu prostănacii ăștia prăpădiți, pe care-i vezi pierzîndu-și vremea prin baruri cu țigara lipită-n colțul gurii, niște căzături nenorocite, atunci Dumnezeu mi-e martor, femeie, Înseamnă că nu pricepi nimic și ești ca o pasăre care-și pîngărește singură cuibul! SÎnt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apar trei personaje Elifaz, Bildad și Țofar care timp de ... 29 de capitole îl dojenesc pe Iov. Este ca un fel de proces din filmele americane, în care cei trei se erijează în apărători a lui Dumnezeu. Ei îi amintesc prăpăditului de Iov, că nenorocirile cad numai pe capul celor răi. încă nu aflaseră de legea gravitației universale! Iov, îl ia pe Dumnezeu martor al nevinovăției sale și jură că suferințele care l-au lovit, sunt absolut nemeritate. Și deodată, așa
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Dumneavoastră ce credeți? Lichele și licheluțe Ce se potrivește la vremuri noi? Se tot întreabă românul din 1989 încoace. Și licheaua, răspunde fermă: „La vremuri noi, tot noi". Aha, și noi proștii credeam că... Ce credeai nene, ce credeai? Că prăpăditul din socialism o să-și ridice capul în noua eră? Nu-i este de ajuns că a dobândit libertatea? În special libertatea de a se plânge la lună cât dorește, de crăpa în mod liber de foame cu hârtia de concediere
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Rămăseseră (deși poate că și acestea erau vîndute) un pat, pe care stăteam, fiindcă nu mai exista nici un scaun, biroul, prin rafturile căruia "unchiul George" scotocea după hârtii vechi, o mică bibliotecă fără cărți și o mașină de scris, veche, prăpădită, pe care mi-o oferise, fără să insiste. A fost o despărțire civilizată. Atât de civilizată încît nu putea fi decât falsă. Fiecare dintre noi se străduia, parcă, să ascundă cât mai bine ce gândea. Fără să mai aibă deloc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]