439 matches
-
în bătătură... N-are nici tată, adică are, da’ e despărțit de mă-sa. Noroc cu mă-sa mare, că e o femeie mai de Doamne-ajută. Tac-su’ la fel, cică a fost deștept. Nu-nțeleg cum l-a îmbârligat prăpădita de mă-sa. S-a păcălit, aia e! Și să vă mai zic o treabă, cică Șăfu n-are coaie, nenică! - Păi, are vocea groasă, băăăăă! Nu-l auzi cum cântă? Zici că-i bariton! I-a înnebunit p-ăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
băiat bun era. Nu s-a mai însurat deci. Pe la noi, pe aici, nu mai vine? Aaaa, tot acolo stă. Daaaa... N-are de gând să se însoare? Păi, cum să nu te intereseze? Las’ c-o știu io pe prăpădita aia pe care a lăsat-o. Era băiat bun. Am fost colegi. Avem și fotografii de la banchet. Mereu mă oprea și-mi povestea tot felul de nimicuri, mă întreba de unchi-miu’. N-o cunoșteam, nici nu știam cum o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
face, îi vede pe puștii care probabil speră să învețe, mai și citesc, mai au încă iluzii, cai verzi pe pereți, iar el îi tratează acru. Ce, mă, vreți să ajungeți și voi ca mine? Nu vedeți că sunt un prăpădit? Hai, sictir! Literatura, măi, mormolocilor, e o chestie care nu vă folosește la nimic! Spun încă o dată - literatura e cel mai simplu lucru din lume. Înveți să scrii la fel cum înveți să vorbești. Noi spunem „gura metroului“ sau „piciorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care o scoteau mereu pe locul întâi pe fie-sa, jenați, trebuiau să-i acorde și ăstuia tot premiul întâi, nu aveau încotro și asta îi întuneca mult bucuria lui Fanache, cum adică, nu e fata lui mai bună decât prăpăditul ăla?! Așa încât Fanache a răspuns fără să ezite: -M-am gândit la familia profesorului Vodă. Pe Gârmoci puțin îl interesa cine este al treizecișiunulea, pe el îl interesa să completeze lista, să nu aibă toarășii de la regiune motive de reproș, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în somn, apoi trezirea lui, ieșirea lui pe balcon, iarăși a simțit că nu mai are aer să respire și pe urmă, imediat, hop și vizitatorul celest care s-a așezat lângă el ca un tată uriaș lângă un copilaș prăpădit, s-a așezat liniștit, a fumat liniștit și aiurea (îngerii nu fumează!...), în vreme ce lui îi bătea iar inima nebunește, de emoție, de îngrijorare, apoi îngerul a plecat tot așa, tăcut, liniștit... La București, schimbarea la față a tovarășului Cameniță a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Clicile de activiști politici superiori și mijlocii din întreaga țară trebuiau sau voiau să-l imite pe marele vânător Ceaușescu. Așa a ajuns vânătoarea un sport al activiștilor, un soi de activitate de partid forestieră. Chiar și ștăbuleții celor mai prăpădite târguri de provincie mergeau la vânătoare. Când, odată, la Timișoara, unul dintre granguri, scârbit de viață, în loc de un cerb a pândit în pădure momentul când se afla singur și și-a tras un glonț în gură, „casa de hârtii“ a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ducă spre oraș - dar nu și o rezervație la adăpost de politică. Vreo trei sau patru activiști politici îi țineau sub control pe toți și tot satul. Veneau de la oraș. Proaspăt școliți, tinerii supraveghetori își începeau cariera într-un sat prăpădit, distingându-se prin amenințări, interogatorii, arestări. Satul avea 405 case și în jur de 1500 de locuitori. Toți umblau cu spaima în oase. Nimeni nu cuteza să vorbească despre asta. Chiar dacă nu pricepeam, fiind încă un copil, substanța fricii, sentimentul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
că solicită de urgență sprijinul fratelui său. Cum acesta fusese deja grav avariat, și neputându-i veni în ajutor, stângul a capitulat și iată-mă prăvălit la dușumea, așteptând cu inima strânsă iminenta scurtare a părții superioare a corpului meu prăpădit. Dintr-un salt schizofrenicul a fost lângă mine. M-a înșfăcat violent de hăinuțele mele mototolite ținându-mă suspendat ca pe o găină jumulită apoi m-a trântit cu brutalitate pe masa chirurgicală, hotărât să-mi separe repede și degrabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
supraviețui ne-au ajutat să depășim această perioadă grea din viața noastră. Ne uitam unii la alții și nu ne venea să credem cât de slabi suntem, cu ochii adânciți în orbite și privirea nesigură și tristă. Eram atât de prăpădiți, încât ne deplasam, așa, în transă, ca niște stafii, mai mult plutind, într-un mers aerian, silențios, trecând unul pe lângă altul, împinși de un flux magnetic, invizibil și puternic. Eram niște îngeri cărora le lipseau aripile și care ajunseseră la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vei avea o privire veselă) Nu. Deloc. Noi nu aveam figurile vesele. Nu. Mai degrabă, privirile noastre erau izbitor de asemănătoare cu ale participanților la un priveghi al unei persoane mult iubite. Într-adevăr, noi ne înfruptam din ultima mămăliguță prăpădită, făcută din ultimul căuș de mălai din sacul golit. Eram șase copii înfricoșați și ne uitam la mama ca la singura salvare. Mama lua câte o bucățică de mămăliguță și expedia bolul alimentar cu înghițituri mici și cu ochii mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
faceți, doamnă! Mare păcat! Credeți că ei n-ar mânca niște mămăliguță cu cartofi prăjiți, un borș de fasole ori o mămăliguță cu friptură? Priviți! Priviți, doamnă, cu atenție la copiii mei! Vedeți ce slabi, cât de anemici și de prăpădiți sunt? Cum să-i ajut? Mi-aș da și inima pentru ei. Vedeți ce hăinuțe sărăcăcioase și subțiri au? Asta-i îmbrăcămintea lor și de vară, și de iarnă. Cum nu i-aș îmbrăca în haine mai groase, adecvate sezonului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ca s-o sfărâmi, apoi s-o ții o săptămână în apă ca s-o poți mânca, pe care o păstrau ca pe sfintele moaște într-o tăgârță acolo și nu s-ar fi atins de ea odată cu viața lor prăpădită, păstrând-o pentru orice eventualitate. Care eventualitate? Cel mai probabil aceea a unei extincții indubitabile prin inaniție. Aceste obiecte pe care le cărau cu ei le transmiteau un plus de siguranță, de certitudine, încercând să se convingă pe ei înșiși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am fi dorit-o; ne mulțumeam cu puținul pe care-l aveam; nu voiam mai mult: nu eram lacomi. Trecuserăm prin cumplita foamete din Moldova, iar aici aveam tot ce doream. Nu trăiam într-un palat, ci într-o căsuță prăpădită; nu aveam nici paturi, ci ne culcam pe păiere. În schimb, aveam o măsuță la care stăteam înghesuiți pe câteva taburete și luam masa de trei ori pe zi. Nu mâncam știr și nici lobodă sau urzici fierte, ca-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Dar cică nu-i așa, zic niște voci larg audibile în zilele noastre. Așa cum diferențele de clasă, nu-i așa, dispăruseră și, într-un entuziasm comun, muncitorii, profesorii și gunoierii câștigau cam aceeași bani lunar, aveau - dacă aveau - aceeași Dacie prăpădită și același set de mobilă Bâlea, dispăruseră și diferențele dintre sexe. Mă rog, așa se zicea, că noi, puștanii de liceu, știam foarte bine care-i băiat și care fată. În schimb, oficial, băieți, fete, nu conta..., la ora de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
s-o faci, avea o formulare standard; ,, Domnule Director, subsemnatul ,,X Y” , doresc să binevoiți a-mi aproba încadrarea în întreprinderea ,,Z” , ce cu onoare o conduceți. De la început ți se inocula ideea că tu ești mic, ești un biet prăpădit și te adresezi unei personalități care îți poate decide soarta. De felul meu am fost un om disciplinat, fiind convins că fiecare trebuie să aibă locul său meritat, într-un angrenaj, într-o structură de organizare și la început îi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mai curând prin durată și anvergura subiectului. Are puțin peste 2 ore și jumătate și vorbește, după cum spune și titlul, despre moarte. Moartea unui pensionar (Ion Fiscuteanu, tulburător), care trăiește singur într-un apartament prăpădit de bloc, într-un cartier prăpădit al Bucureștiului și care, când i ajunge cuțitul la os, cheamă Salvarea. Numai că el e deja condamnat (are un cancer de care n-are habar), iar Salvarea nu îl salvează : doar îl poartă de colo-colo, de la un spital la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea Într-un roman istoric (Fata căpitanului, 1836). „Biliardul e foarte necesar pentru frații noștri militari”, spune un ofițer din armata țaristă. „Când, de pildă, În timpul manevrelor, ajungi Într-un biet târg prăpădit, ce poți face ca să omori timpul ? Nu poți Întotdeauna snopi evreii În bătaie. Fără să vrei, te Îndrepți spre han ca să joci biliard” <endnote id="(733)"/>. Bătaia aplicată evreilor - ca sport național ruso-ucrainean - apare și la Șalom Alehem (Tevi Lăptarul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se arate. Aceste pușlamale, cunoscute În Întregul Bosfor, dobândiseră dreptul de a arde În efigie un evreu În noaptea de Vinerea Mare. Pentru aceasta, Împopoțonau un manechin cu un costum evreiesc din cele mai rufoase, Îi spânzurau de umăr o traistă prăpădită și-l plimbau În procesiune prin oraș toată ziua de Vinerea Mare, psalmodiind o grămadă de invective dintre cele mai grosolane contra poporului lui Israel. Astfel adunau bani pentru lemnele necesare rugului [...]. În felul acesta, o pălălaie uriașă era Întreținută până În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Dench nu are alura de doamnă de fier pe care o arborează cu atîta succes în rolul șefei lui James Bond, M. îmbrăcată în culori terne, pare măruntă și chircită, cu un păr nisipiu, lipsit de viață. Dar, oricît de prăpădită ar fi în rest, ochii ei pot să preschimbe în stană de piatră orice golănaș de 15 ani, iar vocea cu care judecă lumea în jurnalul ei e inteligentă, cultivată și pustiitoare. Femeie singură și acră, de origine modestă, ea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dusă până la capăt. M. M.: Am avut tot felul de probleme, dar unele se lăsau și cu momente comice. Îmi amintesc că m-am dus la Plenara Consiliului politic, la Divizie, la colonelul Dimitriu, secretarul Consiliului. Aveam trei mașini ARO prăpădite, pe care le alergam prin curte dimineața să pornească, le plimbau șoferii două-trei ture de platouri să pornească. S. B.: Prin fața pavilionului central. Îmi amintesc că râdeam de situație. M. M.: Prin fața clădirii, o împingeau până pornea și o țineau
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
oamenii noștri pentru a-și reface puterile cu un gât sau mai multe de tărie pentru că pe aici nu se prea bea vin. Cert este că, după ce-au ancorat definitiv corturile, într-o veselie claxonați de șoferul unui camion prăpădit, înjurând care mai de care mai pitoresc și abia târându-se au părăsit totuși incinta lăsând un gol imens în urma lor și doi electriceni care-și fac tăcuți treaba montând ce au de montat. Dacă n-ar fi drujba, care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
credeți că Luminăția sa Mahomed-Împărat, Stăpânul Lumii, Fratele Soarelui, Trimisul lui Allah pe Pământ, cum credeți că va primi vestea umilitoarei înfrângeri a gloriosului Aliotman? Și de către cine? De o spurcăciune de țărișoară, de niște ghiauri spurcați, de niște țărănoi prăpădiți care au făcut de ocară "a mai mare, a mai tare oaste de pe fața Pământului"! Și, încă, în văzul întregii lumi! E o palmă nu numai rușinoasă, ci mai ales, periculoasă: "Deci, turcii, pot fi învinși!" Și aiasta am dovedit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
după ce fosta lui soție (o ființă minunată și ea) se întorsese cu băiatul lor dintr-o călătorie în Europa. Am făcut mai întâi, însoțiți de M.K. și de Xenia, care erau vecini, o tentativă la un hotel prăpădit din apropiere. Prăpădit, dar totuși prea scump pentru buzunarul nostru. Ne-am fi mulțumit să dormim fie și pe jos, sau chiar în baie (în cadă) la Xenia și la „bătrânul Bernard”, împreună cu care petrecusem, la ei, dar mai ales la noi, zeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mă stăpânea puternic, iar dinții îmi clănțăneau în gură fără să-i mai pot controla. Nici voi nu mai aveți nici o putere, javre de milițieni, l-a apostrofat pe șeful de post, tractoristul cel înalt. Nu mai aveți nici arme, prăpădiților. Nu ne este frică de voi. Noi suntem stăpâni acum, a strigat „revoluționarul”, în timp ce cuțitul dispărea în buzunarul hainei. Dacă vă atingeți vreunul de primăriță, ne vom bate cu voi, a spus șeful de post hotărât. 214 Neputând să treacă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a decorat președintele, la Cotroceni. Ci pe americani! Statul american, pe Bush, care din tată în fiu, mă rog, înțelegi dumneata, cum vine cu NATO și cu mondializarea și cu americanizarea. Că doar suntem și noi o țară mică și prăpădită... — Prost plasată geografic... — Exact! Vezi că pricepi, dacă faci un efort... Cotidianul, 5-6 ianuarie 2002 Leonid Dimov Ieri s-au împlinit 76 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai mari poeți români. Nu cred că a observat multă lume
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]