1,456 matches
-
muget: - Dă-te mai aproape... Silvia care în ultimele ceasuri văzuse mult mai multe grozăvii decât în toată viața ei de cinefil entuziast, se apropie anesteziată de spaimă. I se părea firesc să vadă o gură căscându-se și ea prăvălindu-se în hău. Nici hlizelile stafiilor din jurul monstrului nu o liniștiră. Și nici căutătura crâncenă pe care i-o arunca un strigoi aflat în dreapta scaunului ducal. Făcu doi pași în direcția indicată. Cărnurile revărsate se cutremurară a dezgust. - Prea sfinte
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 689 din 19 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului parșiv temnicier- tunet sugrumă strigăt scăpat de un vultur captiv din obscurul pustiu murmur ascuns în adânc răsare în dorul flămând, chemarea adusă de vânt- val prăvălit peste zid aripile-și ridică, se zbate-n zadar să-și tragă picioarele zidite-n aspru mortar încearcă un zbor infinit dincolo de zenit să atingă imaginarul hotar întâlnindu-și iubita jurnal de călătorie...19 noiembrie 2012 Referință Bibliografică: NEPUTINȚĂ / Cavalerul
NEPUTINŢĂ de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 689 din 19 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351563_a_352892]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SE URNEȘTE BOLOVANUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 405 din 09 februarie 2012 Toate Articolele Autorului se urnește bolovanul și pornește-ncet la vale: se prăvale, se prăvale, striga-ntruna prostovanul! cine știe la un semn după ce plătești uiumul încotro apucă drumul pe tărâmul lui de lemn! bariera se ridică și trăsura-ncet dispare prin ținuturile-n care întâlnești lumea peltică vai de cel care nu
SE URNEŞTE BOLOVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351625_a_352954]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SE URNEȘTE BOLOVANUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 405 din 09 februarie 2012 Toate Articolele Autorului se urnește bolovanul și pornește-ncet la vale: se prăvale, se prăvale, striga-ntruna prostovanul! cine știe la un semn după ce plătești uiumul încotro apucă drumul pe tărâmul lui de lemn! bariera se ridică și trăsura-ncet dispare prin ținuturile-n care întâlnești lumea peltică vai de cel care nu știe locul
SE URNEŞTE BOLOVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351625_a_352954]
-
este „asasinat” , cu o metodă neortodoxă, dar sigură și greu de anchetat, neavînd poliția de ce să se agațe: nici mobilul crimei, nici arma crimei, nimic concret ! ...bidivii se năpustiră spre ușa principală, căutând să scape din grajd. Dl Marakis fu prăvălit la pământ, călcat în copite și zdrobit de cei zece cai terorizați de incident. În urma lor, în grajdul gol, omul coborî cu gesturi rapide pe scara podului. Și o altă „doamnă” care, zice autorul, „se născuse supărată”: Doamna Costăchescu Bettina
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
de frunze rănite pe ramuri și cu ochi galbeni și goi. Simt durerea lor ce se topește în mine ca o apă-nghețată și grea. Tu nu simți? Păsările mele au plecat, fără să-mi lase cântece, iar cerul se prăvălește peste munții mei în care toate dorurile încep să moară. I-auzi cum se tânguie? Coamele lor albastre sunt pline de cețurile ca niște ape amare și nu știu de ce Dumnezeu i-a lăsat gârboviți în ziua în care afară
CÂNTEC TRIST de LEONID IACOB în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356480_a_357809]
-
semne care prevestesc ,,o altă stare”, comunicarea adâncind relația dintre semnificat și semnificant: ,, Azi pe deal, mâine pe vale/ Când călare, când pe jos./ Traista umerii mi-a ros/ Și mă arde frigu-n șale.// Orizontul aburos/ Dă nătâng să se prăvale/ Azi pe deal, mâine pe vale/ Când călare, când pe jos./ Nici hanger și nici parale// În chimiru-ntors pe dos./ Și de-ar fi, la ce folos/ Dacă oarba-mi dă ocoale/ Azi pe deal, mâine pe vale?”( Oarba) Dumitru
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PROMISIUNEA DE JOI (X) Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 857 din 06 mai 2013 Toate Articolele Autorului Anca făcu fețe-fețe. Maria verifica ultimele notițe reale, Ștefan ar fi smuls munții să-i prăvălească peste aceste clipe, Tania murmura un crez, Emilia picotea în întuneric aruncând săgeți spre decorul creat instantaneu. - Vorbește, Anca! o îndemnă Bogdan Davidescu. Nu am niciun interes să ascund adevărul. Ți-ai făcut iluzii și de aici un întreg lanț
PROMISIUNEA DE JOI (X) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354842_a_356171]
-
fost rea, am fost și bună când am trăit clipa-mpreună ai fost zefir când am fost iarnă, mi-ai adus în suflet primăvară.... De mi-ai fost dor, mi-ai fost și chin, pe altar de foc m-am prăvălit, ai umplut paharul cu pelin, am băut absintul cu venin... Am fost o floare, tu m-ai răsădit, cu rouă-albastră m-ai stropit, în sufletu-mi iubirea a-nflorit, sub pașii tăi petale mi-ai strivit. Mi-e dor de
DOR LĂUNTRIC de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354949_a_356278]
-
în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului CINE-MI VA APĂRA NUMELE MEU BUN? Evanghelia după Matei, capitolul 27: După învierea Domnului Isus, “Un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit și a prăvălit piatră de la ușă mormântului, si a șezut pe ea. [...] Străjerii au tremurat de frica lui, si au rămas ca niște morți. Au intrat în cetate unii din străjeri, si au dat de veste preoților celor mai de seamă despre toate
CINE-MI VA APARA NUMELE MEU BUN? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355353_a_356682]
-
dar, rămâi ideal. Îmi place părul să-ți răvășesc Și să-l transform în constelații Aș vrea inimile să le unesc Și apoi să ne avântam în spații. Fălticeni August 1964 *** SIMPLĂ DECLARAȚIE Dacă codrul îmi șoptește Lin izvorul se prăvale Totul zbuciumat trăiește Când oricui apari în cale. Vezi că totul ți se-nchină, De frumusețea ta Pământul e vrăjit. De ai lăsat spre mine o rază de lumină De ce n-aș fi de ea îndrăgostit? Fălticeni 1964 Referință Bibliografica
SIMPLA DECLARATIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355546_a_356875]
-
cumplit că nu-mi mai mergea nimica, nu mi se mai urneau nici gîndurile, eram ca o căruță fără cai, te uiți la ea, are roți și poți să-i dai drumul la vale și s-o privești cum se prăvale și cum se izbește de pietre și se face fărîme. Începuseră să vină iar și banii spre noi, ca o ploaie ce face pămîntul să mustească de dorință, eram prins de lecturi, nopțile scriam cu furie, supravegheat cu timiditate de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
Acasa > Impact > Vocatii > FLOAREA CĂRBUNE - POVESTEA UNUI CONCURS JAPONEZ CU PREMIAȚI ROMÂNI Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 594 din 16 august 2012 Toate Articolele Autorului Era o zi de mai, când lumina se prăvălea în cascadă peste durerea livezilor înflorite iar întreaga natură respira sub povara verde a pământului. O imagine trimisă din Țara Soarelui Răsare, amintind de stampele japoneze, ne sugerează că globul pământesc sărbătorește culorile spectrale. Era așadar, o invitație la o
POVESTEA UNUI CONCURS JAPONEZ CU PREMIAŢI ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355071_a_356400]
-
de ametist, copilul cel nevinovat ce mâna lui și-a fluturat și îmi zâmbea. Erai și tu, nici nu mai știu, acum mi-i sufletul morțiu de tren în gară șuierând, scrâșnind din roți, încet murind și cer în mine prăvălind către pustiu... Tristețea gărilor ce plâng cu ochiul drept, cu ochiul stâng, sădită-n mine e mereu: că gara, trenul, sunt chiar eu în dor nătâng. Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu „Bântuit de furtuni” (2009) Referință Bibliografică
TRISTEŢEA GĂRILOR CE PLÂNG de LEONID IACOB în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355090_a_356419]
-
care nu-l pot cuprinde, Pașii tăi îi mai simt pe nisipul bătătorit de zadarnica așteptare în miezul unei clipe înfierbântate. Mi-ai lăsat visele cu gust de mare... un infinit de tăceri, sălbatice gânduri, întrebări răscolitoare și un suflet prăvălit în Infern. Îți amintești cum îmi îmbrăcai apusurile, în șoapte ce lăcrimau de dor? Doar vântul ne murmura cântecul tăinut de cer. Cu fiecare dor, urcăm o treaptă spre iubire... Ne înălțam sufletele spre constelații neștiute, doar imaginate. Deschideam porțile
CU FIECARE DOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355144_a_356473]
-
Cuvinte > POEM VIU... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 331 din 27 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Duminică, 27 Noiembrie 2011 „E ca și când ar fi murit ceva În Univers- parcă Dumnezeu E mort”. M. Eminescu Decebal S-a prăvălit cuvântul peste mormântul sufletului meu, azi-noapte în Vis-. A încetat din veșnicie Dumnezeu! Cine dintre noi L-a ucis?! Doamne! Știam că niciodată nu mori! În Tine totdeauna sunt viu! Și acum, când scriu, mă cuprind fiori... Referință Bibliografică: Poem
POEM VIU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355176_a_356505]
-
Cascoe și Dracsinului. Pe cerul unei nopți de vară, dintr-un număr, fără număr, de stele, una se desprinde din țintă și cade prin spatele Păpușii, sclipind o clipă și un pic ... - Văz-t-ai steaua aia care s-a prăvălit peste depărtări, în văzduhul cu neterminare ? - Văzut ! - Da' unde-o hi căz-t și ce stricăciuni o hi nălucit ? - E-așa departe, că se face pulbere pe drum. - Da' cătea alea o hi fost pă ea și ce s-o hi
ĂI DIN STELE, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355720_a_357049]
-
gât, pe gât parcă-mi turna cineva ulei încins. Dita' explozia, măi băiete! S-a mai cutremurat pământu' vreo câteva secunde, eu stăteam trântit pe burtă, nea Titi era și el pe-o parte cu mâinile la față. După, a prăvălit un praf pe galerie, așa gros, că dacă dădeam din mâini înotam. Nu mai puteam să văd nimic. M-am pus în patru labe și m-am întins pe bâjbâite, să văd cum e nea Titi. Nu se auzea nici o
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
și-a căzut în barbă. Era julit de ziceai că s-a dus la bărbier și bărbieru' era orb. „Cum ieșim de-aici?” întreabă Mitu. Atunci parcă ne-am trezit. Parcă nu ne mai venea să râdem. În urma exploziei se prăvăliseră-n galerie vreo cinci rabe de pămât. Eram împiedicați să ieșim la suprafață pentru moment, da',bine, atunci am crezut că pentru totdeauna, nu știam cât din galerie s-a prăbușit, asta am aflat după ce-am săpat. La urecheat
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
-ți ard în păr, Mă privești zâmbind cu șagă, Gura-ți dulce ca o fragă Mă topește, dă fiori. Ochii-ți verzi, mirific cald, Trupul - jar, sfios, mă-mbie... Poate-i doar o amăgire, Vara verde, de smarald. Peste noi prăvale cerul Roi de stele, vis veral, Peisajul ancestral Îmi amplifică misterul... Vis păgân, stelele salbă, Dulce-a verii dimineață Te îmbie, te răsfață, Să faci dragoste în iarbă. Te privesc uimit, viril... Vrei si tu ( nu-mi vine-a crede
VIS DE VARĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356109_a_357438]
-
Mârzac Publicat în: Ediția nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU STÂNCII Prietenul meu, de o viață, Jean Paul, se știe, pentru totdeauna, mai nefericit, decat bietul Sisif - totuși, amândoi, s-au bucurat observând cum stâncă se prăvălește...spre obârșie - și cât se mai mirau, observând, mai departe, cum și răul, si fluviul, si oceanul o înghițeau că pe bietul peștișor. Referință Bibliografica: ELOGIU STÂNCII / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 249, Anul I, 06 septembrie
ELOGIU STÂNCII de ION MARZAC în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356133_a_357462]
-
vitrinelor (goale, serbede, fără viață) au făcut ca lucrușoarele acelea să fie călcate în picioare. România nu are nimic? Ba da te are pe tine, române, măcar demnitata să ne rămână! Ea știe să sufere în tăcere, ea, România! Se prăvălește în sine și plânge. Chiar și așa ea iubește. Nu și-a dorit să fie săracă, nu și-a dorit să fie singură, abandonată, uitată. Dar ce poate face? Nu prea multe. Din păcate, nici cei ai ei nu prea
SĂ ÎȚI IUBEŞTI ȚARA, SĂ OFERI FĂRĂ SĂ CERI NIMIC ÎN SCHIMB. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368826_a_370155]
-
fără stele apare o lumină, Prin cenușiul nopții, albastru-și face loc. Spre marea agitată, privește cu-ncordare, Să vadă-n orizonturi catargul salvator, Iar valurile-nalte izbesc cu-nverșunare, În insula de gheață și-n tristul său decor. Se prăvălesc toți munții, în hulpave adâncuri, Iar stâncile de gheață se sfarmă-n zeci de mii, Împrăștiind răceala în cele patru vânturi, Trezind din amorțire întinsele câmpii. Deodată-ntreg vacarmul se pierde-n depărtare, Pe loc se-oprește vântul, iar orga
INSULA DE GHEAȚĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368926_a_370255]
-
mult decât mă iubești atunci când mă ascunzi în cuvânt! de Gabriela Mimi Boroianu 02.07.2015 Îmi lipsești... Mă simt prinsă într-un carusel al cuvintelor ce mă poartă când spre cer când spre iad, amețindu-mă... Iar tristețea se prăvale ca un val de mare înecându-mi sufletul, luându-mi speranța. Îmi răscolește gândurile dându-le o altă ordine pe care n-o înțeleg, dezorientându-mă. Cândva un nufăr plutind pe lacul sentimentelor tale, hrănindu-mă cu ele, înflorind din
DE DOR... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368923_a_370252]
-
523 de pagini: deschis de autor cu un Cuvânt înainte, urmat de 334 pagini de mărturii și de 189 pagini de articole, iar volumul al doilea îmbrățișează 317 pagini revelatoare în mărturii. Luptătorul anticomunist Petru Baciu împrăștie paza mutilărilor trecute, prăvălind piatra de pe mormântul Suferinței, eliberând prin mărturisire sufletele albe în care licăre surâsul lui Dumnezeu. Cuvânt înainte Trecând paharul atâtor dureri, căderi și înălțări, înfrângeri și biruințe, rămânem legați de eternitatea crezului nostru, alături de morții sfinți ai neamului românesc. Lupta
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]