5,068 matches
-
indiscutabil cel mai relevant personaj al scriitorului Mihail Sebastian. Care e profilul acestui personaj născut s-ar zice aidoma unui copil pe care părintele său nu-l dorește? E un nemulțumit de sine cronic, care se crede dezorientat în viața pragmatică, aflat sub presiunea unei dezarmante lucidități: "Totuși, pentru un om mai abil decît mine, mai întreprinzător și, mai ales, mai puțin stîngaci (fiindcă sînt dezastruos de stîngaci), relațiile cu menajul Bibescu ar putea fi practic interesante". Se simte împovărat de
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
chiar ginel. Semnificația verbului se potrivește cît se poate de bine unei încercări de a afla, de a descoperi un sens ascuns. Nu la fel de potrivită în context e forma de indicativ prezent: ginel-ginel = "știe, știe" sau "(el) descoperă, descoperă". Contextul pragmatic ar presupune mai curînd o formă de imperativ - ca în "ghici! ghicește!". Soluția nu e perfectă nici în ceea ce privește diferențele fonetice, dar dificultățile ridicate de acestea nu sînt majore. Oscilațiile între consoane nazale (n/m) sînt frecvente, și nimic nu dovedește
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
-i asigure acest drept. Latura politică a acestei discuții pedagogice stă în deplasarea accentelor de pe coerciție spre stimulare și cointeresare, spre obligația statului de a-i asigura cetățeanului condiții cît mai bune, de a evita defavorizarea, de a găsi soluții pragmatice. Din păcate, și în disputa actuală, mulți erau mai interesați să stabilească vinovății adînci (profesorii? părinții? autoritățile locale? etc.), decît să caute rezolvări în interesul tuturor. Trec peste incapacitatea de a gîndi din punctul de vedere al interlocutorului și peste
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
chiar absolutizează autonomia gestului creator. Ambiguitățile, atît de frecvente în limbajul artistic obișnuit, sînt suprimate aici fără nici un regret, dar și fără nici o speranță. Din medium, din liant umil sau orgolios al mundanului cu transcendența, artistul se transformă într-un pragmatic inginer cadastral ce nu se lasă contaminat de energii care-l depășesc și îi întunecă acuratețea privirii. Și din acest punct de vedere expoziția este o adevărată demonstrație de rigoare și de zel profesional. Specialiști ai parcelării, și indiscutabili maeștri
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
mergându-se chiar până la comentarea clauzelor de forŃă majoră și la răspunderea pentru nerespectarea obligaŃiilor partenerilor. O parte însemnată a lucrării de faŃă conŃine informaŃii și comentarii referitoare la diferitele tipuri de vânzare a mărfurilor, în măsură să sporească caracterul pragmatic al demersului autorului și să orienteze mai bine cititorul în înŃelegerea problematicii complexe a elaborării documentaŃiei și a transferului drepturilor de proprietate asupra mărfurilor și titlurilor de valoare. Amploarea acestor teme, la care și-au adus contribuŃia doctrina economică și
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_2693]
-
naturii i s-a luat identitatea, autoritatea. Omul se vede „emancipat” de natură. Ba chiar și de el însuși. Se înregistrează în fel și chip eșecul omului. Părinții, educatorii autorii purtători de știință devin față de copii, tineri, față de tehnologia ca pragmatică putere emancipatoare, un fel de natură. „Eșecul părinților în educația copiilor apare tot mai evident pe măsura pierderii autorității”., educația fiind astfel incapabilă să-l „scoată pe om din atavica animalitate”. Subminându-și până la rădăcina ființei sale autoritatea, omul își
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ce stă la bază, pe care să te poți baza. Fără de autoritatea elitei veritabile, diluând nepermis responsabilitatea sfânta datorie de a fi om -, iată că isterica democrație cu iz electoral își afișează printr-o generozitate de circ superficialitatea, diletantismul, „mistificarea” pragmatică. Este vorba de criza omului ca om, dincolo de ce se înțelege prin obșteasca criză între generații. Voluntarismul constructivist, ostil în fond autorității, „adevărului întreg” (a se vedea așa zisa pedagogie constructivistă, bazată pe „norme, regulamente”), creează un om ce ține
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
între generații. Voluntarismul constructivist, ostil în fond autorității, „adevărului întreg” (a se vedea așa zisa pedagogie constructivistă, bazată pe „norme, regulamente”), creează un om ce ține mai mult de utopie, construct ce nu-și are, firesc, locul în om. Omul pragmatic, de „eficiență” maximă, este în fond doar „efect”, mijloc, el nu (-și) este cauză, scop, valoare deasupra celorlalte valori de pe aici. Spiritul de observație, centrat pe concreteți semnificative, al gânditorului V. Fetescu surprinde „corespondența” unui alt scurtcircuit (după cele dintre
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
între ele, cele ale unor oameni diferiți - cu atît mai puțin. Pentru fiecare individ timpul înseamnă altceva". Se pare că scurgerea timpului ne împinge spre unicitate. Dacă unui individ aflat la mijlocul vieții, timpul îi este consumat cu precădere de scopuri pragmatice, după acest moment de răscruce "opțiunile i se reduc drastic", "orizontul se închide treptat", identificîndu-l cu sine. Dar există o categorie de oameni distinctă, pentru care, indiferent de vîrstă, zilele poartă o semnificație aparte, pecetluită de cărțile citite și cîteodată
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
să anunțe orele promise, pe când lumea privește încordată cadranul imens în ziua aceasta de vară, în care și regii, toți regii și reginele Angliei și-au topit în văzduh coroanele. Și Big-Benul iese din tăcerea lui, morocănos, ca un autor pragmatic, care prea multe nu are de spus,... doar cât s-a făcut, - esența Timpului, punându-ne la treabă. Ascult cu multă atenție, una câte una cele douăsprezece enunțuri simple și nete, frazele unui tratat de filozofie empirică, Bacon, John Locke
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
știm, a trebuit să treacă. Cuvinte precum psihic, element, suflet, somatic, număr, virtute, energie, enantiomerie, agonie, cosmos, oniric, matematică, poezie ș.a.m.d sunt toate creații grecești zămislite de niște minți care, împotriva oricărui bun simț și în ciuda oricărui calcul pragmatic, s-au apucat să facă ceea ce nici un om normal nu ar fi făcut: să filozofeze. Ca să înțelegi scandalul sublim pe care această îndeletnicire inutilă l-a iscat în mintea oamenilor și ca să intuiești necuviința cu care grecii, sfidînd precauțiile vitale
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
a însemnat transformarea limbii grecești din mediu de viață în instrument descriptiv. Asta înseamnă că limbile actuale sunt tot mai puțin medii în interiorul cărora oamenii își duc viața și tot mai mult instrumente cărora aceiași oameni le dau o folosință pragmatică. Așa se explică cum, dintr-o relație de semnificare în care accentul cădea pe spiritul cunoașterii, sensul cuvintelor noastre s-a modificat pînă la a deveni niște unelte ce ascultă de spiritul puterii. Prin urmare, un lexicon ca cel de
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
se străduiește a-l recicla. Iar "revalorizarea eșecului" (Adrian Marino) se bizuie pe efectul de meraviglia, operînd într-un registru compensator. Iluzionarea e succedată de dezamăgire (el desengano), iar aceasta din nou de iluzie, într-o serie nesfîrșită. Un mijloc "pragmatic" de-a combate drama lăuntrică este tendința de-a ieși în lume, de-a avea confirmarea tonifiantă a lumii, aspirație nelipsită de riscuri. "Eminescu fusese un mare însingurat. Solitudinea devine la el temă fundamentală a operei, temă-cadru a reflexivității sale
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
Petrescu și Mircea Eliade, ambii mult prețuiți de Sebastian, și revendică "dorul nostru de luciditate". Când "confratele" Petru Comarnescu declanșează ancheta Noua spiritualitate 15, răspunde cu Triumful suficienței, în care ia partea "categoriei intelectului", "valorilor spirituale și estetice", opuse celor "pragmatice, de oportun naționalism, culturalism și politicianist", cum preconizează programul revistei Kalende. Asta îl supără pe inițiatorul anchetei, care îl "pune la punct" pe temerarul opozant (!) al "noii spiritualități". Sebastian se "amuză" și prin asta stârnește un alt atac dur, cu
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
de progres în arta cinematografică românească, nu vorbesc de cea mondială, deși domnul Sergiu Nicolaescu a pretins că a realizat efecte de tip Matrix avant-la-lettre", potrivit România TV. El a adăugat că "Domnul Sergiu Nicolaescu a făcut un lucru foarte pragmatic, foarte precis, atunci în anii 60 când s-a lansat. A dorit cu orice preț să aibă succes de public. Domnul Nicolaescu niciodată nu a vorbit despre cinema în general, nu a vorbit ca un cinefil, nu a vorbit despre
CTP explică editorialul controversat: "Zeci de clișee, opera domnului Nicolaescu" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80439_a_81764]
-
comunistă dorită de Ceaușescu în cazul Mihai Viteazu, în cazul Dacii, a ales soluția comisarului Miclovan pentru filmele polițiste pe care le-a cuplat cu ideologia comunistă, și în felul ăsta a împăcat și capra și varza, o soluție extrem de pragmatică care a ținut. Problema este că domnul Sergiu Nicolaescu știa foarte bine regulile cinematografului de consum, cinematografului comercial", a declarat, la România TV, jurnalistul.
CTP explică editorialul controversat: "Zeci de clișee, opera domnului Nicolaescu" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80439_a_81764]
-
ochi, nu ne mai putem bucura de ele sub forma dezinteresată a oțiului contemplativ. În schimb, obsedați de efecte vizuale și de eliminarea timpilor morți, contactul nostru cu lumea s-a redus precumpănitor la tipul de vigilență promptă a orientării pragmatice. Totul e să posezi un fler cît mai ager în cîntărirea rapidă a situațiilor vieții, și, în fața unei asemenea constrîngeri, orice moft privitor la cultura plastică a ochiului omenesc este o povară amintind de gărgăunii serbezi ai dascălilor de desen
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
României, la o persoană care a făcut multe compromisuri în PDL pentru a-și atinge obiectivele. În urmă cu un an, Traian Băsescu susținea că Monica Macovei este potrivită pentru funcția de președinte "și prin vârstă și prin abordările extrem de pragmatice când vine vorba despre stat, despre funcționarea justiției". Mai mult decât atât, spunea că Monica Macovei are mai multe șanse la prezidențiale decât Elena Udrea: "Elena Udrea e prea tânără. Ea trebuie să se mai rodeze în Executiv, în Parlament
Cum și-a schimbat Traian Băsescu opinia despre Monica Macovei by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81914_a_83239]
-
României, la o persoană care a făcut multe compromisuri în PDL pentru a-și atinge obiectivele. În urmă cu un an, Traian Băsescu susținea că Monica Macovei este potrivită pentru funcția de președinte "și prin vârstă și prin abordările extrem de pragmatice când vine vorba despre stat, despre funcționarea justiției". Mai mult decât atât, spunea că Monica Macovei are mai multe șanse la prezidențiale decât Elena Udrea: "Elena Udrea e prea tânără. Ea trebuie să se mai rodeze în Executiv, în Parlament
Cum și-a schimbat Traian Băsescu opinia despre Monica Macovei by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81915_a_83240]
-
în muncă cu ordinatorul. Grație conceperii de harduri și softuri specifice, ei sunt permanent în contact cu materia sonoră. Pentru ei compoziția este o profesiune imanentă. Cei mai mulți însă își abandonează vocația artistică, adaptându-se unei societăți permeabile la o existență pragmatică, speculativă. Uneori mă revolt, alteori mă resemnez. Mă revolt atunci când am în față tineri de mare talent și instinct componistic. Mă resemnez când văd că studenții sunt ca niște actori care își joacă rolul în travesti, mimând vocația de creator
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
Totul e să găsești calea prin care să poți insufla în mintea unui fanatic un dram din aceste trei calități umane. Soluția concretă pe care Amos Oz o propune în privința încetării conflictului dintre evrei și palestinieni este unul al lucidității pragmatice: divorțul consimțit și separarea beligeranților în două state de sine stătătoare. Cum sursa conflictului este unul strict teritorial, fiecare tabără susținînd că dreptatea e de partea ei, Amos Oz propune ca cele două state să se formeze pe seama unei prealabile
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
prostia celor din jur, desenați caricatural). Similitudinile sunt frapante. Salonul lui Manigomian e substituit de fierăria lui Iocan. Rolul lui Bălosu (speculantul de succes al economiei de piață), contrapondere ironică a lui Moromete (inteligentul păgubos), este îndeplinit de ministeriabilul Pomponescu, pragmaticul contrapus idealistului Ioanide. Pe acest teren de similitudini se văd mai bine diferențele. Lumile în care trăiesc cei doi (ruralitatea și aristocrația) sunt total diferite, ca și aspirațiile lor. Romanul lui G. Călinescu respiră, în toate compartimentele lui, un aer
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
lăsată să plutească într-o oarecare ambiguitate, dizolvată în aproximația că Ioanide e un arhitect "de excepție", cel mai bun din epoca lui, apreciat superlativ etc. Face parte, indubitabil, din categoria "oamenilor metafizici", pe care el însuși o contrapune "oamenilor pragmatici" (în cap. XXIII din roman). Definiția pe care o dă Ioanide omului metafizic nu merge în sensul genialității, pentru că nu folosește drept criteriu distinctiv calitatea spirituală: "Un metafizic însemna un om care urmărea liniștea gândurilor sale, trăind într-o atmosferă
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
că te ascultă, trece pe stradă uitându-se în dreapta și în stânga, în fond e absent. Se preface ca să scape de contingențe". În categoria metafizicilor Ioanide se pune pe el însuși alături de Suflețel, Hagienuș și Gonzalv Ionescu. De cealaltă parte, a pragmaticilor, îi situează pe Gulimănescu, Smărăndache, legionarul Gavrilcea și pe Tudorel. Dar "Pomponescu ce fel de om e?", întreabă Gaittany, cel care ascultă și comentează teoria lui Ioanide. Răspunsul explică anticipativ tragedia lui Pomponescu, cel care își va rezolva eșecul sinucigându
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
de-a lungul mai multor ani de observații. În privința aceasta, un singur creier nu mai poate aproape nimic, decît cel mult să reia căi deja bătătorite. Spulberarea aurei romantice ce a înconjurat atîta timp actul cunoașterii se regăsește în luciditatea pragmatică cu care americanii știu astăzi să privească realitatea. O descriu fără candori preconcepute și fără ambiția de a dovedi că au avut dreptate mai înainte chiar de a o cerceta. Și au ajuns la o asemenea minuție cognitivă că tot
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]