2,626 matches
-
zice Roja, de aceea vă spun din start ca să nu avem discuții mai tîrziu, tangoul e al meu, nici să nu vă gîndiți să-mi stați prin preajmă, vreau să plutesc de unul singur, să nu simt pe nimeni în preajmă. Și atunci nouă ce o să ne rămînă? întreabă Curistul. — Paso doble, rumba, poate și ceva mai moale, o să mai vedem, spune Roja. N-am mai dansat în viața mea așa ceva, recunoaște Părințelul. — O să vă descurcați voi, e o nimica toată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tîrît după el într-un slalom amețitor, spune Roja, iar acum mă simt obligat s-o țin tot așa, chiar dacă am rămas pe cont propriu, se plînge. Nu e adevărat, încearcă să l încurajeze Părințelul, mai sîntem și noi prin preajmă, spune. Care voi, întreabă din nou derutat taximetristul, neștiind încotro s-o apuce văzînd culoarea verde a unui semafor agățat de cealaltă parte a intersecției în dreptul unui balcon care îi dă impresia că o să se prăbușească pe carosabil. Tocmai de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tocmai asta l-a răpus, faptul că știa prea multe, asta l-a dat gata, noroc însă că n-a fost unul din ăia care duce totul cu sine în mormînt. Dacă nu m-ar fi avut pe mine în preajmă, amarnic s-ar mai fi plictisit, mai ales în zilele alea de bîjbîială dinainte. Aveam deja Baraca pregătită, puteam începe experimentul. Ți-au mai lipsit doar cîteva ore, tovarășe general, și situația, cine știe, s-ar fi putut întoarce în favoarea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
După cîte mi-au văzut ochii, începe Sena să pună cap la cap gîndurile ce-i trec pin minte, slabă încercare de a induce pe cineva în eroare! De-a lungul celor opt, nouă luni de cînd îi fusese în preajmă, domnul Președinte se schimbase de nenumărate ori, fiind chinuit de tot felul de îndoieli. La rîndul său, din cauza neliniștilor pe care le trăia, îi chinuia și el pe cei din jur. Dacă n-o să iasă totul conform planului, dacă oamenii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trecute de 60 de ani, schimbări mari sunt notabile. Ținând seama de creșterea speranței de viață, astăzi patru, dacă nu chiar cinci generații trăiesc în același moment în sânul familiei. Femeia, tânără pensionară de 60 de ani, îi are în preajmă pe mama sa (82-90 de ani), pe fiica sa (20-35 de ani) și pe nepoți. Generația seniorilor a devenit o generație intermediară, căreia cei tineri îi cer ajutorul, iar cei mai în vârstă atenție. Și aici sentimentul de vârstă este
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
l-am auzit că nu știe să pronunțe nici măcar plăcutul cuvînt „caligrafie“. După șase ani Încă nu-l nimerise, dar nici nu uitase că rîsesem de el În clasa Întîi, iar acum, la treisprezece ani, Încă nu mă răbda În preajmă. A fost oricum, pînă În ceasul de față, singura bătaie pe care era s-o Încasez din cauza scrisului. Ionică Pintea, cel din banca din spatele meu, de lîngă Zoli, a avut inspirația să mă abordeze În gara Cluj, Într-o toamnă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acasă rămîneam nepoții și bunicii. Iar Într-o astfel de miercuri sau joi, ne-am pomenit cu vizita 85 Între Sfatul Popular și miliție unei femei foarte vorbărețe și a unui domn. Nu cred ca Lia să fi fost prin preajmă, doar cei bătrîni și cu mine i-am Întîmpinat. Musafira, o consăteană de-a lor, Întîlnită de moșu’ la piață și invitată pe la noi Împreună cu soțul ei, a vorbit mult și despre toate, citeam ușor În ea țăranca tenace și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Pot să stau liniștit de vorbă cu o distinsă doamnă În vîrstă, pot să nutresc pentru dumneaei toată simpatia și admirația, că nu e nici un pericol ca adierea vreunei emoții erotice să mă atingă. Dar, de Îndată ce mi se ivește În preajmă o tînără discret Înfiorată de propriu-i farmec, ea Împrumută fața ștrengărească a Lolitei. E un semn aici că Nabokov simțea cu exactitate sau chiar știa. Simțea că, În amurgul copilăriei, Înfățișarea luminescentă a fetițelor și grația jocului lor sînt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
zidului, a dulapului, a ușii Închise dintr-o Încăpere, a stîlpilor de la marginea trotuarului, a mașinilor parcate, a copacilor, ei o simt ca pe un fel de apăsare pe dosul palmei, de-a lungul mîinilor ori În piept dacă În preajmă e o masă copleșitoare. Eu Însă atașez acestei senzații și un rudiment de imagine nu atît tulbure, cît Înnourată. Erica m-a rugat să mă opresc din vorbit și să păstrez tăcerea. A comentat apoi, aveam să Înțeleg că gîndise
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și de rătăciri pe fața lumii noaptea ori pe scăpătat, cînd tărîmul de jos suie prea mult, pînă unde nu-i e Îngăduit, Încercînd să soarbă din razele soarelui. Pe strigi Însă, Floare ba le zărea, ba le simțea prin preajmă. Le vedea noaptea În chip de luminițe chinuite, șovăitoare, lunecînd prin aer la Înălțimea ochilor omului, osîndite să bată nouă hotare pînă la vărsatul de ziuă. Lumînăruca aia era bobul de jar al sufletului lor atîta cît să-și vadă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
reposedarea ulterioară răspunde la a doua. Trăia acolo (în Betleem) o femeie care avea un fiu muncit de diavol. Acesta, pe nume Iuda, când punea diavolul stăpânire pe el, mușca pe toți cei ce se întâmpla a-i sta în preajmă. Iar dacă nu găsea pe nimeni, își mușca mâinile și celelalte părți ale trupului. Faima stăpânei Maria și a Fiului său, Isus, ajunse până la urechile mamei lui Iuda. Aceasta se sculă, își luă copilul și se duse cu el la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ascuțite”. Arhanghelul (interpretul) îi spune că oamenii aceia sunt bandiți puși pe pradă. Atunci Abraham, fără să stea o secundă pe gânduri, îl roagă pe arhanghel să facă în așa fel încât bandiții să fie înghițiți de fiarele pădurii din preajmă. și lucrul se întâmplă după voia lui. Ceva mai încolo, patriarhul asistă la un adulter. Din nou o rugăminte către arhanghel și din nou împlinirea pe loc a rugăminții: pământul se deschide și-i înghite în pântecele său pe cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
le aducă ghinion. Dar eu îl pândisem și văzusem ce făcea înainte de a ieși cu barca: stătea așa, pe malul mării, cu fața la răsărit și-și mișca buzele: spunea ceva, încet de tot. O dată, când credea că nu e nimeni în preajmă (plecaseră toți pe mare), chiar l-am auzit vorbind cu tatăl lui. Îi spunea: Tatăl nostru, Care ești în Ceruri... Ca să vezi! mi-am spus atunci. Am avut dreptate: odată ce-l are pe tata în cer, sigur că soția lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care am internat-o astăzi dimineață. ― Cum vă numiți? - a Întrebat femeia, ca și cum n-ar fi auzit numele gravidei internate. ― Sunt doctorul Gruia Toaibă, soțul pacientei dumneavoastră. ― Așteptați numai o clipă. În acest timp, femeia a ales din dulapul din preajmă un halat și i l-a Întins lui Gruia. ― Până vă veți pune halatul, eu voi suna la sala de nașteri. A ridicat receptorul: ― Alo! Sala? Avem aici pe domnul doctor Gruia Toaibă, a cărui soție a fost internată astăzi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În timpul vizitei? - l-a Întrebat profesorul, rămânând Într-o așteptare plină de curiozitate. ― Voiam chiar să vă spun, domnule profesor, că pe fața „doctorașului” am descoperit o anume lumină, dublată de o mimică de vulpe care a mirosit că În preajmă s-ar afla niscaiva zburătoare... ― Asta ce ar Însemna? ― Că individul este din nou pe cai. Ce fel de cai, nu vă voi putea spune. O fi fost lăudat pentru promptitudinea cu care și-a salvat șeful sau o fi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Tocmai atunci a ajuns la noi zgomot clar de locomotivă, care pleacă de pe loc cu greutate În spate. Zgomotul a venit de undeva din stânga. Tensiunea pe care o strecura Petrică În povestire se oglindea cu limpezime pe chipurile celor din preajmă. A continuat pe același ton: „Treaba Îi cam albastră, Petrică, flăcăul moșului Dacă o luăm la stânga, Îi călcăm pe coadă pe cercetașii lui Ivan” - a apreciat Toader. Atunci mi-am spus și eu părerea: „Eu cred că ar fi bine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Păpădie cu mare atenție... „Am vrut să văd dacă nu vi se vede cumva căciula sau altceva de culoare Închisă. Pe albul omătului, te ia ca din oală” - a șoptit Toader... Într-un minut, am devenit una cu zăpada din preajmă. Când eram mai Încordați, fiindcă zgomotul motoarelor creștea În intensitate, Păpădie șoptește: „Eu m-aș duce colo la baza rambleului șoselei. Vreau să văd mai bine ce trece pe sub nasul nostru”. După o scurtă analiză a situației, Toader a acceptat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am putut să iau parte la o asemenea petrecere. Rămâneți cu bine. ― Important este dacă te-ai simțit bine, nene Mitrule - a căutat să-l liniștească Nicu. ― Dumneavoastră, domnule profesor, Întotdeauna aveți o vorbă bună pentru oricine vă este În preajmă - a răspuns nenea Mitru, bucuros de vorbele profesorului. Erau vorbele unui om care a fost mereu În apropierea profesorului, la bine, dar mai ales la greu... Îl iubea ca și cum i-ar fi fost frate... Nu a trecut multă vreme și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrebat de sănătate cele ulcele cu vin, musafirii s-au ridicat. Nicu a privit spre nenea Mitru... Acesta a dispărut Îndată. În scurtă vreme, la poarta hanului s-a auzit tropot de cal, semn că o birjă se afla În preajmă. Nenea Mitru a intrat cu privirea ațintită către Nicu. ― Mulțumesc, nene Mitrule - a fost răspunsul acestuia... ― Tati, cum se face de nenea Mitru e atât e prezent În toate? - a Întrebat Despina În șoaptă. ― Întrebarea ta e firească, Despi - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Să lăsăm totuși ca viitorul să hotărască. ― Eu am să plec, fiindcă te așteaptă treburile tale și nu sunt puține. Cu bine. ― La revedere, Petrică și fii liniștit. Am să fiu mai atent la cei pe care Îi am În preajmă - i-a răspuns Nicu, ieșind după el să-l conducă. La capătul culoarului, s-au oprit. Petrică a ridicat privirea, cătând insistent la Nicu. ― Rămâi sănătos, bătrâne, și vino să te Îmbrățișez. ― Mergi cu bine, bătrâne - a răspuns Nicu amuzat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i nu tocmai călduroase. O liniște ciudată domnea de jur împrejur. O pace ca din altă lume. Nu se auzeau nici glasuri, nici lătrături de câini și nici un fel de zgomote, iar luna poleia cu raze stinse acoperișul caselor din preajmă, cufundate în somn adânc. Poarta de la drum era deschisă și prin ea se zăreau căruța și căruțașul așteptând. Cel pe care deadul Vasile îl numea "badea Petre" stătea în picioare lângă căruță, cu biciul la subțioară și pufăia dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din munții Muscelului și până la București, se lăsase furat de somn și tresări puternic și din tot trupul când simți mâna celuilalt scuturându-l de umăr. Hai, Cornele, îl îndemnă Fănel Trifu, având grijă să vorbească în șoaptă, deși prin preajmă nu se zărea nici țipenie de om. Destul timp am pierdut pe aici. E timpul s-o luăm din loc!... Da, sigur... Hai! glăsui fostul violonist, dezmeticindu-se și sărind militărește în picioare. Din rucsacul greu pe care-l ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fals entuziasm huiduma, strângându-l zdravăn, ca să nu poată face nici o mișcare. Ce mai faci, tovarășe Popescu?... De când așteptam să ne-ntâlnim noi iar!... Scena falsei revederi păru atât de naturală, încât vreo doi trecători care se nimeriră atunci prin preajmă nu băgară de seamă nimic neobișnuit și își văzură liniștiți de drumul lor. Nu mă cheamă Popescu! Și ia-ți imediat labele de pe mine!...protestă Nando, încercând să scape din îmbrățișarea celuilalt și s-o apuce în direcția opusă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
masă spre ginerele său, cu un aer grav și misterios. Eu, ginere, mi-am făcut niște socoteli..., se apucă el să-i destăinuiască lucrul care se pare că-i stătuse pe inimă și pe limbă, glăsuind în șoaptă, de parcă prin preajmă un dușman nevăzut ar fi stat să-i asculte. Uite cum vine tărășenia... Eu mă gândesc mă bate gândul, de! să cumpăr așa, vreo șase pogoane bune de pământ p-aci și să-l trec pe numele vostru, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
departe viața cu sentimentul că rămâne totuși un om cu conștiința nepătată, așa cum îi plăcuse să se considere mereu? Rău era, pe de altă parte, și faptul că, în fața unei decizii atât de grave, el nu avea pe nimeni prin preajmă cu care să se poată sfătui. Acolo, în sat, toți vedeau în el un om înțelept și un sfătuitor, rol pe care, de altfel, și-l asumase și îl jucase în deplină cunoștință de cauză și de care se străduise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]