682 matches
-
modificare a malului opus sub impactul curentului produs de apa evacuată din canalizare; ... f) tendința râului de spălare a albiei lângă gura de vărsare, fiind necesară o consolidare adecvată, dacă este cazul. ... Articolul 166 Canalul de ocolire care reprezintă și preaplinul stației de pompare trebuie să fie funcțional și accesibil tot timpul. Articolul 167 Se va da o atenție deosebită comportării stației de pompare pe durata ploilor ce depășesc frecvența normală, asigurându-se accesul la stație în orice situație. Se va
EUR-Lex () [Corola-website/Law/188016_a_189345]
-
pompare trebuie să fie funcțional și accesibil tot timpul. Articolul 167 Se va da o atenție deosebită comportării stației de pompare pe durata ploilor ce depășesc frecvența normală, asigurându-se accesul la stație în orice situație. Se va verifica funcționarea preaplinului și efectul punerii sub presiune a rețelei, în amonte. Articolul 168 (1) Electropompele vor trebui să aibă echipamente de măsură pentru parametrii de funcționare, debit, presiune, curent și tensiune de alimentare, putere absorbită etc. ... (2) Sunt aplicabile totodată prevederile art.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/188016_a_189345]
-
privirea, de la Aviatorilor la Unirii, descopereai echipe de muncitori bubuind în asfalt cu niște baroase triunghiulare de lemn: se „tasa carosabilul“. Găurile adânci erau peticite cu un amestec de bitum și pietriș, în care lipsa primului trebuia compensată printr-un preaplin de nisip și pietricele: se „punea mixtura caldă de la stația de-asfalt“. În două, maximum trei săptămâni, șanțurile reapăreau, piatra cubică sărea la suprafață (dacă aveai ghinion, luai un cataroi tip Gavroche pe capotă), iar peticele se evaporau, cu pietrișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poet pe care l-a avut în spațiul ex-sovietic, unde era cunoscut prin intermediul a numeroși și importanți traducători, criticul și istoricul hușean urmărește cu luare aminte portretul în timp al protagonistului cărții sale așa cum este interpretat de critica literară basarabeană. Preaplinul și freamătul creșterii, neliniștea și "baladizarea" o dată cu apariția poemului Cămășile, "estetica reazemului", "principiul matern al universului" și coroborarea dintre ele, aproapele și departele ce descind din principiul matern, copilul ca "homo ludens", miniaturalul, cantabilitatea versului vierean, toate acestea sunt desprinse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
actualizată. Extinderea axei comparatistice, pe linia Eminescu Alecsandri Coșbuc Mateevici Goga, ca "poezie strigăt existențial, oracular mesianică și înverșunat-pamfletară", reluarea în dezbatere a unor constante neoromantice vierene din perspectiva întoarcerii la "matricea românismului" în stare să refacă întregul dezmembrat", poetica preaplinului evocată prin "trăirismul organic" transfigurat finalmente în moralism și mesianism", precum și textualizarea postmodernistă de care Grigore Vieru nu e străin, comentate de criticul chișinăuian, la fel și diversele aspecte menționate de către majoritatea exegeților și confraților de condei sunt aduse în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ba chiar și-l închipuie dezlănțuit, lovind fără milă; apoi, cînd se mai liniștește, îi apare în gînd tînărul timid, cu brațele tremurînd, așezat pe marginea unui scaun, cerîndu-i iertare; ea, stăpînă ca niciodată pe sine, revărsînd în gesturi tot preaplinul inimii sale de femeie ajunsă la cumpăna verii, conștientă că, dacă nu la anul, apoi peste un an ori doi, începe toamna vieții și niciodată nu va mai avea șansa unei mari iubiri, ca o ploaie de vară, torențială, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cum funcționează, spuse el cu mâinile ridicate spre cer, cotoarele englezești! — Nu cred că sunt prea diferite de cele ucrainiene, spuse Ruby, Întrebându-se unde exact bătea conversația asta. — Dar abia am cumpărat cistern ieri și deja cotorul e stricat? Preaplinul tot inundă și nu pot să-l repar. Cred că cotorul e prea mic. Lui Ruby i se aprinse beculețul. —Aaaa, voiai să spui flotor. Adică flotorul meu e belit. —Ba, asta am zis... cotor. Ivan venise aici abia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Este întrebarea pe care și-o pune Cioran în Scrisoare către un prieten îndepărtat, la 20 de ani de la Schimbarea la față a României. Răzvrătirea generației lui eșuase, iar România supraviețuia sub tirania bolșevică, în anii „obsedantului deceniu“, adică ai preaplinului umilințelor. Se acumulaseră, între timp, atâtea umilințe și atâtea lașități. Zestrea noastră istorică se „îmbogățise“ cu aceste noi achiziții. Mai puteam spera în „tresăriri“ istorice, altele decât cele efemere? Nu, credea Cioran, la sfârșitul anilor ’50, întrucât „neavând șansa de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
izolarea, câmpia și lipsa dramatică a reperelor vizuale etc.). Localizați mai larg zona și vecinătățile vizibile sau nu. Încotro merge drumul? În linie dreaptă sau peste munți? Unde ajungem? Notați absolut tot (senzații, amintiri, imagini, frânturi de conversație, mici incidente). Preaplinul de documentare nu strică. Însă carențele da. Nu omiteți să notați denumirile. Toponimele se pot dovedi extrem de importante. Nu numai că dau un plus de autenticitate textului, dar pot oferi subiecte sau unghiuri de atac neașteptate. De pildă, mulțimea toponimelor
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
montărilor, dezlănțuirile carnavalești, jocul și goana măștilor, pofta de ceremonial insinuează ideea teatralității. Surparea idealului eterist, deșteptând - în replică - simțul actoricesc al lui Hrisant, pledează pentru ideea unei istorii consumate ca farsă. Barochismul cărții este indiscutabil. Se întâlnesc aici poetica preaplinului, tehnica aglomerativă, laitmotivul ubi sunt și, desigur, amenințarea Trimisului (adică, motivul „omului secret” al barocului). Străinul „ce nu mai sosea” infiltrează în toți porii narațiunii spaima, prin dilatarea fricii obscure. Umbra Trimisului, inițial așteptat, devine o amenințare, o promisiune a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
Endymion, dedicat lui Chatterton, Keats mărturisea (într-o scrisoare datată 9 octombrie 1818) că plonjase "cu capul înainte în Mare", încercînd - pesemne ca Chatterton - adîncimi creative ce păreau insondabile, astfel cu bună știință riscînd - precum Hölderlin - să se înece în preaplinul creației poetice, dar aceasta din dorința de a cunoaște "Apele Sondabile, nisipurile mișcătoare și stîncile", și din dorul de a nu rămîne pe "malul verde" doar "cînt[înd] la fluier un cîntecel prostesc"; pentru Wordsworth, Chatterton era "băiatul minunat" (the
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
coordonata ontologică de profunzime. Francezii, în schimb, ar fi găsit în clasicism expresia perfectă a trăsăturilor celor mai reprezentative ale spiritului lor: gustul pentru ordine, luciditatea în cunoașterea de sine, căutarea unui lirism discret, urmărind mai degrabă obiectele exterioare, decât preaplinul sufletesc etc.2 O opinie asemănătoare o are André Gide, care afirmă: "...clasicismul îmi pare în așa măsură o invenție franceză, încât nu sunt departe de a considera sinonime aceste cuvinte: clasic și francez, dacă primul termen ar putea avea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la adresa corupției societății din capitală sunt însă stridente. În aceeași notă violentă, văduvită de valoare artistică, este scrisă și povestea de iubire dintre cele două personaje: țăranul Bujor și Duduia, fiică de boier de veche stirpe. Întoarcerea la viața din preaplinul naturii - cale aleasă de Bujor - se dovedește nepotrivită pentru Duduia (numele celor doi sunt naiv simbolice), deprinsă cu tihna vieții îmbelșugate. Confirmarea „tezei” se face prin fuga Duduii împreună cu un arendaș grec. Rod al dragostei dintre Bujor, personaj în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
a lui Gresham, ca și cealaltă: cea proastă o alungă pe cea bună. Albume, pliante, reviste, afișe, firme și ecrane ne potopesc cu incitări vizuale, diferențele dintre opere și produse se estompează și toate pierd în intensitate. Căpcăunul optic triază preaplinul mediului cu agilitatea deloc curioasă care trădează transformarea în semne a imaginilor noastre. Survolăm tablouri și fotografii ca pe prima pagină a ziarului sau ca pe afișul din metrou; vizionăm un film ca pe un spot; și micul ecran ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
celor două perioade. Nu putem considera că există o ruptură între ele, ci mai degrabă un transfer de la real spre imaginar, transfer specific unei plinătăți de imagine. Momentul de dezvoltare aduce la un moment dat după sine o stare de preaplin imagistic: acesta este reprezentat de postmodernism. La nivelul epistemologiei, transformările au venit să completeze imaginea modernă. Toate noutățile sunt datorate unor descoperiri științifice. Negarea științei moderne pornește chiar din sânul acesteia. Noile descoperiri au provocat un nou mod de a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cei de jos, nu mai înțelegem zgomotul care îi iese din gură..."200, așadar reușește să comunice cu miticul, fără a putea transmite lumii comune. Folosind termenii lui Sorin Alexandrescu aplicați povestirii La umbra unui crin, Cucoaneș, aflat în postura preaplinului semiotic, percepe semnificatul sacru, dar nu îl poate numi. Sacrul nu poate fi tradus în limbaj profan. Limbajul lui Cucoaneș este limbajul auroral, de aceea comunicarea cu umanul s-a încheiat; sunetele pe care povestitorul le aude au un "caracter
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lasă "pradă unei fantezii livrești" îl anticipează pe acela dintre Dumitru și doctorul Martin 248. Recompunând careul semiotic trasat de Sorin Alexandrescu, după modelul greimasian (în analiza făcută prozei La umbra unui crin), putem afirma că Brânduș se situează în preaplinul semiotic (unui semnificant îi corespund mai mulți semnificați), iar Agripina în situația de neîmplinire semiotică, în care semnificantul oscilează în mod liber (fata căpitanului nu este interesată de realizarea semiozei, ci doar de natura ornamentală a semnificantului). Conform normei semiozei
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu Ivan843") sau a lui Procopie (" Într-adevăr, cu cât vă privesc mai bine, domnule doctor, cu atât mi se pare că semănați cu Ivan..." 844) cu Ivan traduce în planul mitic, arhetipul 845. În lectură semiotică, este situația de "preaplin semiotic" în care unui semnificant îi corespund mai mulți semnificați, ceea ce produce în planul realității profane un "eșec al referinței". Cauza acestui eșec nu se datorează vreunui "obstacol" în "istoria referențială" a acestui nume, adică un eveniment care exclude identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
el. În Ivan, numele arhetipal este un mijloc de desemnare a soldatului necunoscut. Identificarea cu Ivan a lui Arhip, a lui Procopie sau a lui Darie traduce în planul realității profane un "eșec al referinței". În cheie semiotică, este situația "preaplinului semiotic" în care unui semnificant îi corespund mai mulți semnificați. Eșecul referinței rezultă nu din cauza existenței vreunui "obstacol" în "istoria referențială" a acestui nume, ci pluridenominației, strategie pe care autorul o folosește în Podul, Tinerețe fără tinerețe, Ivan. Fiecare din
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a-zis "primitive", caz în care nu poate r(mine insensibil la bog((ia mitologica, poetic( (i simbolic( a acestor spa(îi. "Aceste societ(ți par s( suplineasc( absen(a progreselor tehnologice, absen(a preocup(rilor tehnocratice printr-un fantastic preaplin imaginativ. Actele cele mai cotidiene spune M. Griaule obiceiurile, rela(iile sociale sînt supra(nc(rcate de simboluri, sînt dublate (n cele mai mici detalii de un cortegiu de valori simbolice"10. (n cazul lui M. Griaule, Cel(lalt era
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
dogmatic supoziția că sursa și temeiurile moralității vor trebui să fie căutate în natura sensibilă a omului, și nu în rațiune. Iar afirmația „că modelul moralei și moralității perfecte, pretins în rigoarea sa absolută omului concret, îi refuză acestuia, în preaplinul său strivitor, șansa practică a perfectibilității sale reale”13 exprimă, mi se pare mie, o dublă neînțelegere. Kant a subliniat în mod insistent că omul, ca ființă rațională imperfectă, nu are acces la desăvârșire. Lui nu i se poate pretinde
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Volumele Adalbert Ignotus (1977) și Văzduhul de cuvinte (1979), postume, fuseseră alcătuite și depuse la edituri de către autoare. Dispariția prematură a curmat evoluția unei personalități lirice aflate în plină formare și limpezire de sine, copleșită de imboldul transcrierii unui cert preaplin lăuntric încă nedecantat, dar animată de sârguință și conștientă de necesitatea rigorii. Prospețimea viziunii, dublată de o incontestabilă abilitate a versificării, postura juvenilă, postadolescentină, sensibilitatea „feminină”, propensiunea pentru universul silvestru sau bucolic, cu sugestii dintr-un fantastic de sorginte folclorică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
superior) apar creșterea frecvenței micționale, reducerea volumului vezical, diverse tipuri de incontinență. În afecțiunile ce implică leziunile fibrelor vegetative ce inervează vezica (boală de neuron motor inferior) sau denervarea senzorială apar creșterea volumului vezical, creșterea frecvenței micționale și incontinență prin preaplin. Tulburările gastrointestinale sunt caracterizate în mod tipic de constipație, de cele mai multe ori severă, cu excepția diareilor care apar mai ales în diabet și în situațiile de suprainfecție bacteriană datorită stazei intestinale. Alte simptome sunt reprezentate de salivație redusă și fenomene dispeptice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
scop inițiatic) este întârziată până la stagnare de „pictura” amănunțită a peisajului și de numeroase întâmplări nesemnificative. Brodate pe o intrigă forțată, artificială, narațiunile (mai mult înșiruiri de secvențe lirice saturate de epitete dulcege și de expresii locale) exultă de un preaplin al fericirii de a trăi în splendoarea naturii și în curăție sufletească. Căldura autorului, atenția neobosită de observator minuțios al vieții rurale, fidelitatea în descrierea obiceiurilor, comportamentelor și a modului de a fi al țăranilor conferă prozei sentimentale a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286251_a_287580]
-
pe pămînt violet. Suporterul bănățean are, la o primă estimare, o oarecare distincție față de omologul său de pe gradenele Regatului. El respiră mai occidental și, pe cale de consecință, înjură mai occidental. Nu resimte angoasa trădării, așa că iubește, de cele mai multe ori, necondiționat, preaplinul inimii sale de bătaie euroîngăduitoare lasă generos să intre în atrii și ventricule mediocritatea favoriților. Ar fi timpul ca această formă de iubire civilizată să înceteze. Pentru că adresantul ei nu există, și atunci simpatia se scurge aiurea, iar admirația se
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]