420 matches
-
În jurul celui mort; stă uneori În locul unde a murit cineva, În casă, pe pat, ca să aibă sufletul unde să se adăpostească. Apa din vechiul ritual păgân, prezentă la naștere, devine apa de botez. Pomul sfânt al trecutului, Întovărășit de ritualuri precreștine, practică universală, apare și În noile religii. Pomul sacru este venerat uneori În comun de creștini și de musulmani și tot Împreună fidelii pot venera o aceeași apă cu puteri supranaturale. Multă vreme creștinii au venerat nu numai crucea, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
era venerat un platan despre care se spunea că Își păstrează frunzele verzi și iarna. Mijlocul obișnuit de a apăra cimitirele este plantarea În jurul lui a unor arbori veșnic verzi. Ritualul construirii unei case face apel la aceleași elemente comune precreștine și premusulmane. La elementele ,,păgâne” se adaugă cele ale noii religii, ambele se amestecă mai totdeauna În practicile populare. Preoți sau imami se resemnează să accepte, Într-o formă sau alta, practici care n-au nimic de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
un naș, situație care nu se Întâlnește la musulmani. Cum poate fi nășia În această situație un element de apropiere Între cele două religii și fidelii lor? Se ,,inventează” un naș care funcționează În cadrul unei ceremonii legate de un obicei precreștin și premusulman, tăierea primei șuvițe din părul unui nou-născut. Un musulman (sau un creștin) roagă un adept al celeilalte religii să accepte să fie nașul primei tăieri a părului. Cazul este tipic pentru rolul pe care Îl poate avea o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
celei stângi). Primele trei degete participau la acte simbolice cu un caracter predominant sacru și benefic. Dovadă în acest sens este faptul că tocmai ele intră în alcătuirea crucii, folosită în rugile majorității creștinilor, care reprezintă un străvechi gest ritual-religios precreștin. Dacă astăzi semnificația crucii, formată cu cele trei degete, este Sfânta treime, la popoarele vechi, împreunarea lor simboliza o interacțiune și o îngemănare activă a trei principii: degetul mare (policele) - Venus (înmulțirea rodnică), degetul arătător - Jupiter (ocrotirea divină), degetul mijlociu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae, 31, pp. 3-11. Wolski, J. (1993), L’empire des Arsacides, În Acta Iranica, nr. 32, Leiden. Yarshater, E. (1983b), „Mazdakism”, În The Cambridge History of Iran, vol. III/2, Cambridge, pp. 991-1024. EUROPA PRECREȘTINĂTC "EUROPA PRECREȘTINĂ" tc "" RELIGIA INDO-EUROPENILORTC "RELIGIA INDO‑EUROPENILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. METODOLOGIA RECONSTRUCȚIEI RELIGIEI INDO-EUROPENETC "1. METODOLOGIA RECONSTRUCȚIEI RELIGIEI INDO‑EUROPENE" 1. Ideologia indo-europeanătc "1. Ideologia indo‑europeană" Reconstruirea religiei indo-europene este doar un aspect dintr-o tematică mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1976). Ultimele grupuri de slavi păgâni au fost eliminate prin violență, iar În 1168 a fost distrusă cetatea Arcona, din regiunea baltică, ultimul punct de rezistență al vechii credințe. Deși, după cum am spus deja, nu există texte autohtone din epoca precreștină și informații despre religia primitivă a slavilor, putem totuși culege câteva date despre etapele cele mai vechi din analiza lexicului slav, care cel puțin ne vor spune care sunt culturile indo-europene de care se apropie cel mai mult la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Astfel s-a Întâmplat cu sperietoarea poloneză Bubaxe "Buba" sau cu Rusalcele ruse, spirite feminine malefice legate de ape, care, deși au nume creștine (rusalka fiind un derivat de la termenul rus rusalija, „Rusalii”), sunt probabil o dezvoltare a Vilelor, divinități precreștine. 6. Lumea de „dincolo”tc "6. Lumea de „dincolo”" Slavii care practicau atât Înhumarea, cât și incinerarea, credeau În supraviețuirea individuală și o concepeau ca pe o stare de fericire datorată Îndurării zeilor. Informații importante despre obiceiurile și credințele funerare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și care cuprinde În primul rând o cantitate enormă de cântece populare și tradiții orale (numai cele letone sunt aproape 35 000, având 180 000 de variante), care conțin, deși Într-o formă degradată, nelipsind contradicțiile, informații bogate despre credința precreștină. Datorită acestor izvoare, cercetătorii au putut Încerca să reconstituie vechiul panteon; a se vedea, de exemplu, studiul lui Biezais (1972) despre familia zeilor cerești la letoni. În cadrul Europei, regiunea baltică a fost ultima zonă creștinată; În cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
purtate de evanghelizatori sau de urmașii lor, astfel Încât aceste texte sunt scrise prin prisma unei condamnări apriorice. Totuși, chiar și În sânul acestei culturi, de acum creștinată, nu este chiar imposibil să identificăm supraviețuirea unor elemente străvechi ale credinței precreștine; vom da aici două exemple. În tradiția indo-europeană, suveranul trebuia să descindă dintr-un zeu. Faptul este evident În special În lumea greacă, unde această regulă nu este valabilă doar pentru personajele mitice (cum ar fi, de exemplu, cazul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
definitiv la strămoșul lor divin, dar s-au limitat la a face din el un suveran antic, punând astfel În acord cu noua credință un element genealogic tradițional. În orice caz, punctul esențial este că putem identifica elemente ale credinței precreștine chiar și din materiale din perioada creștinată. Din acest punct de vedere, istoria Sfintei Brigitta este chiar mai evidentă și mai utilă. Această sfântă a avut mereu un loc important În pietatea irlandeză: Împreună cu Patrick - În privința acestuia merită discutată importanța
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înseamnă „Înaltă, nobilă”, iar corespondentul său indian (b•hatș) este epitetul obișnuit pentru Aurora (u̳s) În textele vedice pe care uneori o substituie. Plecând deci de la biografiile târzii ale sfintei putem reconstitui cu ușurință o filieră prețioasă pentru cunoașterea religiei precreștine: indo-europeană *h2eus½s „Aurora” › celtă *Brigantș (nume propriu derivat dintr-un epitet) › irlandeză (Sfânta) Brigit. Reconstruirea religiei celtice antice necesită deci o folosire conjugată a unui ansamblu de izvoare eterogene: a) mărturii ale autorilor greci și romani; b) materiale figurative indigene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epitet) › irlandeză (Sfânta) Brigit. Reconstruirea religiei celtice antice necesită deci o folosire conjugată a unui ansamblu de izvoare eterogene: a) mărturii ale autorilor greci și romani; b) materiale figurative indigene; c) mărturii epigrafice indigene și romane; d) materiale de origine precreștină În texte din perioada creștină. 2. PANTEONUL GALIC ANTICTC "2. PANTEONUL GALIC ANTIC" Atunci când scriitorii latini și greci scriu despre divinitățile celților continentali, nu le păstrează aproape niciodată numele indigen, ci operează așa-numita interpretatio latina (sau graeca), dând fiecăreia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
simbolizat la Tarasque de Noves, se prefigura o ipoteză mai Încurajatoare despre destinul ultim al omului. Informația despre acest lucru ne-a parvenit Într-un mod foarte special. Creștinarea Irlandei a făcut imposibilă orice conservare explicită a elementelor vechii credințe precreștine. De altfel, poeții, considerați pe bună dreptate exponenți ai tradiției profund refractare creștinismului, au fost foarte aproape de a fi alungați de pe insulă și au fost salvați În ultimul moment de intervenția sfântului Columcill (el Însuși poet), În schimbul renunțării la orice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ai armatei romane. Un izvor foarte important este, dimpotrivă, reprezentat de un text galez, Cele patru ramuri ale Mabinogion, redactat către secolul al XI-lea; este vorba despre o serie de povestiri care constituite o ciudată culegere de tradiții religioase precreștine, deja aproape uitate, și de teme legendare cu o largă răspândire. Să luăm În considerare cazul povestirii intitulate Math, fiul lui Mathonwy. Math, fiul lui Mathonwy, rege al ținutului Gwynedd din Walles-ul de nord, este obligat prin magie să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nu este nici o Îndoială că acțiunea acestor povestiri, Împânzită În Întregime de magie, lasă să se presupună amintirea unor tradiții religioase străvechi, puternic amestecate cu motive legendare obișnuite. Mai mult, este evident că unele personaje sunt În realitate divinități antice precreștine. Acest lucru este adevărat mai ales În cazul lui Lleu, forma galeză corespunzătoare numelui zeului galic Lugusxe "Lugus" și al zeului irlandez Lugxe "Lug". Și nu este doar o identitate etimologică: dacă Lugus și Lug reprezentau zeul care patrona toate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
altă parte, trebuie luat În considerare că atunci când au fost redactate aceste Mabinogion, Britania era deja creștinată de mai mult de jumătate de mileniu. 13. ZEII IRLANDEITC "13. ZEII IRLANDEI" Din fericire suntem mult mai bine informați despre zeii Irlandei precreștine, datorită a două opere care, În aparență, povestesc despre istoria străveche a insulei, dar care, de fapt, păstrează o amintire destul de exactă despre mitologia precreștină; este vorba despre Leabhar Gabála Éirenn (Cartea cuceririi Irlandei), redactată În secolul al XII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ZEII IRLANDEITC "13. ZEII IRLANDEI" Din fericire suntem mult mai bine informați despre zeii Irlandei precreștine, datorită a două opere care, În aparență, povestesc despre istoria străveche a insulei, dar care, de fapt, păstrează o amintire destul de exactă despre mitologia precreștină; este vorba despre Leabhar Gabála Éirenn (Cartea cuceririi Irlandei), redactată În secolul al XII-lea, probabil În aceeași perioadă ca și Cath Maige Turedh (Bătălia șa douaț de la Moytura). Am văzut deja mai sus, În legătură cu genurile literare, că acestea au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cuceririi Irlandei), redactată În secolul al XII-lea, probabil În aceeași perioadă ca și Cath Maige Turedh (Bătălia șa douaț de la Moytura). Am văzut deja mai sus, În legătură cu genurile literare, că acestea au slujit la păstrarea unor elemente de credință precreștină; și În aici, un gen literar - narațiune istoriografică - funcționează ca instrument În păstrarea culturii indigene. Desigur, nu fără infiltrări creștine, un lucru cât se poate de firesc, având În vedere că aceste povestiri se nășteau la umbra culturii conventuale. Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
engleză, Wednesday; În olandeză, Woensdag, etc.). Trebuie totuși să se țină cont că acesta nu este un argument În favoarea consistenței obiective a identificării, ci este doar o dovadă a răspândirii sale În mediile germanice mai expuse contactului cu lumea romană precreștină. Martexe "Marte", zeul războiului, Îl acoperă aici pe *Teiwaz (nordicul antic, Tyrxe "Tyr"; În germană nordică veche, Zio etc.), ajuns astfel la capătul unui proces evolutiv despre care vom vorbi mai târziu. Legitimitatea identificării este dovedită, și În acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
3. Cosmogonia și cosmologia 501 4. Soteriologia și escatologia 503 5. Obiceiuri, rituri, sărbători 506 3. Dezvoltarea istorică 514 1. Perspectiva istorică 514 2. De la origini la secolul al III-lea d.Hr. 515 4. Parsismul 526 Bibliografie 537 EUROPA PRECREȘTINĂ Religia indo-europenilor (Enrico Campanile) 549 1. Metodologia reconstrucției religiei indo-europene 549 1. Ideologia indo-europeană 549 2. Izoglose lexicale 551 2. Zeii primei funcții 551 3. Zeul celei de-a doua funcții 555 4. Zeii celei de a treia funcții 556
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]