527 matches
-
nemărginire. - Să consemnez pentru cititorii noștri că scopul ordinului religios pe care îl veți înființa va fi acela de a-l salva pe Dumnezeu de propria nemărginire? - Scrie ce vrei... - O ultimă întrebare, domnule Augustin Bloose, dacă teza augustiniană a predestinării ar fi adevărată, credeți că faceți parte dintre sufletele care se vor mântui și vor deveni sfinți? - Se prea poate... se prea poate... - Încă un pic, mai am doar puțin! strigă de pe rand Kasser, ca posedat de diavol. O să-i
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din asta un scop în viață. Cunoaște-te pe tine însuți, ce pacoste, oare cît va mai dura pînă cînd va putea să spună misiune îndeplinită? N-a fost mare lucru, joacă de copii, chestie de perseverență, nici vorbă de predestinare, ar fi putut s-o facă oricine, dacă n-ar fi fost el, s-ar fi găsit altcineva. Piticul avusese grijă oricum să-și facă o mulțime de dușmani, amatori care să-i înfigă cuțitul în spate s-ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a sta pe îndelete de vorbă, de-a pune țara la cale. Face parte din înțelegere. — Eu nu-mi doresc decît să mi se dea șansa de al avea în bătaia puștii, zice Monte Cristo încruntîndu-se, aducîndu-și brusc aminte de predestinarea sa, de polițele pe care le avea de plătit. — Parcă are nevoie de puțin zahăr, constată domnul Președinte, nu vi se pare? — Excelentă, zice Sena, dar ar cam fi timpul să o luăm din loc, după cum mi-am calculat eu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spun și pe-a lui dom’ Roja, dar puțin mai tîrziu, nu se lasă Tîrnăcop întrerupt, e o adevărată felină, îi face cu ochiul lui Gulie, care își dă seama despre ce este vorba. Niciodată nu poate fi vorba de predestinare în cazuri din astea, își reia ideea Bătrînul începînd să privească cu insistență în ochii Poștașului. Vreau să te fac să înțelegi că cineva a intrat la un moment bine stabilit înainte în studiou, a dat de pămînt cu toată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a le corela și citi. În una dintre serile petrecute Împreună, Îmi dezvăluise, cu un soi de gravă complicitate, misterul care potența relația noastră: diferența de vârstă, 22 de ani, care ne separa, ne și unea, de fapt, printr-o predestinare lizibilă doar cunoscătorilor. Codul putea fi recunoscut În repetarea ciclică, anume la 11 ani, a cifrelor duble, pentru fiecare dintre noi și anume Începând chiar de la vârsta mea de 11 ani, când Saul avea deja 33. Ciclul continua, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
noii săi colegi, bineînțeles. Precocele act public de identitate era, În realitate, o nevinovată farsă premonitorie: ghiozdanul purta marca atelierului care Îl confecționase: Legătoria STEINBERG, a tatălui său, Maurice Steinberg, legător de cărți și producător de ambalaje. Un fel de predestinare, s-ar zice, pentru artistul care avea să-i imprime numele nu doar În memoria publicului juvenil, ci și În aceea a unei mult mai largi audiențe a viitorului. „A purta o uniformă și a fi pe dedesubt un străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
spre neamul lui a scrierilor lui Moise. I se părea că în cărțile acelea este ascunsă o strădanie depășind cu mult muncile eroilor mitologiei grecești. Pe el textul propriu-zis nu-l interesa, nu era un contemplativ și nici un adept al predestinării, era un om activ cu un mare interes pentru studiu, dar se simțea mândru nu atât de faptul că se putea întoarce înapoi prin bunici și străbunici până la acel cărturar, ci că descoperea în suflet un vag sentiment de remușcare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
făcut, de a îndeplini misiunea ce-mi fusese criptic formulată pe-o coală prăpădită ce nu era, probabil, decât intenția cuiva de-a scrie o glumă dadaistă. Drept sau nedrept? Norocos ori nenorocos? Cu sens ori fără sens? Întâmplare sau predestinare? Întreg la minte ori nebun? Suc sau sos? Ei bine, indiferent dacă era sau nu treaba pe care o aveam de făcut, ea este de-acum terminată. De bine, de rău, la modul cel mai isteț sau mai prostesc, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu semnul mirării pe față. Vă gândiți la soartă, destin? Oare soarta nu este cum și-o face omul? Ca și norocul. Dar de cele mai multe ori norocul este egal cu hazardul, iar hazardul nu e altceva decât întâmplare. Credeți în predestinare? Oare îi era scris bietului meu frate, Gică, să moară tânăr, la 44 de ani? Oamenii sunt lupi pentru oameni. Am tradus un inteligent dicton latin. Adăugați la cele de mai sus omul, care devine fiară atunci când e nevoie să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sens, genul de străfulgerare rău prevestitoare pe care o are lumea, cînd se află pe puntea unei corăbii ce se scufundă. Dacă există un lucru la care Îți folosește educația literară, este faptul că te antrenează Într-un spirit al predestinării tragice. Nimic nu e la fel de eficient ca imaginația pentru a submina curajul cuiva. Am citit jurnalul Annei Frank și am devenit Anne Frank. În ce-i privește pe ceilalți, trăiau și ei spaima la maximum, se făceau mici prin colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
După vreo jumătate de oră am plecat. După-amiază am simțit că nu-mi vine să învăț pentru a doua zi. Așezat pe lada de la studio, cu picioarele pe caloriferul rece, am privit pe fereastră câteva ore. Aveam un sentiment de predestinare, știam, încă de pe atunci, că sânt prins, că această fetiță-femeie va dezarticula tot edificiul meu interior. Zilele următoare am condus-o din nou până acasă, și treptat ne-am obișnuit amândoi cu drumul acesta făcut împreună. Mă străduiam să n-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se poată integra definitiv patriei cosmice căreia îi aparține. Cu povara eului socializat, orice tendință de recuperare a stării primordiale este sortită eșecului. De aceea condiția depersonalizării, în sensul negării a ceea ce este, printr-o voință exterioară lui, adeseori numită predestinare, se conturează ca primă treaptă în inițierea lui Iona, marcată inițial de pierderea identității, de neantizare: Aplecându-se peste acvariu, eroul este înghițit de un chit. Tabloul II prezintă interiorul unui pește, cu bureți, oscioare, alge, creând impresia unui fund
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
se încheie cu imaginea peștilor înotând spre Iona, semn al ironizării norocului de care eroul nu avusese parte la începutul evenimentelor, copleșindu-l, sufocându-l. în marea lui joacă, Dumnezeu a inventat hazardul pentru a induce omului aparenta lipsă a predestinării, a cercului strâmt, a ilogicului existențial (dacă totul respectă un tipar prestabilit, dialectica FIINȚEI nu mai are sens, devine absurdă și atunci omul nuși mai justifică rostuirea în lume). „Norocul” lui Iona este ironia sarcastică a sacralității care sacționează gestul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
romantismului culturii. Altfel spus, romantismul culturii este expresia puberală a spiritului însuși. Trezirea spiritului nu poate avea loc decât în spațiul culturii; însă proiectată pe o anume învolburare a sufletului și percepută prin intermediul unor mișcări violente și contradictorii, în care predestinarea este resimțită când ca glorie, când ca eșec, ea va îmbrăca în mod fatal o formă romantică. Această formă, în care gândurile nu se pot încă desprinde de pasiuni, pentru a se lăsa doar potențate, nu și stânjenite de ele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în clubul „sexului cugetător”. Nu aveam cultura să înțeleg cât de solid fusese clădit zidul prejudecăților patriarhale și nici să mă văd, ca pe multe altele, o Ană vie și mută, încastrată în corpul unei forme și norme, a unei „predestinări” spre zona întreținerii, îngrijirii, a sacrificiului anonim. În România, antifeminismul era (și este) mult mai acceptat și mai popular decât feminismul. L-am întâlnit, așa cum de multe ori îl mai întâlnesc și astăzi, răspândit ca sarea în bucate, în rândul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
persecuția, robia în propria țară și chiar moartea; ori, pe de altă parte, ieșirea, fuga, exilul. Istoria este lungă și admite particularizări, nuanțări. Și nu ne oferă destule mărturii, pentru a afla câți dintre cei plecați au trăit exilul ca predestinare. Nimic mai ușor decât să spui că izgonirea din rai, „exodul” este un fel de exil primordial. Așa că asumarea unei culpe ancestrale, a păcatului originar, ar putea face o ființă tragică din orice ins supus agresiunilor istoriei. Suferința capătă dimensiune
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
aceia asemănători lor, pe drumul ce duce spre sublimul kantian (cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine). Este, cred, principala opțiune ce susține actul creator. Există, așadar, visători „incurabili”, oameni care cred în posibil, în renaștere și în predestinare. Sunt creaturi care nu merg, ci zboară; nu vorbesc, ci cântă; nu trăiesc, ci visează. Cred în realitatea visului și detestă inconsistența concretului. Ei sunt asemănători nouă, sunt chiar frații noștri, ca să-l parafrazăm pe Baudelaire, dintr-o perspectivă întoarsă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
persecuția, robia în propria țară și chiar moartea; ori, pe de altă parte, ieșirea, fuga, exilul. Istoria este lungă și admite particularizări, nuanțări. Și nu ne oferă destule mărturii, pentru a afla câți dintre cei plecați au trăit exilul ca predestinare. Nimic mai ușor decât să spui că izgonirea din rai, „exodul” este un fel de exil primordial. Așa că asumarea unei culpe ancestrale, a păcatului originar, ar putea face o ființă tragică din orice ins supus agresiunilor istoriei. Suferința capătă dimensiune
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
aceia asemănători lor, pe drumul ce duce spre sublimul kantian (cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine). Este, cred, principala opțiune ce susține actul creator. Există, așadar, visători „incurabili”, oameni care cred în posibil, în renaștere și în predestinare. Sunt creaturi care nu merg, ci zboară; nu vorbesc, ci cântă; nu trăiesc, ci visează. Cred în realitatea visului și detestă inconsistența concretului. Ei sunt asemănători nouă, sunt chiar frații noștri, ca să-l parafrazăm pe Baudelaire, dintr-o perspectivă întoarsă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
însă, aproape de la sine, spre o concepție monistă, înspre ideea unei utopii care să prezinte o umanitate omogenă, ritualizată și alcătuită după tipare existențiale pure - cum consideră Al. Paleologu -, străvechi, aflate sub semnul unei legi generale, dar mai ales al predestinării. Paradoxal, personajele lui Sadoveanu, înainte de a se civiliza, s-a remarcat, caută a se sălbătici, retrăgându-se în natură, nu doar la marginea societății, dar în afara ei, a structurilor și a determinărilor sociale. Nu revoltă, dar evaziune socială, căci, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alte femei. A revoltat-o când era copilă - dar și mai târziu - viața monotonă, cu etape foarte clare și scârboase, hărăzită unei femei încă de la naștere: să gătească, să șteargă praful, să spele hainele, să calce, să spele vasele - o predestinare hărăzită oricăreia, fie ea oricât de bogată, pentru că și atunci trebuia să dea ordine, să spună ce să se facă și să aibă grijă să se facă și să vadă în fiecare zi de rânduielile casei. Au talent pentru pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
identitatea formativă, este altul. Acesta scoate din Indeterminat alte chipuri, alte întâmplări. Realitate în sine nu există. Viețile noastre sunt rezultate ale unor multiple perspective. Care au fost întâlnirile esențiale din viața (și cariera) ta? Cât e întâmplare, cât e predestinare în asemenea întâlniri? Nimic nu este întâmplător. Ceea ce pare accidental, aleatoriu în viețile noastre e rezultatul deficienței percepțiilor noastre, incapabile să sesizeze o altă ordine. Întâlniri determinante: Vasile Dan, Katia, Ion Pop, scriitorii de la Echinox, Ștefan Aug. Doinaș. Cât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sine ca scriitor. Cât e comoditate, cât e lașitate, cât e alegere bine însușită în faptul că ai ales să rămâi la Alba Iulia? Ce ai pierdut rămânând la Alba Iulia? Ce ai câștigat rămânând la Alba Iulia? Cât e predestinare în fixarea într-un anumit loc? Cred cu încăpățânare că există o predestinare în toate ale noastre. E o credință. Și ca orice credință e vag demonstrabilă sau imposibil de demonstrat. Eu am câștigat totul, venind în Alba Iulia. Ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
însușită în faptul că ai ales să rămâi la Alba Iulia? Ce ai pierdut rămânând la Alba Iulia? Ce ai câștigat rămânând la Alba Iulia? Cât e predestinare în fixarea într-un anumit loc? Cred cu încăpățânare că există o predestinare în toate ale noastre. E o credință. Și ca orice credință e vag demonstrabilă sau imposibil de demonstrat. Eu am câștigat totul, venind în Alba Iulia. Ce ți-a adus ție poezia? Ce frustrări ți-a provocat poezia? Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
reînvii personajul ceva mai târziu. Scriitorul, în fața paginii sale albe, se poate crede un fel de Dumnezeu înainte de crearea lumii. Îți trebuie mult bun simț însă ca să înțelegi că de fapt acest tip de percepție este o... joacă. Crezi în predestinare? Crezi în talent? Cât e talent și cât e perseverență în devenirea unui artist? În ce mă privește, eu cred în muncă și în umilința scrisului. Rămân umil în fața cuvintelor pentru că știu un lucru: ele mă scriu de fapt pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]