602 matches
-
îmi va da iar gustul realității", îi mărturisește el Hortensiei Papadat Bengescu într-o epistolă datată 2 august 1932, pentru ca, doar câțiva ani mai târziu (pe 12 mai 1935), să i se destăinuie iar: "Romanul meu [...] e ceva organic și predestinat (s.n.). Aș mai vrea să-i introduc alte pasagii, ca să-mi fac de lucru. Paharul e plin, nu mai încape nici o picătură" (p. 313). 204 Șerban Cioculescu, "Eminescu văzut de romancieri", în volumul Aspecte literare contemporane, Editura Minerva, București, 1972
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
clar poziția, folosindu-se de Sfânta Scriptură, I Timotei 2,4; Matei 18,14; II Samuel 14,14; Iezechia 33,11 și Matei 11,18. Prin aceasta arată că Dumnezeu dorește ca toți să fie mântuiți și nu numai cei predestinați, după cum spunea Augustin și precizează că toți cei ce pier, o fac împotriva voinței Lui Dumnezeu. Cassian, pentru a-și lămuri poziția sa opusă față de cea a lui Augustin, vine cu câteva argumente, echilibrat extrase din Sfânta Scriptură ori
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se pot pune de acord experții psihiatri cu legile noastre în vigoare"). Ni se pare foarte semnificativă concepția lui Zosin despre liberul arbitru, voință liberă. Pentru prima oară în istoria psihiatriei românești, se pronunță ferm critica noțiunii de "voință liberă predestinată, manifestare a mentalității vechi, dualiste, în care voința liberă există sau nu ca un factor extrinsec, independent. Zosin este și în acest caz un determinist. "Voință liberă, afirmă el, urmează să nu mai fie ceea ce am arătat deja că înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
fi dată de limbă, nu ar mai fi nici necesar și nici posibil să se creeze filozofie, adică sisteme individualizate alcătuite în diferite momente și în diferite spații cultura-le. Pe lîngă aceasta, vorbitorul unei limbi ar fi în mod predestinat purtătorul și receptorul unui singur aspect de filozofie, cel care ar rezulta din limba sa, fiind în imposibilitatea de a cunoaște alte tipuri de filozofie și în imposibilita-tea de a transmite altora filozofia sa. Aceste constatări desprinse din afirmațiile lui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din veacul al optulea, dar poate și mai devreme. Vandanii au pus bineînțeles accentul pe ramura dinspre mamă a lui Julius, descriind cu lux de amănunte și cu fotografii originare modul modest cum s-a complăcut străbunica maternă Sofia nume predestinat! să trăiască. O femeie tipică din Nord. Vündüni au pus bineînțeles accentul pe ramura dinspre tată a lui Julius, descriind cu lux de amănunte și cu fotografii originare modul modest cum s-a complăcut străbunica paternă Gloria nume predestinat! să
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
nume predestinat! să trăiască. O femeie tipică din Nord. Vündüni au pus bineînțeles accentul pe ramura dinspre tată a lui Julius, descriind cu lux de amănunte și cu fotografii originare modul modest cum s-a complăcut străbunica paternă Gloria nume predestinat! să trăiască. O femeie tipică din Sud. Întrebat dacă se simte vandan sau vündün, laureatul premiului a vorbit mai înainte despre motivele care l-au determinat să emigreze în Papua Noua Guinee, unde, de altfel, se simte foarte bine. Episodul acesta din
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
din veacul al optulea, dar poate și mai devreme. Vandanii au pus bineînțeles accentul pe ramura dinspre mamă a lui Julius, descriind cu lux de amănunte și cu fotografii originare modul modest cum s-a complăcut străbunica maternă Sofia nume predestinat! să trăiască. O femeie tipică din Nord. Vündüni au pus bineînțeles accentul pe ramura dinspre tată a lui Julius, descriind cu lux de amănunte și cu fotografii originare modul modest cum s-a complăcut străbunica paternă Gloria nume predestinat! să
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
nume predestinat! să trăiască. O femeie tipică din Nord. Vündüni au pus bineînțeles accentul pe ramura dinspre tată a lui Julius, descriind cu lux de amănunte și cu fotografii originare modul modest cum s-a complăcut străbunica paternă Gloria nume predestinat! să trăiască. O femeie tipică din Sud. Întrebat dacă se simte vandan sau vündün, laureatul premiului a vorbit mai înainte despre motivele care l-au determinat să emigreze în Papua Noua Guinee, unde, de altfel, se simte foarte bine. Episodul acesta din
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Economia este obsedată de creștere (calitativă) este un reflex condiționat al viziunii primare din care a derivat cunoașterea economică, și anume teoria progresului. Pe acest aliniament conceptual Economia s-a preocupat de cicluri, de evoluție, de cauza finală, de sensul predestinat al performanței, și nu de om și contextul în care se desfășoară complexitatea vieții. Scopuri precum bunăstarea, prosperitatea, sărăcia, subdezvoltarea au fost expulzate în zona teoriei și practicii guvernării. Marea realizare conceptuală a Economiei n-ar trebui să fie faptul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a porcilor... 4 Patru, adică trei sau șapte. În mod ciudat, nimeni nu vede vreodată aspectul subliniat în literatura universală și savantă: etimologia patronimului filosofului îl semnalează totuși: epikouros, cel care ajută; epikourein, a ajuta; epikouria, ajutor, asistență. Epicur pare predestinat sau determinat de propriu-i nume să contribuie la mântuire: la a sa și, cu aceeași ocazie, la a altora... Littré precizează că acest cuvânt îl califică pe cel care, în timpul războiului, se ocupă cu procurarea hranei, face parte din
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
măsurat existența, provine din arderea păsării Phoenix; minunea albului îi dă poetului sentimentul sufocării, al suprasaturației: "Ninsoarea de departe/ de sus, de jos/ din dreapta, din stânga/ Sunt până în piept în zăpezi/ și poate ca nu există a ninge/ arde sus pasărea predestinată/ invadează pământul cenușa ei". Omul, în raport cu obiectele eliminate în absențe, se află într-o falsă existență: "Omul dinăuntru putea fi cel ce flutura în sus/ ori ceea ce flutura jos puteau fi cele două elemente." În acest context sunt fericiți cei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în condițiile lipsei de referințe biografice legate de geneza textelor urmuziene. Astfel, criticul topește cu iscusință cele câteva mărturii ale celor care l-au cunoscut pe misteriosul autor de portrete-destin, oferind cititorului adevărata dimensiune ideală a scriitorului, relația sa cvasi predestinată cu epoca generatoare de coșmar și umor negru. Se demonstrează că nimic nu este hazardat și revuistic în textele lui Urmuz; el "nu prezintă cazuri întâmplătoare. El descrie caractere esențiale, narațiunile sale vizează permanențe în destinul eroilor săi". Monograful plasează
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ținta. Cea de a subjuga, de a seduce, fără a induce vreo spaimă, ci doar acea culpabilitate fecundă, de fapt chiar parabola scriitorului. Incestuosul și totodată penitentul Gregorius deține în ambele ipostaze cârja viitorului papă, înduhovnicit de aceeași energie, a predestinatului de a fi, în cele din urmă, Thomas Mann. "Calea de acces" spre adevăratul Tolstoi este, în viziunea lui Lucian Raicu, jurnalul geniului rus. Criticul-eseist glosează uneori digresiv și iterativ (diluându-și propriul text) pe ample citate din caietele ilustrului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
care personajul se "prezintă" lumii și care îl înfățișează în imaturitatea grea de consecințe. Cele trei direcții esențiale ale exprimării ca ființă a lui Bologa au fost pe rînd marcate de înfrîngere personală și răsturnare dramatică. Apostol, cu numele său predestinat, însă căpătînd în roman o nuanță care ține de ironia destinului, este menit să facă lecția umilinței în toate ipostazele. Pe rînd iluminat și sceptic, pătimaș al ordinii statale și strivit iremediabil de aceeași justiție statală, îndrăgostit frondeur și imatur
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
vie, de care naratorul sau personajul privitor se pot bucura, o dată depășită neutralitatea "obiectuală", opacitatea "blocurilor grele". Pentru lumea romanului, casele, în general spațiul locuirii, precum și culisele acestora, exterioare sau interioare, joacă rolul unor mărturii tăcute, palpabile, ale unui loc predestinat istoriei ce va fi povestită. Despre semiotica sui generis a exprimării relațiilor cu umanul, despre natura "elocvenței" stinse a zidurilor de la simbolismul primar ("Acolo, în acele trepte, i se părea ascunsă toată problema casei noi, cu nemulțumirile și necazurile ei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ciudat să se lege cu un om întîlnit pe uliță, cum nici lui Lică nu i se părea nici ciudată, nici romantică aventura lui de pieton cu boierii din docar. Unul ca și altul, cînd se gîndeau la acel moment predestinat, erau numai mulțumiți și preocupați de consecințele lui practice." Traseul lui Lică de pînă la întîlnirea cu Ada Razu fusese și unul al adopției, valabil, fără vorbe prea multe și pentru fiica lui, Sia. Favorurile erotice au fost întotdeauna dublate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
afirmă în mai multe rînduri în roman că prințesa des Laumes are un spirit care "coboară din Mérimée și a găsit ultima expresie în teatrul lui Meilhac și Halévy." Swann, arată Thierry Laget, "posedă același spirit. El este, astfel, aproape predestinat să se îndrăgostească de o Carmen care este creația sa. Odette pe care o cunoaștem nu este adevărata Odette de Crécy, ci personajul inventat de Swann." (s.n.) Într-o postură narcisiacă (ludică), avantextul camilpetrescian figurează relația cu scrierea și opera
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de mucigai și Blesteme. Acestea sunt exerciții de acumulări verbale surprinzătoare ("hoitul tău miroase", "Să-ți crape măselele-n gură/ Și dinții cu detunătură"). PSALMII. Folosind motivul biblic al Cântării cântărilor, Arghezi are atitudini prometeice, revoltându-se împotriva condiției umane predestinate. El trăiește drama interioară "între dorința aprigă de a crede și necredința pustiitoare" (Șerban Cioculescu). Pentru poet, Dumnezeu înseamnă creație sublimă, ideal, adevăr absolut. Aparentul dialog cu Dumnezeu este un monolog care exprimă dorința existenței lui Dumnezeu pe pământ, în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
reținut și portretul din final, care evidențiază contrastul dintre Dionis și Maria, "chipul unui tânăr demon lângă chipul unui înger, ce n-a cunoscut niciodată îndoiala". Exegeții au remarcat și ideea filosofică lumea ca teatru, în care oamenii interpretează roluri predestinate, cât și prezența cifrei șapte, cifră mistică, trimițând la facerea lumii. BIBLIOGRAFIE: Barbu, Constantin, Eminescu: poezie și nihilism, Editura Pontica, Constanța, 1991; Bhose, A., Eminescu și India, Editura Junimea, Iași, 1978; Bușulenga, Dumitrescu Zoe, Eminescu și romantismul german, Editura Eminescu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
imediată (1935), în nicio legătura cu epica, dar de o ascuțime de analiză psihologică sporită de ineditul câmpului de investigație. Înainte de a fi închis în zalea lui de ghips, copilul e închis în izolarea lui morală și morbiditatea lui sufletească predestinată. Literatura confesională, de ultimă emisiune, a noii generații literare. Din neputința de a-și trăi viața în acte, epic, răsare forța de concentrare a trăirii în sine; lumea de afară nu vine decât din percepție. Mecanismul sufletesc al scriitorului se
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
excepții sunt îngrozitoare... Nu ne trebuie... Ne sufocă... Să căutăm un nou Moise, mai psiholog... că dacă nu, Europa noastră dă faliment."65 Păsări ale căror excrescențe le dau un aer anacronic, intelectuali geniali, erudiți și de o exacerbată moralitate, predestinați să sucombe la contactul cu realitatea imediată întruchipează, laolaltă, imaginea arhetipală a Albatrosului lui Baudelaire: "Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi / Acum par ființe stângace și sfioase / Ș-aripile lor albe și mari le lasă, blegi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lui Mircea Eliade 270. În accepția tânărului (pe atunci) istoric al religiilor, orice operă bine scrisă, temeinic argumentată, durează în conștiința contemporanilor o scurtă perioadă de timp. Aceasta va fi elogiată, comentată, preluată de către alții, după care va fi, inevitabil, predestinată uitării. Tot ce este rațional, întemeiat pe uzul comun, devine caduc. Celebritatea unei asemenea lucrări se constituie în propria piatră de mormânt. Singurul concept care mustește de viață, crede Eliade, este ridicolul. Însă autorul distinge între un ridicol de suprafață
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
diagnosticase la toți ceilalți bolnavi. I se părea că chipul acestuia emana o lumină stranie, ce-i sporea sentimentul că se află în fața unui solitar purtător de mesaj pe adresa viitorului. Nagy se prezintă la cabinetul Corei pentru a povesti predestinata sa implicare în viața și parabola artistică planetară a Divinei, așa cum fusese supranumită Maria Callas în vestitele sale roluri Traviata, Lucia, Norma, Tosca etc.: el nu vrea să se vindece și nici să revină la o oarecare normalitate, dorindu-și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Când eram mai tânăr și la trup curat.// E pierdută noaptea aceea de acum/ Carnea noastră doar mai știe-al ei parfum./ Poamele ce-n pomi azi stau, gustul cărnii tale-l au/ Și cad toate (mâine) putrede pe drum". Predestinate morții par a fi și personajele de fundal din opera poetică a lui Cezar Ivănescu. Impresia este cauzată de automatismul, stereotipia gestuală care le dezumanizează, facilitându-le, în schimb, desenul simbolic. Personajele frecvent descărnate, dezumanizate sau pierdute în negura uitării
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
autoarei este chiar ritualul nupțial, care dă sens nu numai existenței umane, ci și celei cosmice (Pânza sărăciei, Femeia care-și mărită steaua, Scorbura unui înger, Mireasă din apă, firea, Foșnet). La fel, motivul dominant este cel al cuplului, misterios predestinat încă de la începutul timpului: "o urmă de lanț pe carnea mea/ din alte ere/ mi-i viața lanț de mistere/ pe drumul orbilor sunt semne/ mă doare urma de lanț din carnea ta/ nu unul, doi suntem/ la pândă de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]