517 matches
-
mă-nceapă a lăuda.” (M. Eminescu) „Îmi vine să râd fără sens Și-i frig și burează.” (G.Bacovia) • locuțiuni verbale: „El iar privind de săptămâni, / Îi cade dragă fata.” (M. Eminescu) Predicatul verbal dezvoltat realizează planul semantic, complex, al predicației prin doi termeni verbali (sau cu originea în verb). Actualizarea planului semantic global al enunțului și al funcțiilor fundamentale - predicatul și subiectul - se întemeiază pe amândoi termenii din structura predicatului. Unitatea funcțional-predicativă a structurii și a planului semantic pe care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicatului verbal compus, verbele de aspect și de modalitate din structura predicatului verbal dezvoltat își păstrează variabilitatea morfologică, datorită înscrierii predicatului doar în planul enunțului. (Verbele semiauxiliare înscriu predicatul verbal compus în raportul enunțare-enunț.) Caracterul complex al planului semantic al predicației este dat mai ales de structurarea lui pe două planuri: La primul nivel, al predicației enunțului considerat global, conținutul funcției de predicat este descris de întreaga structură, considerată unitar: „Lumea, cum e lumea, s-a apucat să bârfească.” (I.L. Caragiale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
păstrează variabilitatea morfologică, datorită înscrierii predicatului doar în planul enunțului. (Verbele semiauxiliare înscriu predicatul verbal compus în raportul enunțare-enunț.) Caracterul complex al planului semantic al predicației este dat mai ales de structurarea lui pe două planuri: La primul nivel, al predicației enunțului considerat global, conținutul funcției de predicat este descris de întreaga structură, considerată unitar: „Lumea, cum e lumea, s-a apucat să bârfească.” (I.L. Caragiale) La cel de-al doilea nivel, al relației pe care se întemeiază conținutul predicațional, cei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care se întemeiază conținutul predicațional, cei doi componenți reprezintă două funcții sintactice, de gradul II: s-a apucat - predicat să bârfească - complement (indirect) Verbul s-a apucat din structura sintagmei predicatului dezvoltat introduce sensul aspectual incoativ în planul semantic al predicației, cu originea în verbul a bârfi: s-a apucat să bârfească. Predicatul verbal dezvoltat se realizează în câteva variante, unele - modele sintactice deschise oricărui verb, altele - modele sintactice “închise” sau relativ închise: • sintagme formate prin reluarea aceluiași verb într-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltat se realizează în câteva variante, unele - modele sintactice deschise oricărui verb, altele - modele sintactice “închise” sau relativ închise: • sintagme formate prin reluarea aceluiași verb într-o relație de coordonare copulativă desfășurată doar în planul expresiei; în planul semantic al predicației se dezvoltă aspectul durativ (sau/și intensiv): „Și merg ei și merg cale lungă să le-ajungă, trecând peste nouă mări.” (I. Creangă) „Râzi, tu, râzi, Harap Alb, zise atunci Ochilă...” (I. Creangă) • sintagme formate prin reluarea aparent tautologică a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ajungă, trecând peste nouă mări.” (I. Creangă) „Râzi, tu, râzi, Harap Alb, zise atunci Ochilă...” (I. Creangă) • sintagme formate prin reluarea aparent tautologică a aceluiași verb într-o relație de subordonare desfășurată numai în planul expresiei; în planul semantic al predicației se dezvoltă aspectul durativ (sau/și nedeterminare): „Mai merge cât merge, și când la poalele unui codru, numai iaca ce vede o dihanie de om...” (I. Creangă) • sintagme formate prin intrarea unui verb în relații de coordonare copulativă sau, mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vede o dihanie de om...” (I. Creangă) • sintagme formate prin intrarea unui verb în relații de coordonare copulativă sau, mai rar, de subordonare - desfășurată numai în planul expresiei - cu verbul a sta sau a (se) lua; în planul semantic al predicației se dezvoltă aspectul durativ al acțiunii verbului al doilea: „Dac-ar fi stat și-ar fi plâns de mila altora unde ajungea?” (I. Creangă) „Și asta în toate zilele de câte două-trei ori, de-ți vine câteodată să-i coșești
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic al verbului a trebui, care, ca predicat, actualizează din perspectivă modală planul semantic al subiectului propozițional: să fie târât. „Trebuie să fie târât ca să se urnească.” Predicatul dezvoltat trebuie târât prezintă la al doilea nivel al planului semantic al predicației o situație sintactică analogă: trebuie - predicat târât - subiect / (subiect interior) Unitatea funcțional-predicativă a sintagmei a trebui + participiu determină trecerea verbului a trebui din clasa verbelor impersonale (relative) în clasa verbelor personale; cu această întrebuințare verbul primește în structura temei de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactică de interdependență Subiect Predicat, este, prin aceasta, nucleu propozițional. Predicatul este termenul fundamental al nucleului propozițional, dar verbul-predicat nu-și poate asuma decât în condiții semantice speciale funcția propozițională; condiția existenței unei propoziții în desfășurarea procesului de comunicare este predicația, iar predicația implică în chiar esența ei funcțională „obiectul” predicării (sau argumentul supus argumentării, în termenii logicii), ceea ce numim în mod curent subiect gramatical. De aceea, problema existenței (sau nonexistenței) predicatului multiplu trebuie înscrisă și interpretată din perspectiva structurii și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interdependență Subiect Predicat, este, prin aceasta, nucleu propozițional. Predicatul este termenul fundamental al nucleului propozițional, dar verbul-predicat nu-și poate asuma decât în condiții semantice speciale funcția propozițională; condiția existenței unei propoziții în desfășurarea procesului de comunicare este predicația, iar predicația implică în chiar esența ei funcțională „obiectul” predicării (sau argumentul supus argumentării, în termenii logicii), ceea ce numim în mod curent subiect gramatical. De aceea, problema existenței (sau nonexistenței) predicatului multiplu trebuie înscrisă și interpretată din perspectiva structurii și funcționării nucleului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dar/și se ridică singur de jos poate înainta cu capul sus. Dacă între verbe se instituie o relație de coordonare disjunctivă sau opozitivă (prin conjuncția ci), acestea nu mai participă la structura unui predicat multiplu, întrucât planul semantic al predicației nu se mai actualizează în ansamblu în simultaneitate; actualizarea planului semantic al subiectului se face prin actualizarea succesivă a planului semantic al verbelor-predicat. Dacă verbele-predicat au același subiect, ele reprezintă realizarea repetată, prin actualizare disjunctivă sau opozitivă, a funcției de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau cine pregătește un adăpost sigur pentru la noapte. Premiul nu l-a primit cine a descoperit cabana ci cine a pregătit adăpostul pentru noapte. b. Predicatul analitictc "b. Predicatul analitic" Sub aspect structural, pentru predicatul analitic este definitorie realizarea predicației printr-un constituent analitic, cu organizare bipolară: un component verbal - un verb copulativ și un complement nominal (nume: substantiv/adjectiv/pronume, adverb sau propoziție - dezvoltare a planului semantic al unui nume): verb copulativ + nume predicativ. Sub aspect funcțional-semantic, predicatul analitic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aspect funcțional-semantic, predicatul analitic se realizează în două variante, determinate de planul semantic al verbului copulativ, potrivit cu apartenența lui la categoria copulelor absolute sau la categoria copulelor lexico-gramaticale. În amândouă variantele, numele predicativ este purtătorul principal al componentei semantic-lexicale a predicației. Prin intermediul verbului copulativ, numele, odată cu actualizarea propriului conținut semantic-lexical, scoate subiectul gramatical din generalitatea planului său semantic (pădure, el) prin atribuirea (dezvoltarea) unei trăsături semantice particularizatoare: Pădurea este/pare un labirint. El este/pare/devine profesor. Verbul copulativ dezvoltă componenta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numele, odată cu actualizarea propriului conținut semantic-lexical, scoate subiectul gramatical din generalitatea planului său semantic (pădure, el) prin atribuirea (dezvoltarea) unei trăsături semantice particularizatoare: Pădurea este/pare un labirint. El este/pare/devine profesor. Verbul copulativ dezvoltă componenta semantică gramaticală a predicației; este „instrumentul” actualizării - prin dezvoltarea sensurilor categoriale de timp-mod, persoană-număr - a planului semantic al subiectului gramatical din perspectiva planului semantic al numelui predicativ. Verbul copulativ, asemeni flectivului verbal în structura predicatului verbal, asigură - prin intrarea lui, la nivelul propriului flectiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de timp-mod, persoană-număr - a planului semantic al subiectului gramatical din perspectiva planului semantic al numelui predicativ. Verbul copulativ, asemeni flectivului verbal în structura predicatului verbal, asigură - prin intrarea lui, la nivelul propriului flectiv, în opoziții categoriale - dezvoltarea sensurilor gramaticale fundamentale predicației: • de timp-mod: „Tu din tânăr precum ești Tot mereu întinerești.” (M. Eminescu) „Ce-ți lipsește să fii înger - aripi lungi și constelate.” (M. Eminescu) „Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flămânzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pământul.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
muritoare?” (M. Eminescu) „Inimi mari, tinere încă, deși voi sunteți bătrâni. Noi suntem iarăși trecutul, fără inimi, trist și rece.” (M. Eminescu) Această bipolaritate semantică: - verb copulativ - semantică gramaticală + nume predicativ - semantică lexicală - în desfășurarea analitică a planului semantic al predicației este absolută numai în structurile predicatului analitic în care verbul copulativ este copula absolută a fi și alte verbe, când, prin mutații radicale în planul lor semantic, intră în aceeași categorie: a însemna, a se chema, a constitui, a reprezenta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și Sfântul Gheorghe și Sfântul Dimitrie și alți sfinți mucenici.” (I. Creangă) Ce-nseamnă asta? „Vai, aprinde-v-ar focul, să vă aprindă, zise ea burzulită grozav; dar cum se cheamă asta?” (I. Creangă) Verbele copulative lexico-gramaticale participă la desfășurarea predicației ca instrument al actualizării conținutului lexical al numelui predicativ, dar și al propriului plan semantic. Verbelor copulative lexico-gramaticale prin conținutul lor lexical fundamental, originar: adeveni, a părea, li se alătură alte verbe, variante nepredicative ale unor verbe predicative, odată cu dezvoltarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plan semantic. Verbelor copulative lexico-gramaticale prin conținutul lor lexical fundamental, originar: adeveni, a părea, li se alătură alte verbe, variante nepredicative ale unor verbe predicative, odată cu dezvoltarea unor sensuri lexicale derivate, insuficiente pentru realizarea componentei semantice de tip lexical a predicației: a ajunge, a se face, a ieși (sinonim cu adeveni), a rămâne, a însemna etc.: „Oamenii din toate cele fac icoană și simbol; Numesc sunt, frumos și bine ce nimic nu însemnează.” (M. Eminescu) „Arald, ce însemnează pe tine negrul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
roșă ca un măr.” (M. Eminescu) Aceste verbe, intrate în structura predicatului analitic, realizează asemeni verbelor predicative, prin flectivul din structura lor morfematică, funcția copulativă, actualizatoare gramatical, iar prin rădăcină actualizează conținutul lexical al numelui predicativ - complementul lor semantic indispensabil predicației, din perspectiva propriului lor conținut lexical (primar sau derivat): deven - foarte întunecoasă sem. lexicală Pădurea + ise - sem. gramaticală În funcție de (a) clasa la care aparțin și de (b) conținutul lor lexical, verbele copulative actualizează conținutul lexical al numelui predicativ și, împreună cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este om cinstit./ El pare om cinstit. • a opoziției static/dinamic (eventiv): Vremea este frumoasă./ Vremea se face frumoasă. • a opoziției identificare/semnificare: Pasărea este semnul libertății./ Pasărea înseamnă libertate. Dinamica general-particular, esențială în procesul de comunicare, implică în desfășurarea predicației prin predicat analitic două nivele: • conținutul semantic al termenului lexical devenit subiect este particularizat prin planul semantic global al predicatului analitic, cu originea în conținutul lexical al numelui: Pădurea este/pare/devine neliniștită/primitoare/ânverzită. • conținutul semantic al termenului lexical-nume
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivele: (1) al predicatului în ansamblu și (2) al numelui predicativ se dezvoltă, în structura enunțului, mai multe variante ale predicatului analitic. 1. La primul nivel, predicatul analitic simplu se organizează în baza unui singur verb copulativ - instrument sintactic al predicației: „Viața noastră e o ironie, / Minciuna-i rădăcina ei.” (M. Eminescu) „- Las’ să vie, să culeagă, / Vara mea rămâne-ntreagă.” (L. Blaga) Constituentul predicatului dezvoltat se organizează pe baza unei relații de coordonare între două sau mai multe variante gramaticale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să culeagă, / Vara mea rămâne-ntreagă.” (L. Blaga) Constituentul predicatului dezvoltat se organizează pe baza unei relații de coordonare între două sau mai multe variante gramaticale (timp-mod) ale aceluiași verb copulativ; prin coordonare copulativă se introduc, în planul semantic al predicației, dimensiuni aspectuale (continuitatea etc.) sau dimensiuni modale: El a fost, este și va fi în orice situație un om de cuvânt. Constituentul predicatului multiplu se organizează pe baza unei relații de coordonare copulativă sau adversativă între două verbe copulative; numele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a putea privi lumea cu ochii deschiși. Omul acesta pare om cinstit dar este în realitate un oportunist. Când verbele copulative intră în relații de coordonare disjunctivă, enunțul sintactic se caracterizează prin relația sintactică între două predicate - dublă realizare a predicației -, care situează actualizarea planului semantic al subiectului gramatical sub semnul alegerii unei dimensiuni sau a unei temporalități a aceleiași dimensiuni semantice: Ioana este sau numai pare neliniștită? Bătrânul este sau a fost antrenorul lor? Când verbele intră în relație de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
autonomi lexical, înscriși într-o relație de dependență; relația dintre termeni și mai ales conținutul lexical al termenului al doilea, subordonat, joacă rolul esențial în constituirea planului semantic al numelui predicativ și, prin predicatul analitic în ansamblu, la actualizarea,prin predicație, a planului semantic al subiectului gramatical: „Arald, tânărul rege, e-un rege singuratic.” (M. Eminescu) „De omorât nu l-a omorât jupânul, că jupânul nu era om așa de rău.” (I.L. Caragiale) „Desigur a transmite înseamnă a transmite ceva.” (T.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
analitic, cu deosebirea că infinitivul verbului copulativ intră în relație de complementaritate cu o propoziție: „Tudor pare a fi rămas cum îl știam noi în studenție.” Împlinirea planului semantic al predicatului analitic cu această structură de nume predicativ, în desfășurarea predicației, presupune împlinirea mai întâi a planului semantic al numelui-propoziție: cum îl știam noi în studenție, apoi a planului semantic al numelui predicativ complex în ansamblu: a fi rămas + cum îl știam noi și în cele din urmă prin raportul de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]