1,241 matches
-
subiectului poate apărea orice entitate cu referință concretă: (230) Copiii arată obosiți. (231) Casa arată devastată. Continuând direcția de analiză a verbului a arăta ca predicat compus, propusă de Manoliu-Manea (1977), se observă mai multe situații în ce privește realizarea poziției numelui predicativ 146 (a-f) : (a) În poziție predicativă, sunt autorizate și adjectivul, și adverbul corespondent 147: (232) Mâncarea arată delicioasă. (www.locomania.ro) (233) Mâncarea arată absolut delicios. (www.haisagatim.ro) Variația adjectiv-adverb pare a fi legată de anumite distincții semantice
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
concretă: (230) Copiii arată obosiți. (231) Casa arată devastată. Continuând direcția de analiză a verbului a arăta ca predicat compus, propusă de Manoliu-Manea (1977), se observă mai multe situații în ce privește realizarea poziției numelui predicativ 146 (a-f) : (a) În poziție predicativă, sunt autorizate și adjectivul, și adverbul corespondent 147: (232) Mâncarea arată delicioasă. (www.locomania.ro) (233) Mâncarea arată absolut delicios. (www.haisagatim.ro) Variația adjectiv-adverb pare a fi legată de anumite distincții semantice. Adjectivul este orientat către referentul din poziția
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
aspect), în timp ce adverbul focalizează nominalul încorporat în verb, deci predicația verbală, adică aspectul mâncării (mâncarea arată delicios "mâncarea are aspect delicios"). În puține contexte variația adjectiv-adverb atrage o specializare semantică clară: (234) Ioana arată îndrăzneață/îndrăzneț. În contextul cu nume predicativ realizat adverbial, citirea subiacentă este "poartă haine moderne, nonconformiste, provocatoare", în timp ce în varianta cu predicație adjectivală, citirea prototipică este "are o atitudine care o califică drept îndrăzneață". Acest fenomen nu este regulat, ci ține de o anumită evoluție semantică pe
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
în varianta cu predicație adjectivală, citirea prototipică este "are o atitudine care o califică drept îndrăzneață". Acest fenomen nu este regulat, ci ține de o anumită evoluție semantică pe care au suferit-o termenii din contextul dat. (b) În poziția predicativă este autorizat doar adverbul. Situația pare să se limiteze doar la adverbele cu sens superlativ, caracterizate prin vag subiectiv, exprimând aprecieri pur personale: (235) Ioana arată copleșitor/*copleșitoare. →"Aspectul fizic al Ioanei este copleșitor." ≠ "Ioana este copleșitoare." (236) Mâncarea arată
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
doar la adverbele cu sens superlativ, caracterizate prin vag subiectiv, exprimând aprecieri pur personale: (235) Ioana arată copleșitor/*copleșitoare. →"Aspectul fizic al Ioanei este copleșitor." ≠ "Ioana este copleșitoare." (236) Mâncarea arată minunat/jalnic/interesant/*minunată/jalnică/interesantă. (c) În poziția predicativă nu este autorizat decât adjectivul (prototipic sau participial); adjectivele din aceste construcții nu au o pereche adverbială: (237) Mama arată obosită. (238) Ioana arată bătrână în poza asta, dar (238') Maria arată bătrânicios. Sunt situații în care, deși există o
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sens și se folosește foarte limitat (adverbul gras din exemplul de mai jos poate califica doar o predicație de tipul a mânca): (239) Ioana arată grasă în poza asta. (239') *Ioana arată gras. vs (239'') Mănâncă gras. În poziția numelui predicativ pot apărea, pe lângă adjective care exprimă proprietăți vizuale sau detectabile vizual, și termeni care nu exprimă trăsături recognoscibile vizual. În exemplul Mâncarea arată delicioasă, delicioasă desemnează o trăsătură caracteristică, în mod prototipic, proprietății nominale gust. În aceste cazuri se produce
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
mod prototipic, proprietății nominale gust. În aceste cazuri se produce un anumit tip de sincretism: a fi delicios nu presupune doar a avea gust bun, ci și a avea aspect plăcut sau alte trăsături conotate pozitiv. Adjectivele din poziția numelui predicativ pot exprima și proprietăți psihice: (240) Ioana arată veselă/supărată/îngândurată. În astfel de contexte, se exprimă o percepție indirectă, dat fiind că adjectivele din exemplele de mai sus codează stări interioare care numai opțional au reflex în plan fizic
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
stări interioare care numai opțional au reflex în plan fizic. Așa se explică posibilitatea construirii unui enunț ca: (241) Mi-a zis că este supărată, dar nu se vede. Deși admite o gamă restrânsă de adjective 148 în poziția numelui predicativ, verbul a arăta permite tipuri de complementare nespecifice altor verbe copulative. Realizările curente ale poziției predicative în cazul verbului a arăta sunt grupurile prepoziționale și propozițiile conjuncționale introduse prin conectorii de comparație ireală ca și cum, de parcă etc.: (d) GPrep cu centrul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
enunț ca: (241) Mi-a zis că este supărată, dar nu se vede. Deși admite o gamă restrânsă de adjective 148 în poziția numelui predicativ, verbul a arăta permite tipuri de complementare nespecifice altor verbe copulative. Realizările curente ale poziției predicative în cazul verbului a arăta sunt grupurile prepoziționale și propozițiile conjuncționale introduse prin conectorii de comparație ireală ca și cum, de parcă etc.: (d) GPrep cu centrul prepozițiile ca sau a, exprimând o predicație comparativ-calificativă (242) sau categorizantă (243): (242) Andrei arată [GPrep
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
din (252), informația purtată de verb fiind completată cu o informație de tip modal, evaluativ: (250) Vocea lui sună tremurat. (251) Muzica sună bine. vs (252) Clopotul sună ("emite sunete; răsună"). Complinirea circumstanțială respectă aceleași constrângeri/variații ca și numele predicativ al verbului a arăta. Sunt admise: (a) adjectivul (253) și adverbul (254), în variație: (253) Vocea lui sună prea pițigăiată și prea de copil. (www.tpu.ro) (254) Trebuie să recunosc și că mi se pare amuzant faptul că o
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
că"), celelalte verbe nu permit selecția complementizatorului că (*privesc că/ascult că). Verbele de percepție evidențială participă la alte configurații sintactice decât verbele de percepție nonintențională și intențională - fiecare dintre cele trei unități din această clasă cere o complinire obligatorie predicativă (în cazul verbului a arăta) sau circumstanțială (în cazul verbelor a suna și a mirosi). ÎNCHEIERE În această lucrare am urmărit să evidențiem comparativ apropierile și diferențele de comportament semantico-sintactic dintre unitățile lexicale care alcătuiesc câmpul verbelor de percepție. Am
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
151-169. Pană Dindelegan 1974 = Gabriela Pană Dindelegan, Sintaxa transformațională a grupului verbal în limba română, București, Editura Academiei Române. Picoche 1986 = Jacqueline Picoche, Structures sémantiques du lexique français, Paris, Nathan. Popușoi 2002 = Carolina Popușoi, Structuri sintactice ale limbii române cu element predicativ suplimentar, București, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă. Pustejovsky 1995 = James Pustejovsky, The Generative Lexicon, Cambridge, Massachussets, MIT Press. Rizzi 2003 = Luigi Rizzi, Comparative Syntax and Language Acquisition, London, Routledge. Rosch 1973 = Eleanor Rosch, "Natural categories", în Cognitive Psychology
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
din propoziția redusă în propoziția matrice. 112 Vezi interpretarea și terminologia din GALR II (2008: 194; 301-306). 113 În tipologia lui Carlson (1980), stage-level predicate. 114 Această distincție depinde de natura predicației verbale. Se poate distinge astfel între verbe cu predicativ suplimentar accidental și verbe cu predicativ suplimentar obligatoriu. În a doua clasă sunt incluse și verbele de atitudine, care desemnează procese cognitive, cum este și cazul verbului a vedea "a-și imagina". 115 Vezi GALR II (2008: 534). Construcția gerunzială
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
112 Vezi interpretarea și terminologia din GALR II (2008: 194; 301-306). 113 În tipologia lui Carlson (1980), stage-level predicate. 114 Această distincție depinde de natura predicației verbale. Se poate distinge astfel între verbe cu predicativ suplimentar accidental și verbe cu predicativ suplimentar obligatoriu. În a doua clasă sunt incluse și verbele de atitudine, care desemnează procese cognitive, cum este și cazul verbului a vedea "a-și imagina". 115 Vezi GALR II (2008: 534). Construcția gerunzială de acest tip a fost numită
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
existat numeroase controverse terminologice și de interpretare. Doar câteva gramatici vechi românești menționează structurile de acest tip. La Sandfeld, Olsen (1936, I: 292), propoziția gerunzială este interpretată ca atribut pe lângă obiectul verbului din matrice, la Tiktin (1945: 188), ca acuzativ predicativ, "care arată ce sau cum este obiectul". Caragiu (1957: 72) consideră că, în această ipostază, propoziția gerunzială se comportă ca un complement direct, corespunzând construcției romanice acuzativ cu infinitiv. Odată cu GA I (1966: 232), această poziție sintactică este interpretată ca
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
arată ce sau cum este obiectul". Caragiu (1957: 72) consideră că, în această ipostază, propoziția gerunzială se comportă ca un complement direct, corespunzând construcției romanice acuzativ cu infinitiv. Odată cu GA I (1966: 232), această poziție sintactică este interpretată ca element predicativ suplimentar, așa cum apare și la Edelstein (1972: 99), exprimând "o notă a numelui, arătând ce acțiuni efectuează acest nume în timpul cât are loc acțiunea verbului regent". GALR II (2008: 194; 301-306) păstrează denumirea de predicativ suplimentar/secundar, menționând totodată și
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sintactică este interpretată ca element predicativ suplimentar, așa cum apare și la Edelstein (1972: 99), exprimând "o notă a numelui, arătând ce acțiuni efectuează acest nume în timpul cât are loc acțiunea verbului regent". GALR II (2008: 194; 301-306) păstrează denumirea de predicativ suplimentar/secundar, menționând totodată și calitatea de propoziție redusă a construcției gerunziale. 117 Verbele de percepție sunt printre puținele verbe din limba română care acceptă o construcție gerunzială în poziția predicatului secundar. Construcția gerunzială mai poate apărea în limba actuală
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
senzației: Ileana arată o fotografie lui Petru". Cercetătoarea precizează că activul cauzativului poate apărea și cu Nominativul (în accepția curentă, obiectul perceput) subiectivizat, dacă este însoțit de un determinant: Casele arătau sumbre. 146 Semnalăm extinderea clasei de substituție a numelui predicativ din construcțiile personale, pentru care în GALR II (2008: 278-279) se precizează doar următoarele realizări adverbiale (prin adverbe-substitute): cum (modal interogativ și relativ), așa, astfel, altfel, cumva, altcumva, oricum, atât, oricât. 147 În urma consultării câtorva vorbitori nativi, am constatat că
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
astfel, altfel, cumva, altcumva, oricum, atât, oricât. 147 În urma consultării câtorva vorbitori nativi, am constatat că folosirea adjectivului, cel puțin în anumite contexte, este ezitantă. Totuși, prin motorul de căutare Google am întâlnit numeroase contexte în care în poziția numelui predicativ apare un adjectiv, cum este și cazul contextelor folosite în lucrare. 148 O explicație pentru utilizarea destul de restrânsă a tiparului [a arăta + adjectiv] poate fi existența în limbă a verbului a părea, apropiat semantic verbului a arăta. Tiparul [a arăta
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
unele forme flexionare se pot lexicaliza, intrînd în clase morfologice deosebite de cea inițială, precum auz și văz, cu originea în prezentul indicativ singular de persoana întîi al verbelor auzi și vedea. La fel se prezintă situația în cazul adverbului predicativ poate, o formă a verbului a putea, sau cu operatorul pragmatic poftim, de la verbul a pofti. Ca atare, granița dintre formele flexionare și cuvinte poate fi ștearsă uneori, iar într-o limbă cu flexiune redusă, precum engleza, această graniță aproape
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în cazul unui articol de ziar sau al unei știri. V. dialogal, monologic. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MONOLOGIC. Se spune că un enunț este "monologic", dacă actul de modalizare se aplică unei spuneri, adică unei structuri predicative (alcătuită din verb și actanți) ce nu era modalizată. Astfel, enunțul Profesoara ține astăzi o lecție de sinteză este monologic deoarece rezultă dintr-o modalitate asertivă a spunerii care pune în relație verbul a ține cu actanții lui. V. dialogic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la nivel morfologic și sintactic printr-un pronume negativ, un adverb negativ, o propoziție negativă etc. Sub acest aspect, limba română are ca specific posibilitatea dublei negații: Nici nu i-am spus; Nu l-am văzut niciodată. Întrucît un enunț predicativ este asocierea unui conținut propozițional cu o atitudine a locutorului, există două posibilități de interpretare pentru un enunț precum Această decizie nu este corectă, 1) el corespunde unei negații a atitudinii care este parafrazabilă în întregime: Nu este adevărat că
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Din perspectiva sintactică clasică (perspectiva enunțiativă, după GA 2005), funcția de predicat poate fi realizată în limitele propoziției cînd este parte de propoziție principală, dar și la nivelul frazei cînd este parte a predicatului nominal (cu funcția sintactică de nume predicativ), prin propoziția predicativă. Se admite că o comunicare se realizează, de regulă, prin intermediul predicației, "funcție primordială a comunicării", concretizată prin capacitățile verbului de a dezvolta sensuri temporale, de persoană și de număr. Cu alte cuvinte, este esențială prezența predicatului într-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
clasică (perspectiva enunțiativă, după GA 2005), funcția de predicat poate fi realizată în limitele propoziției cînd este parte de propoziție principală, dar și la nivelul frazei cînd este parte a predicatului nominal (cu funcția sintactică de nume predicativ), prin propoziția predicativă. Se admite că o comunicare se realizează, de regulă, prin intermediul predicației, "funcție primordială a comunicării", concretizată prin capacitățile verbului de a dezvolta sensuri temporale, de persoană și de număr. Cu alte cuvinte, este esențială prezența predicatului într-o comunicare, cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
propoziției, dar, în propozițiile în care nu există subiect, predicatul nu este cuprins în definiția amintită. În plus, funcția de predicat nu se reduce la nivelul propoziției, o parte a predicatului fiind realizabilă și în limitele frazei, prin implicarea propoziției predicative: Predicatul este definit formal ca o poziție sintactică în realizarea căreia definitorie este prezența unui verb la un mod personal, orice formă verbală personală constituind un predicat și nesatisfăcînd altă poziție sintactică. Un mod verbal este considerat de către Valeria Guțu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]