1,244 matches
-
Acesta este unul dintre lucrurile de preț ale omileticii augustiniene: atingerea unui uimitor echilibru între simplitate și elaborarea retorică. Un asemenea echilibru este consecința unei atente discipline, formulată în plan teoretic de Augustin însuși în Doctrina creștină, unde spune că predicatorul trebuie să-i povățuiască pe ascultători, să le placă acestora și să-i instruiască; însă este și rezultatul unei neîntrerupte activități de propovăduire în sînul comunității. în orice caz, nu e de crezut că aceste predici ar fi axate exclusiv
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
zece scrisori, dintre care una cu caracter dogmatico-polemic adresată diaconului nestorian Grecus, compusă probabil cînd Faustus se afla încă la Lerin; celelalte i-au fost trimise lui Ruricius de Limoges. De la Sidonius Apollinaris aflăm că Faustus era un foarte apreciat predicator; multe din predicile sale au fost cu siguranță publicate, dar s-au amestecat în culegerile altor scriitori; potrivit unora, îi pot fi atribuite în mod cert lui Faustus treizeci și unu de omilii, iar după alții, mult mai puține. El
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aceea ne-am putea gîndi că papa ar fi autorul lor, chiar dacă cel care a alcătuit culegerea a trăit probabil într-o epocă mai tîrzie. Deși a fost numit „doctor al Bisericii”, Leon e mai mult un conducător și un predicator, și mai puțin un teolog și un învățat. în acest sens, cultura lui este tipică pentru Occidentul secolului al V-lea, adică mult mai restrînsă decît cultura lui Ambrozie sau Augustin. Cu atît mai puțin vom găsi în scrierile sale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
epistole dogmatice, însă activitatea lor privește mai mult istoria Bisericii, și nu istoria literaturii în sens restrîns, și ies din sfera noastră de interes. Vom întîlni cîteva în cadrul producției literare din secolul al VI-lea. 4. Petru Hrisologul Alături de marele predicator al episcopiei Romei stă predicatorul din capitala Imperiului de Apus (sau a ceea ce mai rămăsese din el în secolul al V-lea), Petru, supranumit „Hrisologul” („cuvînt de aur”) pentru elocința sa de către abatele Agnello din Ravenna, în secolul al IX
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
privește mai mult istoria Bisericii, și nu istoria literaturii în sens restrîns, și ies din sfera noastră de interes. Vom întîlni cîteva în cadrul producției literare din secolul al VI-lea. 4. Petru Hrisologul Alături de marele predicator al episcopiei Romei stă predicatorul din capitala Imperiului de Apus (sau a ceea ce mai rămăsese din el în secolul al V-lea), Petru, supranumit „Hrisologul” („cuvînt de aur”) pentru elocința sa de către abatele Agnello din Ravenna, în secolul al IX-lea. Născut în Imola de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
explică simbolul apostolic, altele Pater noster; acestea au fost rostite cu ocazia consacrării catehumenilor. Altele sînt rostite cînd sînt sărbătoriți anumiți sfinți. Adesea, Petru își construiește predica sub forma unui dialog, a unei serii de întrebări și răspunsuri schimbate între predicator și ascultător. Petru și-a cîștigat faima de predicator datorită folosirii neîncetate a unei retorici insistente, rod al unei educații îngrijite. în mod straniu, însă, Ghenadie, care e atît de bine informat în privința contemporanilor săi, chiar și a celor mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rostite cu ocazia consacrării catehumenilor. Altele sînt rostite cînd sînt sărbătoriți anumiți sfinți. Adesea, Petru își construiește predica sub forma unui dialog, a unei serii de întrebări și răspunsuri schimbate între predicator și ascultător. Petru și-a cîștigat faima de predicator datorită folosirii neîncetate a unei retorici insistente, rod al unei educații îngrijite. în mod straniu, însă, Ghenadie, care e atît de bine informat în privința contemporanilor săi, chiar și a celor mai puțin valoroși, ignoră complet existența și producția literară a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Roma - mai precis, din preajma papei - în Italia secolului al V-lea activează și personaje evident minore, care se dedică aproape exclusiv omileticii. Aceste omilii sînt centrate mai ales pe teme morale și pe o exegeză puțin aprofundată a textului sacru; predicatorii au trăit departe de importantele și încrîncenatele controverse cristologice care agitau Orientul. Pentru acestea și pentru o speculație mai angajată din punct de vedere intelectual ei nu aveau, cu siguranță, nici o înclinație; prin poziția lor dogmatică, ei erau în esență
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sevilia. Ne-au parvenit în total zece omilii, din care una (a noua) nu e considerată autentică; ea se găsește și între operele lui Augustin și poate că-i aparține episcopului de Hippona (Predica 276 pentru sărbătoarea martirului Vincențiu). Ca predicator și, de altfel, și ca teolog, Fulgențiu pare să urmeze stilul și modul de adresare caracteristice lui Augustin. Trăsătura principală a omiliei lui Fulgențiu a fost, pe plan retoric, folosirea frazelor scurte și paralele cu antiteză și rimă. La acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Fecioare Maria), și, mai ales, o culegere de optzeci de predici care poartă numele lui Fulgențiu, dar cu siguranță nu sînt autentice; ele au fost publicate în 1652 de Th. Raynaud. Aceste cicluri de omilii de diverse proveniențe, opera unor predicatori anonimi, atribuite unor personaje faimoase pentru că în acest mod li se asigura circulația ulterioară, sînt foarte frecvente în Antichitatea creștină tîrzie; cu un conținut în general lipsit de profunzime, repetitive și banale, încă și mai puțin interesante sub aspect literar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Symmachus, din 513. Epistolarul lui Cezar e lipsit de orice însemnătate particulară. c) Omiliile însă operele sale cele mai vestite și mai importante sînt Omiliile (Sermones), printre cele autentice amestecîndu-se și multe false, cum se întîmpla de obicei în cazul predicatorilor faimoși (de exemplu Augustin, Maxim din Torino și alții), pînă la un total de 238. O autoritate în studiul acestor mari cicluri de predici (collectiones) a fost, în prima jumătate a secolului al XX-lea, Dom G. Morin, care a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Omilii de mustrare a poporului (Admonitiones ad populum), o sută șase Omilii despre Sfînta Scriptură (De scriptura), douăzeci și șapte de Omilii despre sărbători (De tempore), nouăsprezece Omilii despre sfinți (De sanctis) și șaisprezece Omilii pentru călugări (Ad monachos). Ca predicator, Cezar se situează, cu siguranță, la un nivel remarcabil; cercetătorii apreciază vioiciunea și ușurința cu care comunică, atenția acordată nevoilor materiale și spirituale ale credincioșilor, cărora le vorbea renunțînd la orice ornament literar (și aici se observă diferența dintre spiritul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
diferența dintre spiritul secolului al V-lea, înclinat spre literatură, și cel al secolului al VI-lea, mai realist); Cezar folosea limba populară, de zi cu zi, adaptîndu-se la capacitatea de înțelegere a ascultătorilor, și evita înfloriturile retorice. Principiul că predicatorul trebuie să se exprime în modul cel mai natural și mai simplu pentru a putea fi înțeles și de către cei fără carte este subliniat în mod repetat de către Cezar și constituie esența omileticii sale, care se deosebește de alte opere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întîlnite de obicei în omiletica populară, adică au un caracter moral sau didactic (după cum am arătat mai sus, explicarea semnificației Scripturii, a sărbătorilor și a altor ocazii liturgice); Cezar nu se teme să insereze în opera sa pagini întregi din predicatorii precedenți, mai cu seamă din Augustin, sfîntul Părinte care în secolul al V-lea fusese atît de frecvent criticat în Gallia. Și biografia scrisă după moartea sa și amintită anterior atestă importanța pe care Cezar o acorda predicii și frecvența
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pensiero, Milano, 1937, pp. 27-39. 3. Nestorie Născut probabil puțin după 381 la Germanicia, în Siria, Nestorie a studiat la Antiohia și a fost poate elevul lui Teodor de Mopsuestia. Potrivit lui Ghenadie (Despre bărbații iluștri 53), și-a cîștigat ca predicator o mare faimă, care l-a determinat pe împărat să-l sprijine atunci cînd scaunul episcopal de la Constantinopol a devenit vacant. O dată numit patriarh, Nestorie i-a combătut cu mult zel pe evrei, pe de o parte, și pe cei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Marea Oază din Egiptul de Sus. Aici a scris, după moartea lui Theodosius (28 iulie 450), Cartea lui Heraclid din Damasc. Nu se cunoaște data morții sale. Așa cum am spus, Nestorie și-a cîștigat faima prin lunga sa activitate de predicator la Antiohia și Constantinopol. Predicile sale au fost însă condamnate la distrugere în 435, deși, firește, au continuat să fie copiate și răspîndite în cercurile nestoriene. O serie de citate se găsesc în cele cinci cărți ale tratatului contra lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Cyzic, în Propontida. însă, cum locuitorii din Cyzic nu recunoșteau autoritatea lui Sysinnius, își aleseseră deja un alt arhiepiscop, așa încît Proclus a renunțat la funcție și a rămas la Constantinopol ca episcop titular, cîștigîndu-și o mare faimă ca predicator. La moartea lui Sysinnius, în 427, în timp ce electorii oscilau între Proclus și Filip, împăratul Theodosius a impus alegerea lui Nestorie. La o dată greu de precizat (25 martie 431, potrivit lui M. Richard), Proclus a ținut o predică despre Fecioară ca Theotokos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unanimă a contemporanilor și a celor ce i-au urmat; Socrate subliniază faptul că era iubitor de pace și că a renunțat la folosirea forței împotriva ereticilor. Socrate atestă (Istoria Bisericii VII, 28.41.43) și celebritatea lui Proclus ca predicator; în aceste condiții, e firesc ca o serie de omilii care nu-i aparțin să fie transmise sub numele său (dar și unele predici ale lui au fost atribuite altora, de exemplu nr. 35 și 36 CPG, transmise sub numele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren, repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la rîndul lor, au un număr variabil de versuri, de la optsprezece la douăzeci și patru. Kontakion-ul era intonat probabil de către predicator, în timp ce un cor format din ceilalți participanți la oficiere împreună cu credincioșii cînta refrenul. Textul kontakion-ului este de obicei narativ și, ca atare, devine „recitativ” dacă e transferat în plan muzical. Firește, acest lucru nu însemna lipsa muzicii, care acompania întreaga
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Sever, scrisă chiar de prietenul lui Sever, Zaharia, ne prezintă intensa activitate intelectuală de la Berit, centrată pe cultura păgînă și ascetismul creștin. Aluzii polemice la cultura păgînă se pot încă surprinde în opera lui Roman. Roman a fost un predicator care s-a servit de inspirația poetică pentru a da formă cuvîntului său, dar aceasta nu înseamnă că această inspirație ar fi fost deficientă, chiar dacă era subordonată intenției practice. E firesc pentru un creștin să considere carisma poetică un instrument
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-a servit de inspirația poetică pentru a da formă cuvîntului său, dar aceasta nu înseamnă că această inspirație ar fi fost deficientă, chiar dacă era subordonată intenției practice. E firesc pentru un creștin să considere carisma poetică un instrument al predicatorului: și Grigorie de Nazianz, de exemplu, avea această convingere. Aceasta nu înseamnă că exigențele predicării ar fi sufocat talentul poetic al lui Roman sau că el s-ar fi folosit de predici pentru scopuri străine de poezie. Și la Roman
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cincizecimea, Ziua Tuturor Sfinților etc.). Foarte interesante sînt puținele compoziții fără o legătură strictă cu liturghia, cum este imnul Despre cutremur și pîrjolire, deoarece acestea conțin referiri la evenimente din vremea poetului. Poetul vine după alți autori de imnuri și predicatori și se inspiră din opera lor, reluînd teme și motive exegetice; Maas crede că, dacă am cunoaște mai bine producția liturgică din secolul al V-lea, importanța lui Roman nu ar mai fi atît de mare. însă în acest fel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Scripturii, pornind chiar de la Vechiul Testament. Sub numele de Palia (de la vechiul grecesc paleos, „vechi”), se tipăresc în 1582, la Orăștie, primele două capitole ale Vechiului Testament, Facerea (Bitia) și Ieșirea (Ishodul), transpuse în românește după o Biblie maghiară tradusă de predicatorul clujean Gáspár Heltai, elev al lui Philip Melanchton. Ca și prima tipăritură coresiană în limba română, Întrebare creștinească (1559), Palia de la Orăștie decurge și ea dintr-o inițiativă a reformaților ardeleni (sași și maghiari, deopotrivă), de a calviniza sau luteraniza
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
urmă trebuie pedepsiți aspru deoarece ei acționează în deplină cunoștință de cauză, în slujba diavolului. Ereticii denunțați ca „demonofori” sunt: Simon Magul, căruia romanii i‑au ridicat chiar o statuie; Menandru, discipolul celui dintâi, mag renumit în Antiohia, și Marcion, predicator al doctrinei despre două divinități diferite: a Legii Vechi și a Legii Noi (1 Apol. 26 și 56; DT, 82). Pe scurt, „demonii despre care vorbim nu se străduiesc să facă altceva decât să îndepărteze pe oameni de Dumnezeu, Care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
elemente pe care le combină pe baza unei analogii destul de vagi: cifra 4. Mitul Anticristului este rezultatul acestui act hermeneutic, constând în remodelarea anumitor date oferite de Scriptură potrivit unui scenariu a priori. Este vorba de o tehnică proprie tuturor predicatorilor sau exegeților care lucrează pe baza unui corpus de testimonia constând în organizarea acestor testimonia în funcție de o structură teologică sau ideologică foarte bine definită, în scopul obținerii unui nou text al cărui sens este vizibil diferit de sensul fiecăruia dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]