800 matches
-
limitat încununat de succes poate găsi în reușita sa un stimul de a se răspândi în continuare, până devine continental sau mondial. Mai precis, o țară poate considera necesar, pentru a-și consolida și proteja dominația locală, să obțină o preeminență la o scară tot mai mare și se poate considera în siguranță doar dacă își construiește un imperiu global. Există frecvent în imperialism o forță dinamică, raționalizată în termeni agresivi sau defensivi, care pornește de la o regiune limitată la un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și periurbane. Ea are în vedere nu numai peisajele ce pot fi considerate remarcabile, dar și peisajele cotidiene sau cele degradate. Convenția reprezintă o importantă contribuție la implementarea obiectivelor Consiliului Europei, care sunt cele de promovare a democrației, drepturilor omului, preeminenței dreptului și identificării soluțiilor comune pentru marile probleme ale Europei. Luând în considerare valorile peisagistice, naturale și culturale ale peisajului, Consiliul Europei caută să prezerve calitatea vieții și a bunăstării individuale și sociale. La 20 iunie 2007, Convenția Europeană a
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
focal bazat pe valori culturale. Înrădăcinarea În mediu a convenției permite Înțelegerea atât a formei, cât și a fondului său. Noua sociologie economică, imaginând și alte tipuri de guvernanță decât piața, se dorește instituțională, structurală și macrosocială. În denunțarea „iluziei preeminenței pieței” se disting două abordări: piața nu este posibilă decât datorită unei culturi preexistente și raționalitatea utilitaristă nu este decât un scenariu cultural (Sahlins, 1980); acțiunea economică și instituțiile sunt afectate de relațiile personale ale agenților și de structura generală
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ar constitui un fel de matrice pre-politică de credințe și de solidaritate (Shils, 1957)? Din această perspectivă, relațiile cu alte grupuri prezintă prea puțin interes, legătura primordială fiind anterioară oricărei relații interetnice. Astfel, dacă dorim să dăm consistență proiectului democratic, preeminenței legăturii civice asupra celei etnice, trebuie să luăm În serios atașamentul etnic, a cărui forță coercitivă derivă dintr-o datorie de solidaritate cu cei care simt că aparțin aceleiași specii. Așa a făcut Clifford Geertz, care a văzut În identitatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
comunitarismul”, iar În drept, drepturile individuale și cele colective. Pentru anumiți autori considerați „comunitariști”, importanța comunității, fără de care omul ar fi condamnat la anomie, merită mai multă atenție În organizarea politică și socială. Chiar și fără a-i acorda o preeminență sistematică, o societate democratică ar trebui să recunoască totuși un „drept la diferență”, care să permită exprimarea colectivă a trăsăturilor culturale (Taylor, 1994). Dusă până la capăt, o astfel de logică intră totuși În conflict cu cea a liberalismului, care se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
societate democratică ar trebui să recunoască totuși un „drept la diferență”, care să permită exprimarea colectivă a trăsăturilor culturale (Taylor, 1994). Dusă până la capăt, o astfel de logică intră totuși În conflict cu cea a liberalismului, care se bazează pe preeminența persoanei și pe egalitatea dintre indivizi. Dezbaterea actuală ia În calcul posibilitatea concilierii celor două registre. Această Întreprindere este reprezentată În special de lucrările lui Will Kymlicka (Kymlicka, 1995). Pentru el, Însăși exigența liberală a egalității Între toți membrii societății
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
contribuții aparțin, în acest domeniu, specialiștilor străini, dar există și în spațiul românesc lingviști ale căror lucrări sînt consacrate analizei de corpus: Luminița Cărăușu, Liliana Ionescu Ruxăndoiu etc. D. Maingueneau observă că, prin cele două postulate metodologice, abordarea inductivă și preeminența acordată secvențialității în descriere, analiza conversației se distinge atît de analiza discursului, cît și de abordările interacționiste inspirate de E. Goffman. V. alteritate, conversație, corpus, discurs, enunț. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005; BUSSMANN 2008. RN ANALIZĂ A DISCURSULUI
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1978; MOESCHLER - REBOUL 1994. NM IMPLICIT. Implicitul este un tip de conținut care se grefează pe conținutul explicit al unui enunț și care, în cazul unui trop implicativ (acel context care favorizează conținutul implicit în defavoarea conținutului explicit), beneficiază chiar de preeminență. Detectarea implicitului constă într-un efort de interpretare a informațiilor oferite de enunț, atunci cînd prezența implicitului în enunț se face prin mărci lexicale sau morfo-sintactice, și a factorilor exteriori pe care se bazează enunțul, atunci cînd prezența implicitului în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a oricărei filozofii creștine a istoriei. Între opțiunea lui Berdiaev pentru metafizica istoriei sau istoriosofie și preferința noastră pentru teologia istoriei n-ar trebui să existe decât o problemă de formă, semantică, care nu afectează fondul obiectului nostru de studiu. Preeminența metafizicii față de teologie la Berdiaev se explică prin interesul său pentru misticismul german (Meister Eckhart), influența existențialismului specific epocii și, nu în ultimul rând, prin trecutul său contestatar în raport cu Biserica Ortodoxă Rusă, care-l acuzase de blasfemie după un articol
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a ciclului. Se poate spune despre evrei că au fost primii care au descoperit semnificația istoriei ca epifanie a lui Dumnezeu, concepție reluată și amplificată de creștinism"7. Observația lui Eliade, deși pertinentă, este amendată de teologul german Pannenberg în ce privește preeminența atribută profeților în valorizarea istoriei. Chiar înainte de apariția primelor scrieri biblice, adică a Cărții lui Iov (1500 î.Hr.) și a profeților, Israelul a avut o conștiință istorică încă de la încheierea legământului lui Dumnezeu cu Avraam. Continuitatea acestei conștiințe istorice derivă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
la speranțele apocaliptice. Tocmai absența unei corelări între planul divin și istoria seculară este ceea ce distinge apologia creștină a lui Augustin de teologia politică a lui Bossuet sau de filozofia istoriei a lui Hegel 71, fapt care se explică prin preeminența grației divine în raport cu libertatea umană. Prin viața și scrierile sale, conchide Marrou, "Sfântul Augustin ne învață prin puterea exemplului personal în arta supraviețuirii într-o epocă a nenorocirilor"72. Dacă ne referim la prima concepție originală asupra istoriei recente în
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de subsol la Kierkegaard", autorul Dogmaticii insistă asupra faptului că Iisus Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu în istorie, că nașterea din fecioară a avut loc cu adevărat, iar Învierea lui Iisus include realitatea istorică a mormântului gol134. Cu toate acestea, preeminența revelației față de istorie este afirmată fără echivoc: "Revelația nu este un predicat al istoriei, ci istoria este predicat al revelației"135. În loc să pună în discuție principiile metodei istorico-critice, Barth a acceptat fără rezerve principiul istoriografic al analogiei care elimina din
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
brutal, aproape peste noapte, Banul, valorile materiale, ca și „artele” care le servesc, inclusiv politica, s-au instalat cu un aplomb nemaivăzut În fruntea „valorilor” noastre, mediile de informare, chiar și cele susținute de stat, le acordă se pare o preeminență ce desfide adeseori bunul-simț și orice raportare la tradiția veche sau modernă națională. Dar, se pare, nu numai conceptul de valoare luptă azi, aproape În Întreaga lume civilizată, contra celui de succes - succesul văzut, Încă o dată, În forma cea mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o artă poetică uimitoare, dătătoare de stupefacții nu numai pentru cititorul neprevenit, ci și pentru criticul mai puțin avizat. De aici sterilitatea discuției despre modernitatea sau tradiționalismul poetului care l-ar scoate din secolul nostru și din locul său de preeminență. Din ce în ce mai răspândită printre unii dintre critici, dorința de desființare a modelului Eminescu s-ar putea extinde primejdios în rândurile unui tineret necunoscător al operei integrale a artistului. Romantic întârziat al unei culturi minore, iată ce etichetă i se aplică în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
politic", iar "ironia voltaireană", pe care o remarca Adrian Botez în textul său volum, Polemici "incorecte" politic nu este altceva decât semnul deplinei libertăți interioare, distincția unui crez, tăria unor convingeri, prestigiul unor mize majore și, nu în ultimă instanță, preeminența morală asupra unor "adversari" închistați în cercul strâmt al reacredinței și al dogmei despre care Blaga spunea că este "setoasă de sânge". În spiritul toleranței creștine și atenție! al dialogismului democratic, pentru care, declară că pledează "ultimii avatari ai marxismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
veche, de unitate a conducerii, decît al unei "prăbușiri". Depunerea lui Romulus Augustulus de către Odoacru nu a afectat ci, dimpotrivă, a întărit autoritatea împăratului de la Constantinopol, în condițiile în care șeful germanic trimițînd însemnele imperiale în răsărit a recunoscut astfel preeminența acestuia asupra provinciilor apusene, acceptînd, totodată, din partea lui Zenon titlurile de patriciu și magister miilitum per Italiam care, din punct de vedere juridic, îl transformau în funcționar imperial. Procedînd în acest mod, Odoacru nu numai că restabilea de fapt unitatea
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
relațiilor de putere între supuși și stăpânire prin promovarea de către autoritățile statale a unui patriotism civic definit drept supunere față de legile civile și moral-creștine ale țării. Fie că mizează pe imperativul îndeplinirii obligațiilor religioase ori insertează mesaje cu tentă patriotică, preeminența în cadrul ordinii discursive a literaturii didactice a primei jumătăți de secol al XIX-lea îi revine civismului moral. Virtutea este finalitatea morală și civică pe care discursul didactic își propune să o dezvolte în pupilii aflați sub aripa educațională a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Babilon derivă de la Bab-ili care se poate traduce prin "Poarta Dumnezeilor". Babilonul este unul dintre orașele cele mai celebre din antichitate, devenit proverbial pentru rafinamentul și grandoarea sa, pentru frumusețea monumentelor sale și cultura locuitorilor. Niciun oraș nu a păstrat preeminența un timp atât de îndelungat ca Babilonul, prezervând gloria civilizației și făcând-o să progreseze de-a lungul a cincisprezece secole, de la apariția amoriților spre anul 1850 î.Hr. până când Alexandru cel Mare l-a ales pentru capitala imperiului său. Hamurabi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
poziției lor în judecată, în judicativ și în orizontul logos-ului (formal) / 293 4.5. Timporizarea verbului și timpului, în scopul consolidării sensului de transcendent introdus de aspectul alethic al judecății / 301 4.6. Punerea în discuție a tezei privind preeminența ființării umane / 311 4.7. Ființa din perspectiva reflexivității temporale a ființării conștiente; ființarea conștientă ca ființare reflexivă temporal și deschisă către Celălalt; "semen" și "celălalt" / 317 4.8. Fenomenul reformalizării logos-ului; redistribuirea sensurilor predicative în "formele" logicii simbolice
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și judicativul constitutiv / 365 5.1. Statutul judicativ al ideologiei / 365 5.2. Reluarea reducției judicative pornind de la fenomenul celei de-a doua timporizări. Părtinire, ordonare și autorizare ideologică / 375 5.2.1. Structura "formei" ideologie / 377 5.2.2. Preeminența celei de-a doua timporizări / 380 5.2.3. Reducția celor trei acte la timp / 381 5.2.4. Saltul de la ontologic la pragmatic / 382 Capitolul 6. Resursele originare ale logos-ului și judicativul regulativ / 385 6.1. Subiect, ființă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anume "gândirea" (în sens psihologic și logic) sau "conștiința" (în sens fenomenologic), facultate care înlesnește constituirea unor "dispoziții habituale" (héxis, deprindere căpătată prin învățare, dar stabilă, după conceptul aristotelic), anumite modalități ale gândirii, înglobând, formal, întreaga fenomenalitate sufletească, au căpătat preeminența de care aminteam. Aceste modalități ar putea fi interpretate, provizoriu, ca fiind tot una cu ceea ce în condițiile logicii constituite vor fi schemele logice bazate pe principiile gândirii (mai cu seamă pe identitate și noncontradicție) și pe alte reguli care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca o unitate, faptul că el este ceva ce ființează, și abia după aceea să fie indicat ceva din el, al lui etc., adică trăsătura sa de esență, ori măcar modalitatea sa de raportare la alte "unități reale", de existență? Preeminența ustensilică a lucrurilor ce alcătuiesc unitatea "lumii" (însăși "lumitatea" ei), despre care vorbesc, de pildă, Husserl, Heidegger și heideggerienii ș. a., se aplică înseși ființării umane concentrată în "practici" cu un sens pur reflexiv? Nu se sustrage aceasta preluării sale prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
istoric, pentru om? De ce trebuie pusă în discuție gândirea care justifică ierarhii ale practicilor în unitățile de viață umană, atâta vreme cât problema aceasta pare a ne trimite către începutul omului, către trecut, depășit demult și devenit neatractiv trecut revolut! -, dată fiind preeminența recunoscută a viitorului? Și de ce trebuie reevaluată autonomia gândirii, care este scopul practic-eficient al acestei operații? Și nu cumva tocmai o astfel de tematizare a gândirii autonome și justificatoare de ierarhii ale practicilor suspendă însăși autonomia sa? Dar este "reală
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
inițial (formal), doar al ei, ci și în sensuri particulare, legate, coerent, de regula inițială, dar și de cazurile însele (în "specificul" lor), ceea ce indică intervenția unor acte de constituire a "cazului". Cu alte cuvinte, dacă acceptăm că există o preeminență a gândirii justificatoare, doar formale, care reglează tot ce ține de gândirea însăși, de rostire și de făptuire, în virtutea originarității sale "temporale", atunci nu este de acceptat, chiar cu necesitate, și o aplicare constitutivă, o interpretare, a acestei reguli, adică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
într-o suspectă separație a sa de propriile obiecte, la "unitatea sintetică originară", din care ea, apoi și obiectul său, pot fi separate în vederea unei relative analize. Ambele sensuri vor fi încercate în această lucrare, deși al doilea va căpăta preeminență, sub anumite condiții, la un moment dat. Sunt trei întrebări care structurează problema principală anunțată (privind evenimentul prin care gândirea formală (și autonomă) a devenit suverană în orizontul de viață omenească) și care alcătuiesc componentele cele mai generale (deci, cele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]