805 matches
-
ceva! Dar repede! Iar ați făcut vreo poznă? Mă miram eu să fie altfel. Nu, bunicule, n-am făcut nimic rău. Dar e ceva foarte serios, zice Sorina. Și foarte grav! întărește Sorin. Nu mai spuneți! face bunicul cu o prefăcută nedumerire. Ia să vedem noi, ce-o fi? Uite! îi arată copiii. Ce să văd? Cum ce să vezi? Uită-te mai bine” Cred că toate animalele sunt bolnave! spune Sorina cu aerul cuiva care se pricepe foarte bine și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fapt, tata era mult prea bun, iar mama Învățase să profite de asta. Mama Scumpă prezenta situația cam așa: „Era o profitoare. Își punea rochia trandafirie, Își prindea părul cu agrafa ei preferată În formă de floare și cu privirea prefăcut umilă Își ridica fața spre tatăl tău cu zâmbetul acela fals al ei. O, știam mereu ce voia. Cerea mereu bani ca să le plătească datoriile de la jocuri de cărți celor nouă frați ai ei. Am aflat prea târziu că Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trebui să se Îmbărbăteze și să repete figura cu Înjurăturile În fața noului public, doi polițiști mai mari În grad. După multe discuții vesele, Harry scoase un teanc de bancnote și Întrebă dacă poate Închiria o mașină. —Taxi? Întrebă el cu prefăcută inocență de parcă ai fi putut chema un taxi În pustietatea aia. Taxi merge vum-vum pe drum. Bărbații Înțeleseră foarte bine cuvântul „taxi“, la fel ca și șpaga lăsată pe masă de Harry. Arătară către mașina poliției de-afară. Apoi arătară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
păstreze slujba atâția ani. Sigur, cariera lui eșuase undeva Într-un colț al Asiei. Pentru un șef de hotel, era În mod evident o degradare. În mod ciudat, singura care și-a dat seama din prima că Heinrich era un prefăcut a fost Esmé. Copila era inocentă și totuși perspicace pentru vârsta ei, la fel cum fusesem și eu la vârsta ei. Văzuse cât de ușor o păcălise pe mama ei. „Frumusețea noastră răpitoare“, o numise. Harry devenise „gentlemanul nostru englez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
traduseră și celorlalți. Poate te-a durut doar burta, mârâi Heinrich, pentru că ai fost așa de agitat. Harry aprobă: — Faptul că mi-a luat foc căsuța noaptea trecută nu prea m-a ajutat, ce-i drept. Heinrich râse cu poftă prefăcută și apoi le spuse noilor oaspeți câteva cuvinte pe un ton glumeț: „Ein berauschter und abgeschmackter Witz“, informându-i că Harry nu era decât un bețiv prost. Dar deja jumătate dintre noii oaspeți se Încruntaseră de-a binelea, În timp ce restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de mure, îi ceru lui Balamber să-i împrumute securea, cu intenția să o pornească printre copaci în căutare de crengi pentru foc. Balamber însă dădu din cap. — Fără foc. Doar atât spuse, în timp ce scotea șaua de pe cal. Cu naivitate prefăcută, marcomanul întrebă: — Nici măcar în seara asta? Acum suntem la loc sigur. Bagauzii... Cu un ton dur, hunul întări: — Fără foc, am zis! — Dar... e a cincia zi de când mâncăm hrană rece. Mă gândeam că acum... Fără foc! De data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din consfătuirea aceea scurtă trase concluzia condamnării sale la moarte, înțelegând totodată că execuția, din cine știe ce motive, fusese doar amânată, nu suspendată. Acum, pe neașteptate, i se oferise ocazia mult dorită. Ridicându-se de pe piatra sa, căută în jur cu prefăcută indiferență și, constatând că în acel moment nimeni nu-l supraveghea, își spuse că venise clipa: acum ori niciodată. Făcu un pas înapoi, cu mare grijă, apoi încă unul și încă unul. Mintea îi lucra febril; după câte își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Bărbații radiau și o priveau cu subînțeles. Femeile se făceau mai mici și deveneau posace. Singura excepție a fost Elaine Clifford, o fostă elevă a școlii care acum preda biologie la clasele mici. Probabil asta era postura ei de intimitate prefăcută, pentru că se apropiase de Sheba și o copleșea cu vorbărie fără perdea. Erau acum doar la câțiva pași de mine. După o vreme, Mawson s-a întors și mi-a făcut semn: — Barbara, a strigat el, întrerupând-o pe Elaine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Nu e ceva neobișnuit printre profesori - mai ales printre cei fără experineță - să înceapă să negocieze cu elevii nedisciplinați, iar apoi, când încercarea eșuează, să recurgă brusc la furie. Dar, în cele mai multe cazuri, aceste treceri sunt făcute calculat, cu ferocitate prefăcută. Profesorul se preface furios. Dacă copiii văd pe cineva ca Sheba că își pierde cu adevărat controlul - că țipă, înjură și tot așa - sunt încântați. Se simt, pe bună dreptate, victorioși. Aș fi vrut s-o iau pe Sheba deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
început să sape. Sheba s-a întors, cu florile aduse de mine într-o vază. — Oh, v-ați cunoscut! S-a uitat îngrijorată spre Richard și apoi spre mine. — Copiii o să coboare într-un minut. Vorbea cu o veselie ciudată, prefăcută. Trebuie să fi depus eforturi ca să-l convingă pe soțul ei să mă invite. Asta explica probabil cucernicia cu care Richard avea grijă de mine. În mica economie a căsniciei lor, invitația mea la cină îi adusese lui un credit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Nu, nu, a mormăit supărat bărbatul. Mi-a aruncat o privire antipatică, a apucat micul despărțitor de metal și l-a aruncat pe bandă ca să separe lucrurile mele de ale lui. Mi-am dat seama că oamenii singuri sunt foarte prefăcuți unii cu alții. Le e frică că dacă se întâlnesc cu cei asemenea lor își multiplică astfel monstruozitatea. Când am fost cu Jennifer la Paris, am văzut cum un angajat de pe Heathrow a întrebat doi oameni foarte grași care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la ei acasă în seara când au aflat vestea. Tocmai terminaserăm o cină frugală și Richard încerca să o convingă pe Sheba să cumpere o magazie pe care o văzuse de vânzare în East End. Nu! protesta Sheba cu groază prefăcută. Dragul meu, o să sfârșim într-un azil de săraci. — Dar e o investiție minunată, Sheba, zicea Richard. Am putea pune o a doua ipotecă pe casa asta ca să finanțăm renovarea și la sfârșit o să ne trezim cu o cuibușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să chinuie dialectul. Când m-a întrebat ce vreau să beau, a fost așa o agresiune explozivă, încât, deși mi-era sete, am dat din cap și am zis că nu vreau nimic. — Nimic? A strigat el cu o uimire prefăcută. Nimic? Ești sigură? Zâmbea când a spus vorbele astea, iar ceilalți de la bar se uitau la mine și zâmbeau și ei. Acum înțeleg că era doar o glumă - da, nu chiar o glumă, ci mai mult un fel de umor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dus la muzee împreună, ar fi mâncat la restaurante bune, italiene, ar fi vorbit despre bărbați, ar fi schimbat rețete... Apoi a văzut-o pe Polly stând în ușă. — Ți-o „tragi“, mamă? a zis Polly, cu seriozitatea ei adolescentină prefăcută. „Tragi“? S-a întors pe călcâie și s-a repezit pe scări, trântind ușa în urma ei. — Polly, draga mea... a sărit și doamna Taylor, luându-se după ea. — Nu, mamă, a zis Sheba aspru. Mă duc eu. După ce ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
infractor care corupe un minor. O să mă culc și cu Petruș că să i arăt cât de mult e iubită și cât valorează farmecele ei de doi bani. Am s-o forțez să-și dezvăluie adevărata față, fiindcă e o prefăcută care se ascunde după o mască a inocenței pentru a devora băieții pe care pune ochii. E o vrăjitoare, să știi... și e mai curvă ca mine... Primul blues Nu mai voiam nimic de la soartă. Îmi prelungeam linia vieții într-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care o afișăm cu toții atunci când lucrurile par să ne meargă cum trebuie. O ura, mereu o urâse pentru modul ei egoist de a vedea viața, pentru felul în care obținea de la băieți totul, cu prea multă ușurință și pentru felul prefăcut în care se releva celor din jur. Ea știa cu cine are de-a face. Nu se putea lăsa păcălită și fiindcă dorea să o pedepsească, o opri lângă banca din spatele bradului și-i vorbi deschis: Petruș vrea să se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
sînt doar niște fleacuri care mă fac să mă simt și mai rușinat. Nu i-am răspuns. VÎrtejurile de oameni erau Îmboldite de ținte nevăzute sub cerul Întunecat, În noapte... neonul prinse să ofteze... o sărbătoare a Întunericului pentru fugari prefăcuți care, oricît și-ar calcula viteza, tot n-ar reuși să se Îndepărteze cu mai mult de trei metri de străinii pe care nu-i cunosc... exerciții simulate pentru festivalul etern ce se repetă În fiecare seară. Am pășit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lângă geam, fusta i se ridică din greșeală, mai sus de genunchi, eroare pe care o repară imediat, spunându-mi însă, după ce mă privi atentă, sau poate mă și spionase în secundele anterioare fără să observ - cum se întâmplă în prefăcutele virtuți sau orgolii feminine că nu a crezut din parte-mi, că voi da mai multă atenție picioarelor ei dezgolite fără voie o clipită, decât spiritului cu care-mi vorbea de o oră, scuza mea fiind că sunt bărbat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
atunci el îi arătă servanta în care se aflau șerbetul și dulceața, pe care le avea în patru borcane dăruite de doamna Pavel: mica ei propagandă de gospodină, repetată în fiecare an, la care el reacționa cu sincere mulțumiri și prefăcute laude, pentru că nu se pricepea. Ea deschise ușa servantei, și după ce puse pe masă o farfurioară cu o linguriță de șerbet, iar el paharul cu apă, se așeză din nou în fotoliu. El aprinse o țigară, apoi simplu: - Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu mai suferea, nici nu mai zâmbea. Și-a pus urechea la inima ei. Inima aceea, care bătuse pentru dânsul, a contenit. O clipă Culi închide ochii. Rânjește strâmb. Își smuncește din cap pălăria și o aruncă. C-o atenție prefăcută și cu mișcări înfiorate, caută sub fân și sub moartă, în fundul săniei. A tras securicea pe care o poartă de obicei acolo. Nana Floarea nu mai are răsuflet; feciorul ei a ajuns acum pentru dânsa numai spaimă. — Ce faci năcăjitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
legănat. Asta vreau, a zis Claude autoritar și s-a lansat într-o demonstrație: legănându-se pe vârful degetelor, răsucindu-se pe călcâie, făcând șpagatul în aer, și având tot timpul un zâmbet sinistru, artificial. A încheiat, aplecându-se cu prefăcută umilință până la podea, cu brațele întinse ca niște aripi de avion în spatele său... —Scuză-mă, s-a auzit o voce. Ai venit pentru spiritism? Mi-am răsucit capul. Un tip tânăr, probabil pe la douăzeci de ani, mă privea cu interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întâmplă? Știi deja. Lui îi place de ea. Și ei îi place de el. — Nu! S-a culcat cu el. În weekend în timp ce tu erai în Hamptons. Nu-mi spusese. Cu vocea sugrumată am zis: —Nu știam. Cu o veselie prefăcută mama a zis repede: Sigur, e abia luni dimineață, o să-ți spună cât de curând. Și, Dumnezeu știe, cine nu s-a culcat cu Joey? —Eu nu m-am culcat. —Și nici eu, a oftat ea adânc. Dar cam tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-și fi descleștat buzele, ochii lui mă compătimeau deja. Cum șovăia să-mi spună veștile aflate, eram dator să-l fac să capete curaj: — Nu poți reproșa unui mesager lucrul de care răspunzătoare este Providența. Adăugând apoi, cu un zâmbet prefăcut: — Când ți-ai părăsit familia de ani buni, nu te poți aștepta la nici o veste bună. Chiar dacă mi-ai spune că Nur a mai făcut un copil, tot nenorocire s-ar chema. Socotind de bună seamă că sarcina lui ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
orașul ei natal de acest tânăr îngâmfat, Alessandro. Are abia cincisprezece ani și își închipuie că dacă e un Medici și odraslă de papă, Florența îi aparține cu tot, cu femei și bunuri. — Odraslă de papă? Surpriza mea nu era prefăcută. Giovanni izbucni în râs. — Nu-mi spune c-ai trăit șapte ani la Roma fără să știi că Alessandro e bastardul lui Clement? Mi-am recunoscut ignoranța. Și-a făcut o adevărată plăcere din a mă lămuri: — Pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Oh, nu! Clătină degetul în direcția ei. Oh, nu, n-ar trebui să porți nuanța asta de verde sub nici o formă. Uite în ce hal contrastează cu tenul tău. — Vai, domnule Gupta, ce spuneți? Întrebă domnișoara Jyotsna cu o groază prefăcută care-l făcu să râdă. Dinții lui erau strălucitor de albi, genul acela de alb care, într-o țară prăfuită și gălbuie, poate fi găsit doar în locuri protejate, precum gura.Ă — Tu nu te uiți niciodată în oglindă? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]