19,544 matches
-
că definiția care trece de la un dicționar la altul adoptă pentru explicarea formulei ca omul o construcție impersonală, în care omul are rol pasiv, de simplu receptor al unor întîmplări venite din afară ("se întîmplă"). Contextele contemporane par să ateste preferința pentru o variantă a construcției populare, ca tot omu': "De obicei, sînt o persoană pașnică. Însă, ca tot omu', mai am și eu scăpări" (EZ 2297, 2000, 2); "R.S. are și el, ca tot omu', un serial preferat" (EZ 2315
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
a realității i s-au atrofiat unul câte unul. Zumzetul neplăcut de dincolo de ziduri era filtrat de maeștri sunetiști, capabili să furnizeze acestui președinte ce fugea de propriul trecut exclusiv muzica duioasă a lingușelii și sicofantismului. Doar căderea bubuitoare în preferințele electoratului a reușit, cu intermitențe, să-l scoată din starea de abulie postelectorală și să pună mâna pe coarnele plugului împotmolit în brazda cleioasă a unei țări ruinate. Dar puseurile de bărbăție s-au dovedit lipsite de credibilitate, pentru că președintele
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
nu a făcut încă "pasul hotărâtor înspre suspendarea granițelor între cultura de masă și cultura elitei" (113), pentru că există o incompatibilitate profundă între consumatorul pasiv de cultură mass-media și idealul entropic al postmodernismului. Totuși "în pofida ipostazelor sale parodice și a preferinței pentru ironie, postmodernismul nu exclude o autentică nostalgie, vizibilă deopotrivă în atitudinea sa față de tradiție - pe care o asimilează critic, fără a o respinge însă -, dar și față de existența cotidiană." (111) Eseurile lui Carmen Mușat, în special cele teoretice din
O critică postmodernă despre postmodernitate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17331_a_18656]
-
o evocare instituțională a vieții ecleziastice, Ion Gheorghe s-a înfundat în zona mîloasă a unei arheologii fantaste, stăpînite de năzăririle unui imperialism tracic, Adrian Păunescu a schimbat registrul liric propriu-zis pe unul lozincard-agitatoric, așadar de prefabricate ideologice, reglate, conform preferinței intime, la mulți decibeli etc. Cum stau lucrurile cu Constanța Buzea? După cum ne informează autoarea, copilăria sa a fost însemnată, precum cea a lui Blaga, de o traumă a tăcerii: "Sînt un om timid pe viață.(...) Iată pentru ce scriu
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
scienza nuova a lui Vico, pentru George Steiner Divina Commedie. Tournier a optat pentru Etica lui Spinoza, Dorris Lessing pentru Biblia regelui James, Barnes pentru versiunea Seamus Heaney a lui Beowulf, Kolakowsky pentru Don Quixote. Există și suprapuneri previzibile de preferințe: Cervantes, Shakespeare, Dante și Darwin. Cu excepția lui Searle, care ar putea probabil scrie o întreaga carte în sine pornind de la afirmația sa că Descartes ar fi, în sens negativ, cel mai important autor al mileniului, celelalte alegeri m-au făcut
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
se dezminte, în pofida perorațiilor estetice negatoare repetate de-a lungul secolului nostru, atât de străin de esența ei romantică. Dar melomanii nu sunt interesați de disputele teoretice ci își urmează instinctul, nevoia de sensibilitate; Chopin rămâne pe primul loc în preferințele celor mai diverși ascultători, lăsându-se receptat la diferite nivele și oferind fiecăruia satisfacție deplină. La primul nivel se dezvăluie direct sentimentalul și spectaculosul, connaisseurul gustă elaborarea infinit subtilă a acestei muzici suprarafinate, iar interpretului îi este deschisă calea către
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
teoretice și a domeniilor abordate de jurnalist, în ordine cronologică. De la concepția - prea rar alăturată celor devenite deja clasice - asupra românului modern românesc și francez, în raport cu care susține falimentul epicului, "panlirismul" și scrisul că act gratuit, până la opiniile politice sau preferințele sportive, Sebastian a abordat tematici diverse pe care le-a tratat cu aplicație și cu un nerv critic pe care cercetătoarea, preocupată de controlul "administrativ" al întregii materii, le aprofundează prea puțin. Vorbind despre Sebastian romancierul, autoarea se oprește cu
Ceea ce era de demonstrat, dar si de editat by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/17933_a_19258]
-
scientist-rationalistă și, cu deosebire în interbelic, școala inaugurată de Nae Ionescu și, paralel, cea a lui Blaga. E un fapt incontestabil. La noi, (probabil prin influență franceză) au avut căutare și chiar succes acele lucrări filosofice scrise cu stil, de preferință de cugetători care erau și literați. Într-un amplu studiu din volum, nimerit intitulat Două culturi filosofice, dl. M. Flonta constată existența a două culturi filosofice (literatura și filosofie), determinată de situarea față de materie. Sînt chiar persoane din sfera literaturii
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
literatura să-i zicem documentara sau față de eseistica. Nici literatura străină, pe de altă parte, nu se bucură de tiraje impunătoare, spre deosebire de primii ani dupa ^89. Așadar e greu de susținut teza că, în ultimii ani, cititorii și-au schimbat preferințele și că dacă nu citesc autori autohtoni de literatură de ficțiune sînt dornici de alte forme de literatură scrisă de autori români sau că sînt dornici în mod special de ofertă literaturii străine. N-ar trebui să ne întrebăm spre
Cuvîntul tipărit în două feluri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18018_a_19343]
-
din diferite epoci, Ioana Pârvulescu scrie de fapt un roman al romanelor. Textul sau "face ape", ca matasea, părând când un studiu savant, când un joc literar, când un poem critic. Iată, ca eșantion, un pasaj în care se evocă-regretă-ironizează preferință scriitorilor din secolul trecut pentru simbolistică tinereții și a primăverii: "Pentru secolul trecut tinerețea este un simbol și o obsesie: epoca întemeietoare, secolul XIX alege primăvară că anotimp preferat și junețea că vârsta afișată. Cea mai importantă grupare a secolului
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
despre tine" etc.), ceea ce ar impune o reorganizare a modului lor de prezentare. În plus, existînd mai multe posibilități, e importantă explicarea eventualelor diferențe - de uz și de valoare semantico-stilistică - dintre ele. În limbajul jurnalistic se pot urmări destul de bine preferințele contemporane pentru una sau alta dintre modalitățile de expresie ale genericitătii: reflexivul impersonal sau pasiv-impersonal - "cu declarația de impunere s-a mers că la un meci de fotbal, cînd se aruncă mingea în teren..." ("România liberă" = RL 2692, 1999, 24
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
termini" (RL 2692, 1999, 24) - sau persoană I - "întîlnim și alte aberații"; "dacă ne gîndim bine" (RL 2692, 1999, 24). E evident că în unele situații se poate recurge la oricare dintre cele trei tipare principale, în vreme ce alteori se manifestă preferințe nete pentru o soluție anume. Opțiunile reflectă într-o anumită măsură diferențe de registru stilistic; așa cum arată Mioara Avram, "persoană a II-a singular reprezintă tipul tradițional și popular, iar persoană a III-a singular a unui verb reflexiv este
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
Humanitas, 1997, p. 328). Persoană a II-a singular, frecvență în proverbe, e așadar caracteristică pentru limbajul popular și pentru oralitate, persoana a III-a a reflexivului e mai întrebuințata în registrul cult și în scris. O dovadă a acestor preferințe poate fi și opțiunea dicționarelor noastre pentru înregistrarea și explicarea expresiilor la persoana a III-a, în vreme ce uzul curent (dar acest lucru rămîne, desigur, de dovedit) ar opta mai curînd pentru persoana a II-a. Astfel, expresiile familiare sînt de
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
prin nume sau prenume. De altfel, pentru a înțelege istoria construcției e nevoie să înregistrăm atitudinea față de ea în diverse momente. Extrem de interesantă e interpretarea socio-culturală pe care, acum aproape 150 de ani, i-o dădea Heliade Rădulescu. Pentru Heliade, preferință pentru nume este o dovadă clară de libertate, individualitate și tradițională emancipare a femeii în spațiul românesc; opoziția se stabilește cu Occidentul, în care femeia e chemată mai întîi cu numele părinților, apoi cu cel al soțului: În Europa femeia
Doamna... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18067_a_19392]
-
acces la informațiile Adevărului încep deja, la o zi după aceea, să construiască scenarii despre această afacere, punînd sub semnul întrebării onorabilitatea lui Nini Săpunaru, ca furnizor de informații la a doua mîna. E cu putință că acest joc al preferințelor, venit dinspre vama, să-l aducă într-un interval scurt pe Nini Săpunaru în situația de a regretă că nu și-a oferit informațiile tuturor ziarelor centrale, de la bun început.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
cuvânt" aici. Tinerii (despre care atâta s-a vorbit și în care atâta speranța s-a investit - daca demagogic sau nu, rămâne de văzut, incepand chiar cu această etapă) vin la concertele românești și cumpără cașetele audio românești cu o preferință din ce in ce mai certă. "Cartierul de acasă" le spune, cu neclintita siguranță, infinit mai mult decât ce se va mai fi petrecut prin Bronx sau L.A. Sunt, în sfârșit, problemele lor cele puse în cauză. O descătușare mult așteptată - și nu numai
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
îndoielnic, chicotesc vulgar, trăgînd cu urechea la plăsmuirile celor ce ascund în conformația lor un fond primar de mitocănie, inabil travestit. În anii postdecembriști s-au înmulțit parcă falșii predicatori, cicălitorii, cusurgiii, un blestem al vremurilor, care își exersează de preferință înclinația pedagogica - mai mult bodogăneli nearticulate - agătîndu-se că o iedera de gesturile și vorbele poetei. Că un magnet trezește apetitul în sens invers, de terfelire, traiectoria cuiva care rezistă la ispite ariviste, la corupție, la chiverniseala, la orgoliile puterii. A
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
observații care merg, cred, în aceeași direcție. Există la noi multe studii punctuale de onomastica literară, concentrate asupra unui text sau a unui autor; ele au însă nevoie de un cadru mai general - în care să fie schițate strategiile dominante (preferințele pentru numele realist sau pentru cel simbolic, descriptiv, evocativ etc.), și în care să apară chiar liste ale numelor la modă la un moment dat. Pentru ultima sinteză e utilă și existența unui fond de contrast extraliterar, alcătuit din date
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
termeni intra inevitabil în coliziune cu cinismul marxism-leninismului, care pretinde chinurile mizeriei, precum o condiție prealabilă, analoaga ascezei, a înălțării la condiția Edenului terestru, făgăduit pentru a nu fi niciodată înfăptuit: "Dar pentru că socialismul pretinde că revoluția socială izbucnește de preferință acolo unde este mizeria mai adîncă, aceasta constatare de topografie politică se transformă într-un principiu, și atunci nu e bun socialist decît muritorul de foame, ca în călugărie, unde virtutea consista în castrația voluntară. E un socialism de neputincioși
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
deși un termen inexistent în română, "veghetorul", ar reda mai bine în acest caz titlul și centrarea asupra subiectului narator, Geneva, 1990), La Matta (Geneva, 1994) etc. Pîinea de tăcere nu este, sub aspectul filiației chiar, o surpriză. Nici chiar preferința autorului pentru scriitura la persoana întîi, pentru toate semnele retorice - prin care scriitura lui e "îngreunată" într-un fel de baroc al confesiunii dezmărginite - ale eului și ale autenticității nu surprind. Gestul de după, gestul definitiv, care nu mai era scriitură
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
dovedit corectă. Fie și limităndu-ne pledoaria la aspecte secundare, cum ar fi eseul, pe care pariam ămpotriva studiului și a monografiei, fie și radicalizând, nu foarte științific, celebra teza călinesciana a raportului cap-pajură dintre critică și istorie literară, ăn sensul preferinței exclusive pentru cea dintâi, am reușit să ne impunem opțiunile estetice, să schimbăm scară de valori și să-i citim pe clasici ca si cum ne-ar fi fost contemporani. O mână de ajutor ne-a dat structuralismul. Diacronia era parțial suspendată
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
conferențiar suplinitor, pe urmă, din 1927, de conferențiar definitiv, Călinescu, la Iași, ăn poziție identică, preda un curs de literatură română. Și unul și altul "comit" versuri, vibrează la chemarea lirica, dar se constrăng să lucreze după canonul academic, reprimăndu-si preferințele, primul total, al doilea intermitent. ăntr-un singur plan se conturează o diferență majoră. Vianu ăntocmeste studii, trăiește intens ideatic, fără a se lasă purtat de imaginar. Călinescu, ăn schimb, e cucerit de predispoziții către ficțiune, conferind prioritate prozei, ăn mod
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
tăcere impusă (sau de dezbatere simulata, ceea ce înseamnă același lucru). Acum, o parte din articolele din perioada 1993-1998 pot fi recitite în volumul Exerciții de îndoială. Subiectele acestor articole sunt de o diversitate caleidoscopica, însă în timpul lecturii se configurează treptat preferință autorului pentru discutarea moravurilor lumii românești. Val Condurache descrie, cu talent de prozator, modul nostru de a fi și apoi, cu talent de eseist, îl analizează. Un text antologic din această categorie este cel intitulat Soarele era, de-o sulița
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
române) că locuțiunea în caz de este urmată întotdeauna de elemente care au o trăsătură negativă nu apare în dicționare sau în gramatici. O sumara verificare o confirmă totuși, demonstrînd că locuțiunea a circulat de la o limbă la alta împreună cu preferințele ei semantice: pe un corpus ad-hoc (improvizat chiar prin căutarea directă pe texte românești din Internet) am gasit construcția urmată de cuvintele: pericol, catastrofă, accident chimic, accident nuclear, intoxicație, urgență, război, agresiune armata, deces, infracțiune flagrantă, divergență, demisie, demitere, remaniere
"În caz de..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17501_a_18826]
-
chimic, accident nuclear, intoxicație, urgență, război, agresiune armata, deces, infracțiune flagrantă, divergență, demisie, demitere, remaniere guvernamentală. Evident, nu toate elementele seriei sînt la fel de grave și tragice, dar componentă și mai ales perspectiva negativă sînt evidente. De altfel, locuțiunea apare de preferință în texte juridice sau administrative, în instrucțiuni și în texte de avertizare. Singurul exemplu din dicționarul academic (DA, tomul I, partea a II-a, C) e de același tip: "în caz de nemultemire". Și în Gramatică pentru toți a Mioarei
"În caz de..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17501_a_18826]