2,230 matches
-
Sălbăticiei trăirii, îi urmează, inevitabil, luciditatea cinică a observației, augmentată în amintire: ,A doua zi nu mă cunoșteai/ apropierea mea îți îngheța zâmbetul/A doua zi era foarte târziu pentru amintiri/ și foarte devreme pentru dorință,// A doua zi mă prelingeam/ printre voluptăți trucate..." (Ultima scrisoare, p. 26). Eșecul este pentru Clara Mărgineanu un spectacol în sine, iar etalarea lui se face într-o retorică specială. Tonul devine apoftegamtic, judecățile par desprinse din romanțele lui Minulescu: ,Am învins/ fiecare pe celălalt
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
dau câte un răspuns scurt acestei întrebări tulburătoare: la ce bun cititul pe lume? Primul răspuns care îmi vine în minte: citim pentru că nu numai trupul, ci și spiritul poate fi ,nespălat". Și lucrul ăsta se vede. Murdăria spiritului se prelinge pe vorbele noastre, pe îmbinarea lor, pe felul în care le rostim. Spiritul nostru nespălat se transformă în cuvinte lătrate, în vulgaritate, în prostie. Nu v-ar plăcea mai mult o lume în care n-am mai lătra unii la
Cum să bârfim despre cărți? by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/10713_a_12038]
-
al chipului său de paradă. Insă, în esență, omul este prezent permanent și risipit pretudindeni. Fără chip, el este conștiința activă, forța ordonatoare a tuturor celor de la suprafață și sursa nenumăratelor melancolii subterane. Din cînd în cînd, în tablou se prelinge o umbră, din vibrația ierbii sau din granulația zidului se coagulează o transparență. Conștiința capătă spontan ponderea aburului și consistența unei adieri de vînt; conștiința artistului? conștiința privitorului? sau, pur și simplu, un sărman accident al luminii? Poezia spațiilor agreste
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
aceasta îi sapă în carne. Durerea fizică îi priește. O dezmeticește. Gândul că și-a părăsit bunica nu o mai doare. S-a dezlipit și de dalele, pe care părea a fi înmărmurită. Reface drumul în arc de cerc, se prelinge ca o dâră de culoare incertă, de la un exponat la alt exponat... A făcut deja de două ori turul sitului cu arme, pe cel de la însemne și trofee vechi, militare. Nimic de mare valoare! spune aproape cu răutate și, pentru că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
amorțit nopțile pierdute Iarna a trecut, și orice gând abandonat mă va prinde în visuri senine, Cuget lucid Inocență de lut. Pe șina speranței trec iubitorii de vid - spirite reci. Vid Când plângi, aduni viscole-ntre pleoape nori vineți se preling din cap până-n picioare netezindu-ți călcâiele. Am început să uit cum arată sclipirea ochilor tăi îmi pare că visul de-a evada din beția acestei umbre, s-a spulberat o dată cu timpul. Nu m-am născut cu mai multe inimi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
umezite de-atâta așteptare gratii șifonate alunecau pe-un cântec amăgitor în nopțile primăvăratice. Rând pe rând oasele au pălit până ce din pereții vineți nu a mai rămas decât parfumul fierbinte al răsuflării lor Un val uriaș de tăcere se prelingea prin yala de sânge captiv. Am hotărât să mă prăbușesc oriunde voi fi departe de mine De azi sunt liber... O scurtă istorisire despre parcursul teatrului radiofonic la Târgu-Mureș o regăsim în cel deal treilea volum apărut în colecția Teatru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a cuprins din chip și-n sori s-au strecurat în vâlvătaia ce-a rămas din ceață Când s-au pornit să-și caute aleanul și norii au horit Să prindă-n ochiul veșniciei limpezimea întuneric Picături de tăcere Se preling în brazde Contorsionând peștii la mal Forme sub ape isterice Picături de tăcere Adunate în coș de nuiele Sub copacul aspru al vieții Colțuri de minți viagere Picături de tăcere O problemă de vârstă Insula se tot micșorează Fără somn
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vânt, în diferite nuanțe de verzui, alb spălăcit, galbenroșcat și albastru-portocaliu, cu forme rotunde și alungite, netede sau scorojite. Deși nu eram decât o gâgâlice, în seara aceea am plecat hotărât de-acasă ca să nu mai văd tristețea ce se prelingea pe chipul mamei. Tata vroia să se alăture grupului de homălăi ce se duceau la Montreal și mama nu putea să-i curme, sub nici un chip, hotărârea. Era în 1927. Cu inima îndoită de tristețea florilor ce pier atunci când le
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
Ať și nu ŤA este egal cu Ať. Chiar dacă este imposibil să existe doi A, corpul românesc este elementul prin care se acceptă această virtualitate. S-ar numi falsă empatie" (Cine spune bancuri); Să arunci în aer foamea care se prelinge în fiecare gest/ ai vrea să dormi și brațele s-ar lăsa grele să atârne pe/ genunchi visezi în stomac// te ferești de trăznet de guri de canal închise/ de liliecii mici care se aud din când în când la
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
Cine este acest necunoscut/ în carnea căruia pulsează tabloul?/ Atît de departe. De neatins./ Un exponat/ în muzeul noțiunilor ei absolute” (Grădina). În chip simptomatic, litera devine pulpă „dulce zemoasă” în care îți poți înfige dinții, lăsînd să ți se prelingă sucul pe buze, iar cuvîntul ajunge să tresară „ca o inimă adevărată”, ca „un trup articulat”. Așadar, realul refuză să iasă din scenă, fie și în favoarea irealului proxim pe care-l ia sub protecția sa. Raluca Brancomir, Îndoielnica supraviețuire, Ed.
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
pe vârful picioarelor. Te atinge. Nu simți decât o boare, o stranie lumină adâncă sub pleoape. Apoi - cu infinită precauție - te înghite, târziu de tot redându-te prevăzător lumii mai copil decât ai fost, decât ai putea fi vreodată. Te prelingi din somn ca dintr-un vers: cu respirația tăiată. Nu înțelegi pe unde ai pribegit și când te-ai întors în carcasa trupului devenit brusc ușor; un trup ca de băiat, ca de fată. Nu pricepi dacă vei pleca iar
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
-s, lângă al iernii hram, Ca Tafandache, zgribulit în geacă. Pe uliți, sănii zburătoare nu-s, Nici bidivii cu spulbere-n copite; Chiar fulgii-s triști, parcă nu vin de sus Ci dintr-un hău de iasme obrintite. Cu fus prelins din caier, au pierit Bunicile căsuțelor de-al^ dată Și-n dezolante nopți de antracit Colindătorii nu se mai arată. Se mistuiră blânzii mei juncani - Pustiul grajd e rece ca o criptă - Și nu mai intră luna-n șaișpe ani
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
puțini dar fără să ne știm vreodată numele stăm înșirați umăr lângă umăr și fiecare își primește trofeul; un pepene în care a fost încrustată fața celui ucis cu sabia cu sulița sau cu mâinile goale din chipurile învinșilor se prelinge o zeamă galbenă ca o ceară topită stăm umăr lângă umăr și din când în când unul dintre noi își plimbă degetul pe fața dușmanului apoi îl duce la gură și plescăie de plăcere Refacerea vieții între hârtiile de pe birou
Robert Șerban by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/10697_a_12022]
-
talpa celui ce calcă spre muntele cel mare. De sub piatra drumului se aude cum bate inima copilului îngropat de viu. În pieptul celui ce trece se zbate o piatră să se întoarcă înapoi pe munte. Lumină din nouă stele se prelinge în ochii copiilor îngropați de vii sub drumuri. Nouă șerpi se răsucesc cu limbile spre soare pe trupul femeii ridicat din ape. Locul pietrelor de hotar sau osuarul ceresc - Însemn marginea lumii cu pietre de hotar desprinse direct din cer
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
va despăgubi de toate rîmele cu dinți încîlciți,de toți șopîrlangii și portăreii vraiștei cotidiene. Miliarde de miliarde de secunde-s învăpăiate în lectura străbunicului Montaigne, tom desfăcut dulce, nu cu mîinile ci cu fine ustensile cerești: raze și curcubeie prelinse din norii bolnavi de nuanțe și melancolie apoasă. Nicidecum o speranță oarbă te va călăuzi. Ochii, larg deschiși, chiar răniți, suportînd corpuri străine pe retină, spălați de pînze de lacrimi sărate...pasul alegru, virtutea flamurilor pe turnuri țuguiate de-un
Dincolo de "marfă" și ,nașpa" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10555_a_11880]
-
și care-și schimbă mereu culoarea cum ar fi o memorie sau un cameleon fiecare în spate cu propria cruce de apă un blues "într-una din zilele astea vremurile se vor schimba atunci o să vină și timpul meu" se prelinge spre cer prin labirintul pestilențial dintre blocuri un blues cu vocea prietenului mort John Lee Hooker de parcă nu aș fi șoptit acum câteva minute aproape aceleași cuvinte aproape aceeași nuanță de albastru închis așa cum bine ascuns în pământ un ou
Valeriu Mircea Popa by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Imaginative/10657_a_11982]
-
la a doua colică a copilului ei sau la orice altă problemă bebelușească banală. Să nu sun pediatrul de 10 ori pe zi și să nu-mi petrec puținul timp liber căutând pe internet “Ce înseamnă dacă i s-a prelins o băluță pe stânga?” ori “Cum e dacă a făcut 87 de grame de căcuță? E mult?”. Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să nu se apuce de cocaină ca să supraviețuiască perioadei în care copilul învață să meargă
Ce fel de mamă aș vrea să fiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18499_a_19824]
-
scări, dă pumni în discotecă, vânează mistreți sau, dacă-i musai, chiar merge la război. Există doar câteva substantive în fața cărora vitejia-i pălește. Amenințarea cu seringa N-am văzut femei leșinând în fața iminenței unei injecții, dar am văzut bărbați prelingându-se suav de pe scaunul pe care urma să li se recolteze sânge pentru analize. I-am mai văzut împrăștiindu-se ca vrăbiuțele speriate, de frica unui ac mic, mic, mic, cu care urma să li se facă un vaccin. Sau
Când o bubiţă e mai grea decât un război by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18584_a_19909]
-
prinț semeț ori cavaler în zale. Ai să zărești venind ca o părere. Un simplu om pășind stăpân pe cale Și fluturând pe buzele-i tăcere. Primește-l blând, cum ai primi o ploaie Ce cade lin într-un decor tomnatic, Prelinsă printre răbdătoare straie Pe pielea ta, ca un sărut extatic. Vei recunoaște-alinturile mele Ascunse-n picăturile flămânde, Schimbate-ntâi în joc nebun de iele Și-n urmă-n seva care te pătrunde. De un mileniu te iubesc din tine Ca
TE-AŞ MAI PUTEA TRĂI ÎNCĂ O DATĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373775_a_375104]
-
Acasa > Strofe > Atasament > RENASC ÎN TINE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1725 din 21 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului E nefirească pace-n gânduri, Doar lacrimi se preling pe lut Și lasă-n urma noi intrânduri Tăcerilor cu drum pierdut. Mă cuibăresc în vis, mi-e bine, Zbateri de gene -geamăt mut- Dezleagă poarta, iar senine Cărări pierd ivărul căzut. Cern nerăbdarea-n nelumine, Să scap de-atâta
RENASC ÎN TINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373788_a_375117]
-
cât străluceau mai tare cu atât emoția punea mai mult stăpânire pe mine,uitasem de figurile învățate și nici măcar instinctele primare nu mă mai ascultau. La sfertul primei reprize, m-am trezit deja mușcând podeaua .Simțeam cum sângele mi se prelinge încet ,peste obraji. Un zgomot surd și înfundat de deznădejde cuprinsese deja sala . Asta-i „PANTERA ” care a ucis „Tigrul ” dintr-o lovitură ? „Tigrul ” a fost legat de mâini și de picioare ??? M-am ridicat cu greu ,nu-mi venea
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
înfipse melcul lung cu și mai multă sete. Rumegușul alb sări din burghiu și pluti o vreme deasupra mesei, apoi desenă o pojghiță subțire la suprafața apei din paharul de pe colț. Trecând sfoara groasă prin orificii, urmări cum i se prelinge o lacrimă de pe vârful nasului, direct pe ștampila unității, care colora prima filă a dosarului proaspăt legat. Cerneala se desfăcu din cercul perfect imprimat și se întinse, înfoind țesătura hârtiei. În curând, ștampila va fi pusă în apropierea numelui său
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
mine! Iată seara, iată luna umplu dulce-amar paharul umbra mea e prinsă-n varul vremii-acesteia. Te sărut în gând și-nchid poarta care dă spre lume. Sting luminile în mine Și în iarna mea mă-nchid, Numai steaua-și mai prelinge raza ei ca o chemare. Vremea s-a născut și moare Plânsu-acesta nu se plânge! Petroșani - 30 noiembrie 1963 Epilog S-au stins și luptele. Scuturile părăsite-n drum. Pământurile nu mai au memorie războaiele de clasă s-au stins
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
îi sunt cei dintâi, vestitori.Dragobete- zeul iubirii, din ere ... XVII. VOI SCRIE PE ZĂPADĂ, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017. Îți scriu pe zăpada unui februarie din an îndepărtat, gândurile s-au prelins în cuvinte, oare, a câta oară ? de dragul tău, nu voi lăsa niciodată clipa să moară, ți-am fost drumul printre iluzii și unde m-ai așteptat. Chiar dacă timpul fără timp destramă multe amintiri, simțim și azi fiorii, mireasma iubirii, nu
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
priviri din dimineață și cum am promis demult, ți le voi dărui în altă viață. Am împărțit cândva iubirea, i-am rămas pe veci datori, ... Citește mai mult Îți scriu pe zăpada unui februarie din an îndepărtat,gândurile s-au prelins în cuvinte, oare, a câta oară ?de dragul tău, nu voi lăsa niciodată clipa să moară,ți-am fost drumul printre iluzii și unde m-ai așteptat.Chiar dacă timpul fără timp destramă multe amintiri,simțim și azi fiorii, mireasma iubirii, nu
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]