466 matches
-
cultural-cognitive atât a intereselor, cât și a capacității de acțiune responsabilă a actorilor („investitorilor”). Ei arată cum capacitatea de acțiune (agenția) a actorilor este un proces de devoluție a autorității divine. Aceasta din urmă era singura forță acțională În societățile premoderne, indivizii fiind mai degrabă În ipostaza de executanți ai voinței divine. Capacitatea de acțiune responsabilă și autoritatea sunt asumate imanent În practicile și cunoașterea sociale și este rezultatul unui proces de standardizare a mijloacelor raționale pentru a atinge anumite scopuri
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
spațiu, ca urmare a diviziunii muncii, este asociată cu amplificarea costurilor tranzacționale și necesită instituții formale, impuse de o a treia parte, pentru reducerea incertitudinii cu privire la termenii contractului. Structurarea „relațională”, personală, bazată pe reciprocitate În cadrul interacțiunilor sociale este soluția societăților premoderne În care specializarea este scăzută, dar nu mai este posibilă odată cu creșterea complexității societăților industriale. Totuși, North recunoaște importanța instituțiilor informale și a structurilor locale de relații ce pot distorsiona sau anihila direcția impusă de instituțiile formale. Lin aduce dovezi
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
disperați, dreptatea la Tribunal. 15 aprilie 2010 În ciuda aparențelor, nu voi începe acest articol, intitulat "Primărie și francofonie", prin vreo paralelă subtilă între titlu și celebra interogație metafizică ce punea în ecuație Prefectura și cu o unealtă tradițională a cizmăriei premoderne, resimțită intercostal, pe la începutul anilor '90, de modelul politic al domnului primar. Pentru că, de această dată, voi încerca să evit tonul polemic în favoarea discuției pragmatice, mai "pe fond" cum ar spune același Ion Iliescu. Iată despre ce ar fi vorba
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de acestea; însă în a doua epocă a modernității, globalizarea pune sub semnul întrebării principiile teritorialității, al colectivității și al frontierei, care erau esențiale în prima vârstă a modernității. În prima epocă a modernității, țările neoccidentale erau catalogate drept tradiționale, premoderne sau extra-moderne. Astăzi însă fiecare trebuie să-și găsească un loc în spațiul global și fiecare este confruntată cu aceleași provocări. Câteva din schimbările subsumate celei de-a doua epoci a modernității, ar fi, după Beck: * Mișcările globale de populație
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
-se adesea undeva între acestea. Continuând opera lui Tönnies, ceilalți sociologi au analizat schimbările radicale din comunități și elementul esențial care stă la baza acestora. Astfel Max Weber a considerat că esența schimbărilor sociale este fenomenul de raționalizare. Societatea umană premodernă se baza pe autoritate tradițională, în timp ce societatea modernă recunoaște autoritatea rațională (legală). Odată cu Tönnies și Weber imaginea comunității se conturează clar, aceasta bazându-se pe o serie de elemente esențiale (Zani, Palmonari, 2003): * interdependența sistemelor de relații între persoane; * grad
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
în principal la tipul de autoritate pentru a esențializa realitatea socială și a o încadra într-o tipologie, Durkheim este atras de diviziunea muncii, diferențiind între solidaritatea organică și cea mecanică. În aceeași manieră tipologică, Marx vede diferența între societatea premodernă și cea modernă bazându-se pe opoziția între feudalism -capitalism și cea între țărănime-nobilime și proletariat-burghezie. Mai apropiat de actualitate, Robert Redfield pune sub semnul întrebării încercările clasicilor de a opune comunitatea de societate, ruralul de urban și concluzionează că
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
să reducă participarea populației, chiar și la manifestările manipulate. Sunt admise și mai multe partide, dar acestea nu inițiază alegeri libere sau competiții efective. În multe regimuri aparținând acestui model, instituții tradiționale, cum este monarhia sau biserica, și structuri sociale premoderne, cum sunt marii proprietari funciari sau aristrocrația, au un loc important. Pe de altă parte, ar fi greșit a concluziona, în grabă, că este vorba de regimuri tradiționale. De fapt, în astfel de regimuri, este deja în vigoare un proces
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mai remarcabil efect al lecturii romanești. O întîlnire cu sine. Iar asta este, cu adevărat, o never ending story... Literatura rescrierii După secole de căutare febrilă a originalității literare, se pare că revenim la o perspectivă familiară mai degrabă epocii premoderne, deși din rațiuni diferite. Ce motivează astăzi întoarcerea la opere și mituri mai vechi, rescrierea, reinserția, reașezarea lor? Să fie, oare, vorba de o secătuire a imaginației, de o oboseală a civilizației, sau dimpotrivă, de o formă de creativitate pură
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a schimbării internaționale. Configurațiile sociale determină modul în care surplusul economic este generat, transferat și distribuit în interiorul și între societăți. Trecerea de la o configurație socială la alta determină trecerea de la un sistem internațional la altul: "Trăsătura distinctivă a relațiilor internaționale premoderne și moderne se datorează în mare măsură diferențelor semnificative între configurațiile sociale caracteristice. Dislocarea imperiilor și a economiilor sub comandă imperială de către statele naționale, precum și o economie de piață globală ca principală formă de organizare politică și economică, pot fi
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ciocnirea puterii și a ideologiilor din timpul Războiului Rece a fost înlocuită cu "ciocnirea civilizațiilor" (Huntington 1993), care s-a transformat într-o versiune culturală actualizată a geopoliticii (vezi Mackinder 1944 [1919]). În timp ce noul medievalism se întoarce la politica internațională premodernă pentru a înțelege sistemul actual, ideea ciocnirii civilizațiilor reînnoiește tradiția geopolitică realistă anterioară războiului, care a fost întotdeauna deterministă cultural. Dacă luăm teza lui Huntington din această perspectivă, contestarea civilizației nu aduce nimic nou, ci doar o caracteristică preordonată a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Maria Prihara, Cazacul Holota, București, 1968; Vsevolod Nestaiko, Necunoscutul din apartamentul treisprezece, București, 1969; Ostap Vișnia, Luceafărul meu de seară, cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1974; Sofronie Poceaski, Euharistie sau Recunoștință, Ivan Velicikovski, Dedal, în Antologie de poezie slavă premodernă (sec.IX-XVIII), îngr. Corneliu Barborică și Octavia Nedelcu, București, 2003, 93-105. Repere bibliografice: Bârlea, Ist. folc., 560-561; Sonia Burlașova, „Vidhomony vikiv”, „Slovensky narodopis”, 1975, 4; Sonia Burlașova, „Narodjennia symvolu”, „Slovensky narodopis”, 1976, 4; Corneliu Barborică, Voislava Stoianovici, Bibliografia lucrărilor cadrelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
trecuți în această categorie Wittgenstein I, Carl Schmitt din perioada de mijloc sau Gottfried Benn din perioada târzie 115. Această tipologie a "detractorilor" modernității îi accentuează sentimentul pericolului dat și de unele asocieri din "cercul culturii alternative" dintre antimoderni și premoderni, astfel încât susținerea proiectului încă nedesăvârșit al modernității va căpăta o alură centrală printre preocupările filosofului german, chiar dacă aceasta a fost interpretată de multe ori ca fiind ambivalentă. Astfel, Kellner consideră că atacul habermasian îndreptat asupra discursurilor postmoderne "își asumă frecvent
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modern și din acest punct de vedere mulți interpreți i-au conferit postura de fază târzie a gândirii moderne. Paradigma nostalgică concepe postmodernismul ca pe o încercare de reconciliere cu trecutul, nu doar cu cel modern, ci și cu cel premodern; nostalgia este aceea după un trecut idealizat, probabil situat înaintea oricăror fisuri majore în societate și cultură. În acest sens, se caută în special ceea ce modernismul a pierdut în momentul în care a început să reprezinte o goană după nou
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
rolurile sociale nu sunt predeterminate natural, ci sunt produse cultural, carnavalescul postmodern subliniază "ethosul comic sau absurd al postmodernismului"222, pasiunea sa pentru polifonie, deformări lingvistice și chiar pentru grotesc sau monstruos. Bahtin considera această trăsătură ca fiind specifică textelor premoderne; putem, așadar, încă o dată remarca modul în care postmodernismul conversează cu trecutul și îl încorporează într-o formă inedită în interiorul său complex. Postmodernismul cultivă "relativitatea voioasă a lucrurilor", parodia și sărbătoarea iconoclastă ce nu își propun să provoace o schimbare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și în cazul lui Baudrillard putem regăsi descrierea acestora, completată ulterior de respingerea lor și de prezentarea propriilor perspective postmoderne. O caracteristică generală a acestei opere timpurii a lui Baudrillard rămâne însă preocuparea sa de adâncire a distincției fundamentale între premodern și modern, fie în termenii economici ai diferențierii dintre schimbul simbolic al societăților premoderne și producția caracteristică societăților moderne, fie în termenii proliferării obiectelor în viața cotidiană a societăților tradiționale versus cea a societăților moderne. 4.3.1.1. Lumea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și de prezentarea propriilor perspective postmoderne. O caracteristică generală a acestei opere timpurii a lui Baudrillard rămâne însă preocuparea sa de adâncire a distincției fundamentale între premodern și modern, fie în termenii economici ai diferențierii dintre schimbul simbolic al societăților premoderne și producția caracteristică societăților moderne, fie în termenii proliferării obiectelor în viața cotidiană a societăților tradiționale versus cea a societăților moderne. 4.3.1.1. Lumea obiectelor și problema reificării Tema obiectului și a actelor simbolice sau economice ce îl
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
anumite justificări, având în vedere că Baudrillard relaționează constant acest stadiu cu nostalgia, melancolia sau cu o anumită formă de nihilism, dar acestea sunt departe de a fi considerate "mistice", în pofida valorizării, în anumite etape ale operei sale, a schemelor premoderne de existență. Teoria hiperrealității și a simulacrului a suscitat multe reacții și critici fervente, care, în mare măsură, se bazau pe neacceptarea ideii unei mass-media acaparatoare, ca element fundamental care contribuie la constituirea ultimului tip de simulare, care să impună
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Mircea Eliade în Tratat de istorie a religiilor, matricea cosmogonică a fost cea dintâi hierogamie cosmică: nunta dintre Cer și Pământ. Acest fapt originar, de o ,,sacră gravitate" (Mircea Eliade) a devenit ulterior modelul ontologic unanim imitat de oamenii culturilor premoderne. Universul mental arhaic a fost saturat de imagini, simboluri, credințe și mitologii ale Magnei Mater. Toate erau centrate în jurul Pământului ca temei ontologic primordial, ca unitate cosmică a hierofaniilor și a formelor difuze ale sacrului. Una dintre aceste ipostaze magico-religioase
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Cred că problema este și de altă natură. Ea a fost exemplar surprinsă la timpul său de Mircea Eliade. Despre ce este vorba? Tehnica (post)modernă nu mai are justificarea mitologică și religioasă pe care o avea tehnica arhaică și premodernă. Atunci simplul act al cultivării pământului, de exemplu, era dublat de subtila simbolistică mitico-religioasă a acestei hierogamii cosmice. Altă mentalitate, ale interpretării, alte forme de asumare a tehnicii. Or, comunitățile electronice, Internetul sunt departe de a fi justificate mitic și
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
dezvoltat-o în cărțile sale Ioan Petru Culianu. Savantul român a studiat în original textele lui Marsilio Ficino și Giordano Bruno despre magie, eros și practici mnemotehnice. În trecut, practicile magice se predau și se exersau foarte bine în mânăstirile premoderne. Diferența majoră este aceea că astăzi ,,jocul magic" are loc în spațiul virtual al calculatorului, Internetului, Facebook-ului și în cel al rețelelor de socializare. Operatorul este în esență unul și același: magicianul. În timpurile premoderne, până la Reforma protestantă, el era
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
exersau foarte bine în mânăstirile premoderne. Diferența majoră este aceea că astăzi ,,jocul magic" are loc în spațiul virtual al calculatorului, Internetului, Facebook-ului și în cel al rețelelor de socializare. Operatorul este în esență unul și același: magicianul. În timpurile premoderne, până la Reforma protestantă, el era un manipulator relativ discret al erosului și al fantasmelor produse de corpul subtil al omului. Astăzi, în plină postmodernitate, magicianul nu a dispărut. S-a camuflat discret într-un respectat expert al relațiilor interumane. ,,Magicianul
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
abordarea sa, nu se referă la marile orașe din România, care au cunoscut de altfel, cu trimitere la perioada menționată, tratări istoriografice, fie că ne referim la București, Iași, Timișoara, Galați ș.a. Autorul a optat pentru fostele târguri din Moldova premodernă, devenite micile sau mijlociile orașe ale lumii românești de sfârșit de secol XIX și început de secol XX - Focșani, Bacău, Piatra-Neamț, Roman, Tecuci, Bârlad ș.a. -, acolo unde, pentru a prelua o reprezentare a lui Mihail Sadoveanu devenită loc comun, pare
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
fel de a fi În lume și de a Înțelege lumea, ce anume reflectă ornamentul moebiusianic? Ce a produs trecerea de la primul către cel deal doilea? Faptul că ornamentul tetradic este o oglindire atât de evidentă a structurilor lumii 283 premoderne, ne poate facilita drumul către Înțelegerea ornamentului moebiusianic. L. Berger și T. Luckmann propun În domeniul sociologiei cunoașterii conceptul de construire socială a realității . Acest concept implică două afirmații: realitatea are o structură complexă ce include și niveluri virtuale, iar
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
perioadă de absență? Este oare posibil ca structura realității sociale din acest interval de timp, de la declanșarea crizei și până la apariția noilor forme, să nu fi inclus niveluri suficient de puternice Încât să susțină și să justifice ornamentul? În epoca premodernă, religia constituia un nivel al realității de intensitate egală cu realitatea palpabilă. Actul edificării trecea invariabil prin filtrul religiei, iar acest fapt se făcea simțit În spațialitate, materialitate, detalii, simboluri, investiție. Desigur, religia nu era singurul nivel spre care ornamentul
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
pondere deterministă (vezi Arendt: 1994; Frei: 2007, Gregor: 1997). Nici nu respinge progresul material care s-a dezvoltat ca o dimensiune principală a modernității; dimpotrivă, îl încorporează în propriul program socio-economic, dar înlocuiește în același timp valorile moderne cu valori premoderne sau, mai bine spus, antimoderne (ierarhie, disciplină, control, tradiție etc.). Preia deci orientarea antiraționalistă a romantismului, transpunând-o pe noi coordonate ideologice (vezi Heywood: 1993, 175). În același timp, utilizează numai mijloace dictatoriale pentru a își atinge scopurile. Astfel, fascismul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]