1,019 matches
-
Stephen, fiecare detaliu care trece prin acest filtru al conștiinței capătă importanță sporită pentru această situație. În ecranizarea aceleiași scene, cel mai probabil ar apărea și alte detalii în imagine, precum mobila din cameră sau un anumit amănunt al hainei preoțești. Această determinare concretă mai accentuată a scenei dintr-un film face, totuși, ca privitorului să-i fie greu să selecteze ceea ce este cu adevărat semnificativ, în cazul în care acele elemente esențiale nu sînt subliniate prin intermediul camerei, de pildă printr-
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
2.14.2. archiereús: „arhiereu” (TC, Blaj, G-R, BS); „Arhiereu” (BVA); „Mare Preot” (C); „pontifex” (Vg); „grand prêtre” (BJ); „high priest” (RSV). Este echivalentul grecesc al ebraicului hakkohQn sau hakkohQn hagg":Äl , desemnându-l pe cel aflat în fruntea ierarhiei preoțești. Epistola către evrei este singura carte a Noului Testament care vorbește despre preoția lui Hristos și face din ea tema să centrală, pentru a demonstra superioritatea noului legământ față de cel vechi. - Hristos a voit „să se facă asemenea fraților săi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mod evident (Grandler, 2001) pe băieți. În timp ce fetele erau pregătite pentru ocupații casnice, pentru care o pregătire școlară minimă era suficientă, băieții urmau mai mulți ani de școală care le asigurau competențele necesare pentru a urma cariere diverse, precum cele preoțești, militare ori comerciale. Astfel, carierele școlare ale băieților erau semnificativ mai lungi decât ale fetelor. În țările dezvoltate, învățământul de masă, care cuprinde cvasitotalitatea fetelor și a băieților în structuri educaționale identice și îi supune acelorași programe, a produs o
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și acceptarea lor. Altă dimensiune a diferenței culturale este accesibilitatea informației. Cu timpul, persoanele care au avantaje de pe urma capacității de a controla „memele” stabilesc granițe în jurul cunoștințelor lor, astfel încât să nu aibă acces la ele decât câțiva inițiați. Membrii castei preoțești din toată lumea s-au succedat păstrând caracterul ezoteric al cunoștințelor lor, ferite de atingerea mulțimii. Chiar și în perioada civilizației egiptene, grupările de meseriași țineau ascunsă o mare parte a cunoștințelor lor tehnice. Până nu demult, în Occident, cunoașterea limbilor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
o clasă sau o castă protecționistă, iar accesul celorlalți este interzis. Gândirea creativă în creștinism a fost stimulată de Reformă, care a pus Biblia și comentariile despre ea la îndemâna mult mai multor oameni, lucru imposibil mai înainte, când o castă preoțească rigidă interzicea citirea ei directă. Accesibilitatea informației, mărită enorm de Internet, poate și ea să favorizeze apariția unei noi culmi a creativității în multe domenii, așa cum a făcut cu patru secole în urmă apariția tiparului. În sfârșit, unele domenii sunt
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a contribuției la dezbaterile intelectuale și politice din România interbelică, vezi Ornea, Anii treizeci; Micu, „Gândirea”, și Hitchins, Rumania, pp.298-319. 104. Vezi capitolul 3 pentru o discuție a noțiunii lui Crainic de etnocrație. 105. Ioan Agârbiceanu, Preotul și familia preoțească. Rostul lor etnic În statul românesc, Editura subsecției eugenice și biopolitice a Astrei, Sibiu, 1942 106. Vezi capitolul 3. Deși multe dintre lucrările importante pe această temă nu discută explicit atitudinea unei Biserici În particular, autorii lor au făcut adesea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
1936. „Activitatea Secțiunilor literare-științifice ale Astrei. 5. Secțiunea medicală și biopolitică”, Transilvania, vol. 69, nr. 3-4, mai-august 1938, pp. 147-148. Agârbiceanu, Ioan, „Astra și Serviciul Social”, Transilvania, vol. 70, nr. 1, ianuarie-februarie 1939, pp. 15-19. Agârbiceanu, Ioan, Preotul și familia preoțească. Rostul lor etnic În satul românesc, Editura subsecției eugenice și biopolitice a Astrei, Sibiu, 1942. Andrei, Petre, Sociologie generală, Scrisul românesc, Craiova, 1936. Anghelescu, Ștefan, „Fascismul și familia”, Porunca vremii, vol. 11, nr. 2333, 19septembrie 1942, p. 1. Anghelescu, Ștefan
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
italian marea scenografie (folclorică) a actualului sediu de la Vatican și făcând cadou lucrătorilor de la Cinecittà tot calabalâcul (folcloric) de patrafire și glugi, de evantaie și de jilțuri purtate pe umeri - Papa s-ar îmbrăca în costum negru cu guler alb preoțesc și s-ar stabili împreună cu colaboratorii săi într-o pivniță din cartierele Tormarancio sau Tuscolano, nu departe de catacombele Sfântului Damian sau ale Sfintei Priscilla, oare Biserica ar înceta să mai fie Biserică? 14 noiembrie 1974. Romanul masacrelor 1tc "14
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
anumite condiții, de exemplu, la creștinii ortodocși, decizia celibatului sau a căsătoriei trebuie luată personal de către preot înainte de hirotonie, după care persoana nu se mai poate căsători, a doua căsătorie este interzisă (Todoran, Zăgrean, 2003, p. 290). La catolici, celibatul preoțesc este impus obligatoriu (Todoran, Zăgrean, 2003). În literatura de specialitate au fost descrise mai multe forme ale conducerii bisericești: episcopală, prezbiteriană, congregațională și modelul absenței conducerii. Forma episcopală are drept caracteristică faptul că autoritatea aparține episcopului. Numărul verigilor episcopale poate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Cluj, apoi la Seminarul din Pesta, pe care îl și termină în 1835. Din același an, primind o bursă, încearcă să obțină doctoratul în teologie la Colegiul „Sf. Barbara” din Viena, dar peste un an, nedorind să se dedice carierei preoțești, părăsește orașul. În 1836, trecând munții, primește postul de profesor la școala din Cerneți. Căsătorit cu Maria Popasu, M. este numit din 1837 inspector școlar și profesor de istorie și de „stilul național” la Școala Centrală din Craiova. Fire întrucâtva
MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
sunt prezente în opera omiletică - Didahii adecă Învățături pentru creșterea fiilor... (1809), Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morți (1809), Prediche sau Învățături la toate duminecile și sărbătorile anului (I-III, 1810-1811) -, integral apărută în tipografia de la Buda. Rezultat direct al practicii preoțești, cuvântările revelează totodată reperele gândirii lui M.: încrederea în rațiune, în eficiența educației, în posibilitatea perfecționării omului prin instrucție și norme morale adecvate. Pentru a completa învățăturile, el traduce din maghiară și germană câteva cărți de popularizare a unor cunoștințe
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
moldovenilor pentru dreptate), în care revendică autonomia națională pentru basarabeni, dreptul de a studia și a folosi limba română. Preocupările etnologice se concretizează în studiile Obiceiurile și rânduielile nunții la moldovenii basarabeni, Colindele Crăciunului ș.a. A debutat cu articolul Chestia preoțească, urmat de schița Toamna și de o traducere din Cehov, în „Basarabia” (1906). Poeziile originale le-a publicat în „Luminătorul”, „Viața Basarabiei” și în „Kișiniovskie eparhialinâie vedomosti”. În iunie 1917 prezintă la cursurile de limba română pentru învățătorii moldoveni poezia-manifest
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
este „beată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus” (17,6). Ea stă pe o fiară „cu șapte capete și zece coarne”, este vorba de fiara marină descrisă în capitolul 13. Podoabele desfrânatei fac trimitere atât la veșmântul preoțesc (Ex. 28 și 29), cât și la podoabele statuilor zeilor din panteonul roman. Atribuirea epitetului infamant de „desfrânată” anumitor cetăți inamice Israelului este întâlnită în mai multe pasaje din Vechiul Testament: Is. 1,21 (pentru Sion); 23,15‑17 (pentru Tyr
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
slavonă) „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Barbul marele ban al Craiovei, care și-a schimbat numele în Pahomie, veșnica lui pomenire; în anul 7013 [1520], luna martie 9”)72, a pus un epitrahil (o eșarfă lungă, brodată, aparținând veșmântului preoțesc) cu text în grecește (făcut din mătase albastră și brodat cu fir de argint aurit) - (trad. din gr.) „Barbul Pahomie, anul 7029 [1520-1521]. Epitrahilul de față s-a făcut cu ajutorul și cheltuiala boieroaicei, a doamnei Neagoslava”73 - ce exprimă tocmai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rudelor defunctului, zestrea - recuperabilă, am văzut, sprijin pentru o eventuală recăsătorire - devenea un fel de „pivot” al întregului ansamblu succesoral. Pravila (mă folosesc în continuare de Indereptarea légii cu Dumnezeu care are toată judecata arhierească și împărătească de toate vinile preoțești și mirenești din 1652) sistematiza drepturile de moștenire ale văduvelor, examinând situațiile concrete. Glava 232: „Pentru muiarea care va rămânea văduo și se va mărita, că nu ia de în bucatele bărbatului ei nemic, fără numai de la copii, de vor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fie acolo „șăzători până la sfârșitul vieții lor”, fiindcă „abătându-se la rele petreceri, umblând pe la locuri netrebnice prin cafenele i prin cârciume după beții și mișelii cu cântece i jocuri, umblând pe poduri în desfătări care sânt spre defăimarea cinului preoțesc” (după Constanța Ghițulescu, op. cit., p. 371). 376. V.A. Urechiă, Istoria Românilor, vol. IV, p. 70. 377. Codul Calimah (vezi Ștefan Lemny, op. cit., p. 105). 378. Vezi Lucian Dărămuș, op. cit., p. 237. 379. Constanța Ghițulescu, op. cit., p. 286. 380. îndreptarea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
elenistică. „Creștinarea” celor septem artes liberales s-a realizat nu din nevoi spirituale înalte, precum cea de formare a „omului desăvârșit”, ci din necesități practice, de formare a unor „meseriași” ai altarului creștin, preoții. Nivelurile de pregătire impuse de practica preoțească au impus o discriminare netă între trivium și quadrivium. Un pragmatism curricular care, inițial, a părut nevinovat. Dar el conținea sămânța otrăvită a marii „schizofrenii paideutice” europene care, în timp, a devenit ceea ce C. Snow numea în anii ’50 ai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pământ. 6. Fiind în permanentă distanță de ei și casa lor, la Cluj, București, Iași, nu știu precis ce politică a făcut. N’am vorbit niciodată de aceasta. Era un popă de țară înglodat în necazuri casnice, mai mult decât preoțești - fiind preocupat de viitorul copiilor, mai ales că băieții n-au avut predilecție pentru învățătură cum ar fi dorit. Ion Chelcea 8 iunie 1953 Autobiografie (complectare) Soția are 2 frați: Nelu Mușatescu, de ocupație agricultor - locuiește în comunca Valea Mare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
29.IX.1887, Brașov), gazetar și autor de versuri. Trăgându-se, ca și vărul său, poetul Andrei Mureșanu, dintr-o veche familie maramureșeană, M. era al treilea copil al Anastasiei (n. Făgărășeanu) și al preotului greco-catolic Ioan Mureșanu; o tradiție preoțească există și în linie maternă. Învață la Năsăud și la Blaj, unde îi are profesori pe Timotei Cipariu și pe Simion Bărnuțiu. Deși la Blaj urmase și Seminarul Teologic, renunță la cariera ecleziastică și devine profesor de limba latină la
MURESIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
din extrem de săracele izvoare literare ale Antichității și mai cu seamă din laborioasele investigații arheologice întreprinse o lume a propriului spirit. În viziunea lui P. dacii erau un popor de țărani, harnic, pașnic și drept, de o exemplară moralitate; casta preoțească unea anahoreți locuitori în peșteri, disprețuitori ai plăcerilor trupești, necunoscând vinul și femeia, nici carnea, hrănindu-se doar cu brânză, lapte, miere și cu vegetale; în fruntea lor se afla marele preot Deceneu, care își avea sălașul în vârf de
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
se pare, atitudinii profesorilor față de debutul său liric în ziarul local „Cuvântul” (1919), se mută la Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare. După bacalaureat, se va înscrie la Academia Teologică Ortodoxă din Oradea. A fost hirotonisit diacon, dar a îmbrăcat haina preoțească mult după absolvire; locuiește până în 1940 în Oradea. Fiind încă elev și apoi student, va continua să colaboreze, cu versuri, proză și articole, la periodicele teleormănene „Cuvântul”, „Victoria”, „Drum nou”, dar și la o publicație precum „Satu Mare”. Ulterior este redactor
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
cu lucrul copiștilor din mănăstiri sau cu numărul de cărți ieșite de sub tiparnițe. Astăzi însă nici bibliofilia de tip baroc nu mai este la modă. Sunt o mulțime de librării diecezane care supraviețuiesc nu pentru că vând cărți, ci candelabre, haine preoțești și obiecte de cult. Editurile teologice din România au priză la public atunci când sunt niște proiecte private. Este adevărat: la baza piramidei se întâlnesc și pricini de uimire și binecuvântare. Poți descoperi în România oaze de liniște care îți dau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Sub amenințarea unei „scurgeri de informații” către presă, ierarhii n-au comentat minciuna politică și dezmățul hoției autohtone, acumulate în forme flagrante de injustiție socială și tiranie economică. Fenomenul de clericalizare excesivă a Bisericii - uimitoarea operă defensivă a noilor caste preoțești, în care fiii își absolvă tații, iar tații își îmbogățesc fiii - se explică prin același mecanism. Așa se face că astăzi nu avem nici măcar un exemplu de înalt ierarh care să fi asumat - după exemplul dat de Sorin Antohi în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care „hormonul bate neuronul”, cei mai fragezi și mai „dotați” adolescenți memorau zeci de pagini, cu viteza unei semicursiere. Premianții coborau în pantă, fără frână. Nimeni nu îndrăznea să angajeze un cartezian „discurs despre metodă”: sistemul era infailibil, iar casta preoțească a meditatorilor trebuia respectată din tată-n fiu. „Enumerația, personificarea, epitetul, metafora și hiperbola - această quintă royală a stilisticii de școală generală rezolva totul indiferent de împrejurare” (p. 192). În primele săptămâni ale verii, înaintea examenului de admitere, copiii repetau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bunăoară, rugăciunea dacă prin ea sunt consolidate convingerile morale, dar o respinge de îndată ce rostul ei va fi împlinirea unei dorințe egoiste. Filosoful aprobă cuminecătura ca semn simbolic al unitătii comunității morale, dar o respinge în calitate de garanție a mântuirii sub control preoțesc. Este denunțată cu deosebire tendința de a obține asistența și grația divină prin activități de cult, și nu prin efortul de a urca treptele ameliorării morale. Căci situând cultul în centrul vieții religioase, omul se leagănă în speranța deșartă că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]