478 matches
-
Dumistrăcel, 1980. 42 Vezi, de exemplu: locuțiuni substantivale (părere de rău), locuțiuni adjectivale (cu scaun la cap), locuțiuni pronominale (cine știe cine), numerale locuțiuni/ numerale perifrastice (prima oară), locuțiuni verbale (a o șterge), locuțiuni adverbiale (de jur împrejur), locuțiuni interjecționale (Doamne ferește!), locuțiuni prepoziționale (de-a lungul), locuțiuni conjuncționale (din cauză că), în condițiile în care "constituirea în unități/ grupări stabile cuvinte compuse sau locuțiuni se realizează în timp și presupune pierderea autonomiei componentelor" (Gramatica, 2005, p. 9). 43 Cf. și Șerban & Evseev, 1978, p. 121
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
relațional) ( A): garajul strâmt, substantiv la genitiv: garajul vecinului, substantiv cu prepoziție (Prep): garajul din curte etc. Determinanții pot fi multipli și pot primi, la rândul lor, determinări, formând alte grupuri sintactice, care, în funcție de centrul lor, pot fi adjectivale (GA), prepoziționale (GPrep) sau, în unele limbi, postpoziționale, al căror substantiv poate fi dezvoltat într-un GN (garajul din curtea mare), sau substantivale genitivale (garajul vecinului meu bătrân). Substantivul regent poate fi centru al mai multor GN, în funcție de segmentările folosite pentru analiză
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
GPrep este nume predicativ sau complement în grupul verbal: garajul este în curte; garajul se vede din curte; garajul a fost construit de către vecin). Determinanții care, așadar, pot fi dezvoltați și ei în grupuri sintactice determinante (adjectivale, substantivale genitivale sau prepoziționale) poartă, la diverși autori, denumiri variate, fiind diferențiați, de pildă, în determinative și în modificatori (în rândul cărora unii includ și articolul), ori în elemente atributive de calificare, de identificare etc. Structura unui GN poate fi: S + A (rom. casă
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
au fost omise unul sau chiar mai multe elemente de legătură ale unui grup sintactic complet (rom. câine-lup, mazăre-siloz, Ocna-Mureș, Șiclodul-Coastă, tren-fulger, fr. chien-loup, porte-parole); în astfel de compuse eliptice "se poate subînțelege un raport de subordonare atributivă de tip prepozițional sau genitival" (FCLR I, p. 39) sau un raport de coordonare (tace-face), dar ele nu pot fi atribuite condensării lexico-semantice, deoarece elementele lexicale omise nu sunt cuvinte noționale al căror sens să fi fost asimilat în cele menținute, ci unelte
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
limbile indo-europene: șase cazuri în latină și rusă, cinci cazuri în greacă veche, trei cazuri în hindi-urdu, două cazuri în franceză veche; în limbile sintetice cazul se realizează prin desinențe (de ex. latină), în timp ce în limbile analitice cazul se realizează prepozițional (de ex. franceză; română ocupă o poziție intermediară între sintetic și analitic). Lexicul comun evidențiază cu claritate înrudirea genetică dintre limbile indo-europene. Lista numeralelor de la 1 la 10 este poate cel mai cunoscut exemplu în acest sens (formele sînt reconstruite
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în unele limbi dihotomie animat/inanimat), vocativ, distincție formală între adjectiv și substantiv; prepozițiile - rare); preferă tipul nominal de sintagma; determinantul preceda determinatul; verbul personal stă la sfîrșitul propoziției; construcții adverbiale formate cu ajutorul cazurilor adverbiale și al participiilor - corespund construcțiilor prepoziționale și relative din limbile indo-europene; conjuncții rare sau împrumutate; lexic deosebit de bogat în cuvinte onomatopeice și expresive - trăsătură valorificata în poezia populară și culta."275 Ar mai fi de remarcat: marele număr de cazuri (estoniana - 14, finlandeză - 15, maghiară - 18
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ci după o sarcină globală, de regulă de limbă. Modificarea se poate realiza la toate nivelurile limbii, vizând: la nivelul morfologic - forme flexionare, acordul, schimbarea valorii gramaticale a cuvintelor, transformarea unor adverbe în prepoziții, a unor locuțiuni adverbiale în locuțiuni prepoziționale etc., construind enunțuri și ținând seama de trăsăturile caracteristice ale acestor părți de vorbire (poziția față de verb, regimul prepozițional, distribuția contextuală etc.), scrierea numeralelor, modificarea timpului sau a persoanei în narațiuni sau descrieri etc.; la nivel sintactic - modificarea funcțiilor, modificări
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
nivelul morfologic - forme flexionare, acordul, schimbarea valorii gramaticale a cuvintelor, transformarea unor adverbe în prepoziții, a unor locuțiuni adverbiale în locuțiuni prepoziționale etc., construind enunțuri și ținând seama de trăsăturile caracteristice ale acestor părți de vorbire (poziția față de verb, regimul prepozițional, distribuția contextuală etc.), scrierea numeralelor, modificarea timpului sau a persoanei în narațiuni sau descrieri etc.; la nivel sintactic - modificarea funcțiilor, modificări ale structurii frazelor (contragere și expansiune), substituirea unor cuvinte sau construcții, modificarea topicii, restaurarea unui text dat prin restabilirea
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
Russo, tatăl micuței Melisa, insistă: " ... " Libération, 20 ianuarie 1997 Nici "schițează una dintre mutrele...", nici "insistă" nu sînt verbe de declarație. Faptul de a fi urmate de un discurs direct le convertește în verbe care introduc un discurs raportat. Grupuri prepoziționale Ca și în cazul modalizării în discurs secund, grupurile prepoziționale semnalizează o schimbare a punctului de vedere (dacă îl credem pe X, după spusele lui X etc.) Adesea, verbele introductive de discurs direct nu sînt neutre, ci aduc o perspectivă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
schițează una dintre mutrele...", nici "insistă" nu sînt verbe de declarație. Faptul de a fi urmate de un discurs direct le convertește în verbe care introduc un discurs raportat. Grupuri prepoziționale Ca și în cazul modalizării în discurs secund, grupurile prepoziționale semnalizează o schimbare a punctului de vedere (dacă îl credem pe X, după spusele lui X etc.) Adesea, verbele introductive de discurs direct nu sînt neutre, ci aduc o perspectivă subiectivă. Verbul introductiv oferă un "cadru" interpretării discursului citat. Dacă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
a delimita sfera acestei categorii (prin gradul de opacitate al construcției) și care e abandonat apoi (în stadiul clasificării și al analizei propriu-zise) în favoarea unui criteriu pur gramatical (acela al substitutelor morfologice: substantive compuse; determinanți compuși; locuțiuni verbale, adjectivale, adverbiale, prepoziționale și conjuncționale). Faptul că această marginalizare a semanticului nu reprezintă o excepție, ci o adevărată "regulă" a frazeologiei franceze contemporane e confirmat de însăși tema amplului colocviu internațional organizat de către École Normale Supérieure Fontenay/Saint-Cloud în perioada 24-26 noiembrie 1994
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
între paranteze"; în cazul unui cuvânt nou, repetați-l în mai multe contexte, de mai multe ori, pentru a fi bine înțeles; anumite situații gramaticale trebuie evitate: verbele la diateza pasivă, forma negativă a verbelor și alte formulări negative, expresiile prepoziționale sau subordonatele relative (totuși, dacă se impune folosirea unei subordonate relative, atunci pronumele relativ care, ce, despre care etc. trebuie să fie și el folosit, imediat după cuvântul pe care îl determină), figurile de stil (de exemplu, inversiunea retorică), expresiile
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
plural mărcile caracteristice ale nominativului de declinarea întîi și a doua plural din latină. Între limbile romanice, româna are particularitatea că prezintă, la forma tip a infinitivului (forma scurtă) a verbului și cînd verbul are funcția de subiect, de atribut prepozițional sau de complement, o prepoziție antepusă (a din lat. ad: a merge), așa cum se întîmplă în engleză și în limbile germanice nordice ( engl. to go, norv. å gå, sued. att gå, dan. at gå "a merge"). Timpul viitor și modul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un timp alături de formele sintetice. Astfel, dacă în limba latină clasică aproape pentru fiecare din cele șase cazuri existau forme diferite și exista, deci, o mare bogăție de forme cazuale, în latina vorbită se uza în paralel și de construcții prepoziționale cu același conținut, care au fost preferate tot mai mult și au permis renunțarea la desinențele cazuale. Ca atare, dacă genitivul arăta proveniența, descendența sau originea, aceste raporturi se exprimau și cu ajutorul prepoziției de urmate de cazul ablativ, structură care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Dintre acestea, cea de genitiv-dativ are la bază dativul latin (casae, parti) care s-a întrebuințat cu timpul și la genitiv, vocativul în -e este tot din latină, iar cel în -o a fost atribuit influenței slave vechi. Extinderea redării prepoziționale a funcțiilor cazuale a avut drept consecință dispariția treptată a diferențelor formale dintre cazuri, încît substantivele au rămas cu o singură formă pentru toate cazurile: casa, dominu, cane (de unde rom. casă, domnu, cîne). Aceste forme latinești tîrzii se aseamănă în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a reuși", "a corespunde, a satisface"48. Nu există clase ale declinărilor sau mărci de gen la substantive, manifestîndu-se o singură formă cazuală, la animate, atunci cînd se folosește la genitiv morfemul 's, deși există și posibilitatea folosirii unei construcții prepoziționale cu aceeași valoare. Articolul hotărît și adjectivul sînt invariabile din punctul de vedere al genului și al numărului. La indicativ prezent toate persoanele au aceeași formă, cu excepția persoanei a treia singular și, de aceea, exprimarea pronumelui subiect este obligatorie. Engleza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
două posibilități de marcare a valorilor acestui caz, precum ideea de posesiune, de exemplu, în engleză: the friend's bicycle / the bicycle of the friend "bicicleta prietenului". Acest paralelism este pe punctul de a fi eliminat în limba neerlandeză, redarea prepozițională fiind preferată: de schilder van deze schilde-rijen "pictorul acestor tablouri". Pronumele, în special cel personal, are o situație specială din punctul de vedere al declinării, deoarece prezintă în toate limbile aspecte conservatoare. De aceea, chiar engleza are, de exemplu, la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
elementelor, deoarece subiectul, predicatul și complementul direct au locuri fixe. Tot astfel, în latinește era indiferent dacă se spunea filius regis sau regis filius, cît timp se recurgea la formele sintetice, dar, după ce regis a fost înlăturat de o construcție prepozițională, nu a mai fost posibilă decît ordinea filius de rege, încît în italiană există figlio di (del) re, iar în franceză fils de (du) roi. Chiar în română, unde s-au păstrat unele redări sintetice desinențiale la cazuri, nu este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fiul regelui, fiindcă modelul romanic prevalează în raport cu cel latin 65. Există în aceste contexte două situații distincte, deși ambele au aceeași cauză: renunțarea treptată la redarea sintetică a unora dintre categoriile gramaticale (în special a categoriei cazului) și preferarea construcțiilor prepoziționale au creat condițiile renunțării la folosirea desinențelor, iar, ca element de relație, prepoziția cerea vecinătatea elementelor relate, între care se interpunea pentru a face relevantă relația: fiu de rege. Pe de altă parte, extinderea obișnuinței de a renunța la mărcile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
precum regele poet și regele este poet, iar, apoi, regele este la palat s-a putut crea modelul structural subiect predicat complement, locul fix al complementului după verb fiind cerut în mod deosebit atunci cînd el nu reprezenta o structură prepozițională, ca în cazul complementului direct (deoarece într-o structură precum ursul mușcă lupul numai fixitatea poziției subiectului și obiectului direct în raport cu verbul-predicat le poate releva statutul sintactic). Acest model a devenit astfel un tip mental care s-a generalizat la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
bil, dar bilen min "mașina mea", mitt hus, dar huset mitt "casa mea". Pe lîngă acestea, realizarea valorilor genitivului, atît cu ajutorul desinenței -s, cît și cu ajutorul unor prepoziții, presupune, în cea de-a doua situație, plasarea determinantului după determinat. Redarea prepozițională a genitivului, care este rară în suedeză (deși nu exclusă: kung av Sverige "rege al Suediei"), este frecventă în norvegiană (i utkanten av Suceava "împrejurimile Sucevei"), este preferată în neerlandeză (unde se folosește prepoziția van, corespunzătoare lui von din germană
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
slot "castelul regelui Danemar-cei"). Ceea ce se exprimă însă în mod sintetic cu această desinență se poate exprima și analitic cu ajutorul unor prepoziții (engl. of, germ. von [fon], neer. van, dan. af, norv. av), doar suedeza recurgînd foarte rar la exprimarea prepozițională a genitivului. Există, așadar, din acest punct de vedere, două tipuri de limbi germanice: unul apropiat limbii-bază (care cuprinde islandeza și germana) și altul similar modelului romanic (celelalte limbi germanice). Din perspectiva mărcilor de plural, disocierea se poate face tot
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
găsi niciodată chaise-long-ul. Nunțile, de exemplu. Încerc să-mi promit că de acum nu voi mai merge la astfel de împăcări cu bancnotele de deasupra unei felii de salam și două măsline orbite de un polonic de ciorbă (scuză excesul... prepozițional!). Bucuriile ultimelor zile, așteptate pentru că prea se buluceau în mine catrenele deznădejdii, sînt două. Și una, desigur, este o împăcare dulce cu T și tot cîrdul de gînduri ciudoase care o fac atît de personală acum. Cealaltă bucurie are gust
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nemarcată, fiind, pe de o parte, sinonime mai economice (pentru că sunt mai sintetice) ale expresiilor lexicale adverbiale (esențialmente - în mod/chip esențial, din punct de vedere esențial, realmente - în mod/chip real, vezi Anexa IV) și/sau ale unor construcții prepoziționale (finalmente - "în cele din urmă", DEX on-line; totalmente - "cu totul, în întregime, cu desăvârșire", DEX on-line; eminamente - "prin excelență, cu deosebire", DEX on-line)17, și, pe de altă parte, lexicalizări mai explicite și mai pregnante ale adverbialului decât variantele "scurte
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
a spus că se intră pe ea "lăturiș". Noica s-a grăbit să proiecteze cuvântul pe cerul metafizicii, spunând că așa intră românii în istorie: en biais, "lăturiș" (G. Liiceanu, Ușa interzisă) Câteva adverbe în -iș sunt concurate de sintagme prepoziționale sinonime (cruciș/în cruciș, curmeziș/în curmeziș): Nu-și dă numele că nu vrea să se pună curmeziș cu vecinii (EZ, 26.III.2007) Băsescu se uită cruciș la salariile profesorilor ("Cotidianul", 23.IV.2008) Societatea românească, deja îmbibată de
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]