3,241 matches
-
de urgență nr. 59/2001 ***) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 153 avea următorul conținut: "Termenul luat în cunoștință sau pentru care au fost trimise citațiile nu poate fi preschimbat, decît după citarea părților și pentru motive temeinice." ----------- Alin. (3) al art. 153 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 31 ianuarie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106056_a_107385]
-
snobului, nici pe departe provințial. Acela care înghite programul de concert fără să asculte și fără să aibă habar că Haydn i-a luat, neinvitat, locul lui Enescu pe care el, publicul, îl chema, frenetic, la rampă. Acela care-și preschimbă gusturile, fără să-și subțieze spiritul. Care frecventează expoziții fără să știe ce vede, cumpără ce nu-i place și vorbește cînd ar trebui să tacă. Un public fals, căruia "nu-i trebuie orchestră simfonică, ci lăutari; nici pictură născută
Mezelicuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8041_a_9366]
-
în cimitir. Devenit bogat în Australia, fostul infractor vrea să demonstreze principiul concurențial, al Angliei industrializate, că "banii lui sînt la fel de buni ca și banii celorlalți" și îl ia, în consecință, pe micul orfan de la marginea sistemului, pentru a-l "preschimba" într-un gentleman autentic. Acțiunea nu ar fi avut cum să fie dusă la îndeplinire decît prin Jaggers care funcționează, simultan, si ca administrator legal al averii lui Provis (de altfel, Jaggers arată, în final, atribute de personaj demiurgic - știe
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
ultragiat, a unui solitar scos abuziv în piața publică. Dar o dată trecut pragul primului contact și apoi dizolvată crusta aceea fragilă care mai mult mima protecția decît o oferea de fapt, Florin Mitroi se transforma aproape neverosimil. Frazele scurte se preschimbau, pe nesimțite, în epică șoptită, sentințele în judecăți morale, iar informația rece în observații profunde și, nu o dată, pline de umor, uneori chiar de un umor trist și ușor resemnat. În mod cert, Florin Mitroi suferea; suferea prin natura lui
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
Înconjurat de enigme/ Ca zâmbetul tăcut/ Al lui Buddha./ Pe fața lacului se adună/ Cercuri de sticlă și frig/ Suntem, nu suntem/ Am fost, vom mai fi, venim și ne ducem (Stampă verde). Vocația spirituală, consolatoare, este singura aptă să preschimbe singurătatea în inflorescență: "Minunea mea,/ Singurătate,/ Cât de mare este puterea ta/ Cât de adânc este calmul /Florii tale de lotus/ Desfăcută peste marginile lumii/ Ca o binecuvântare/ A zeului ascuns" (Pelerin). În prelungirea acestui mod aparte de a simți
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
energie nebănuită, transformîndu-se în instalație complexă și în arhitectură cu o irepresibilă vocație sacră. Pentru că, în ultimă instanță, Ioan Nemțoi chiar asta face: dă viață aproape organică abstracțiunii sticlei, extrage energiile pozitive din dezlănțuirea stihială și devastatoare a focului și preschimbă agitația atelierului în scenariu alchimic și în ceremonial liturgic. Iar de aici și pînă la trăirea mistică nu mai este decît un pas care, poate, s-a și făcut. O privire severă și melancolică Această enigmă, pictura este cartea unui
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
nevăzute ale revelațiilor pe care ți le-a prilejuit și îi vei deveni pînă într-atît de apropiat încît îi vei putea descrie decăderea. Îi vei înregistra declinul rînduielii și scăpătarea autorității, și vei simți cum aerul hieratic de odinioară se preschimbă în răceala unui muzeu stingher și gol, a cărui părăsire nu mai poate fi mascată de fastul întipărit în decorul ei impozant. Cam în acest fel poate fi caracterizat, în cîteva cuvinte, jurnalul lui Toni Halter, scriitor elvețian de expresie
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
cea bună, modificîndu-le radical convingerile, este obligatoriu ca ideile proprii să nu se modifice cu o iotă - acesta e principiul de conduită al fanaticului. Toți trebuie să se schimbe, numai el nu. Seriozitatea încrîncenată cu care își urmărește țelul îl preschimbă într-un misionar inflexibil. Dacă semenii au vreun rost pe pămînt, acela nu poate fi legat decît de graba recunoscătoare cu care îi vor primi ideile, întreaga lume fiind anume făcută ca el s-o cucerească cît mai repede. Cine
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
atît de drastic fantasmele că ajunge să creadă că altele nu mai există. De aceea, a fi fanatic nu presupune atît un defect de gîndire logică, ci unul de simțire imaginativă. Nu erorile de raționament nasc fanatismul, ci prevalențele sentimentale preschimbate în manii indelebile. Un fanatic este un maniac împins din umbră de mecanismul inflexibil al unor obsesii îndelung rumegate. În al treilea rînd, fanaticul nu are darul empatiei. El este incapabil ca, punîndu-se în pielea adversarului, să intuiască motivele pentru
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
ședere în intimitatea cărților sfinte i-a remodelat gîndirea și limbajul pînă în pragul unei metamorfoze". însă elaborarea unui atare discurs implică o dificultate solemnă precum un canon. Poetul nostru cată a se contopi cu textul său psalmic, a se preschimba, ca-n taina euharistică, în sînge și trup scriptic. Rugăciunea sa cu o valență publică posedă grație, suplețe, un avînt imaginativ discret strunit, care, fără a se revărsa peste o anume tradițională cuviință, pulsează neîncetat sub pielea cuvintelor: "Pom al
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
aceasta e prima biografie tipărită vreodată a sculptorului român, orice eschivă devine pe loc inacceptabilă. A ști numai că e român, născut în Oltenia, la Hobița la sfârșitul secolului al XIX-lea, și că e autorul Coloanei fără sfârșit se preschimbă, o dată cu apariția acestei cărți, din informații la un moment dat juste în insuficiente și obositoare clișee semidocte. Fie și numai relațiile sale o sumedenie de personalități artistice de primă linie - Auguste Rodin, Rousseau Vameșul, André Breton, Picasso, Man Ray, Tristan
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
la grădinile suspendate ale dragostei, la luo na. nouă în al treilea loc: micile atacuri date cu ajutorul cuvintelor tale iscusite dau greș, aduc ghinion înain tării tale, persistența în discursurile tale alambicate nu duce în nici un loc bun, trebuie să preschimbi vorbele tale, precum schimbi dragostea ta într-una mai pură, mai înaltă, păstrează mai bine tăcerea un timp, calculează de mai multe ori, și apoi începe să vorbești mai rar, cu cuvinte mai lungi, cu mai multe vocale, mai tare
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o oaie, pe care n-o cunoaștem, a mâncat un trandafir pe care nu l-am văzut niciodată. Uitați-vă, seara, la cer. Și întrebați-vă: oare Floarea Micului Prinț mai este, sau nu? Și veți vedea cum totul se preschimbă. Și, în afară de mine și de voi, nimeni nu va pricepe, niciodată, că lucrul acesta e atât de prețios. Și încă ceva: dacă, vreodată, veți călători prin pustiu și veți ajunge aici, vă rog, nu vă grăbiți, zăboviți puțin în dreptul stelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
voi deschide poarta sufletului său, povestind ce i s-a întâmplat, după cum și eu am aflat la rândumi, mai deunăzi, cu mirare. Se întâmplă uneori ca gândurile omului, sub imboldul puternic și violent al unor patimi adesea tăinuite, să se preschimbe pe neașteptate în dovezile cele mai limpezi de adevăr, cu totul reale, evidente, care ți se așază drept sub nas, pregătite gata să le observi, să le îmbrățișezi și să le pătrunzi sensul pe deplin, plămădind, totodată, în tine acel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o silă de toate treptat îl cuprinsese pe nesimțite, dându-și seama cât de nesuferită și de neînțeles este viața, căci ajunsese să facă mereu exact aceleași fapte mărunte, împlinite cu regularitatea acelor de ceasornic. Și așa, cu timpul, se preschimbase într-alt om, unul de o placiditate ursuză și adumbrită numai de gânduri sumbre, fiindcă acel ideal de femeie și de viață, demult plăsmuit în ființa sa, i se topea acum încet, dar sigur. Dureros de sigur! La o vreme
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vorbe, însoțite de vii gesticulații: - Vino la mine în cameră! Eu stau singură, iar acolo este atâta lumină... Vreau să cadă lumina și pe chipul tău, așa că, haide, îndrăznește! Trebuie să mă urmezi! Spaima de-nceput a tânărului, treptat, se preschimbă în nedumerire. Primul gând al său fu numaidecât să se împotrivească și să-și continue neabătut traseul, dar, în aceeași clipă, se răzgândi, dându-și repede seama că niciodată nu trebuie să te împotrivești unui nebun. Așa încât, oarecum desprins din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sigur asta. Mă simt pe deplin capabil și dispus. Și, dacă nu este acum timpul, atunci când să fie? La treabă, deci!” Și, cu gândurile acestea pline de ambiție, se mută el înapoi în casa lui părintească, având în minte să preschimbe acest locaș sacru și iubit de către toți copiii, în general, în laboratorul său de creație literară, laborator în măruntaiele căruia deja și vedea cum își va plăsmui cele mai frumoase opere ale sale. Dar se vede că aceste înalte gânduri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
petrecându-se la dânsul o schimbare majoră. Fiind vrăjit de-a binelea de toate lecturile sale scientiste atent făcute, iată că, în decursul ultimilor câțiva ani, acesta ajunsese să se debaraseze de mai toate dogmele sfinte ale creștinismului, lumea religioasă preschimbându-i-se aproape de tot într-o amintire „cu totul stinsă acum și foarte copilărească”, precum zicea el. Ce-i drept, încă mai păstra obiceiul de a merge regulat, în fiecare zi de duminică, la biserică, însă nu era nicidecum un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
numai dintr-o plăcere voluntară a sa, acum el se droga de-a dreptul din nevoie. Cu alte cuvinte, dacă, mai demult, drogurile îi erau un lucru important și foarte ușor dispensabil, de câtăva vreme încoace, acest lucru i se preschimbase într unul necesar și fără de care nu mai putea trăi. Eu n aș putea prea bine afirma dacă Șerban chiar le conștientiza limpede pe toate acestea, însă pot foarte ușor intui că răspunsul este negativ, el comportându-se aproape în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
atât cât îi permiteau puterile în starea în care se afla. Astfel, Șerban renunță, în cele din urmă, la idee și rămase țeapăn și palid la marginea patului cu pricina. Era ca lemnul. Fiorii aceia reci de pe spatele lui se preschimbară demult în gheață, încât nu mai ajunse să simtă nimic altceva, decât pe ea, gheața! Și nu este de mirare, căci, într-adevăr, dacă cititorul a avut prilejul de a încerca pe propria-i piele așa ceva, o spaimă mare are
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
forțe uriașe sau a unei irezistibile puteri de seducție; florile lor puternic Împestrițate și dungate, de-o culoare purpurie, ce seamnă cu sângele Închegat, sau de un alb clorotic, emană parfumuri Înțepătoare, pătrunzătoare, amețitoare. În caliciile lor otrăvite, roua se preschimbă În aqua-tofana și În jurul lor nu mai zboară decât cantaridele, cu cuirasa lor de aur verde, sau muștele albastre ca oțelul, a căror Înțepătură te Îmbolnăvește de cărbune. Arborele morții Îți arată merișoarele dătătoare de moarte, precum acelea ce atârnau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am văzut pentru prima oară un catalog al pictorilor fără mâini. Unii mânuiesc penelul cu gura, alții cu picioarele. Sunt puternic mediatizați pe toate canalele mass-media, se organizează expoziții și târguri menite a promova creația acestor artiști. Astfel, handicapul se preschimbă în "har". Bunica ar fi spus că australienii sunt mai aproape de Dumnezeu fiindcă știu să îi ajute pe cei aflați în nevoie. Bunica se gândea la Dumnezeu ca la ordinea noastră interioară. Dumnezeul bunicii locuia în ea, nu în cer
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
liberul meu arbitru, conform legilor libertății, la o anumită faptă. Achiziționarea dreptului personal nu este nici originară nici autoritară. Contractul este cel care justifică, prin liberul arbitru unit al ambelor părți, actul prin care ceea ce aparține uneia din părți se preschimbă În ceea ce este al celeilalte părți. Această relație nu este una empirică, ci pur intelectuală. Actul promisiunii și cel al acceptării nu sunt succesive, ci provin dintr-o voință comună unică; doar astfel, obiectul este gândit ca achiziționat conform legilor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În fața apartamentului Verei, singurul de pe palier, malacul stătea de gardă, așezat pe un scaun. Când ușa liftului s-a deschis, s-a ridicat În picioare, scrutându-mă. Doar când m-am apropiat a avut o mică tresărire, care s-a preschimbat Însă În convulsie imediat ce numele firmei de pe talpa pantofului meu drept i s-a ștanțat pe figură. L-am târât până În dreptul ușii batante a liftului, lăsându-l acolo În fund, pe post de opritor, iar apoi am bătut la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cădea ca proasta În nas, după care Își lua din nou avânt și pica la loc. Ce naiba era? Ce nu se potrivea deloc? Afară se Întunecase ușor. Câțiva nori se Încruntau la orizont, iar dimineața Însorită era pe cale să se preschimbe Într-o amiază mohorâtă. Vera cotrobăia În continuare prin șifonier, iar eu prin propria tărtăcuță, căutând ciorapul desperecheat al unei idei. Brusc, mi-am dat seama. M-am dus lângă Vera, care bodogănea cu mâinile În șold, ca un general
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]