1,626 matches
-
declarație a fost a ministrului de interne, Ioan Rus. Redă ultima replică a lui Adrian Năstase: “Acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Eu nu voi părăsi domiciliul meu. E în puterea mea să decid asta”. Atunci Ioan Rus a presimțit că Adrian Năstase se va sinucide. A venit ambulanța. De ce a venit? O altă întrebare care a stârnit controverse. A continuat cu declarațiile fiului cel mare, Andrei Năstase: "L-am văzut pe tatăl meu întins pe spate pe covor, cu
Cum a fost relatată sinuciderea lui Năstase în presa românească by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/43824_a_45149]
-
Având ghinionul unor lideri sindicali fie vânduți puterii, fie prostănaci, angajații din învățământ, deși posedă cea mai multă școală, sunt cel mai ușor de dus de nas. Probabil că intră în cauză și bunul simț mai pronunțat al acestei categorii. Presimțind apropierea furtunii, păpușarii Dâncu și Gușă ne-au pregătit câteva exemple de "grave infracțiuni" comise de cine știe ce amărâți de dascăli care-au luat plocoane. E foarte rău că au luat, însă de aici până la a-i prezenta drept sursa unui
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
cu noi și fete: Maja, nevastă-mea, care nu voia să mă lase singur pe munte, că m-aș fi putut rătăci sau nu mi-aș fi pus fularul și mănușile și aș fi răcit; soția lui Luca, Sabina, care presimțea că Luca nu își va face temele la franceză pe munte și va strica ceva, un copac, o stâncă, dacă nu ar fi venit și ea să-i poarte de grijă; și Ana-Diana-Claudia, o fată despre care Alin își imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
încercat să mă îmbărbătez. E clar că e atras de tine. Dar, dincolo de bravadă, știam că Adam n-avea să mă sune. Nu pot să explic cum de știam. Pur și simplu știam. Era limpede că abilitatea mea de a presimți dezastrele iminente se îmbunătățise simțitor de când mă părăsise James. Experiența asta probabil că avusese contribuția ei. Capitolul nouăsprezecetc "Capitolul nouăsprezece" A doua zi dimineață, casa noastră arăta ca Gara Centrală. Helen pleca la Belfast pentru două zile, într-o excursie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fost concepută dintr-o ciupercă putredă și veninoasă, fiu al unor Fauni și Nimfe, mai asemănător cu un demon decât cu un om. (Athanasius Kircher, Mundus Subterraneus, Amsterdam, Jansson, 1665, II, pp. 279-200). În ziua aceea voiam să stau acasă, presimțeam ceva, dar Lia Îmi zisese să nu fac pe prințul consort și să mă duc la lucru. „E timp, Pim, nu se naște Încă. Și eu trebuie să ies. Du-te“. Tocmai dădeam să intru pe ușa biroului meu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o bluză Într-o nuanță spălăcită de albastru, cu un guler mare și nasturi albi, combinată cu o pereche de pantaloni largi la fel de insipizi. Nu mi-a stat niciodată În fire să judec oamenii după aparențe, dar de data asta presimțeam ceva rău. A pășit spre grup cu timiditate și cu o voce care de-abia se auzea, a spus: —Plăcere să cunosc pe voi În Lijiang. Și așa a făcut cunoștință grupul cu rigida și reticenta domnișoară Rong, nume pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îl priviră nedumerite. Una dintre tehnicile reportericești este stoarcerea de informații. Uitați, spuse el acum din nou stăpân pe sine, grupul nu a fost niciodată În nici unul dintre orașele În care martorii au afirmat că i-ar fi văzut. Am presimțit de la bun Început că așa stă treaba, dar am continuat pentru a menține atenția asupra cazului. Nu voiam ca prietenii mei să fie uitați. Mass-media poate face lucrurile să se Întâmple. Știu asta pentru că lucrez În televiziune. Belinda și Zilpha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
totală. Ura lor în contra vinovaților, a tuturor vinovaților de ieri și de azi, crește. Consiliul de Coroană v-a determinat să cedați. Consecințele lui, anarhia și anarhizarea, sunt numai la începutul lor. Țara care simte, țara care vede, țara care presimte, țara toată este consternată și în panică, fiindcă a auzit de repetate ori pe prim-ministru și pe miniștrii ei declarând că „Suntem înarmați până-n dinți”, că „ Nu vom ceda nici o brazdă”, „Să avem încredere oarbă și fără control în
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
cu zece războinici pe urmele tale. Așa ceva nu trebuie să se mai Întâmple. - Eram prea obosit. - Niciodată nu trebuie să mai fii prea obosit. Ai energia În tine. Ai Început s-o descoperi. Dar mai ai multe de Învățat. Poți presimți viitorul. Acesta e un dar extrem de rar. L-ai moștenit, fără Îndoială. Dar de aici până la Katana pe care o visezi mai e drum lung. Ștefănel nu mai spuse nimic. Știa că Yamabushi avea dreptate. Nu-și dădea seama Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Într-o mică piață, numită Corte Sabbianero. Trecură prin pasajul umbros Sotto Portico del Forno și se opriră În fața unei case vechi, cu etaj, care nu avea nimic special. Se Îndepărtaseră de cartierul negustoresc, dar În această curte răcoroasă se presimțea, parcă, vuietul mării. Alexandru tăcu, privind cu atenție. Da, simțea febra marilor plecări În liniștea acelei case. Dar mai simțea ceva. Se gândi că trebuie, chiar În aceeași zi, să consulte mai atent hărțile pe care le avea În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mai multă vreme, dar... de când începuse la Timișoara, 14, da, când a fost 14 decembrie, aveam o colegă care avea rude la Timișoara și știa, și auzisem că se-mpușcaseră la Timișoara, și încercam să ascultăm, să aflăm, și se presimțea că se va-ntâmpla ceva. Cu toate astea, 22 atunci..., propriu-zis, eram la serviciu..., cum am stabilit, a fost vineri, s-a găsit un televizor și s-a anunțat, toată lumea urmărea deja, de câteva..., de-o săptămână, practic ce urma
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
pe "Romînul. [23 ianuarie 1881] ["ERODOT AL "ROMÎNULUI" CONTINUĂ... "] Erodot al "Romînului" continuă cu autopsia istoriei naționale și se 'nțelege că orice Domn bun întîlnește în cale e reacționar, e turcofil, iar oricare taie capetele boierilor e național și liberal. Presimțisem că și Mihai Viteazul și Matei Basarab vor fi trecuți în registrul negru, iar Mihnea cel Rău și Mircea Ciobanul, descendenții armașului Dracea, vor fi schimbați în martiri ai libertății poporului. {EminescuOpXII 44} De la moartea lui Neagoe Basarab până la Mihail
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cancellarius se va potrivi poate! [30 - 31 martie 1881] ASASINAREA LUI PAUL I Nimeni n-a acuzat pe Paul I că ar fi otrăvit sau ar fi pus pe cineva să otrăvească pe mama sa; dacă însă Catarina ar fi presimțit moartea sa desigur ar fi răsturnat pe fiul său de pe tron. Asupra acestui punct toată lumea este d-acord și Paul, din prima zi a domniei sale, începu să lucreze ca și cum ar fi fost convins despre aceasta. El dizgrație pe amicii mamei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
d-lui Grădișteanu, d. V. Boerescu a făcut expunerea pe larg a cestiunii dunărene. La 26 fevruarie și 1 martie d-sa, ca ministru de externe, a adresat reprezentanților români din străinătate o circulară confidențială prin care le cerea să presimță cugetările guvernului pe lângă care erau acreditați și totodată [î]i informa în ce mod și în ce condiții guvernul român ar primi înființarea Comisiei Mixte speciale, care ar fi o delegație a Comisiei din Galați, și cu președința Austriei. D.
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
actul ce aservește România către Austro-Ungaria. Și, într-adevăr, se începură vestitele pantahuze. Cu jalba în proțap, marele partid roșu conjura pe M. S. să nu cumva să sancționeze convenția comercială. Care era poziția partidului conservator în acele împrejurări? Se presimțea foarte bine deschiderea cestiunii Orientului, ba putem zice că, din momentul în care d. Nicolae Crețulescu a fost trimes la Berlin ca agent diplomatic, exista la unii ideea de-a lua parte la război. Dar această idee nu era împărtășită
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
postmodernismului, care a pierdut cultul esteticului și al valorii, N. Manolescu se autocondamnă la contradicții insurmontabile, devenind, volens-nolens, o conștiință sfâșiată. Este vorba, în ultimă instanță, de o ruptură ontologică, de care N. Manolescu nu este conștient, deși uneori o presimte vag: este în joc despicarea dintre condiția lui de intelectual român și ideologiile ostile acestei condiții, ideologii pe care el încearcă în zadar să le mascheze cu argumentul forte al esteticului, transformat el însuși într-un parti-pris devastator pentru întreaga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
e Cartea. Cartea pe care o așteptaseră exegezele închinate în timp marelui poet, fiecare necesară și excelentă în felul ei. Nu o așteptau atât pentru nervii pletorici ai viitoarei sinteze, cât pentru a fi înzestrate cu nimbul unei alte lumini, presimțite de multă vreme. Am citit, așadar, cu voluptuoasă luare aminte, o carte densă și fascinantă în adâncurile ei, dedicată lui Ion Barbu, poet care a problematizat lirica românească în măsura în care, cu o jumătate de veac în urmă, o problematizase înălțând-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în mijlocul străzii / câinele ăsta e un câine de valoare / îi vom transmite felicitările noastre / și îi vom da locul al 3642-lea în literatura română”. La douăzeci de ani poetul parcursese deja o etapă și se îndrepta către alte orizonturi, presimțite în manifestul Poezia pe care vrem s-o facem. Semnatarii se despart de poezia practicată de predecesorii lor avangardiști și se declară în favoarea „unei estetici elementare a vieții”. Ecourile doctrinei lui André Breton din Manifeste du surréalisme (1924) sunt prezente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
asta era tot... Câți erați Într-un dormitor? Păi, cam 150-200 de oameni Încăpeau Într-un dormitor. Și În anul acela, În ’60, când am venit la Grădina, am aflat și că mi-a murit tatăl. În primul rând am presimțit... În sufletul meu am presimțit că a murit taică-miu. El fusese pe front, În Rusia, nu prea era bine cotat, și În momentul În care fusese la Hârșova diriginte de poștă, atunci la Început, când s-a și căsătorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Într-un dormitor? Păi, cam 150-200 de oameni Încăpeau Într-un dormitor. Și În anul acela, În ’60, când am venit la Grădina, am aflat și că mi-a murit tatăl. În primul rând am presimțit... În sufletul meu am presimțit că a murit taică-miu. El fusese pe front, În Rusia, nu prea era bine cotat, și În momentul În care fusese la Hârșova diriginte de poștă, atunci la Început, când s-a și căsătorit, Începuse colectivizarea și Îl făcuseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am visat celulele... Și mi-a venit un dor să trec pe-acasă, să văd casa... Am coborât În comună și numa’ m-am uitat... Lampa era stinsă, n-am trecut pe-acasă. Numai mi-o venit un dor..., parcă presimțeam că o să fiu arestat, și am stat În colțul casei și m-am uitat un timp... Pe urmă am traversat și am trecut În cealaltă parte a comunei. Deci am visat atunci celulele. Nu mi-am dat seama că sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a doua zi să plec. M-am Întors, m-am urcat În pod și ghinionul a fost că m-am și dezbrăcat. Aveam cioareci, cum le spune, pantaloni d-ăștia groși, haină și opinci. M-am și descălțat... Altădată, când presimțeam ceva, dormeam Îmbrăcat. Atunci m-am dezbrăcat, m-am băgat În culcuș, că aveam acolo cergă... și noaptea visez că-s Înconjurat de Securitate cu câini... Cum m-am trezit, repede m-am Încălțat și m-am Îmbrăcat, pe Întuneric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
clipă mângâierea, bucuria de a vedea cum ochiul soarelui și cel al lunii au creat frumusețe pentru orbi. Am desenat flori în agonie, frunze galbene, crengi uscate, în albul foii de hârtie ce strălucește ca zăpada al cărei miros îl presimt în nări, pe nervi, în același fel, poate, ca și câinele polar al vecinului, care e apatic în anotimpurile calde și alert și vesel când simte subtil apropierea primei ninsori în nordul țării. Seamus Heany este premiatul Nobel pentru 1995
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
citesc, timpul trece oricum. Ne-am apropiat de mal și ne-am așezat pe niște pietre aduse de apă pe plajă. M-am uitat la el, încercând să ghicesc ce voia de la mine. Treceam printr-o stare oarecum de șoc. Presimțeam deja un mister. În aer pluteau întrebări ascunse, ambiguități, surprize. - Cum ați ajuns aici, domnule Costash? - Te rog nu pune întrebări. Ai înțeles? - Bine. Asta a fost tot. Apoi s-a lăsat liniștea, o liniște absolută. El stătea nemișcat, respirând
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
spart” parola. Mă puteam aștepta la orice, de vreme ce o cunoșteam atât de puțin. Nu-mi iertam nicidecum neglijența de a o lăsa singură în lipsa mea. Nici nu mai știam pentru ce venisem atât de grăbit acasă. Poate că presimțisem ceva... Nu vroiam nici să o necăjesc, dar nici să-i spun adevărul. Am fost curios însă să aflu ce a mai făcut. Era și un fel de încercare menită să verifice sentimentele și îndoielile mele. Am rugat-o să-
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]