1,380 matches
-
rezultate de către elevi, În vederea ameliorării sau restructurării demersului pedagogic (realizează o reflectare cât mai obiectivă și mai exactă a rezultatelor, activității și proceselor, Însoțită de explicarea cauzelor sau factorilor care au generat acea situație); - prognostică - oferă posibilitatea de a emite presupoziții și a anticipa performanțele viitoare ale elevilor, luând În considerare rezultatele Înregistrate; această funcție este necesară pentru a organiza și a planifica secvențele didactice următoare; se asociază funcției de diagnoză, cele două funcții fiind complementare; - de certificare a nivelului de
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
cere, un reformator de cafenea. În lectura pe care o propun, cele trei discursuri nu sunt exterioare unul altuia. Nu poate fi vorba despre o „intenție politică“ a scrierilor de teorie a cunoașterii, la fel cum teologia nu funcționează ca presupoziție a celorlalte demersuri. Mai degrabă, memoria (Gedächtnis), primejdia în care se află „tradiția celor oprimați“ și metoda fizionomistului sunt momente ale desfășurării experienței urbane, forme care, odată extrase din „povestea“ acestei experiențe, își pierd înțelesul, se pietrifică și devin simple
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
kantian de „cunoaștere“ este cel care va fi supus unei critici înnoite. Perspectiva din care îl privește Benjamin pe Kant, cea strict epistemologică, este problematică. Benjamin considera paradoxal, în primul rând, modul în care trans cendentalul poate fi definit sub presupoziția distincției subiect- obiect, reziduu al unei metafizici „sterile“, neproductive. Miza este de fapt mai veche, fiind asumată, în mod exemplar, de către Hegel. Sub semnul acestei relații, conștiința transcen dentală se constituie după modelul celei empirice, iar kantianismul este condamnat să
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mediere (Vermittlung) infinită a spiritului. În același sens procedează și Schlegel, arată Benjamin, definind absolutul ca „mediu al reflecției“, altfel spus ca generare a gândirii în raportarea ei la sine. Teoria cunoașterii este descrisă în romantism în acord cu aceste presupoziții despre natura reflexivă a gândirii. Schema opozitivă subiect- obiect își pierde relevanța epistemologică. De fapt, obiectul este el însuși un sine care se recunoaște ca atare, prin procesul cunoașterii. Termenii teoriei cunoașterii sunt, în interpretarea lui Benjamin, termeni mistici, făcând
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
intellectual presentation as well. As individuality or work, the Absolute has been surrender to the profane.“ A spune, cu alte cuvinte, că Absolutul ori cărei opere de artă este o operă (inefabilă, infinită, totuși o operă) înseamnă a relativiza chiar presupoziția demersului cri tic, aceea a diferenței radicale dintre formele finite ale poeziei și infi nitul lor formal, dintre opera de artă „profană“ și recu pe rarea sa simbolică. Proza, pe care romanticii o caută ca ab solut al formei poetice
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
problemă. În primul rând, este vorba de justificarea faptului că dia lectica istorică a secolului al XIX-lea capătă caracterul unei ima gini, nu al unui „discurs“ sau al unei „argumentații“. Dia lectica hegeliană, de exemplu, stă sub o altă presupoziție: aceea a devenirii conceptului în forma judecății. Desfășurarea dialectică este justificată la Hegel de necesitatea „încheierii“ ei spe culative. Raționalul nu este văzut, în logica speculativă, ca iden titate abstractă a determinațiilor opuse, ci ca depășire (Aufhebung) a diferenței, deci
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Karikaturen über Menschen und Dinge, denen wir bei Rückschau auf Schritt und Tritt begegnen stehen selbstverständlich niemals zusammenhangslos in die Geschichte“. Caricaturile exprimă, de fiecare dată, o contra dicție în care o persoană sau un lucru stă față de reprezentările și presupozițiile unei epoci. De aici rezultă și valoarea de ade văr (Wahrheitsquelle) a acestor produse culturale în ceea ce pri vește trecutul. Mai mult, modalitatea materială, concretă a caricaturii (desen sau gravură) arată publicul căruia îi era destinată: costul sau rapiditatea tehnicii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de ade văr (Wahrheitsquelle) a acestor produse culturale în ceea ce pri vește trecutul. Mai mult, modalitatea materială, concretă a caricaturii (desen sau gravură) arată publicul căruia îi era destinată: costul sau rapiditatea tehnicii sunt indicii sociale clare. Reflecția colecționarului cu privire la presupozițiile pro priului timp însoțește cunoașterea trecutului, cu atât mai mult cu cât caricatura este, prin esența ei, o figură critică. Activitatea de a colecționa are, astfel, un dublu rol: ea salvează trecutul de reprezentările abstracte și de ideologiile istoriste și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cel instituțional. Un alt tip de demers sugerează însă o abordare alternativă a relației teologico-politice. J. Taubes, de exemplu, afirmă că „teologia a apărut inițial ca o pro blemă de teorie politică“ și, deopotrivă, „nu există nici o teorie politică fără presupoziții teologice“. În acest context, po liticul și teologicul nu mai sunt constituite autonom, iar teologia politică nu mai este văzută ca o chestiune derivată; dim potrivă, cele două discursuri devin dezvoltări, explicitări ale unui principiu originar, care este prin natura
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
prin reprezentanți. Teocrația capătă însă o importantă dimensiune critică și, arată autorul Eschatologiei occidentale, justifică pe de o parte acțiunea revoluționară și, pe de alta, își pune o am prentă decisivă pe concepția iudaică a eschatonului. Aceasta stă sub o presupoziție metafizică fundamentală, care va in-for ma apoi concepția asupra lui Mesia și va așeza spațiul iudaic în opoziție cu tradiția gândirii istorice a Europei: „În apocalipse nu acționează nimeni, aici totul se întâmplă“. Nu este vorba de o desfășurare istorică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
neidolatre“. Textul care intră aici în atenție începe cu enunțarea mizei (aparent) politice: „Die Aufgabe einer Kritik der Gewalt läßt sich als die Darstellung ihres Verhältnisses zu Recht und Gerechtigkeit umschreiben.“ La rândul ei, continuă Benjamin, ordinea dreptului stă sub presupoziția diferenței dintre scop și mijloc. Așadar, critica violenței înseamnă, în acest prim moment, plasarea ei în raport cu aceste concepte și enunțarea consecințelor relevante în ceea ce privește raportul dintre drep tul pozitiv și cel natural, în special în cazul european al perioadei interbelice. Astfel
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
acela al înscrierii autorului în rândul teoreticienilor marxiști ai culturii. Scholem arată convingător cum opțiunea politică (de altfel, neasumată total) este accidentală la Benjamin și cum lectura pe care acesta o face istoriei poate fi înțeleasă mai degrabă plecând de la presupoziții și teze teologice. Ceea ce în primul capitol este discutat ca „index“ al fenomenelor culturale, anume caracterul lor istoric, în cel de-al doilea capitol este tematizat în mod direct. Lectura pe care o propun în acest moment pleacă de la o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sememul sau sememul înlocuiește una din mărcile sale). Raportul de contiguitate nu trebuie conceput în chip restrâns și doar la nivelul sintagmei. Un raport de acest fel se poate stabili cu contextul și cu circumstanța, adică cu o serie de presupoziții necodificate (exte ceea ce Umberto Eco numea contiguitate empirică sau istorică). În poezie se execută, la nivelul ansamblului macrotextual, o substituire cu acele aspecte contigue ale realității cu care starea eului este corelată. Aspectele sunt din categoria circumstanțelor și a consecințelor
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ei cu pictura. Ea selectează mai degrabă un set de teorii particulare despre măsurile narațiunii, privirii sau importanței privitorului în pictură, adică un mănunchi de mai multe teorii care nu pot fi colectate și unificate într-un set general de presupoziții despre natura sau funcția narațiunii în pictură. Din acest motiv, cele mai dificile și mai constructive momente ale lucrării țin de latura ei interogativă care consideră că întrebările și răspunsurile despre țesătura picturii cu narațiunea împărtășesc imprecizia altor întrebări și
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
un teanc de rufe, Stansbury O’Donnell ilustrează valorificarea acestor funcții. El arată că, deși momentul prezentat pare lipsit de consecințe, apare totuși impresia că în imagine este vorba despre acțiunea cuiva asupra a ceva, și că există loc pentru presupoziții despre alte acțiuni. În imagine, gestica legată de gruparea, ridicarea, sau lăsarea jos a teancului de rufe, este implicită, dar nu se poate spune cu certitudine care din ele îl precede pe celălalt. Considerând poziția mâinii drepte, privitorul are impresia
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
un fel similar, la începutul unei lecturi, cititorul interpretează întâmplarea sau întâmplările povestite în relație cu o serie de întâmplări probabile. Interpretarea se construiește și în relație cu o serie de detalii cunoscute sau în relație cu o serie de presupoziții despre ceea ce, în desfășurarea narativă, ar fi putut fi înainte sau ar putea să urmeze. Ceea ce s-ar fi putut întâmpla, cititorul nu știe și poate nici nu va ști vreodată, iar ceea ce urmează să lectureze, nu știe încă. El
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
care era învăluit omul de rînd al societăților premoderne. în modernitate, construcția subiectului transcendental s-a făcut prin ignorarea experiențelor religioase ale omului Religia a devenit indemonstrabilă, pentru noi, deoarece construcția subiectului transcendental modern s-a făcut prin excluderea tuturor presupozițiilor care constituie condițiile de posibilitate ale discursului religios.1 în societățile premoderne, omul comun nu era un erou metafizic. Dar toate aspectele vieții lui erau, ca de la sine înțeles, cuprinse într-o țesătură de repere metafizice, asigurată instituțional sau, mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
moment mă simt descumpănită de existența altor opțiuni, de șansa pe care o au să o covîrșească pe a mea. Sînt surprinsă de faptul că modul meu de a raționa nu e unanim împărtășit, că nu toți pleacă de la aceleași presupoziții ca și mine. Sînt stînjenită de faptul că, obiectiv vorbind, nu pot stăpîni întreg realul, că nu sînt centrul lui real, că nu eu îi dau ordinea și unitatea. Așa încît, măcar privitor la lucrurile publice, atmosfera democrației pluraliste ne
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
coeziune civică, libertate politică, toleranță... acestea nu au nevoie de întemeiere și justificare filosofică sau de altă natură. Credințele religioase și convingerile filosofice nu au relevanță pentru ordinea socială. Politica democratică nu are nevoie de adevăruri morale eterne, legitimatoare, de presupoziții filosofice privind „natura umană anistorică a concetățenilor”. Sfera publică/politică, instituțiile democratice au prioritate în raport cu dezvoltarea teoriilor filosofice despre uman. Edificarea unor identități umane, constituirea de sensuri ale vieții sunt treburi secundare, strict private. Se poate construi o concepție filosofică
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
a negației abstracte, ci mai curând libertate concretă și pozitivă. De aici se vede cât este de greșit să considerăm libertatea și necesitatea că excluzându-se reciproc. Bineînțeles, necesitatea ca atare nu este încă libertate, insă libertatea are necesitatea că presupoziție a ei și o cuprinde în sine că depășită. Omul moral este conștient de conținutul faptei sale că de ceva necesar, având valoare în și pentru sine; prin această el nu simte însă niciun fel de știrbire a libertății sale
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
de asemenea, câteva sugestii pentru o clasificare a funcțiilor textuale ca "funcții ale vorbirii într-o anumită situație"289. În acest sens, fondatorul integralismului a propus ca, mai întâi, să se disocieze funcțiile textuale implicite (care "sunt date pe baza presupozițiilor textului": "refuz, acceptare, aluzie, răspuns, aserțiune, afirmație, exemplu, considerație, judecată, ripostă, replică, contestare, constatare, întrebare, ironie, părere, glumă, concordanță (respectiv neconcordanță), insinuare, negare, asigurare, reproș, recuzare") de funcțiile textuale explicite (care "nu sunt date pe baza presupozițiilor textului": "adresare, indicație
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
date pe baza presupozițiilor textului": "refuz, acceptare, aluzie, răspuns, aserțiune, afirmație, exemplu, considerație, judecată, ripostă, replică, contestare, constatare, întrebare, ironie, părere, glumă, concordanță (respectiv neconcordanță), insinuare, negare, asigurare, reproș, recuzare") de funcțiile textuale explicite (care "nu sunt date pe baza presupozițiilor textului": "adresare, indicație, îndemn, informație, a transmite ceva cuiva, ordin, rectificare, rugăminte, obiecție, explicație, lămurire, salut, provocare, trimitere, avertisment, precizare, protest, sfat, promisiune, dorință"). Apoi, Coșeriu a avansat ca "principiu fundamental al subdivizării" distincția între funcțiile textuale dialogice (precum întrebare
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
un antecedent sau la un subsecvent din discurs și fără a indica un referent accesibil deictic. Prin intermediul deicticului intradiscursiv, vorbitorul: (i) conferă relevanță discursivă unor elemente situaționale ale discursului, pe care le convertește, prin simpla evocare, în fond comun de presupoziții: B: în rest CE faceți. A: < L uite am făcut o gripă de-asta uRÎtă: de-abia mi-am mai revenit un pic acuma că vocea mi-e: încă: B: se da se simte după voce A: și am CAM
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
una nouă sau revenind la una anterioară, abandonată pe parcursul câtorva enunțuri. 2.1.2. Sprijinirea unor mecanisme ale implicitului Participând la mecanisme pragmatice bazate pe implicit, pronumele devine suport pentru vehicularea forței ilocuționare sau a unor implicații discursive, declanșator de presupoziții sau gazdă sintactică pentru cliticele adverbiale prin care vorbitorii atașează enunțului semnificații și valori modale suplimentare. În aceste situații, actualizarea pronumelui subiect are justificări discursive. Ca suport pentru vehicularea forței ilocuționare, pronumele sprijină expresia lingvistică a unor acte de vorbire
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
nu-l acompaniați┴ nu-l DIRIJAȚI cum trebe. dar dumneaastră nici măcar nu i-ați aresTAT. asta-i mai ă GRAV (IVLRA: 162). Exemplele de mai jos ilustrează diverse ipostaze discursive ale pronumelui, când acesta generează implicații sau funcționează ca declanșator de presupoziții ori gazdă sintactico-semantică7: B: după cum știi și tu bine # spre sfîrșitul lunii [nu numai eu] (IVLRA: 114); A: deci CARE este această sumă. semn de întrebare. nici eu nu știu↓ pentru că această întrebare trebuie să o pun la casă sau
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]