1,730 matches
-
Paris, ca delegat papal, fie la Roma. Richard Wilkinson, în lucrarea sa Louis XIV preia teoria lui Anthony Levi, unul dintre biografii moderni ai lui Ludovic al XIV-lea.,,[...] Levi este convins că Mazarin, amantul Anei, viitorul prim ministru și prezumtiv soț, a fost tatăl. Levi crede că Ludovic al XIII-lea era impotent, iar primele sarcini ale Anei au fost tot rezultatul infidelității acesteia, de exemplu cu Buckingham. El crede că Ludovic al XIV-lea semăna la înfățișare și la
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
îi datorez și mai multe decât până acum. Oricum, tot ceea ce contează este faptul că sunt rege, și că sunt fiul unei mari regine!”14 (trad. n.) Deși circumstanțele conceperii lui Ludovic al XIV lea rămân până în acest moment neclare, prezumtivul tată fiind, în funcție de afinitățile cercetătorilor, fie Ludovic al XIII-lea, fie Richelieu, fie Mazarin, ne permitem să afirmăm că uneori istoria are conurile sale de umbră. Ceea ce este relevant este rezultatul eforturilor lui Ludovic al XIV-lea de a impune
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
asemenea, cercetătorul trebuie să evite o serie de greșeli în formularea întrebărilor, ca de pildă întrebări prea generale, limbaj greoi, artificializat, tehnicist, științific, cuvinte ambigue, cu dublu înțeles, cuvinte vagi (cam așa, de regulă); întrebări tendențioase care sugerează răspunsul, întrebări prezumtive care presupun cunoașterea dinainte a ceva despre cel investigat, întrebări ipotetice care atrag după ele un anumit tip de răspuns, de obicei afirmativ. Ancheta pe bază de interviu presupune raporturi verbale între participanții aflați față în față, centrare asupra temei
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
fie cât mai diversificată pentru a da posibilitatea realizării unor investigații, atât extensive cât și intensive. Întrebările trebuie să surprindă mai multe modalități de raportare la realitatea sondată: perceptiv: „Ce impresie și-a făcut profesorul de limba română?” 17 proiectiv - prezumtiv: „Intenționezi să-ți schimbi opțiunea profesională făcută?” apreciativ - evaluativ: „Consideri că angajarea ta în activitatea școlară este satisfăcătoare?” motivator - explicativ: „Care crezi că sunt motivele care uneori te fac să nu înveți?” „De ce te pasionează electronica?” Pe baza datelor recoltate
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
analfabet din primul roman, fiul său fiind, biologic și spiritual, un ins superior. În linia aceleiași ipoteze a reabilitării paterne se înscrie și argumentul onomastic. Eroul din Ultima noapte... are un nume foarte asemănător cu cel al lui Constantin Gheorghiu, prezumtivul tată al lui Camil, colonel cu grad de general de brigadă și participant la Războiul de Independență. Dacă presupunerile scriitorului, bazate pe cercetări asidue în arhiva Stării civile, sunt corecte, atunci gestul lui Camil Petrescu de a se înrola ca
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
victimă a unui accident rutier, a fost transferat la clinica de urgență în cauză, cu bilet de trimitere, după ce fusese internat, imediat după accident, timp de 10 zile, în secția de neurochirurgie a unui spital dintr-o altă localitate. Diagnosticul prezumtiv stabilit la internare a fost „TCC (accident rutier). Fractură complexă de bază de craniu. Pneumatocel subarahnoidian. Otoragie stânga. Cecitate posttraumatică. HTA std II“. În perioada internării, dr. C. a solicitat efectuarea examenelor neurochirurgical, ORL și oftalmologic. Pacientul B.D. a stat
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
mai ales, identificarea procedeelor și metodelor de a-i face cât mai apți pentru viața socială. Cum bibliografia în limba română a psihologiei speciale este mult prea săracă și cum cartea de față se adresează unui număr foarte mare de prezumtivi cititori (studenți, cadre didactice din învățământul special, dar și din învățământul de masă și, nu în ultimul rând, părinți, textul este accesibil tuturor acestor virtuali consumatori, oferind un tot coerent al problemelor în discuție. (De la etiologie și diagnostic, la tratament
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
că el ar fi unul auster, specific inșilor cu vocație religioasă. În al doilea rînd, nu avem cum să neglijăm "identitatea" spirituală a lui Fortunado. Francmason declarat, el duce o existență în răspăr cu învățăturile creștine, cel puțin din perspectiva prezumtiv dogmatică a lui Montresor. E un "păgîn" în logica religioasă tradițională a Europei, iar naratorul nu devine astfel decît vocea unei multitudini de credincioși ultragiați de ocultismul "malefic" al amintitului Bufon. Vreau să-l înțelegem bine pe Montresor! El e
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
asistăm la anularea ideii de responsabilitate morală a persoanei, în interiorul unui act abominabil, invocarea instinctului ca presiune externă și irepresibilă nefiind deloc întîmplătoare. În alt plan, sesizăm amendarea discretă a ipotezei psihopatiei individuale, prin referirea la fondul genetic comun, expus prezumtiv, degenerărilor multiple. Ambele trimiteri încearcă, indirect, deconstrucția prejudecății de vinovăție personală și transferul ideii de răspundere morală către universal, obscur și irațional. Eroul narațiunii cade subit și, desigur, inexplicabil sub incidența devastatoare a acestui impuls subconștient. De la tipologia extremei abilități
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
clipă a redactării oarecum suspendată foarte organic, din punct de vedere tematic, evenimențial și stilistic. O mică ruptură reprezentațională se produce în momentul începerii aventurilor pe Jane Guy, povestirea devenind ceva mai profesională, mai aplecată asupra detaliului marinăresc și făcînd, prezumtiv, intrarea în scenă a omului mării (Pym). Supoziția nu rezistă, însă, în totalitate. Detaliile tehnice abundă și în aventurile de pe Ariel și Grampus. În ciuda asigurărilor date de Pym la începutul cărții, textul și existența se suprapun ulterior pînă la indistinct
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Peter Quint și o oarecare domnișoară Jessel, doi foști servitori (Miss Jessel este chiar predecesoarea protagonistei!) decedați cu ceva vreme înainte. Guvernanta începe, ca atare, o adevărată cruciadă de ceea ce ea numește slavare a copiiilor (a căror inocență a fost, prezumtiv, "coruptă" de către maleficii mesageri). Lupta eroinei (niciodată vizibilă sau măcar inteligibilă celorlalți din jurul ei) amestecă delirul, erotismul, parapsihologia și religia într-un comportament ce se revelă, fără nici un dubiu, drept neurotic (în excesul final, de a-l proteja pe Miles
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
personalitate. Prin traversarea lor graduală, Pip dezvăluie fațetele noii sale identități. În același timp, pe parcursul articulării "existenței în trepte" a protagonistului, Dickens pare preocupat să ne atragă atenția asupra unui lucru cumva obscur (deși important), ce ar trebui să completeze, prezumtiv, mesajul subteran al cărții. E necesar să observăm că invitația la complicitatea dintre autor și cititor lipsește din romanele precedente ale scriitorului. În mod evident, el are un amănunt în plus în interiorul proiectului artistic din Marile speranțe, pe care vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
stă în picioare nici măcar din unghi pur exegetic. Există un număr imens de deosebiri stilistice, de construcție sau de simbolistică între creația lui Emily și cea a lui Charlotte. Aceste diferențe apar mai ales în raport cu Jane Eyre, cartea scrisă măcar prezumtiv în același interval de timp cu tulburătoarea poveste a lui Heathcliff. Dacă vom urmări, pas cu pas, conturarea psihologică a protagonistelor din Jane Eyre și La răscruce de vînturi (în condițiile în care personajul feminin este, atît pentru Charlotte, cît
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
despre susținerea și folosirea celebrelor droguri LSD. Alături de un grup de intelectuali de peste Ocean (unii dintre ei, savanți importanți la vremea respectivă), Aldous Huxley recomandă introducerea narcoticelor în chestiune pe scară largă în viața americanilor, datorită efectelor lor benefice și, prezumtiv, absenței oricărei contraindicații (se credea că LSD-ul activează palierele "blocate" ale subconștientului, determinînd individul să lucreze la potențialul lui intelectual maxim, fără a dezvolta, în schimb, dependență). Demonstrativ, scriitorul începe să folosească el însuși menționatul drog, în 1955 chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
absolut straniu, se concentrează pe exact aceeași temă narativă: eșecul autorului lui The Pupil/ Elevul cu piesa Guy Domville și depresia țesută în jurul acestui episod. Ca și Lodge, Toibin explorează totodată sexualitatea reprimată a lui James (insistînd pe homoerotismul său prezumtiv sublimat, doar vag sugerat, e drept, la Lodge) și relația de camaraderie, frustrant erotizată, cu Constance Fenimore Woolson (nepoata lui James Fenimore Cooper, prozatoare la rîndul ei, cea care se sinucide la Veneția sub aparența unui accident -, producîndu-i lui Henry
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
epică" minimă din partea scriitorului). Textul, în varianta lui romanescă, s-a bucurat de o mai mare atenție a criticilor, intrînd pe un făgaș simbolic suficient de atractiv, asupra căruia voi emite, eu însumi, cîteva observații ceva mai jos. Romanul vine, prezumtiv, într-o perioadă mai săracă (finalul anilor nouăzeci), din punct de vedere artistic, pentru Lodge, aflat între marile succese mondiale repurtate de faimoasa sa trilogie de campus și ficțiunile complexe de la debutul actualului deceniu. Subiectul lui e simplu și, măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ascultă", în direct, pe unde scurte. Fericirea cuplului se risipește, compulsia întunecîndu-le mințile și transformîndu-i în monștri. Ideea alienării tehnologice pare dublată aici de sugestia unei duplicități umane în general: sub masca echilibrului, a fericirii și bonomiei necondiționate, individul ascunde, prezumtiv, impulsuri întunecate. "The Five-Forty-Eight"/"Personalul de cinci și patruzeci și opt" (1954) ne confruntă cu o fostă secretară, acum bolnavă grav (suferă de tulburări emoționale și mintale), posibil pe fondul unei traume sentimentale. Sedusă în trecut (pentru o noapte), abandonată
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în New York, "pregătind", psihologic cel puțin, o "evadare" ulterioară către ceea ce el consideră a fi libertatea Europei (vestice). Totuși, să admitem, inconsec vența planurilor cronologice funcționează la Henry Miller ca trăsătură de esență a operei, nefiind un argument al unei prezumtive "discontinuități" epice. În sfîrșit, în varianta lor americană, din anii șaizeci (autorul lui Sexus a învins cenzura de peste Ocean după îndelungate procese civile!), romanele își schimbă, la apariție, ordinea, "așezînd" Primăvara... pe ultimul loc: Tropicul Cancerului (1961), Tropicul Capricornului (1962) și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a demonstra că, și la nivel istoric, se poate comite crima perfectă și datoria istoricului e, prin excelență, de a o invalida, prin deconspirare. Ca atare, fie și anecdotică, Istoria secretă a lui Procopiu pune într-o lumină nouă domnia (prezumtiv criminală) a lui Iustinian, demascînd dedesubturi politice și morale mai curînd absconse. Ce legătură ar putea fi totuși între acest text semi-apocrif, de la sfîrșitul antichității, și apreciatul roman al Donnei Tartt, ieșit în faza de amurg a postmodernității americane? Criticii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
subterane prea devreme. Scriitoarea își lasă cititorul (fie el sofisticat sau nu) să alunece pe panta plăcută a thriller-ului psihologic (și istoric), expunîndu-l abia ulterior unei simbolistici culturale, unei filozofii artistice cum ar veni, pentru care el nu fusese prezumtiv pregătit. Însăși structura textului se articulează din nenumărate "învăluiri", liniaritatea povestirii repugnînd, se vede cu ușurință, autoarei. Tehnic vorbind, ca și Dracula al lui Stoker, The Historian este un roman epistolar, însumînd experiențele a trei naratori principali (și ale cîtorva
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Despre necîștigarea Premiului Nobel și s-a focalizat pe caracterul discriminatoriu al înaltei distincții, discutînd limitările culturale, geografice, istorice și, mai ales de gen, ivite în selecția candidaților/candidatelor selectei compe tiții. Și în acest caz, socialul a trecut dincolo de prezumtiva nevoie de nuanțare psihologică a cadrului, indicînd vocația ușor obsesională a lui Lessing pentru tablouri ideologice limpezi, precum și inaderența sa funciară la variații semnificante pe o temă dată. De exemplu, unul dintre romanele ei recente, The Cleft/ Fisura, publicat chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un studiu separat și atent. În The Rotters' Club, focalizarea narativă cade pe un grup de adolescenți din Birmingham (în anul 1973), angajați în editarea unei reviste școlare. Figura centrală este aici Benjamin (Ben) Trotter, tînăr talentat, cu posibilități intelectuale, prezumtiv, imense. El plănuiește scrierea unui roman original (în care "artele" ar urma să se îmbine), ține interesul pentru revista școlii ridicat și, în general, reprezintă factorul coagulant în interiorul unei echipe de indivizi sofisticați, din familii importante: Doug Anderton, Philip Chase
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
traumele psihologice și jocurile politice pe care le declanșează în roman, e o aluzie la acest fapt), a tragediei americane de la World Trade Center (ca simbol morbid al debutului unei noi ere, descinsă din recuzita butaforică a "milenariștilor" apocaliptici, eră prezumtiv sîngeroasă) și a începutului războiului irakian (ca premisă a dispariției suveranității Angliei în politica internațională). Ele accentuează starea de "final", de "sfîrșit al istoriei", pe care Coe o acreditează la un nivel subliminal. Decepțiile și nostalgiile vieții nu reprezintă apanajul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
industrializare, nu găsesc adecvată înclinația locuitorilor Lumii Noi către religiozi tate, ei fiind, se înțelege, atei convinși, cred că anumite spectacole de revistă new-yorkeze depășesc limita decenței, "agresînd" pudoarea "omului socialist", cu morală fermă și principii inalienabile, se miră de prezumtiva naivitate a localnicilor grabnic socializabili, deschiși, necondiționat, spre comunicarea cu străinii ș.a.m.d.), cei doi scriitori nu au cum să nege, gradual, evidența. Au pătruns într-un univers fascinant, a cărui "realitate" trece de limitele conceptului ca atare, mișcîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
scrisoare ce demonstra că tatăl ei era nimeni altul decît vechiul amic Fukada. Ebisuno a primit-o și a crescut-o atent, alături de propria-i fiică. Fukaeri a devenit o tînără de o frumusețe ireală, însă cu un trecut întunecat. Prezumtiv, acest trecut este prezentat în teribilul roman Crisalida de aer. Cele două planuri narative se întîlnesc în punctul în care protagoniștii Aomame și Tengo primesc noile misiuni: Tengo să rescrie romanul, Aomame să-l ucidă pe Fukada. Da, ați citit
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]