670 matches
-
regi, de când minciună este, Duc laolaltă cea mai bună casă". Recrutul După ce Octav Băncilă își face datoria către patrie, ca ostaș, perioadă de când datează duioasa și poetica compoziție „Recrutul", artistul începe să eternizeze variii aspecte din viața țărănească: „Înainte de 1907", „Pribeagul", „Prevestirea" în care se poate observa marea taină pe care un moșneag din sat o strecoară la urechea unui alt moșneag, slab de auz, prevestindu- i mișcările țărănimii... (din „Pictorul Octav Băncilă de C. Săteanu, extras din revista „Artă și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
viclean copil de casă,/ Ce umple cupele cu vin,/ Mesenilor la masă/...Băiat din flori și de pripas/etc”) este prin analogie inversă și nu poate fi decît fiul firmamentului și al lui Dumnezeu. Copil, simbolizează invers pe Bătrînul Timpurilor, pribeag, pe Imuabil reflectat pe dos În oglinda lumii. Orfan, se identifică cu cel ce este propriul lui Tată. Nemernic de colo pînă colo pe la ușile oamenilor este principiul tuturor bogățiilor Universului. Dar, se va spune, există un singur bătrîn al
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
vedea care este misiunea lui Stan. Îmbogățirea finală are un caracter alchimic. Maestrul Focului Filosofal, după ce s-a redus prin sărăcire la starea de materie primă, de particulă elementară, ajunge la faza finală a Multiplicării. De aceea „fixarea” acestui orfan pribeag, Într-un sat mare și frumos, după multe tribulațiuni, sclipirea cîtorva parale, agonisirea cîtorva oi sunt un simptom al Începerii multiplicării, vizibilă și Într-o gospodărie țărănească. Tot cosmosul e cuprins Într-o ogradă. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Supranumele
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
și al patrulea, refernul II Moș Crăciun Moș Crăciun cu plete dalbe A sosit de prin nămeți Și aduce daruri multe La fetițe și băieți Moș Crăciun, Moș Crăciun Din bătrâni se povestește Că-n toți anii negreșit Moș Crăciun pribeag sosește Niciodată n-a lipsit Moș Crăciun, Moș Crăciun Moș Crăciun cu plete dalbe Încotro vrei s-o apuci Ți-aș cânta Florile dalbe De la noi să nu te duci! Moș Crăciun, Moș Crăciun! Mulți ani să trăiti! Sculați, sculați
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
lupus. Sigur că În pribegia lor lupii singuratici au ajuns să se Împerecheze cu câinii de la stânele de oi și de la cirezile de vite aflate la păscut În locuri izolate, iar metișii rezultați s-au Împerecheat din nou cu lupul pribeag, contribuind astfel la formarea câinelui-lup cu trăsături dominante și izbitoare ale lupului din sălbăticie. La femelele care au fătat pot fi Întâlnite, ca de altfel și la câinele-lup, unele tulburări de comportament, o denaturare a instinctului de conservare, constând În
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
cu centaurul Chiron, o făptură atât de înțeleaptă, nu este întâmplătoare. Și era primitor și generos: a găzduit în casa lui doi tineri veniți de pe alte meleaguri să-i ceară ocrotire și adăpost. Întâi unul ceva mai vârstnic, Foinix, ajuns pribeag ca să nu devină fratricid, pe care Peleu l-a luat în casă ca pe un fiu și ca pe un moștenitor, răsfățându-l în averile lui și făcându-l rege peste neamul vecin al dolopilor. Apoi a sosit la curtea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Cu voi trec batalioanele morților, nesfîrșitele batalioane îndurerate ale istoriei noastre. Vin popii și ciobanii din bătrîni orișiunde zboară/ Miroase-a moarte și-a păcat/.../ Sînt oare ciori în lege/ Ce-mi strigă nopțile-n auz,/ Ori suflete de nemți pribege/ Din gropile de la Oituz? care au păstrat la Olt și la Murăș o lege românească, vin cărturari din criptele de la Blaj și Sibiu, vine Șincai cu cronica lui și Andrei Mureșeanu cu strigările coardelor sfărîmate, Iancu cu legionarii de la Abrud
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Istoria Bucovinei, București, 1991, p. 366). footnote> . La festivitatea de depunere a jurămîntului în Piața Unirii din Iași, Goga punea în lumină marea schimbare din situația voluntarilor: „Voi ați fost oaste fără noroc, fără rădăcini în tabăra nemțească, voi, cătane pribege, voi ați fost batalioanele morții îndoite, numai trupul vostru vă murea în Galiția, iar sufletul vostru călătorea departe, se ducea să moară la București“ <footnote „România“, 10 iunie 1917. footnote> . În 1917 Goga primește însărcinarea de a scrie o broșură
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
românesc, tinerescetc.) sau -iu (arămiu, auriu) și unele adjective cu rădăcina terminată în consoană velară: adânc, larg, lung etc. Observații: Majoritatea adjectivelor cu rădăcina terminată în velară și cu dezinența zero la singular, masculin aparțin tipului I de flexiune: aprig, pribeag, opac, vitreg, veșnic etc. Prezintă aceleași trei teme distincte adjectivele nou și roș (cu flexiunea relativ neregulată): 1) măr roșu, 2) floare roșie, 3) (unei, unor) flori roșii, mere, flori roșii; 1) coleg nou, 2) colegă nouă, 3) (unei, niște
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de interdependență și de dependență. În desfășurarea relației de interdependență realizează funcția de subiect: „Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate?/ Cine scobește zidul cu carnea lui/Cu degetul lui ca un cui,/ De răspunde-n rănile mele?/ Cine-i pribeag și ostenit la ușă?” (T. Arghezi, I, p. 102) și participă la realizarea funcției de predicat analitic: „Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă?” (M. Eminescu, I, p. 28) În dezvoltarea relației de dependență, pronumele interogativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprimată de verbul în care își are originea nu se transformă în însușire; se produce doar absolutizarea sensului perfectiv, de proces încheiat) îi determină specificul funcțional; realizează în mod definitoriu funcțiile sintactice: • atribut: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie.” (T. Arghezi) • nume predicativ în structura unui predicat analitic: „Pirgu, îndeosebi, părea frământat de o mâhnire neagră.” (Mateiu I. Caragiale) • complement predicativ; în relație sintactică de dublă dependență - cu regentul nominal (pronominal) - subiect (exprimat sau neexprimat): „Pe când
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
celule sociale. Astfel, universul cotidian este violentat de poznele părinților și bunicilor, iar copiii, ființe ce dețin secretul înțelepciunii totale, stăvilesc cu greu excesele prea venerabililor înaintași. Dar virtualitățile, anunțate și finalizate parțial în nuvele, își găsesc realizarea în romanul Pribegi, noi visam (1973). Fidel aceluiași crez al prozei discontinue, aspirând la autenticitatea maximă ce nu poate fi obținută cu mijloacele „literaturizante” ale prozei tradiționale, autorul încearcă aici sondarea unui sentiment, în genere, penibil: gelozia. Asemănătoare până la un punct, așa cum s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286665_a_287994]
-
încleștarea dintre stihiile interioare ale subconștientului și datele existenței obiective. Macul galben (1980) și Cu drag, pentru Monica (1991), culegere de nuvele pentru copii, se integrează parțial universului prozei sale. SCRIERI: Diminețile bătrâne, București, 1969; Fete și băieți, București, 1971; Pribegi, noi visam, București, 1973; Vara, București, 1976; Macul galben, București, 1980; Cu drag, pentru Monica, București, 1991. Repere bibliografice: M. Iorgulescu, Nașterea unui prozator, RL, 1969, 50; Damian, Intrarea, 89-90; Cristea, Interpretări, 49-50; Dan Laurențiu, Nicolae Damian, „Diminețile bătrâne”, LCF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286665_a_287994]
-
pentru care conștiința unității e suprema dogmă. La festivitatea de depunere a jurămîntului În Piața Unirii din Iași, Goga punea În lumină marea schimbare din situația voluntarilor: Voi ați fost oaste fără noroc, fără rădăcini În tabăra nemțească, voi, cătane pribege, voi ați fost batalioanele morții Îndoite, numai trupul vostru vă murea În Galiția, iar sufletul vostru călătorea departe, se ducea să moară la București. În 1917 Goga primește Însărcinarea de a scrie o broșură destinată propagandei pentru cauza Ardealului În
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
în prefață. Versurile, de factură clasică, se distilează din durerea înstrăinării și sunt încărcate de nostalgia celui lipsit de speranța întoarcerii. Stau astfel alături un poem închinat mamei, altul fetei blonde „de departe” (Fata blondă), o Scrisoare tatălui, un Cântec pribeag, poezii despre dezrădăcinare și deznădejde: „Viața curge pe lângă noi ca o apă,/ Anii își cern anotimpurile. Speranțele nu deschid către noi nici o fereastră/ Trăim doar cu trecutul și cu amintirile./ Străine ni-s toate aici, străine strălucirile/ stelelor, cerul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
pe felinar” “zarzărul Înflorește / ca niciodată” “curățind tăcut zăpada / de pe mașină” “la soare uscându-se / pielea unui cal” “am totul dinainte / pe masa goală” “până și lemnul din gard / Înmugurește” “ Încă o coajă de ou / plesnește În cuib” “un câine pribeag / adulmecă ceața” “numărând veacurile / același greier” „zborul unei bufnițe / poartă-nserarea” „pocnește târziu / mobila de mahon” Chiar dacă e vorba de o propoziție, ceea ce se afirmă sau se neagă nu este comentat, interpretat, explicitat, ci este doar expus cît mai neutru
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și călăul, Iisus și caricatura lui Iisus sunt, ca la Baudelaire, fețele alternante ale unei interiorități contradictorii, marcată de spaima în fața forței oarbe, ce „dă tiptil ocoale de dihor”, dublul inform al eului (Triumful, Fiara mării, De când mă știi, Strigoi pribeag). Negările, schimbările nedumeritoare, de perspectivă semnalizează sfâșieri și, totodată, căutarea neostoită a credinței, a statornicirii. Robie, bici, lanț - imagini dominante - trimit la stratul prim, întunecat, din care, prin revoltă și sete de absolut, se ridică omul (Testament). Extremele între care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
-și cu măiestrie cântecul de jale pe uliți, prin crâșme, pe la nunți („surioară, soțioară/ cu mijloc de tămâioară/ cu lacremi de gheață-n vară// lasă-mă să-ți fiu cărare/printr-un fir de lumânare/ care plânge în uitare” - mort pribeag pe sub coline; „soldă risipită prin taverne mici/ jumătate lapoviță jumătate bici// tristețea dă cu banu-n sus/e pajură sau chipul meu bălai apus?” - noaptea mea e mai mult zi). Adesea, efectul textului poetic este susținut vizual prin desenele realizate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
domesticirea cuvintelor, adecvarea acestora la tragic, sublim, grațios, grotesc, fondul de adâncime, care e al unui romantic (Pompiliu Constantinescu). Năzuind la joncțiunea pământ-cer, poetul apelează la cunoașterea mitică și în solitudinea existențială murmură: "Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!/ Copac pribeag uitat în câmpie..." Sacrul se confundă cu profanul (Belșug), fiorul erotic amintește de Zburătorul heliadesc (Lingoare), plasticitatea viziunii este remarcabilă în contacte afective (Creion). Spaima este de ordin pur intelectual. În Duhovnicească ne întâmpină teroarea existențială, haosul apocaliptic: "toți au
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu va primi răspuns. Divinitatea argheziană își pierde atributele sacre, Arghezi fiind un poet nereligios, al făpturii, al creatului, mai degrabă decât al transcendenței. TEMELE PSALMILOR. a. Singurătatea tragică a omului în univers ("Tare sunt singur, Doamne, și pieziș/ Copac pribeag uitat în câmpie"), unde copacul sugerează condiția duală a poetului, care este lipsit de bucuriile mărunte, dar nu are nici acces la căile cunoașterii; b. omul părăsit de creatorul său ("De când s-a întocmit Sfânta Scriptură/ Tu n-ai mai
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
psalmul biblic doar ca formă poetică. Acest psalm are ca temă drama existențială, ia forma unei confesiuni a revoltei, înscriindu-se în poezia marilor întrebări în fața singurătății. Metafora copacul simbolizează fie poetul ascet, fie comunicarea între cer și pământ; copac pribeag semnifică poetul izolat, răzleț, dezrădăcinat, fără speranță, nestatornic, iar epitetul pieziș asigură tonalitatea gravă. Divinitatea este invocată să se reveleze sub forma cântecului -, trimitere panteistă ("pasăre ciripitoare"). Nereușind să perceapă existența divinității, poetul se simte "umbră de fum", figură fantomatică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al însingurării, al părăsirii (N. Balotă). De astă dată, tonul fundamental este acela al tânguirii în legătură cu absența divinității, al lamentației pe tema singurătății omului în univers. Destinul psalmistului e simbolizat de copacul blestemat "Tare sunt singur, Doamne, și pieziș/ Copac pribeag uitat în câmpie". El se înalță către cer, "pieziș", în speranța unei atingeri a divinității, tânjind, în zadar, după semnele sacralității pozitive. Prin opoziție, sunt relevate atributele copacului pribeag și atributele pomilor de rod: amar-dulce, aspru-gingaș, singurătate-comuniune. În final, psalmistul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
simbolizat de copacul blestemat "Tare sunt singur, Doamne, și pieziș/ Copac pribeag uitat în câmpie". El se înalță către cer, "pieziș", în speranța unei atingeri a divinității, tânjind, în zadar, după semnele sacralității pozitive. Prin opoziție, sunt relevate atributele copacului pribeag și atributele pomilor de rod: amar-dulce, aspru-gingaș, singurătate-comuniune. În final, psalmistul reproșează faptul că a fost abandonat (" În rostul meu tu m-ai lăsat uitării"), că s-a produs ruptura de Părintele ceresc. Poetica argheziană are un aspect de monolog
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
secolul al-XIXlea; șef al agiei, având atribuțiile prefectului de poliție de mai târziu. Aspru - veche monedă turcească, de mică valoare. Bahnă - loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau stuf. Bariz -Broboada femeiască țiesută din fire de lână Băjenar - bejenar, fugar, refugiat, pribeag. Bez(slav) - fără. Birnic - persoană care plătea bir, care era supusă la bir. Biv - fost. Biv vel vornic-fost mare vornic. Brat(slav) - frate. Cahlă deschizătură prin care iese fumul la casele țărănești, coșul de pe pod al sobelor. Catagrafie - recensământ, inventar
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
și al patrulea, refernul II Moș Crăciun Moș Crăciun cu plete dalbe A sosit de prin nămeți Și aduce daruri multe La fetițe și băieți Moș Crăciun, Moș Crăciun Din bătrâni se povestește Că-n toți anii negreșit Moș Crăciun pribeag sosește Niciodată n-a lipsit Moș Crăciun, Moș Crăciun Moș Crăciun cu plete dalbe Încotro vrei s-o apuci Ți-aș cânta Florile dalbe De la noi să nu te duci! Moș Crăciun, Moș Crăciun! Mulți ani să trăiti! Sculați, sculați
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]