584 matches
-
ajuns hatman al Ucrainei, numeroși boieri deveniți nobili ucraineni, Dumitrașcu, Apostol, Armașevschi, Brazuli. Dimitrie Cantermir ajunge în Rusia cu mii de oșteni și boieri precum Rugină, Buhuș, Bantăș, Banar, Nacu, Nour, Merescu, Dicescu, Racoviță, Sturza, Codreanu. Un însemnat val de pribegi spre Răsărit a avut loc sub Ecaterina aII-a când au emigrat nobili români - Ciocan, Varzaru, Gologan, Cioabă, Vornicov, apoi familiile Cantacuzino, Sturza, Catargi, Ghica - altele de cât cele deja menționate, Rosetti, Hârjău, Măcărescu, Cănănău. Este binecunoscut Mitropolitul Petru Movilă
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
Panteonul carpatic ar fi alcătuit din reprezentări mitice transmise exclusiv pe cale orală prin două surse fundamentale: Calendarul popular și Cartea morților. Mesajele Cărții Morților sunt adresate mortului strigat pe nume (Ion, Vasile etc.), sau printr-un nume tabu (Dalbul de pribeag), zeițelor destinului (Zorile), soțului sau soției postume (bradul, sulița, steagul de înmormântare), substitutelor mortului (stâlpul funerar), adăposturilor postume (sicriul, mormântul, cimitirul, pământul), zeiței morții în ipostaza de pasăre de pradă (gaia, carboaica) și antropomorfă (Zâna bătrână, Moartea, Maica Precista, Maica
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
rămâne acela de a fi fost „al doilea moment teoretic și ultimul în istoria simbolismului românesc” (Marin Bucur). Dacă, pentru a nu suporta povara imixtiunii socialului, atât proza, cât și teatrul evoluează înspre subiectivitate și atmosferă lirică - prin Jurnalul unui pribeag de Ion Minulescu, Din lumea gândurilor de Al. I. Zamfirescu (Matei Elian), prin poemele în proză și dramatice semnate de Ervin, precum În ostrovul de vis, Steaua amintirii, Fântâna blestemată, prin Darul muzelor din Tripticul dramatic al lui Pompiliu Păltănea
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
1-2; Ion Tănăsescu, Un discipol al lui Heidegger, JL, 1998, 1-2; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 127-140; Cornel Mihai Ionescu, Drum. A îndruma. Îndrumător, VR, 2001, 7-8; Theodor Cazaban, Eseuri și cronici literare, București, 2002, 111-113; Nicolae Florescu, Menirea pribegilor, București, 2003, 227-231; Manolescu, Enciclopedia, 719-721. N. Fl.
VUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
apartenența la o minoritate etnică să fie numai o chestiune personală, cu care nu tulburi „pacea lumii“. O mărturisea o vreme în urmă bucovineanul V. Posteucă, după ce pribegise în căutarea unui loc prin Austria, Germania, Franța, Canada, Statele Unite ale Americii: „Pribeag, de lacrimi mi-am umplut ulciorul,/ Precum în basmul mamei Lăcrimuș./ Azi, cînd mă răfuiesc cu vînzătorul,/ Mi-e gura cetluită cu căluș“ (Fără țară). Anul 2001 a fost declarat Anul Internațional al Limbilor, urmărindu-se, printre altele, stagnarea procesului
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Folea Livia, fiică Folea Tiberiu, fiu Notarul a murit în Ucraina în localitatea Gruskaia, la 29 august 1917 din cauza mizeriei. Evenimentul a fost rememorat într-un foarte frumos pasaj al broșurii «Refugiații Ardealului», scrisă de Dr. Ioan Matei, el însuși pribeag, atunci, pe drumuri triste. Ceilalți membri ai familiei au revenit în Cârțișoara în 1919. Dragoman Trandafir, preot în Arpașul de Jos și sora lui Dragoman Silvia, din Streza care s-a căsătorit acolo cu un cetățean ucrainean, Vasile Slipcenco, cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
noastră. Iar a satului poveste, înainte tot mai este ! CAPITOLUL X Lacrima înstrăinării Motto: Dac-aveam noroc și eu Eram azi în satul meu. Dac-aveam parte de bine Eram azi în sat la mine Între neamuri și vecini. Nu pribeag printre străini ! Și nu pot zice la nime Câtă jale port în mine. Ci eu singur sunt de vină Că umblu-n țară străină ! D. Sgură, Cincinnati Ohio) E lucru îndeobște cunoscut că nimeni nu-și părăsește casa părintească de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mai rămase în ureche decât amintirea țipătului lor ascuțit. „ S-au dus !”, rupse cineva tăcerea, cu glasul tremurat. După berze... s-au dus și ele !”, continuă acelaș glas, gândindu-se, poate, la ei, la soarta lor, la viața lor de pribegi. Apoi, se lăsă din nou liniștea, o liniște nefirească... Sleiți de puteri, s-au strecurat pe rând, spre dormitor, în tăcere, adormind cu gândul la Moldova, la cei rămași acolo, cu ochii înlăcrimați. Luna aruncă o lumină alb-albăstrie peste sat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ruine..absolut tot” „Sărăcia și foamea, și bolile i-au ucis pe cei mai mulți dintre cei rămași..” ...Vești ce ne tulburară profund viața. A urmat Armistițiul... Evenimentele care au surprins întreaga țară, influențară după cum era de așteptat și viața noastră de pribegi... la Pesac. După întoarcerea armelor, trupele române luptau alături de Forțele aliate pe Frontul de Apus. Întoarcerea armelor...a stârnit mare agitație printre „șvabi”. Privirile lor, până ieri prietenoase, deveniră dintr-o dată dușmănoase de te frigeau. Se auzea că la Lovrin
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mult ne iubea... și cât de mult îl iubeam și noi pe el. Alungați din școala noastră, cu ultimele planuri ale vieții năruite, începeam o nouă pribegie, dar, nu ca aceea din 1944... acum porneam într-o lungă viață de pribegi fără speranță. Dacă urmele marelui război se ștergeau greu, greu... dar, se ștergeau, drumul noilor zări pentru noi se deslușeau și mai greu dintre neguri... O viață lungă de pribegi, ne aștepta... Din Piața Unirii tixită de lume, la un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aceea din 1944... acum porneam într-o lungă viață de pribegi fără speranță. Dacă urmele marelui război se ștergeau greu, greu... dar, se ștergeau, drumul noilor zări pentru noi se deslușeau și mai greu dintre neguri... O viață lungă de pribegi, ne aștepta... Din Piața Unirii tixită de lume, la un mare miting, uralele răzbăteau în tot orașul... „Gheorghiu Dej luptător... pentru pa-ce și po por..!” „Uraaa... uraaa... uraaa..!” „ - Trăiască tov. Stalin, conducătorul tuturor popoarelor !”, strigă un activist, într-o pâlnie
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Fereastra din ușa căsuței, înfundată cu carton, în locul perdeluței, părea oarbă. Iar deasupra ușii, pe o placă scria.. cu vopsea roșie, „xerox”. Am pășit pe alee, cu emoția elevului de atunci.. din `948, când am pornit în lunga viață de pribegi, alungați din școala noastră.. și, drumul noilor zări se deslușeau greu dintre neguri. „.. șaizeci de ani.. șaizeci de ani au trecut, de atunci..!” și, mintea îmi repeta mereu, ca o mașinărie stricată... „șaizeci de ani... șaizeci de ani, au trecut
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dus singuri, până în fața fostei mele săli de clasă. Pe ușă scria „Sala T 18”, De aici am ieșit ultima oară, murmurând în lacrimi, cântecul „De-ar fi Moldova’n deal la cruce”, și, alungați, am început lunga viață de pribegi. Pe ușă încă mai scria.. în închipuirea mea, clasa a VII-a. Chiar dacă ne-am aflat fiecare rosturi.. tot un fel de pribegi, stigmatizați, ne-am socotit. Și acum, mi s-a părut că aud, glasul gutural al lui Groza
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lacrimi, cântecul „De-ar fi Moldova’n deal la cruce”, și, alungați, am început lunga viață de pribegi. Pe ușă încă mai scria.. în închipuirea mea, clasa a VII-a. Chiar dacă ne-am aflat fiecare rosturi.. tot un fel de pribegi, stigmatizați, ne-am socotit. Și acum, mi s-a părut că aud, glasul gutural al lui Groza, în urma noastră, desprins din cartonul de pe perete... „hă - hă - hă..!” Un tremur simții în tot trupul. M-am rezemat de perete, cu spatele la fereastră
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
decât deprimant, să-i vezi cât de scunzi au ajuns. Rezemat de pervazul ferestrei, cu mâinile împreunate și sufletul plin de dragoste, i-am mulțumit lui Dumnezeu că, măcar, i-am găsit în picioare... Că au rezistat.. Viața noastră de pribegi întâi în Banat... apoi, lunga viață a pribegiei.. mi se desfășură, cu iuțeala gândului înaintea ochilor. Omul, cu puterea lui de voință, cu mișcări libere, poate învăța multe de la ei... muți și stânjeniți prin rădăcinile care-i țin pe loc
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lor, care s-a călatorit, încă se mai uitau cu jale și tristețe peste gard... în urmă cu șaizeci de ani... Rememoram, pentru încă, a câta oară, amintirea tuturor visurilor născute între acele ziduri.. și, năruite în lunga viață de pribegi. Vântul blând al toamnei, mângâia ierburile vestejite și clătinau în răstimpuri vârful brazilor din micul parc, ca un cântec trist. Căsuța lui moș’ Vasile-portarul, cu feresatra de la ușă, fără perdeluță, acoperită cu un carton, și pe care sta scris cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
șubrezită, ori, poate chiar la dânsul... O presimțire rea... mă cutremură. Mi se părea că ne vedem pentru ultima oară. Ne-am privit o clipă într-o tăcere tulburătoare, de parcă am fi măsurat tot trecutul trăit în viața noastră de pribegi... Și, din nou ne-am cercetat în ochi să aflăm ce se ascunde în sufletul fiecăruia. O imensă dorință mă îndemna să-i îmbrățișez pe toți, si să-i dezmierd.. să-i dezmierd, ca pe însăși copilăria mea. Apoi, toți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
locul de unde urmează să răsară soarele. Poezia difuză mi se strecoară direct în vine parcă, nu în spirit, inducându-mi un sentiment magic: Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi să nu pripiți Să ne năvăliți Până și-o găti Dalbul de pribeag Un cuptor de pâine, Altul de mălai, Nouă buți de vin, Nouă de rachiu, Și-o văcuță grasă, Din ciread-aleasă, Să-i fie de masă. Se pare că geții se pregătesc pentru „lumea cealaltă”, luându-și aparent cu ei o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
enorm al vieții. Totuși, e o mare deosebire față de egipteni, deoarece ei doar desfășoară acest dialog, fără să-și ia în mormânt efectiv nimic. Despărțirea dramatică de defunct este parcă lăsată deoparte de grija ritualică a lor ca „dalbului de pribeag” să nu-i lipsească cele necesare pentru drum. Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi să nu pripiți Să ne năvăliți, Până și-o găti Dalbul de pribeag Turtiță de ceară, Fie-i de vedeală; Vălușel de pânză, Altul de peșchire. Scenariul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-mi dau seama dacă nu cumva am plecat și eu undeva, dincolo de orizont, în timp ce stau și ascult versurile împreună cu Aia, bucurându-mă de prezența obiectelor ritualice ce-mi însoțesc „gătirea” pentru drum. Mortul a fost exorcizat prin formula „dalbul de pribeag”, transformându-se într-un spirit invizibil și totuși foarte concret, ca reprezentare afectivă. În timp ce preiau mesajul secret, parcă mă preschimb și eu într-o entitate transparentă. Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi să nu pripiți Să ne năvăliți, Până și-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
un spirit invizibil și totuși foarte concret, ca reprezentare afectivă. În timp ce preiau mesajul secret, parcă mă preschimb și eu într-o entitate transparentă. Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi să nu pripiți Să ne năvăliți, Până și-o găti Dalbul de pribeag Un car cărător, Doi boi trăgători, Că e călător Dintr-o lume-ntr-alta, Dintr-o țară-ntr-alta; Din țara cu dor În cea fără dor, Din țara cu milă, În cea fără milă. Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-ntr-alta, Dintr-o țară-ntr-alta; Din țara cu dor În cea fără dor, Din țara cu milă, În cea fără milă. Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi să nu grăbiți Să ne năvăliți, Până și-o găti Dalbul de pribeag Nouă răvășele Arse-n cornurele, Ca să le trimeată Pe la nemurele, Să vină și ele, Să vadă ce jele! Ca subiect al ințierii, mă preocupă limita trasată atât de precis între cele două „lumi” divergente, ceea ce indică anxietatea formidabilă ca nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
adulteră. Hotare În cântecele funebre se stabilesc hotare precise între lumea „asta” ți lumea „cealaltă”, dar și interdicția strașnică de revenire a defunctului în „lumea aceasta”. Există un echilibru cosmic ce trebuie conservat prin menținerea noninterferenței acestor lumi. „Dalbul de pribeag” este un mediator cathartic între spațiul lumii de „aici” și sopațiul lumii de „dincolo”. Asta, cel puțin la suprafață, nu contrazice doctrina lui Zalmoxis. Schiop Șchiopătez tot mai accentuat. Când pășesc, simt dureri mari în oasele din talpa piciorului. Aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mormânt.” EPILOG Legenda spune că trupul și mormântul nu au putut fi găsite - și nici nu vor fi - deoarece el a ales să moară de bunăvoie. Înainte de această ultimă metamorfoză și-a scris singur epitaful pentru „mortul său, dalbul de pribeag”, căruia apoi i-a fost uitat numele. După geți, conform ritualului, trupul i-a fost tăiat în bucăți și risipit pe câmpuri. Oamenii locului s-au grăbit, pioși, să adune bucățile de carne însângerată și le-au pus într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
plecarea sa din Moldova după consemnările cronicarilor vremii, ...”toți soldații primiră ordin de a prăda țara și a lua cu sine oameni și vite”... O altă relatare de cronici menționează cum din pricina asupritorilor turci populația românească pribegea În alte țări. „Pribegii aceștia sporeau numărul românilor transburgeni”. Se precizează că În anii 1753- 1765, 1880 coloniștii au trecut Bugul și au creat o zonă transbugeană. În anul 1783 numărul familiilor românești „spori cu 10.000 de suflete cu 1.500 gospodării și
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]