872 matches
-
casa mea/J'ai compris le péché qui pèse sur mă maison, Cap aplecat/Tête inclinée, Elegie/Elégie, Ioan se sfâșie în pustie/Jean se lamente dans le désert, Tăgăduiri/Désaveux, Încheiere/Fin, Boala/Maladie, Cântăreți bolnavi/Chanteurs malades, Ani, pribegie și somn/Années, exil et sommeil, Cântecul așteptării/Le chant de l'attente, Epilog/Épilogue. Le titre du recueil est un autre choix original de la traductrice, qui reprend un vers du poème Epilog/Épilogue : Îngenunchez în vânt. Mâine oasele au
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
source, se fait remarquer pourtant par une plus grande oralité lorsque le traducteur décide de transformer des phrases affirmatives en interrogations : Acestui cutreier nu-i chip să-i dărui temeiul promis și mersul de-un mal să-l anin [...]. (Ani, pribegie și somn) (Blaga, 2010 : 194) Ce long cheminement quelles assises lui trouver et cette marche à quelle rive l'agripper ? (Années, exil et sommeil) (Ierunca, 1975 : 4) Cette longue marche, je ne sais comment lui rendre la raison promise et
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
comment lui rendre la raison promise et l'amarrer près d'un rivage [...]. (Années, exil et sommeil) (Stolojan, 1992 : 103) Cum steaua nu are deasupra mea niciun nume, n-o pot ruga nici să se stingă, nici să rămâie. (Ani, pribegie și somn) (Blaga, 2010 : 194) L'étoile au-dessus de moi n'est pas nommée comment lui demander de s'éteindre ou de demeurer ? (Années, exil et sommeil) (Ierunca, 1975 : 4) Puisque l'étoile au-dessus de moi n'est pas nommée
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pas nommée, comment pourrais-je l'implorer de s'éteindre ou de demeurer ? (Années, exil et sommeil) (Stolojan, 1992 : 103) Întoarcerea va să rămână un vis să nu calc o nespusa porunca sau poate că făpturii așa-i este scris. (Ani, pribegie și somn) (Blaga, 2010 : 195) Le retour n'est que le rêve ne pas enfreindre l'ordre jamais dit ou le créé est-il d'avance écrit ? (Années, exil et sommeil) (Ierunca, 1975 : 5) Le retour restera un rêve, je ne
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
semințiile ce-apar și apun " " leș peuples qui apparaissent et qui sombrent " (Poeții/Leș poètes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 241) ; " [...] leș nations qui apparaissent et disparaissent " (Leș poètes) (Poncet, 1996 : 186) ; " seminții, pretutindenea altele " " des tribus, chaque fois d'autres tribus " (Ani, pribegie și somn/Années, exil et sommeil) (Ierunca, 1975 : 4). Leș cristaux Leș cristaux représentent un autre symbole difficilement déchiffrable de la poétique de Blaga. Ils șont évoqués d'habitude pour représenter des espaces enfermés, cloș : " Viespii se-nchid în/cristale de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la terre " (La cumpăna apelor/Au partage des eaux) (Miclău, 1978 : 391) ; " țărâna " " la terre " (Legendă/Légende) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 79) ; " [...] sub călcâie/nu se ivește țărâna și piatră. " " Sous mes pas/ne naissent ni l'argile, ni la pierre [...]. " (Ani, pribegie și somn/Années, exil et sommeil) (Ierunca, 1975 : 4) ; " Stele curgând/ne spală țărânile. " " Leș étoiles en coulant/baignent nos poussières. " (Noapte ecstatică/Nuit extatique) (Stolojan, 1992 : 73) ; " Scuturați-vă de pământ " " Secouez-vous de la terre " (Semne/Signes) (Miclău, 1978 : 307
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1563 Le nom " huma ", qui ne représente pas nécessairement une terre cultivée, est traduit par " sol " ou " terre " et parfois par " glaise " : " aromele humei " " leș arômes de la terre " (Mânzul/Le poulain) (Miclău, 1978 : 435) ; " huma săracă " " le sol aride " (Ani, pribegie și somn/ Années, exil et sommeil) (Ierunca, 1975 : 4) ; " la glaise aride " (Années, exil et sommeil) (Stolojan, 1992 : 103). En ce qui concerne le substantif " lut ", qui participe souvent à la création des figures de langage, îl est traduit par
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ornic " (" le soleil pousse une autre horloge ") " le soleil appelle l'heure nouvelle " ; " soarta își face cu mine jocul potrivnic " (" le sort se sert de moi pour faire son jeu contraire ") " le sort se joue de moi, contre moi " (Ani, pribegie și somn/Années, exil et sommeil) (Ierunca, 1975 : 5). Leș deux variantes, résultat de l'interprétation du traducteur, șont poétiques. " o boală învinsă ți se pare orice carte " " tout livre te semble un mal vaincu. " (Încheiere/Conclusion) (Ierunca, 1975 : 7
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
71, Noapte ecstatică (Nuit extatique), p. 73, Boala (Maladie), p. 87, Semnal de toamnă (Signal d'automne), p. 89, Septemvrie (Septembre), p. 91, Cântăreți bolnavi (Chanteurs malades), p. 93, Munte vrăjit (Montagne ensorcelée), p. 97, Rune (Runes), p. 99, Ani, pribegie și somn (Années, exil et sommeil), p. 103, Ardere (Incandescence), p. 111. 1524 V. în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant..., op. cît. : Lucian Blaga, Oraș vechi (Ville ancienne), p. 124, Peisaj trecut (Paysage d'antan), p. 128
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
bois où la végétation est rare, c'est-à-dire une clairière ; " ceriște " (dérivé du nom " cer " " ciel ") le nom fait référence, probablement, à la voûte céleste. 1607 Le terme " zariște " est traduit, dans notre corpus, par " horizon ". V. Lucian Blaga, Ani, pribegie și somn (Années, exil et sommeil), traduit par Virgil Ierunca, în La Nouvelle Revue Française, no 273, op. cît., p. 4 : le syntagme " zariștea-ntreagă " est traduit par " l'horizon ". V. également Lucian Blaga, Ani, pribegie și somn (Années, exil
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
V. Lucian Blaga, Ani, pribegie și somn (Années, exil et sommeil), traduit par Virgil Ierunca, în La Nouvelle Revue Française, no 273, op. cît., p. 4 : le syntagme " zariștea-ntreagă " est traduit par " l'horizon ". V. également Lucian Blaga, Ani, pribegie și somn (Années, exil et sommeil), în L'étoile la plus triste, traduction de Sanda Stolojan, op. cît., p. 105 : le syntagme " zariștea-ntreagă " est traduit par " le vaste horizon ". 1608 V. Lucian Blaga, La curțile dorului (À la cour
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Episcopiei Râmnicului, se va călugări la Hurezu (1769). Va fi ieromonah (1770-1771) și, pentru scurt timp, egumen. Ca eclesiarh la Episcopia Râmnicului lucrează la rânduirea și copierea arhivelor din mănăstiri și alte instituții bisericești. În timpul războiului turco-austriac (1788-1791), pornește în pribegie, ca și Naum Râmniceanu, alături de episcopul Filaret de Râmnic. În cronica pe care o va scrie apar însemnări despre călătoria făcută prin Banat, la cetatea sârbească Petrovaradin și mai departe, până la Buda. Se întoarce în țară înaintea păcii de la Șiștov
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
prin căsătoria fiicei sale Maria cu împăratul latin Henric de Flandra, el s-a bucurat de sprijinul său. În 1216, după moartea împăratului latin, situația țarului bulgar s-a agravat, Ioan, fiul lui Asan, întors în țară după ani de pribegie, a revendicat tronul, a ocupat Târnovo, în 1218, și a luat domnia, iar Borilă, încercând să fugă, a fost prins și orbit, după obiceiul de la Bizanț.28 Sub Ioan Asan II (1218-1241), statul Asăneștilor a atins cea mai mare întindere
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de ordin politic, economic, militar-juridic, cultural, până la știrile diverse și chiar adnotările polemice și umoristice. Comentariile sunt în general mai puține și axate cu prioritate pe Situația din țară. O secvență aparte a sumarului o reprezintă de fiecare dată “Pagina pribegiei”, înfățișând la zi statutul juridic al exilatului, dar și posibilitățile de asistență a românilor refugiați în diferite țări ale globului. O altă rubrică este acordată “Declarațiilor” politice, ideologice, culturale, dar și acestea reduse ca dimensiuni. Se observă interesul redacției pentru
CURIERUL ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286600_a_287929]
-
r., periodic subintitulat „Tribună de luptă românească pentru eliberarea și unitatea națională”, se spune: „Născut în vremuri de restriște, el vine să răspundă unei chemări de firească solidaritate, adresându-se tuturor românilor ce rătăcesc pe drumul lung și anevoios al pribegiei [...] Așezându-se pe linia primatului național, «Curierul român» nu va servi decât un singur crez: cauza națională. Îl va servi cu toată tăria și cu toată căldura, fără nici o ambiție partizană.” Sub raport politic, se reproduc fragmentar declarațiile de la Londra
CURIERUL ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286600_a_287929]
-
intențiile moralizatoare. Transcrierea, inabil literaturizată, a unei experiențe banale, exterioare, presărată cu picanterii, i-a adus lui C., dimpotrivă, susținute acuzații de imoralitate. Consemnarea zi cu zi a celor văzute și trăite de autor în timpul refugiului în Moldova (Pagini de pribegie, 1919) sau ca însoțitor al unei trupe a Teatrului Național din București în primul turneu în orașele eliberate (Prin Ardeal, 1919), se constituie într-o memorialistică originală, nu lipsită de interes documentar. Un colaj de relatări ale ofițerilor care au
COSMIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286438_a_287767]
-
în fața frumuseților urbanistice, artistice sau naturale din țările vizitate. Grefier neobosit al propriei existențe și al experienței directe, C. a produs o proză în care numai stilul, ornat și retoric, indică o intenție literară. SCRIERI: Satire, București, 1916; Pagini de pribegie, București, 1919; Prin Ardeal, București, 1919; Românii la Budapesta, I-II, București, 1920; Babylon, I-II, București, 1921; Așa e viața, București, 1921; Trei femei, București, 1921; Drumuri de lumină, București, 1943. Repere bibliografice: C.G. Costaforu, Satirele lui Radu Cosmin
COSMIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286438_a_287767]
-
ultim. Trăirea antinomiilor și depășirea lor în năzuința continuă către Unitate organizează imaginarul arghezian. A. este un poet al omenescului, al destinului omului, perceput cu o acută și obsesivă conștiință a limitei: materialitate, timp, trecere, Dumnezeu. Existența e, pentru el, pribegie ori ocol într-un spațiu închis, zbatere în menghina condiției umane, o captivitate fără ieșire. Reacționând ca un primitiv, uimit și copleșit sub povara urgiilor iscate de potrivnicia naturii, a sorții, de păcat și de rău, reface experiențe originare: eros
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
umană. Acceptarea misterelor inaccesibile (Psalmul mut), afirmarea necesității interioare căreia îi răspunde „fantoma” divinității (Psalmistul) stau alături de răzvrătirile când vitalist-dionisiace (Marele Cioclu), când patetice în tragismul viziunii de chin absurd, sisific, prin care este interpretat destinul (Haruri), și de certitudinea pribegiei și a căutării. Morții i se opune sacrificiul salvator, împlinit prin poezie (Poetului necunoscut). Lăsate să plutească în muzicalitate și imaginar, odată cu ieșirea de sub tensiunea concentrată a versului, sunt poemele în proză din Ce-ai cu mine, vântule?. Sufletul, confruntat
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
trece filonul metafizic al cântării sale (trădează o mare disponibilitate pentru muzicalitatea versului) într-un registru mai profund, tema exilului căpătând în volume ca Morior ergo sum (1981) și îndeosebi Metaerotism imaginar (1990) neașteptate accente existențiale, cu sonorități mistice - înstrăinarea, pribegia de ordin social-istoric și național încărcându-se de toată semnificația regăsirii într-un mesaj al permanenței, dincolo de tranzitoriul și conjuncturalul vieții: „Sub cer festiv de zodii nebunești/ În liniștea dintâi, revelatoare/ Ca sens suprem ce mângâie și doare / Cuvântul s-a-ntrupat
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
spaimă pentru țara Moldovei? Întrebându-l, Ștefăniță Își limpezea, de fapt, primejdia tătarilor și necazurile oamenilor. Își strânse pumnii. În lungul obrazului Îi aluneca o lacrimă, Întâia lacrimă de ciudă. Văzuse cu ochii lui sate arzând și carele Moldovei În pribegie. Văzuse corbi zburând spre stârvurile oamenilor. Zărise și tătari, pe un deal, departe, și-n urma lor cerul era Înroșit de focuri. Asta era Întâia amintire a voievodului despre tătari. De ce? a Întrebat Încă o dată Ștefăniță, așa de crunt, Încât
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
le-am citat deja (Voltaire, Balzac, Flaubert). Monumentala sa operă "Gargantua și Pantagruel" oferă oamenilor un prilej de desfătare și destindere pentru trecerea mai ușoară peste vicisitudinile vieții. Satira și umorul au iritat oficialitățile epocii făcându-i existența marcată de pribegii și peregrinări. Viața agitată a fost utilă prin marea experiență dobândită și profunda cultură umanistă pe care a acumulat-o. S-a stins senin, umorul său însoțindul până în ultima clipă: "N-am nimic, sunt plin de datorii, restul îl las
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
m-a trimis are viața veșnică și la judecata nu vine, ci a trecut de la moarte la viață.” (În 5, 24) Singurele despre care se afirma la un moment dat că sunt contabilizate de Dumnezeu sunt lacrimile și suferințele: „Pașii pribegiei mele sunt numărați la tine; așază lacrimile mele în urciorul tău! Nu-s ele oare socotite în cartea ta?” (Ps 56/55, 9 - t.n.) Iar faptele bune nu au importantă în sine, ci în măsura în care construiesc și exprima interiorul omului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Buenos Aires apăreau Curentul românesc, după 24 iulie 1949, Curierul creștin. Buletinul Bisericii Române Unite și Chemarea, cu apariție săptămînală, editată de N.S. Govora, și România. Foaie românească independentă, care anunță În 1951 că aici și-a Început activitatea editura „Cartea Pribegiei”. La Rio de Janeiro apărea În șir de mărgărite. Literatură, Folclor, Artă, Știință, Critică. Publicație trimestrială, editată de Cercul cultural „Andrei Mureșanu”, Înființat din inițiativa lui Ștefan Baciu și Faust Brădescu, iar la Sao Paolo, Căminul. La Sttugart apărea Orizonturi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
înființează și conduce ca redactor-șef, scurtă vreme, revista „România”. Colaborează la revista canadiană „Unirea”, la ziarul „Românul” din New York și la alte publicații românești din exil („Înșir’te mărgărite”, „Cuvântul în exil”, „Patria”). În 1951, la Buenos Aires, Editura Cartea Pribegiei, coordonată de Grigore Manoilescu, îi șapirografiază în o sută de exemplare volumul memorialistic Îți mai aduci aminte, Doamnă?, cu o prefață semnată de Mircea Eliade. Deși cu o circulație restrânsă, cartea s-a bucurat de succes în exilul românesc, punând
MANZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288000_a_289329]