758 matches
-
-mi închipui, una câte una, întrebările cu care ar putea el să mă lovească. O să mă întrebe negreșit cu ce însărcinare fuseseră trimiși încoace solii. O să scoată iarăși la iveală nepotrivirea dintre faptul că pe de o parte naifu îi prigonea pe credincioșii creștini, iar pe de alta trimitea soli. Mai mult, o să mă învinovățească pentru că am ascuns faptul că munca de propovăduire din Japonia se află într-o stare jalnică și, nu numai că am ascuns acest lucru, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
venereze pe Dumnezeu. Într-adevăr, „într-o bună zi” am spus. Dar acea zi nu e astăzi. Chiar așa departe cum suntem de Japonia, știm și noi cât de mult i-au urât japonezii pe misionari și cum i-au prigonit pe credincioși în ultimii douăzeci ani. — Lucrurile se schimbă. Velasco îi repetă repede ceea ce îi spusese și arhiepiscopului de Mexico. Dacă n-ar fi așa, atunci Japonia nu i-ar mai fi trimis în Spania pe acești soli. — Fiule, membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ca să le domolească uimirea, Velasco atacă mai departe: Dacă v-ați creștina, atunci slujitorii bisericii din această țară vor da crezare cuvintelor mele. Vor socoti adevărat legământul făcut de Stăpân de a-i primi bucuros pe padres, fără să-i prigonească. Fiindcă acum fețele bisericești din Spania nu pun la îndoială cuvintele celor care spun că Japonia ucide creștinii și chinuie preoții. Samuraiul îl privea pe Velasco scrutător. Misionarul văzu pentru prima oară cum se așternea supărarea pe chipul acestui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stricat și orez rânced. — Sunt misionar, am murmurat zâmbind. Poate că m-am născut să fiu misionar. Menirea mea nu este să spun rugăciuni într-o mănăstire liniștită și frumoasă, ci să propovăduiesc învățăturile Domnului în ținuturi unde creștinii sunt prigoniți. Unchiul strânse din umeri și scoase un oftat. Întocmai făcuse și episcopul din Sevilia la auzul răspunsului meu. Așa ai fost tu de când erai mic. În copilărie erai fermecat de marinari precum Columb... — Dacă răposata mea mamă nu m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu socotesc prigoana din Japonia nici vremelnică, nici veșnică, zise Velasco țintuindu-l cu privirea pe episcop. Este adevărat că la Edo, unde se află marele castel al cârmuitorului de acum, și în ținuturile de sub stăpânirea sa, creștinii au fost prigoniți. Ordinul Sfântul Petru socotește că prigoana și asuprirea vor dura la nesfârșit, dar noi nu suntem de aceeași părere. E drept că acest cârmuitor japonez urăște învățătura creștină, dar în același timp nu este atât de nătâng încât să nesocotească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
schimbare este faptul că nobilul din Tōhoku, care până acum s-a arătat ceva mai mărinimos față de propovăduire, același senior cu mare trecere care a trimis în numele său soli pentru negoț în Nueva España, a început de curând să-i prigonească pe creștini. Din veștile primite aici, am înțeles că sunt deja câțiva martiri. Se aude că nobilul din Tōhoku a început prigoana pentru a stinge zvonurile cum că el s-ar fi aliat cu țara noastră ca să se ridice împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
decât o înaltă față bisericească, Borghese era un viclean om politic. Înțelege! mă dojeni cardinalul cu mâna așezată pe umărul meu. Sfântul Scaun nu poate îndura să mai trimită de acum încolo misionari ca voi într-o țară care-i prigonește pe creștini. După cum nu există conducător care să-și trimită oștenii pe câmpul de luptă la moarte zadarnică atunci când știe că bătălia e pierdută... Nu, am zis eu stăpân din nou pe mine. Eminență, eu nu cred că Japonia e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu înfățișare de vultur pleșuv care citise în fața lui scrisoarea sosită de la Macao. — Vaticanul nu vrea să se supună și la alte primejdii. Nu putem să încurajăm Spania sau Portugalia să facă negoț cu Japonia unde creștinismul este proscris și prigonit pe față. Înțelege că așa stând lucrurile, scrisorile solilor japonezi nu mai au nici un rost! „Oh, Doamne, facă-se voia Ta!” Se strădui să-și amintească rugăciunea. „Dacă aceasta e vrerea Domnului, am să mă supun. Planurile mele nu fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pedepsesc pe tine și pe tatăl tău, ca să știți și voi ce e durerea. Să afle și taică-tu suferința de a-și pierde copilul. Să i se mai moaie inima și lui Negură-Vodă, care nu face altceva decât să prigonească oamenii și dobitoacele! Apoi ridicând toiagul, Zâna Pădurii făcu câteva semne în jurul capului meu. Te prefac în cerb strigă ea și cerb ai să rămâi până-n ziua când vei cunoaște răutatea celor puternici și bunătatea celor slabi. Blestemul zânei s-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și vei zice: "Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat. 5. Domnul a frînt toiagul celor răi, nuiaua stăpînitorilor. 6. Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mînia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruțare. 7. Tot pămîntul se bucură acum de odihnă și pace, izbucnesc oamenii în cîntece de veselie. 8. Pînă și chiparoșii și cedrii din Liban se bucură de căderea ta și zic: De cînd ai căzut tu, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
o ciomăgeală. Sigur că vechilul acela - cel cu câinele, vreau să zic, n-a scăpat așa ușor, însă, prin uciderea lui, Eudoxiu a făcut doar un act de dreptate. „Pentru că nu și-a adus aminte să facă milă și a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac și pe cel smerit cu inima!“ spune textul sfânt. Eu l-am citit, știți? Eu cunosc Scripturile! Iar la mănăstire aveam și câteva cărți cu Psalmii lui Ieronim. Cunosc mulți dintre ei și, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sat, i-au adunat pe toți credincioșii În fața bisericii Uspenia și, sub amenințarea mitralierelor, i-au pus să se lepede de Hristos. Numai bunul Dumnezeu i-a putut salva vii din mâinile eliberatorilor. Dar oricât de crunt i-ar fi prigonit de-a lungul veacurilor Patria Mumă, ei au continuat s-o iubească și să se roage pentru bunăstarea ei. - Așa-i, oftă Mașa. Sângele apă nu se face, filosofă ea. - Se preface-n vin sau chiar În spirt Royal, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
iertare Dumnezeului ei orb, care a fost martor gândurilor sale păcătoase. Călugărul de care auzise Mașa trăia Într-un ținut Îndepărtat al Rusiei. Și poate pentru că mănăstirea se afla Într-un ținut atât de Îndepărtat de capitală, călugării nu fuseseră prigoniți de comuniști, iar toate cele trei biserici aflate În incinta sfintei mănăstiri rămaseră aproape neatinse; Înăuntrul lor nu se amenajaseră nici cazărmi, nici hambare, nici crescătorii de porci, cum s-a Întâmplat În atâtea lăcașuri sfinte, ce căzuseră pradă urgiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
făcut? Ce-am făcut eu? Dar tu ce-ai făcut?... Și iar rânji neclintit, lângă mine. —Boierule!... ciocoiule! Și tu, mă, ai făcut ca ălălalt, ca ăl de-a murit!... El mi-a rușinat muierea, m-a sărăcit, m-a prigonit - și acuma ciocoiul iar s-arată!... Iar s-arată! Ce-ai făcut, câne? Spune, câne de ce mi-ai rușinat copila? De ce-ai ucis-o? De ce m-ai otrăvit? Nici n-am puterea să mă clintesc. În glasul lui grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și această ceață nu e legătură. Eresurile tuturor muntenilor din care se trage el îl îndeamnă să fie prudent. Să-și facă cruce cu limba; să nu se uite înapoi. Firea lui Culi e îndrăzneață și bărbătească. Năcazurile care îl prigonesc de câtva timp adaugă în el și o îndărătnicie. Se oprește brusc și se întoarce cu fața cătră valea din care a suit. Pâclele vin încet după el, năzuind spre culme. Au în ele ceva viu, deși pădurea pare cufundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de prin cuiburi? Asta este! își aduse aminte Onu. Era și în el, uneori, neliniștea asta care fusese și a lui Culi. Acuma, la observația lui Onu, Ursake își făcea socoteală că toate vietățile pădurii lui se alungă și se prigonesc din voia nepătrunsă a Ziditorului, ca să dobândească putere, agerime și iuțeală; ca să le fie tihna mai bună după niște spaime și primejdii, așa cum lui, deodată, îi place mai tare viața după desnădejdea și căderea din toamna trecută. Fără amărăciune, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ani, „un bărbat sfânt și virtuos, plicticos, chel și zgârcit“. Descrierea îi aparține Maddalenei care n-a avut nici o clipă nici cea mai mică indulgență pentru noul șef al creștinătății. — Mi-aduce prea mult aminte de stareța care m-a prigonit. Are aceeași privire meschină, aceeași voință de a face din viața sa și a celorlalți o veșnică perioadă de post. Părerea mea fusese la început mai puțin tăioasă. Deși am fost mereu fidel binefăcătorului meu, unele aspecte ale vieții romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
niște codri, unde spunea că trăiau bunicii ei. Târziu de tot am înțeles că mă însorisem cu Ania, de fapt, din dorul mamei mele de satul ei, de locurile unde învățase, unde fusese mulți ani fericită, de unde fugise ca un prigonit fără altă vină decât că se născuse într-un pământ râvnit de alții. Abia Ester, mult mai târziu, m-a făcut să pricep ce cumplită-i dezrădăcinarea, prigoana, doar pentru că un altul îți urăște numele, sângele, neamul, casa, tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care tot timpul s-a purtat de parcă eram arestat. Numai că nu aveam cătușe. Nici la veceu nu mă puteam duce fără el. O jale. Îți dai seama, prietene? Să-ți facă tatăl tău așa ceva, sângele tău sfânt să te prigonească, minunea mea de tată să mă pedepsească cu soldatul după mine, când în fond eu îi arătasem în felul meu, așa cum mă dusese sufletul meu, că îl iubesc...“ Apoi mama lui s-a recăsătorit cu un regizor. „O caiafă“, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oricât de mult m-a asuprit. Știi tu, frate Simioane, cum e dorul după tată? Cum e să vrei să te duci în genunchi la el și să-i spui că l-ai iertat și să-l întrebi de ce te prigonește, că doar ești al lui? Nici nu poți ști ce greu suflet ai când nu ți-l spovedești. Parcă duci toată jalea și păcatele Lumii în tine. Știi tu, frate Simioane, cum doare sufletul? Inima cum doare dacă... De-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stinge nicicând!” LANȚURI ȘI CĂTUȘE „Păgâne minți bolnave, în lanț m-au ferecat Cu grele temniți drumul mi l-au însângerat Da-nsuflețindu-l aprig, cu al morților trecut L-am îmbrăcat în zale și scut din nevăzut” (Autorul) „Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-ma să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri” (Psalmul 142) O, lanțuri cu butuci grei, ferecați cu nituri arse-n foc! O, cătușe cu zimți de oțel care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
adevărul și cunoașterea lui cere luptă și unitate națională. Unire-n cuget și simțiri înseamnă braț puternic, biruință. CEREM LEGALITATE Tot românul fără deosebire de originea etnică și credință religioasă, este egal în fața legilor (vechea constituție). Decenii, legionarii au fost prigoniți, maltratați, schingiuiți, înmormântați de vii, arși în crematoriu și alungați peste hotare. Zadarnic am cerut legalitate. Toate crimele carliste, antonesciene și comuniste, tăinuite și acoperite, iar pe legionari fals prezentându-i, încercând să solidarizeze Națiunea cu crimele lor. Toate partidele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Recunoscând statutul metafizic al neamului în lumina adevărurilor creștine, nu se pot accepta simulacrele istorice ale mistriei, echerului și ale Marelui Arhitect. Aici este miezul problemei legionare și din această perspectivă trebuie să se vadă cine și de ce ne-a prigonit până acum mai mult de șapte decenii.” (Sebastian Mocanu) Până când această oribilă nedreptate făcută legionarului român de a ne blama veșnic și a ne ține în ilegalitate într-un moment greu, când Țara răvășită de hoardele și anarhia comunistă se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
străbătut hăuri, zări însângerate, 23 august 1944, cea mai neagră pagină a istoriei românești, participarea la războiul din apus, mereu urmărit de Siguranța Statului, izolat, încercarea de a-ți vinde sufletul, exterminarea adversarului care se opunea, înfruntarea cu prostimea care prigonea cultura considerându-te reacționar dacă aveai un certificat de pregătire superioară, iar ei, retrograzii și primitivii, se numeau progresiști. Ne-am revăzut în anul 1946 la Bacău. Neam depănat fiecare tot zbuciumul parcurs de la despărțire, hărțuirile, tenebrele și toate mișeliile
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tot Neamul Românesc, de la Tisa și până dincolo de apele Nistrului, luptă pentru supraviețuire. Trăim zile sfâșietoare. Să nu mai fim români, vor dușmanii. Întrebăm pe prigonitorii și asupritorii noștri, cei de un sânge, de ce ne-au ucis și de ce ne prigonesc continuu? Și până când ne vor ține în umbra morții? Legionarii au fost forță de reînviere întru mântuirea neamului. Legionarii au fost portdrapelul luptei împotriva furiei comuniste de păgânizare a românului. Legionarii au fost pe locul întâi și pe linia întâi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]