667 matches
-
pot... Când nu sunteți găzduit la curtea imperială, sublinie cu falsă inocență ministerialul. La urma urmei, de ce nu rămâneți la Sankt Gallen? Nimeni nu vă poate Împiedica să stați la mânăstirea de metanie, nici măcar Împăratul. Între zidurile ei nu sunteți primejduit cu nimic. Nimeni n-ar Îndrăzni să intre cu sila În locul sfânt. Oricum, ar trebui să vă folosiți mai mult de prietenia cu Împăratul. știe toată lumea că v-a destinat pentru scaunul episcopal din Konstanz. — Împăratul e departe, fiul meu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nimeni pe prințesă. Până acum am reușit să tăinuim faptul, nădăjduind că se va Întoarce. Acum Însă va trebui să-i spunem ducelui vestea cea rea. Gândeam că poate vrea să Întâlnească În secret pe cineva și nu voiam să primejduim acea persoană. Căci stăpânul nostru are părerile sale În privința viitorului fiicei lui. Ce catastrofă! Poate că e deja moartă! Sau poate că zace undeva prinsă și necinstită de Eglord, ceea ce ar fi mai rău decât moartea! Niciodată n-am avut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de prețioasă și numai cineva foarte sus pus putea s-o aibă. Am crezut că e un semn de recu noaș tere pentru mai târziu, și n-am lăsat-o la gâtul pruncului pentru că m-am temut să nu-l primejduiesc. Poate că pă rintele lui, cine-o fi fost, sau maica lui, l-a părăsit pentru că se temea de cineva sau de ceva. Niciodată nu poți fi destul de precaut. Am ascuns-o și păstrat-o ca să i-o dau când
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să rămână. Dar dacă această taină poate să-l ajute acum să-și dobândească soția pe care și-o dorește, atunci tăcerea mea ar Însemna un egoism monstruos. Pe de altă parte, mă tem ca obârșia lui să nu-l primejduiască. Nu știu ce să fac, părinte, vă rog să-mi dați un sfat! Alb ca varul peretelui de care se sprijinea, călugărul luă cruciulița și-o privi Îndelung. Tăcu o vreme și ochii i se umplură de lacrimi. — Jupâne Urs, spuse el
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
scoată pe nemernici din bârlog, ca să-și primească pedeapsa bine meritată. Mi-a poruncit să vă spun, adăugă el cu voce joasă, că va fi nevoie de multă prudență, Întrucât domnița Adelheid e prizonieră acolo și nu vrea să-i primejduiască viața. A trimis un om de Încredere În sălașul asasinilor, care va cerceta totul la fața locului. După veștile pe care acesta i le va da, domnul Conrad va hotărî ce are de făcut. Drumurile spre și de la Stouff sunt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zi, m-a căutat un cerșetor bătrân și neputincios. Era bunicul meu. Voia să-mi povestească totul. Aflase că eram la mânăstire și a venit Înainte de a-și da sfârșitul. Mi-a cerut să păstrez deocamdată taina, ca să nu-mi primejduiesc viața. Dar cândva, așa a spus, va trebui să iasă și această nelegiuire la iveală și atunci să vorbesc. Căci Dumnezeu descoperă până la urmă toate fărădelegile, ca să le pedepsească... Până astăzi am tăcut, dar acum a venit clipa când adevărul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
îndatoriri: "Apărarea cuceririlor democratice și asigurarea societății RPR, contra uneltirilor dușmanilor din interior și exterior". Tot ce privea activitatea acestei Direcții avea caracter secret, iar ofițerii de securitate erau instrumentați cu puteri discreționare și erau "singurii competenți" în privința "infracțiunilor ce primejduiau regimul democratic și securitatea poporului". Pentru cheltuielile de la buget nu aveau a da nimănui socoteală. Înarmați cu astfel de atribute, putem constata, cu groază, că și-au făcut "datoria" peste orice măsură, din cele umane. Arestările pe motive politice s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Gheorghe Grigurcu, cei doi critici "marchează o etapă majoră a evoluției criticii românești, care s-ar putea să nu fie socotită mai prejos de cea a autonomiei esteticului, ilustrată de către E. Lovinescu. Este vorba de o organizare a defensivei esteticului primejduit printr-o impurificare fără precedent, generată de comunism. Mai exact spus, de o restructurare întru conștiința etică a acestuia, la care a fost silit de un context barbar ce a sfîrșit împrejurarea agravantă în maniera unei infiltrări insidioase, păstrînd alura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și nu riscă să devină o Bosnie sau un Kosovo. Integrarea europeană va rezolva multe. Odată ce frontierele se vor abstractiza, ungurii din Transilvania și cei din Ungaria se vor afla mult mai aproape, fără ca prin aceasta unitatea României să fie primejduită. Dacă proiectul european va reuși, se va rezolva și problema minorităților. Într-o Europă unită, nimeni nu va mai fi majoritar; va fi o confederație de „minorități“. țiganii Dar principala obsesie a românilor sunt astăzi țiganii.<endnote id="9"/> În fața
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
1956, iată că se anunța primăvară grabnică la începutul lui fevruarie. Ca urmare, pe când plugarii își găteau instrumentele consacrate acestui fericit eveniment, s-a stârnit, dragii mei, la începutul acela de Faur, o iarnă îndelungată care a durat până în Mai, primejduind semănatul porumbului. S-au făcut prognosticuri pentru deficitul sigur al acestei culturi. Totuși aceste previziuni ale dezastrului au dat și ele greș. Fatalitate științifică! Datorită ploilor de noapte și căldurilor de zi de la finele lunii Mai și din Iunie porumbul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o rânduială, el se pune cu pușca, și cine-a intra la casa și la pământul lui, să-l scoată, nu mai vede lumina soarelui, îl pușcă!... Mare amărăciune! Și ne gândim noi acù cum să facem să nu se primejduiască omul, că-i om de omenie... El nu vra să știe, nici nu mai ese din casă, șede cu pușca încărcată ș-așteaptă pe cei care-or veni cu legea-n mână să-l zvârlă pe drumuri... Apoi uite, moșule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scop oștile românești pe pământul Republicei nu au. Toate zvonurile, cum că Românii au venit să ne cuprindă țara și să ne stăpânească, nu se potrivesc cu adevărul și se împrăștie de dușmanii Republicei noastre. Că oștile românești nu ne primejduiesc neatârnarea, slobozenia și drepturile câștigate prin revoluție, - chezășie ne sunt Franța, Anglia și America cu mărturiile lor, precum și declarațiile împuterniciților României. Moldoveni și noroade înfrățite ale Republicei Moldovenești ! Fiind încredințați că zidirea vieții noastre nu va fi atinsă de nimeni
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
câștigate prin revoluție, - chezășie ne sunt Franța, Anglia și America cu mărturiile lor, precum și declarațiile împuterniciților României. Moldoveni și noroade înfrățite ale Republicei Moldovenești ! Fiind încredințați că zidirea vieții noastre nu va fi atinsă de nimeni și că nimic nu primejduiește neatârnarea și slobozeniile, dobândite prin revoluție, noi vă chemăm pe toți spre unire, spre muncă pașnică și liniște, pentru binele și folosul tuturor noroadelor Republicei Democratice Moldovenești, de acum și pururea neatânate. Primită de Sfatul Țării la 24 ianuarie 1918
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
să facă nici un compromis. Pornirile duplicitare nu sunt specifice scriitorului român. Dacă e să-mi reproșez ceva din "acea" perioadă, îmi reproșez numai faptul că mi-am riscat viața pentru niște idioți care nu prețuiau nimic, și astfel, mi-am primejduit familia și i-am nefericit pe cei dragi din jurul meu, "...par délicatesse/ J'ai perdu ma vie". Se zice că o carte are trei dușmani: focul, apa și propriul conținut. În acest sens credeți că reevaluarea literaturii române din patru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Am găsit o fabrică părăsită și i-am spart toate geamurile și-am furat o daltă. Am fost prinși, iar tații noștri au trebuit să plătească pagubele. După asta prietenul meu „a rupt-o” cu mine, fiindcă relația noastră Îi primejduia poziția În grup. Am văzut că nu există cale de compromis cu grupul, cu ceilalți, și m-am trezit foarte singur. Împrejur era pustiu, potrivnicul era ascuns, așa că am trecut iar la aventuri singuratice. Actele mele infracționale erau simple gesturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nu prea masiv, deși părea mătăhălos, greoi, în toată alcătuirea neșlefuit, „nefinisat“ (cu excepția frapantă, prin contrast, a mâinilor, sigur frumoase, fine), va fi fost deci Velea, cum să zic, lipsit de grație fizică, stângaci și în gesticulație, și în mișcări, primejduind mereu obiectele casabile din încăperile în care se afla și luând din belșug pe haine varul de pe ziduri, dar fapt este că, fiind cum era, și nu altfel, încânta cu prezența sa pe toată lumea. Oriunde apărea izbuc neau exclamații bucuroase
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
războiul criminal dus împotriva Țării Sovietice, astăzi prietene! și-a început procurorul acuzarea în cazul poetului V. Voiculescu, după cum tipicul a fost repetat și în cazul celorlalți din boxa acuzării, ca și cum nu Statul român ci cel sovietic ar fi fost primejduit de rugăciunile românilor. La pronunțare Voiculescu Vasile a fost condamnat la cinci ani temniță grea și cinci ani degradare civică. S-a dispus confiscarea totală a averii personale. Când s-a dat ultimul cuvânt acuzatului, poetul a cerut ca, în conformitate cu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Eminescu, tranșant să pomenim că alianța /.../ dintre Petru cel Mare și Dimitrie Cantemir ne-a costat domnia națională și un veac de înjosire și de mizerie"), pe care guvernele României sunt datoare să le construiască după interesele naționale, altfel acestea primejduiesc securitatea națiunii române. Fundalul discuțiilor și polemicilor gazetarului Eminescu îl constituie Congresul și Tratatul de Pace de la Berlin, el comentând sever toate cele 13 articole privitoare la România, care se refereau: la cestiunea orientală, evreiască, dunăreană, chestiuni de care depindea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prin colaborarea cu autoritățile turcești; făcea frecvent profesiuni de credință și devotament față de sultan și împărțea bacșișuri grase în stînga și-n dreapta. Primul lui obiectiv era asigurarea dreptului ereditar la succesiune pentru familia sa. Din cauză că nu voia să-și primejduiască relațiile cu Poarta, cneazul a refuzat să coopereze cu Eteria în strădania acesteia de a organiza o mare revoltă balcanică. Fără îndoială că nu a existat nici o legătură strînsă între sîrbi și greci, iar interesele Serbiei fuseseră prejudiciate de influența
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Antonescu, pentru "fapte de mare bravură". Urmează campania Stalingradului, în august 1942 Escadrila Sanitară fiind mutată pe aerodromul de la Kotelnikovo și apoi pe cel de la Plodovitoje, ambele la câteva zeci de kilometri de Stalingradul aflat sub asediu. Tinerele aviatoare își primejduiesc viața, aerodromul fiind bombardat în mai multe rânduri de către aviația sovietică și neavând niciun fel de apărare antiaeriană. Pentru zburătoarele Escadrilei Albe, este cea mai grea campanie. "Pe aerodrom, adică pe drumul care servește de aerodrom notează în memoriile ei
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
nu rupsese prietenia cu mine nici atunci când în România ajunsesem un „dușman al statului“, și nici după plecarea mea din țară. Îmi scria cărți poștale la Berlin știind bine ce riscă. Doream să dea uitării prietenia noastră, să nu se primejduiască, mi-era teamă pentru el. Dar cu atât mai mult mă bucuram, temătoare, de cărțile poștale ce mi le trimitea: erau un semn de viață. Ultima, primită cu câteva săptămâni înaintea morții sale, era o fotografie alb-negru - o stradă pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
N. Iorga a fost compus pe când autorul trăia și e de ghicit ce enorm ar fi fost scandalul dacă Istoria ar fi apărut atunci. La moartea lui, regretată de mine ca om într-un fel care a putut să mă primejduiască, n-am avut ce schimba, deși aveam prilej de a o face. Așa stau lucrurile. În acest înțeles superior asigur pe d. E. Lovinescu de seninătatea și abstragerea mea față de d-sa și de al său curriculum vitae, ocupat cum sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
forțele necesare pentru a rezista armatelor turcești, așa cum s-a și întâmplat, câteva luni mai târziu) propusese o alianță ofensivă țării noastre, dar oamenii politici români au respins orice încercare pripită de obținere a independenței naționale, care ar fi putut primejdui viitorul României, considerând, pe bună dreptate, că în primăvara anului 1876 nu erau create condițiile necesare pentru dobândirea acesteia, prin război sau prin tratative (despre una dintre propunerile Serbiei amintesc memoriile principelui Carol, la data de 25 martie/6 aprilie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o Bulgarie supusă și o Românie relativ independentă? Una încearcă să asasineze disidenții săi din străinătate cu o umbrelă, ceilalți cu un stilou. Scumpul meu copil, mai sunt multe lucruri pe care nu ți le pot spune fără a-ți primejdui viața. Acesta este motivul pentru care am părăsit România. Din prima zi a șederii mele aici am încercat să dau de tine, până la izolarea ta. Mi-au trebuit șase ani pentru a găsi puterea de a-ți adresa o scrisoare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
miraculoasă. Oanume indiferență a eroului În planul empiric și chiar față de evenimente care pe alții Îi sperie, atitudinea sa de spectator curios, foarte curios, dar de spectator, totuși, Își are aceeași sursă ca liniștea interioară atunci când ființa sa fiziologică e primejduită: certitudinea că bătălia hotărâtoare se va da, pentru el, pe alt plan - acela al creației - și În vederea acelei bătălii Își menajează el forțele pentru a le păstra intacte”. În pofida nu puținelor resentimente și amintiri Înveninate și deși abia izbutea doi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]