543 matches
-
de monade la nivelul ființelor și obiectelor, al spețelor și al stihiilor. Solitudinea poetului apare înconjurată de singurătățile microcosmice care alcătuiesc macrocosmul: "Lacrima se odihnește în ochi,/ Timpul face la fel, în sineși.//(...) Apa, în picătura ei,/ scaldă mulțimile,/ văzduhul primenește păsările/ cu aerul lui binefăcător/ Și zborul, uneori,/ în aripi se odihnește.// Somnul își doarme/ somnul în somnul lui,/ Și seva copacilor/ face la fel" (Neodihnita). Un creator care este spectatorul propriei sale solitudini, devine vrînd-nevrînd și spectatorul solitudinilor, în
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
solist al catedralei din Chișinău. Stând acum pe treptele năpădite de ierburi, auzeam clar, de undeva, de sus, vocea de tenor a părintelui Alexandru Cristea. Era hramul bisericii noastre, pe care-l sărbătoream totdeauna la 21 noiembrie, când toamna-și primenea obrazul limpezindu-l în cea mai albastră și mătăsoasă lumină. La acele zile de sărbătoare era invitat totdeauna Gurie, mitropolitul Basarabiei. Toate luminile de pe candelabre aprinse dădeau o strălucire deosebită iconostasului sculptat în lemn, de o mare frumusețe și finețe
Curierul „Ginta latină” by Maria Lăudat () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2328]
-
în eleșteul comun clocotind de lișițe și de rațe sălbatece al limbajului general folosit. Ce mă frapase pe mine în vagonul acela nou de metrou ce mirosea încă a vopsea și în care parcă și vocabularul pasagerilor din el se primenea, e că, în uzul vorbirii curente, iată, intrase, așa dar, nu prin efracție, ci în chip firesc, fără să mi se pară nici caraghios, nici pretențios, cuvântul purtând până mai ieri un ștaif de-o palmă. De la latinescul dissentio, deci
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
piroane scot din vocale sângerând gemene perechi pe rând încep aural înot merg la Maica Precista mana deniei cerșind și argintul din alint duh ceresc a întrista că și ea născu un Fiu și văzu cu văzul Lui izbăvirea neamului primenit în trupul viu fiică i-a fost pe când El în Tatăl duh era și zidind înroura prorocirea pe pământ dulce Mamă l-a purtat prunc în pântec chiparos râvnă sânge carne os cu golgotha împăcat veac în veac i se
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
acolo sosiseră mesaje alarmante. Încă înaintea lor numeroase ajutoare trecuseră fluviul. Trenul lung se urni cu greutate. Pe platforme, ostașii fumau și sporovăiau, lăsînd să le atîrne picioarele înfășurate în moletire. La halte săreau jos și se reprezeau să-și primenească apa din bidoane. De-a lungul liniei se întindeau numai miriști țepoase, întrerupte rar de cîte o pădure de plute. Coborau în cîmpie. Din pricina numeroaselor schimbări de direcție drumul li se păru lung. Se mișcau parcă în zig-zag, înainte și
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
ce atârnau de un capăt, moș Vasile. El stătea în bojdeuca lui, pe Cioarecul, dar fiindcă l-au prins jandarmii pe drum, îl băgaseră în aceeași oală cu ceilalți. Oricum îi venea rândul și tot acolo ajungea. „Măcar de mă primeneam și eu, nene! Cum se cade să intru cu nădragii rupți în tur, spintecați printre picioare, la ditamai comenduirea?” - s-a rușinat în sine, până a intrat. - Ba, târâie brâu, cum te cheamă? - l-au întrebară tovărășii. - Ce vorba e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
râul altora? Cui folosește?! - Vorba lungă, sărăcia omului! Hai să-l punem în pat! Mâine, poimâine, să-l îngropam. - Noi?! - Păi cine, mă? Chemăm pe ăia? Câțiva oameni l-au ridicat. Alții au chemat femeile. Au scăldat mortul, l-au primenit și au trimis vorba preotului. Boderică s-a apucat să-i cioplească dintr-un trunchi de stejar, crucea. Boade a coborât de pe streașina casei patru scânduri. S-a gandit să-i facă el tronul. „O fi și asta o pomană
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
lopată/ deasupra gropii" (Matei din Rădăuți). Într-o halucinanta împletire, trecutul imemorial și viitorul fabulos sugerează o temelie a vieții, circumscrisa toposului originar, acesta, la rîndul său, o temelie a duratei: "Îți sărut/ plămînii carpato-danubiano-pontici./ Prin ei crește iarbă,/ se primenește iubirea veche// Se prăbușesc catargele genovezilor,/ cînd îți sărut plămînii,/ cînd trag clopotele Europei în schimbare// Ești temelia gropii/ ești indiferență pumnului de țarina/ ești/ speranța -/ hamal în porturile orientale" (Ritual). Generațiile se succed holografic: În toate, doarme fiecare./ Se
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
soarele binefăcător oferă gratuit lumină și căldură tuturor; visele, oricâte, fără plată sunt pentru toți viețuitorii pe pământ; vântul, când pașii își întețește și aerul primenește, nu cere plată niciodată; ploile trebuitoare ale secetei adversar sunt ale Naturii dar; de la înaintași moștenit, talentul nu trebuie plătit; bunul simț, părinții cu dragoste copiilor îl dau, dacă îl au; călătoriile cu gândul printre astre sau în trecut fără
Clipe de infinit by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/261_a_597]
-
cu Patimile și Învierea Sa. Înainte de culcare, îngenunchiați în fața icoanei Măicuței Domnului cu Pruncul în brațe, se rugau ca să le dea sănătate, putere de muncă, iertare de păcate și să se milostivească de sufletele părinților răposați. În fiecare duminică se primeneau cu toții cu hăinuțe sărace dar curate și mergeau la biserică. Aici ascultau cu mare evlavie Sfânta Liturghie și Măriucăi i se părea că prin glasul preotului, Dumnezeu i se adresează chiar ei. După slujbă se duceau cu toții la cimitir, unde
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
au prăbușit amândoi într-un somn fără memorie, vecin cu leșinul, fără să-și mai scoată de pe ei hainele mototolite, ude și pline de nisip, și fără să-și mai pună Carol plasa de ținut mustața. Capitolul VIII PRIMĂVARA VENI, PRIMENIND SÂNGELE ființelor și seva plantelor. Iar am avut un vis, spuse Carol într-o dimineață. Văd că ai prins gust. Am visat Moartea... Moartea cui? îl întrebă Filip. A nimănui. Am visat-o pe Ea. Moartea. îmi dă târcoale, draga
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
senină. De, cum îi mai samini tu. Da’ nici eu nu eram de lepădat, umblau și după mine fetele-n sat. Dar am chibzuit, am stat și n-am dormit, m-am zvârcolit până într-o seară când m-am primenit și i-am fluierat la poartă. Ehei, ce era să mă întindă bunică-tu, dar mamă-ta, bățoasă, nu l-a lăsat, m-a scos basma curată. Atunci am știut că îi eram drag. Din drag cu drag am ajuns
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
-te că a venit Florin să te ia. Glasul blând al mamei m-a făcut să deschid ochii. Aș fi vrut să îi spun că azi nu trebuie să ne vedem, dar am tăcut. M-am dat jos, m-am primenit și am ieșit în ușa chilerului. Florin era cu tata în bucătăria de vară. - Hai, flăcău, ești gata? Îmi zâmbi și îmi făcu pe ascuns cu ochiul. Sării treptele și din doi pași eram la poartă, gata să urc în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și întuneric, întristare și suspin. Mare durere și tulburare. Nu mai era cald. Totul era răcorit și sufla vântul de scotea apa din inima pământului. Atunci, abia atunci, poporul s-a tulburat, s-au temut de răul lor. S-au primenit și au început a striga către Domnul. La strigătul lor a ieșit din pârăul mic un râu mare, o revărsare de ape care nu înghițea nimic. A strălucit lumina și soarele s-a înălțat semeț. Fața popei Cucoș era apă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și fugi zâmbind. - Prostuțule. Muzica răsuna în tot satul. Cârduri de fete și flăcăi își făceau loc pe ulițe până la marginea pădurii. Soarele arunca ultimele sale raze fierbinți și scălda casa Rariței, care era proaspăt lipită și văruită. Femeia se primenea în odaia ei. Animalele erau hrănite, păsările închise, dăduse drumul la un câine. Ei, da’ cine să vină? Satul e pe toloacă la horă. “ Da’ ce o întârzia fata asta? Ce face, coase acum hainele, de ce nu mai iese?” Își
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
frumoasă și blândă. Conștientă de frumusețea penajului său, cioara era o pasăre tare mândră și orgolioasă.Ea zbura țanțosă printre celelalte păsări și vreau să vă spun că zbura alături de orice pasăre.Toată ziulica nu făcea altceva decât să-și primenească penele cele albe, ca nu cumva vreun firicel de praf să-i știrbească frumusețea. Avea și un obicei foarte rău: râdea de toate viețuitoarele și mai ales de păsări.Ba că o pasăre era urâtă foc, ba că are un
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pe ogorul bătrânului țăran și Începu să scurme și să scoșure boabele și să le Înghită una câte una, fără s-o invite cineva la masă.Și se ospătă și se ospătă ca la ea acasă. Înainte de culcare, cioara Își primeni din nou penele, se privi mulțumită În oglindă și cânta veselă, deși se simțea puțin amețită. Dimineață când se trezi, prima ei grijă a fost să meargă În fața oglinzii. Îi Îngheță inima (vă vine a crede că avea și ea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
când intra în vorbă, Indolenta se arăta urmărită de o idee fixă, aceea de a ști dacă în noile împrejurări se va putea menține la Operă și prin cine. . - Stăm cu foarte mare grijă, zicea întrerupîndu-șivocalizările; se zvonește că vor primeni personalul Operei. . - Ce-are de a face Opera cu politica? răspundeaPomponescu. Indolenta nu luă în considerație îndată opinia lui Pomponescu, ci gâlgâi o frază de exercițiu. Abia după ce o învîrti de câteva ori făcu o pauză. - Așa se spune, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tremurat și-am cerut să mi-l dea jos, să-l iau acasă. L-am luat. Tata, mama, neamurile n-au vrut să l primească, dar cu mine nu era de glumit. L-am luat, l-am spălat, l-am primenit, deși înțepenise. Și i-am găsit rana. Aici, unde începe să acopere părul tâmpla, fusese lovit cu ceva, cu un iatagan, cu o rangă. L-am chemat pe preot. Nu vroia să vină. La cei ce-și iau viața singuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că suferi dar nu înțeleg ce-ți lipsește”, spusese el, iar beiul i-a răspuns: „Înserările de-acasă îmi lipsesc și liniștea lor”. Acum soarele se prăvălise în Dunăre spre apus și aci pe dâmb aerul fierbinte prinse a se primeni de un vânt ce venea dinspre bălți. Înserarea aurie i se păru lui Selin o minune. La Obilești Fuseseră aduși bucătari, cafegii, cofetari și feciori de la Curte pentru ca în sfârșit măria sa să se simtă ca acasă. Doctorul Iacob Pylarino, inspectă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apărut la Polirom...Condeiera uită -voit!să treacă aici dramatizarea Adei Lupu după G. Călinescu, dar și vreo trei spectacole de cabaret, care se joacă În barul din holul teatrului, scrise & realizate de actorii trupei. Sigur că-i bine să primenim repertoriile, să aducem pe afișe autori necunoscuți, de pe la ... Polirom, ori Tel Aviv și New York. Sigur că e nevoie de aer proaspăt, la orice teatru Național. Dar, pentru Dumnezeu, un Național n-are obligații și față de autorii...cunoscuți? Să uităm, dintr-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o tăvălitură de paie tocate, iarba verde de acasă care-ți spune că până și aici ai ajuns un străin. Papa-caca s-a dus în lume, tata-i liber să se ducă să se răcorească, să se limpezească, să-și primenească creierii ăia încinși, Rafaele, poate cine știe ce idee genială care să ne scoată... Încă nu ne-am umilit îndeajuns, Doamne Iisuse Hristoase, până una, alta s-a ras în cap. E mai igienic, desigur, dar și mai economic, pentru că părul consumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-l omoare, au adus liniștea după care sufletul său traumatizat tânjise atât de mult. Asemeni naturii ce-și pregătește un nou ciclu de viață ieșită de sub mantia rece și imobilă a iernii, tot astfel și spiritul tânărului ofițer se primenea, eliberându-se de negurile în care fusese silit să trăiască. Instinctiv, amândoi simțeau că zilele viitoare nu vor mai putea oferi fericirea trăită acum și prețuiau cu intensitate maximă fiecare firimitură a clipelor petrecute împreună. Alungaseră orice gând care putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de departe. întârziații grăbeau pe cărări, îmbrăcați curat și vesel. Cu mustața răsfirată pe colții afumați și gura căscată, Gheorghe Corbici călca lat, cu tălpoaie de un stânjen. De departe capul lui buhos puțea ca o tabachere, deși omul era primenit în cămașă și ismene noi. în urma lui pășea mărunțel nevasta. De la casele împrăștiate pe malul gârlei, grăbea, cu chelia pestriță și întinsă pe oasele capului ca o piele nedubită, moșul Gheorghe Costan. Gândind la palavrele pe care urma să le
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de ani avea să le preschimbe în femele putrede de lascivitate, în cucoane snoabe, în gospodine șleampete, în profesoare refulate, în intelectuale masochiste, în muncitoare spurcate la gură, măritate, divorțate, gravide iar și iar, înghițind la anticoncepționale, schimbând la tampoane, primenind la scutece, mîncîndu-și cu toatele bărbații, golindu-i de pasta cenușie din țeastă. De ce trebuiau să cadă? De ce 125 măcar unele nu puteau rămâne mereu așa, naive, grațioase și senine? Căci numai ființa lor cunoștea minunea asta: corpul care se confundă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]