1,444 matches
-
disforică și distructivă. Șocul nu se produce și nu lasă urme durabile dacă nu i te deschizi cu o disponibilitate aventuros-binevoitoare, rămânând ca zidit în reflexele de autoapărare care operează prin asimilări și excluderi. Blocajul are loc dacă te lași prins, prin dresaj cultural de o opacitate îndărătnică, încât orice excitație sau incitație să se lovească de fatum-ul existențial și spiritual care ești tu însuți. Cel blocat este sensibil preemtiv la propriul său discurs, ca discurs al modului de a
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
Bravo Lui” (p. 223) sunt felicitările pentru a fi ajuns la superlativul a două cariere: de profesor onest și de politician cu infirmități morale. „Bravo Lui” este romanul unui moralist resemnat. Alături de fapte de ordin individual, în materia epică sunt prinse evenimente (colectivizarea, eliberarea deținuților politici, amnistia din 1974, Revoluția din 1989, alegerile din 2008) și situații (îndrăgostirea la țară, întâlnirea în lanul de porumb, concurența între elevi pentru întâietate). Cenzura obiectivă dă prozei un aer constructivist și experimental, fără a
NICOLAE PÂRVULESCU: Un roman al interiorităților goale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339682_a_341011]
-
disforică și distructivă. Șocul nu se produce și nu lasă urme durabile dacă nu i te deschizi cu o disponibilitate aventuros-binevoitoare, rămânând ca zidit în reflexele de autoapărare care operează prin asimilări și excluderi. Blocajul are loc dacă te lași prins, prin dresaj cultural de o opacitate îndărătnică, încât orice excitație sau incitație să se lovească de fatum-ul existențial și spiritual care ești tu însuți. Cel blocat este sensibil preemtiv la propriul său discurs, ca discurs al modului de a
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
încolo, ai grijă și de locuitorii acestui ținut, ocrotește-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți.” Cercetă din priviri curtea cetății, apoi se întoarse în mijlocul oaspeților plin de încredere în ocrotirea Atotputernicului. Către orele dimineții musafirii zăceau care pe unde apucaseră prinși atât de oboseală și nesomn, dar mai ales de aburii beției. Câțiva oșteni schimbară străjile, iar căpitanul, după ce se asigură că totul este în regulă și la orizont se arată zorile, se duse într-un colț să ațipească câteva ceasuri
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
cu greutățile vieții pentru a-,și crește pruncii dăruindu-le din puterea lui. Și mare este bucuria părintelui când își vede copiii rostuiți, oameni cu carte, învățați și așezați la casele lor. Numai că, după ce își i-au zborul, copiii, prinsi fiind în iureșul amețitor al materialismului modern - așa cum arătam în articolele de mai sus - încet............ încet își aduc aminte din ce în ce mai rar de părinții lor. Unii dintre ei zboară departe, departe peste ocean, acolo unde dragostea părintească ajunge la ei, doar
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
spunea George Călinescu. Valentina Becart nu definește poezia, dar se definește pe sine în versuri tulburătoare: Eu știu că sunt/ o umbră trecătoare/ că viața mea/ e pură întâmplare/ neînțeles cuvânt.../ Eu cred că sunt/ sclipirea unei năluciri/ solare/ fiorul prins/ în iernile polare/ năucitor avânt.../ Eu știu că sunt.../ Eu cred că m-am născut/ spre a muri.../ ce surdă e strivirea/ între azi/ și timpul ce-a trecut.../ (Sub semnul timpului). Pentru Valentina Becart întreaga lume aparține timpului, cu
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
și îți cumpăr altă mai puternică, dacă se rupe însă, te duci tu. E bine? Am zis că da, de acord. Am ajuns acasă și cum Rex că întotdeauna mi-a sărit în brațe, am scos lesă și i-am prinso la gât,m-a privit cumintel, s-a învârtit de câteva ori în cerc după care au început tumbele, a luat-o la fugă prin grădină culcând totul la pământ, eu de teama scandalului l-am chemat urgent la mine
DACA N-AR FI FOST EL!... de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342186_a_343515]
-
recent lansată la Rm. Vâlcea, Maria Diana Popescu, autoarea unor versuri de adâncime, cu idei condensate întru spirit de efect, face o prețioasă mărturisire: Locuiesc împreună cu pământul / care se coace,/ se răscoace,/ în verile strânse /ca pumnul. Această strălucire stilistică, prinsă ca în viziunea unui pictor celebru, ne face să vedem poeta identificându-se cu viața, cu viața clocotitoare, triumfală („viața e tot, nu moartea...”, spunea Coșbuc). Te izbesc, în poemul citat, acele reflexe de note filosofice, suple prin puritatea lor
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
toate mute, reci, de-a valma fără noimă-n convoaie plumbuite. Pot oare ele să nu-nvie ? Smulse din carnea rece ce încă era trup. Din poarta lumii mele ocean de vis acum zăresc mesaje cum sporovăiesc de spuma valurilor prinse rămase fără urmă. Era ea frica venea să le susțină. Din jocul lor eu îmi doresc, nimic. Din poarta unei vieți de negăsit, e timpul, e trecut, e totul amintire prinsă în spuma valului pierdut. Convoiul de cuvinte rămase fără
UN SIMPLU MARTOR INCOMOD de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341950_a_343279]
-
cer nimic, dar dau tot cât le stă în putință mediului nostru biologic ambient, având parcă dintodeauna menirea de a-l păzi și ocroti, astfel încât, dacă ajung uneori să se și răzvrătească, o fac numai constrânși de situațiile din care, prinși fiind, presimt că nu mai au nicio scăpare. Și cu toată loialitatea lor față de om, adeseori, sunt tratați cu o cruzime nejustificată de unii semeni ai noștri, lipsiți de caracter, cuvânt care, foarte sugestiv, în vocabularele noastre zace și sub
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
convins că nu ar ierta nici oamenii care se aventurează prin apele învolburate în căutarea unor chilipiruri, sau furturi de prin proprietățile abandonate. Mai sunt și pe-aici hoți și profitori de pe urma necazurilor semenilor lor, ca deh, oameni suntem! Cei prinși primesc pedepse grave și devin dizgrația societății! Orașe întregi se află sub ape, precum: Theodore, Chinchilla, Rockhampton, Emerald, Fitzroy, Condamine, Saint George, Jericho, Bundaberg, Dalby, Alpha și altele, multe dintre acestea fiind evacuate în totalitate. Dintre toate orașele sinistrate cel
ŢARA CONTROVERSELOR de GEORGE ROCA în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342527_a_343856]
-
mi-o restitui în primăvară. Am învelit marea în cețurile toamnei Ca să nu mă uiți. Iar tu m-ai iubit. Apoi, Ai fugit cu voalul înroșit în amurg. Eu am legat la ochi iubirea. Ea, Pipăind eșarfa, s-a lăsat prinsă, A măsurat clipa...și-a făcut-o să ardă... Numai tristețea nu a intrat în plasa Toamnei, devenind taina poetului, Acoperită cu eșarfa mărturisită A poeziei iubirii, punând-o Peste ochii poemului, ca să nu vadă Îmbrățișările noastre vinovate. Doar timpul
ELISABETA IOSIF POEZIA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342606_a_343935]
-
aduc noroc. Aveam o înțelegere cu tanti Corina, care a văzut cât de mult îmi place locul acela. Corina mi-a propus să am grijă de vacă. Mă recompensa cu o oală de lapte la două zile și cu una prinsă nesmântânită sâmbătă seara. Dumnica eram libera. Credeți că așteptam să-mi dea ea lapte? Când ugerul era plin, mă distram servindu-mă direct de la țâța vacii. Joiana era de fiecare dată recunoscătoare pentru serviciul ce i-l făceam! Îi ușuram
FÂNEAŢA ( DIN RAIUL ÎN CARE AM FOST-POVESTIRI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340582_a_341911]
-
cu cât descărcai într-o cutie de mai sus, cu atât primeai un punctaj mai mare. În ultima parte a jocului, de 30 de secunde, puteai de asemenea să agăți robotul de o ștangă din partea de sus și să rămână prins. Asta era proba cea mai dificilă, noi am fost singura echipă care am reușit să ne ridicăm, erau uimiți coreeni. De ce? Pentru că roboții noștri erau foarte grei, de 20 de kilograme, și, de obicei, roboții foarte grei nu se ridică
Roboții români care au cucerit lumea. Cum ar putea ajunge cluburile de robotică în liceele din România () [Corola-blog/BlogPost/337975_a_339304]
-
pe viață. Poeții pot fi lăsați în pace, oricum nu-i citește nimeni. Avem nevoie de lagăre de izolare, dar decente ca să nu-i irităm pe ăia de la ONU. Majoritatea jurnaliștilor trebuie să fie expediați în Madagascar. Ungaria, dimpotrivă, trebuie prinsă delicat în clește și împinsă pe hartă - între Polonia și Germania. Și, mai târziu, când reacțiile francmasoneriei internaționale se vor mai liniști, am putea ascunde pe neobservate Germania între Spania și Portugalia. Guvernul, în zilele noastre, n-ar trebui să
Revenire () [Corola-blog/BlogPost/338018_a_339347]
-
la volanul mașinilor lor mari, fioroase și de lux care stau încolonate ca fondantele în cutie. Majoritatea au muzică la bord pe care nu par să o asculte. Femeile bat îndrăcit în ecranele tactile ale telefoanelor mesaje către Feți Frumoși prinși, pe caii lor alb-perlat, în alte ambuteiaje. Bărbații sunt ca niște muschete încărcate, gata în orice moment să detoneze. Toți sunt locuiți de gânduri sumbre, războinice și își calculează crâncen, la centimetru, evadarea din coloană. Toată lumea e mai sigură pe
Baștan Turbo S. Aștept provincia () [Corola-blog/BlogPost/338044_a_339373]
-
știam. Dar așa semăna în mine. Mă obosea discuția nestânjenită a doi bărbați din spatele meu. Spuneau întruna de instalații sanitare pe care le făcuseră singuri la ei acasă, de montat faianță și gresie. Parcă mă enervau când îi auzeam ce prinși sunt în problemele lor, când alții le au mult mai grave. Parcă mi-erau ostile cuvintele „acasă la mine” auzite în gura lor. Găsisem, printr-un colț de-al minții, rezonanța ciudată pe care o avea cuvântul „acasă” spus de
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
la vânătoare de către câini, pe de o parte, și prădătorii naturali, pe de altă parte, era o concurență feroce pentru orice pradă ucisă, indiferent de care din ei. În deplasarea turmei, câinele nu se află la vânătoare; prada e deja prinsă iar câinele are grijă să nu o fure nimeni. În acest scop, scotocește terenul pe o rază care îi conferă lui siguranță, rază de pe care, instinctiv, va îndepărta orice intrus. Indiferent că e lup, urs, căprioară sau iepure, va proceda
Oameni și câini. O poveste adevărată despre niște ciobănești legendari () [Corola-blog/BlogPost/337917_a_339246]
-
împreună, se duc la un meci de fotbal în Ungaria ș.a.m.d. Comunicarea nonverbală (fiecare în limba lui, de fapt) e unul dintre procedeele originale ale filmului, care are și o idee excelentă, dar și personajele au fost bine prinse. Firește că se află despre fapta ilegală a lui... Nelu, care acum devine un fel de complice al imigrantului ilegal, vine și poliția, care încearcă să rezolve cazul, românește, firește, doar că turcul se întoarce în cocioaba lui Nelu ca
Morgen [Corola-blog/BlogPost/100051_a_101343]
-
întrebam dacă oamenii aceia din spatele ecranelor, la rândul lor, se lăsau duși de vreun metrou, mai vechi, mai celebru, dar metrou, dacă stăteau și ei la fel de inerți pe scaune, iar viețile pe care le arătau se derulau în reluări. Eram prinși, toți, în amintirile noastre despre ceilalți și nimeni nu mai trăia cu adevărat. Ne era teamă să ridicăm capul, niciunul dintre noi nu voia să aibă de-a face în mod direct cu metroul. Ne scurgeam viețile în subteran, dar
Scaunul din metrou (VII) București [Corola-blog/BlogPost/100806_a_102098]
-
tulburarea ce o acaparase pe nesimțite. Mirosul acela de sulf, atât de cunoscut, perdeaua care flutura neîncetat, deși nu știa de ce, deveneau mai mult decât perceptibile. Scârțâitul ferestrei îi confirma că era aproape trează, dar în același timp se simțea prinsă undeva departe de realitate ca într-o plăsmuire eterică. Dintr-o dată, se văzu într-un iatac străin, stând goală în fața unei oglinzi frumos sculptate. Ochii mari, negri ca tăciunele în pârg, priveau înmărmuriți umerii goi și sânii rotunzi, ca și cum dincolo de
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
De fulgerul din preajma lor Adânci văpăi...Adânci văpăi... Am să aștept ...și cât de viu Mersul tău ca de felină Mă prinde-n dansul lui straniu! Tu ești de vină?...Eu sunt de vină? Încă mai speri...să mă topesc Prinsă - n sărutul tău de foc! Cu spaimă să-ți mărturisesc: A fost un joc!...A fost un joc! Referință Bibliografică: A fost un joc / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1780, Anul V, 15 noiembrie 2015. Drepturi
A FOST UN JOC de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342805_a_344134]
-
membru fondator. Dr. Adriana SPASTRI: Da, fac parte dintre membrii fondatori, dar în ultimii ani nu prea m-am ocupat de evenimentele organizate de Alianță. În Alianța care era la început, eu (vicepreședinte), Christina (președinte), Elena, Anca... eram foarte mult prinsă, dar după aceea eu am plecat în ‘89-‘99 în Grecia, am luat post de medic principal în Patra și de abia în 2003 m-am reîntors și era altcineva vicepreședinte, secretar. Veronica IVANOV: Veți veni la Ziua Femeii? Dr.
INTERVIU CU DR CHIRURG OFTALMOLOG ADRIANA SPASTRI de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342909_a_344238]
-
văzut musafira stând printre curioși, într-un slip viu colorat și cu sânii acoperiți de cupele sutienului, în aceleași culori, jucând veseli la orice mișcare, așa cum îi știam. În câteva minute am scăpat de mai bine de jumătate din peștele prins și am ajutat-o pe Miruna să se urce în barca mea. Observasem în acest timp, în privirile bărbaților de pe plajă admirația amestecată cu invidia. Chiar, aveau și de ce: un corp armonios construit, cu sânii mari și jucăuși, cu fesele
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
de muncă! Evoluțe în oștire . Trecut prin sabie și foc Credea, că a avut noroc... Astàzi oștean bătrân acasă, Pierdut-a pâinea de pe masă, Că is-a luat dintr-o ”mișcare” Respect, speranță...și onoare! Circulație bahică. La volan ea, prinsă beată, La “sânge” verificată, Se declară “ofensată”. E nocivă...apa plată! Balanța istoriei. Boierii vechi aveau blazon Si averea strânsă din strâmoși. Cei de acum blindați carton Furat-au tot și vând “gogoși”, Că au avut “unchi și mătuși”. Să
UMORISTICE DUPĂ REALITATE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343044_a_344373]