1,457 matches
-
fie atât de trist... Noapte de noapte, stăteam la pândă, pentru a urmări mersul stelelor. Într-o noapte, când pleoapele mi se închideau a somn, am zărit o stea care a căzut chiar în grădina noastră. Am coborât încetișor de pe prispă și, desculță prin iarba scăldată-n rouă, am alergat în grădină. Am privit cu atenție în toate ungherele grădinii dar n-am zărit nici urmă de stea. Somnoroasă cum eram, era cât pe ce să adorm în grădina învăluită de
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361791_a_363120]
-
iubirii și al frumuseților naturii. La începuturile vieții dragostea lui este senină, frumoasă, împlinită cel mai adesea într-un cadru feeric al naturii proaspete și viguroase, ca în poezia „Dorința”: Vino-n codru la izvorul / Care tremură pe prund,/ unde prispa cea de brazde/ Crengi plecate o ascund./ Și în brațele-mi întinse/ Să alergi, pe piept să-mi cazi,/ Să-ți desprind din creștet vălul,/ Să-l ridic de pe obraz ... Iubita îi apare gingașă venind parcă dintr-un dulce vis
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
sa: “Bulgăraș de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
o umbră doar. Tata mi-a spus: ,, Dă-i ultimul sărut!” Aveam trei anișori (1951) I-am spus: ,,E �ECE” și n-am putut, Mai simt și-acum fiori ! . . . Poarta deschisă . . . Ca un taifun prin curte a trecut . . . Plângeam pe prispă, cui să mai spun că Ida, m-a bătut ! ( o vecină ) ,, Unde-i bunica, unde s-a dus ? Adu-mi-o înapoi !” Plângea și tata, încet mi-a spus : ,, Așa plecăm și noi !” Atâția oameni, nepăsători, mâncau și mult vorbeau
BUNICA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365824_a_367153]
-
în acest ciclu de versuri laitmotivul esențial. Cu semnificații realist-critice, prin procedeul antitetic al contrastului, cititorul are în față imaginea satului supus degradării tradițiilor și apariției unor factori „înnoitori”, în poezia „Ieri și azi”: „plugul cu boi,/ țesut la război, / prispă, cerdac, / hara din sat, / port țărănesc, / conac boieresc, / corlata la vatră, / șezătoarea de fată, / azimă-n țăsț, / pârleazul cu rost, / livada de meri, / toate au fost ieri”; poluare, tractoare, / arme nucleare, / marijuana vise, / discoteci deschise / peste tot manele, / cerșetori gubele
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
să mă ardă geana ta s-ar putea să mă țipe ochiul trecător s-ar putea să mă doară așa într-o doară ....joaca... s-ar putea să mă ațină pata ta de lumină apoi să plecăm ....... să mă cunun prispă senină.. Referință Bibliografică: VENIN DE CUPE MI-E LĂSTARUL / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI, 28 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VENIN DE CUPE MI-E LĂSTARUL de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365974_a_367303]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > POEZII DE STEJĂREL IONESCU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 985 din 11 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezii de Stejărel Ionescu timp de plumb urlă norul după dealuri sus pe prispa mama tace se rupe valul de maluri ploaia-i rece și rapace, ceru-i cenușiu și negru iarăși stâncile-s puștii marea, se rupe de-antregul peste malurile puștii, toarnă ploaia cu găleată vânturile bat tăios printre nori umblă săgeată fulgerând
POEZII DE STEJAREL IONESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365999_a_367328]
-
noua lume a Ortodoxiei, dincolo și aproape de noi. Clipele în zbor, pe aripile timpului ne cheamă să întâmpinăm Frumusețea lui Hristos, Frumusețea Cerului și a Pământului. Anii trăiți frumos își deschid înțelesurile vieții. Timpul curge plăcut, liturgic... Așează mireasma pe prispa inimii mele. Mă grăbesc să-l cuprind, mă prinde în nimburile frumuseții sale. Crucea sufletului creștin păzește casa dreptului mărturisitor. Crucea ortodoxă a Națiunii păzește Casa Biruinței lui Dumnezeu. Din zâmbetul Zorilor se aud cântece de cuci și privighetori. Din
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
cam ars de pribegit. Nici găini nu se mai ouă, știu acum de marketing; Să le tai de vreo friptură, mi-e și teamă să le-ating. Și de când cu postul mare, parcă toate sunt pe dos; Câinele doarme pe prispă, în vis ronțăie un os. Soața-nchină la mătănii și postește blestemând, A dat faliment buticul și-n șomaj intră curând. Bine ai venit, prințesă, bine c-ai venit și-acum! Nu vom mai muri de foame, nu ne vei
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ȘTII? Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1248 din 01 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Dac-am să mor de dor, tu ești de vină Că m-ai lăsat pe prispa unui rând Să te aștept c-un zâmbet și-n surdină Să-ți murmur numele... Dar până când? M-au prins amiezi de gleznele plăpânde Cu iederă de timp învolburat Iar nopțile tăcute și flămânde Din carnea de cuvânt au tot
ŞTII? de AURA POPA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365271_a_366600]
-
de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 906 din 24 iunie 2013. te chem de unde ești la o margine de timp mă vei recunoaște sunt fata în ie cu brâu vărgat și traistă din lăicerul de pe laiță stau lângă prispă sub bucata mea de tihnă printre scânduri în derivă umbrele nu știu cui îmi urmăresc nerăbdarea doar tăcerea din zori îmi înțelege căutările fac motocei și-i agăț de vise Citește mai mult te chem de unde eștila o margine de timpmă vei
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
obișnuiau că acum să tocmească pândarii pentru păzit viile. Tot acum, bărbații schimbau pălăria cu căciulă, cei care mai erau văzuți cu pălărie după 15 august fiind ironizați. Se in-terzice scăldatul în apă râurilor spurcata de cerb și dormitul pe prispa. De pe 15 august se deschidea, în satul tradițional, un important sezon al nunților, sezon care ținea până la intrarea în postul Craciunului.In această zi se organizau târgurile și iarmaroacele de toamnă. Perioada dintre cele două Santamarii, numită Între Santamarii, se
SFANTA MARIA de MIRON IOAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366314_a_367643]
-
ochii minții-acum, Copilăria-mi toată, Vă văd pe voi , bunicii mei, Cum m-așteptați la poartă. Cu dosul mâinii , lacrimi șterg, Și tristă îmi dau seama. C-oricât de mult aș vrea să merg Spre voi, totu-i degeaba. Urc prispa casei voastre dragi Și lutul se sfărâmă, Privesc pereții scorojiți, Mânjiți cu var și humă. Ferestrele ca doi ochi triști, Mă tot privesc cu lacrimi, S-au tot uscat de dorul meu Pe ei și ploi, și patimi. Ușița se
MĂ-NTORC ÎN TRECUT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366375_a_367704]
-
întorc în... azi... Ce crudă e trezirea! Ce dur este să vezi cum cazi, Tot căutând iubirea! Dar voi, sfinți îngeri păzitori, Mă tot vegheați din ceruri! Vă simt cu mine-n sărbători, Blajini, ca-n alte vremuri... Cobor iar prispa casei dragi Și ușa-n urma-mi plânge... Tristețea-ncearcă în zadar Din visuri să m-alunge... Referință Bibliografică: MĂ-NTORC ÎN TRECUT / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2108, Anul VI, 08 octombrie 2016. Drepturi de Autor
MĂ-NTORC ÎN TRECUT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366375_a_367704]
-
binele meu. În luna mai voi candida ca primar în comuna asta. Încercarea moarte n-are ... Și să vezi pe Netea primar ... “ Cu acest gând a deschis poarta care abia se mai ținea în țâțâni.A luat cheia de pe grinda prispei și a introdus-o în broasca pe jumătate ruginită. A intrat și ușa a schrțâit cu un vaiet prelung. L-a izbit un miros de aer stătut cu iz de mucegai.A dat să aprindă lumina.” Nu merge. Câte mai
ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE..., POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366400_a_367729]
-
luat-o ușor, clătinându-se, pe șușa în jos, spre marginea satului.Ajunși în fața ogrăzii lui Netea, Nelu lui Pârnaie a ridicat cercul din fier ruginit și a deschis poarta. -Tovarășe Netea! Tovarășe Netea! Văzând că nu răspunde intrară pe prispă și cu mâinile streașină priviră în cameră.Îl văzură pe Netea întins pe pat cu un zâmbet ciudat pe față. -Să ști că ăsta e mort! -Ce vorbești!? -A căzut beleaua pe noi! ... De unde bani să-l înmormântăm!? -Așa este
ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE..., POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366400_a_367729]
-
huma Acestui trup puțin în care sunt! Dar nu mă plâng, să mă audă cine? Pe viața asta nu-s stăpânul eu Și dacă am ajuns un oare-cine Măcar să-i mulțumesc lui Dumnezeu Că m-a născut măicuța-ngândurată Pe prispa unei Doine fără leac, Aici, pe unde-a rătăcit odată Iisus cu trupul lui însângerat... Iertate-mi fie gândurile-aceste' Curate și atâta de lumești! O, sfinte amintiri, când totul este Doar amintirea faptului că Ești... Referință Bibliografică: O, sfinte amintiri
O, SFINTE AMINTIRI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366672_a_368001]
-
în: Ediția nr. 559 din 12 iulie 2012 Toate Articolele Autorului copilării suvenire, amintire, carele cu coviltire, curg pe gura drumului, către toamna nimănui și eu le visez în somn, în costum măreț de domn, în costumul Lerului dorm pe prispa cerului și visez copilării, fete îmbrăcate-n ii, moșii satului la sfat, mama la dereticat, tata la coasă-n grădină, casa scăldată-n lumină, cerul tremurând prin ramuri, fulgi de nea venind pe geamuri, eu copil pe doi cai suri
COPILĂRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366779_a_368108]
-
ființa mea ciudată ocrotindu-mă trăiam într-o irealitate de basm peste care zbura timpul îmi plăcea singurătatea în pădure printre copaci ei îmi vorbeau din alte lumi și din alte timpuri și-mi mai plăcea noaptea când dormeam pe prispă și vorbeam cu cosmosul, cu stelele, cu luceferii și luna adesea visam că zbor planând peste mări și oceane din mâinile mele crescuseră aripi mari dintr-o materie vâscoasă care se întindea pe mari suprafețe plane când îmi dispăreau cădeam
CÂND ERAM COPIL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365701_a_367030]
-
umoristului Mihai Frunză, lui Anatol Covali, cantautorului Traian Chiricuță, poetei Maria Ieva, sau unor colegi de condei internetistic, cu care se intersectează adeseori pe site-uri. „Cuvântul mi-a fost leagăn și-alinare/ Iar casa mea e însăși poezia/ Pe prispa ei veghează veșnicia/ În doine și lumini strălucitoare” - își declară poeta Crezul artistic în „Sonetul luminii”. După care, întreabă omenirea: „Există oare, floare mai frumoasă/ Ori cer curat atât de cristalin/ Cum este poezia luminoasă// Care aduce mărilor senin?/ Nicicând
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
goi/noi; cobori/nori; sfânt/cuvânt; poteci/reci; deschise/vise; nemuririi/fericirii; senină/lumină; vântul/cuvântul; vântul/pământul; rouă/plouă; ș.a. E interesant că poeta a alăturat în rimă categoriile poezia cu veșnicia. Dar și versuri neașteptate: curate, proaspete: „Pe prispa unui vis nemărginit”. Prin versurile sale, aflate „Între cer și pământ”, Alexandra Mihalache și-a câștigat deja un „crâmpei de nemurire” - pentru că da, „avem o singură avere:/ Să trăim sortiți pentru-a iubi!” (Sortiți pentru a iubi). Ceea ce e cu
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
formă de strofe. La fel de melancolice, cu o anume muzicalitate, cu ritm interior și rimă întâmplătoare, într-o arie tematică diversă, dar asemănătoare celorlalte cicluri: amurgul, melancolia, ploaia, regretele de pe obrazul serii, înstrăinarea, perdeaua timpului, ochii înlăcrimați, doinele sufletești, amintirile obscure, prispa tăcerilor, singurătatea, norii, culoarea asfințitului. Dar și: mângâierea clipei, ca o floare de catifea, sărutările nevinovate, căldura iubirii, „o formă a perfecțiunii”; „leacul într-un sărut”; „țărmul făgăduinței”, unde „se va odihni iubirea”, „pe aripi de biruință”. O oarecare undă
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
ca să bei libertatea din ciuturi/ Și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane/ Și zarzării ei peste tine să-i scuturi,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Și ca să-ți pui tot sărutul fierbinte/ Pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane,/ Peste toate ce slobode-ți ies înainte,/ Ridică-te Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri, pe funii,/ Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane,/ Sus pe lumina din urmă-a furtunii,/ Ridică-te, Gheorghe
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
Viața că o punte, sau Punte pentru o viață - constitue pentru autoare, o mare calitate de prozator autentic: proza făcută cu răbdare și în timp. Timpul oferă și bune și rele. Timpul oferă și mult și puțin ; Tristă stau pe prispa casei, Nu stiu încotr-o s-apuc, Sătul nu mă recunăaște, La oraș nu mă mai duc ! Să vă bucurați, citiți această carte, * Viața că o punte * . Referință Bibliografica: Viața că o punte de Titina Nica-Țene / Constantă Abălașei Donosă : Confluente Literare
VIAŢA CA O PUNTE DE TITINA NICA-ŢENE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361672_a_363001]
-
ce-și îndreaptă petalele spre „soarele ei” - atât o transformase revederea boierului care îi întra în curtea casei. Făcându-i plecăciuni, dar privindu-l fix în ochi, i-a zis cu o voce de soprano lejeră. - Urcați, boier dumneavoastră în prispă și, deschizându-i portița de la pridvor, adăugă: tocmai pregătisem ca să mâncăm, așa că... să nu vă fie cu supărare dacă vă rugăm să binevoiți a cinstiți o țuiculiță de prună și să gustați din bucatele noastre. Năică, repede!... aleargă și scoate
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]