896 matches
-
foame, din cauza raționalizării alimentelor. Deși demonstrația a fost de scurtă durată, faptul că muncitorii ieșiseră în stradă, într-o țară în care poliția secretă era omniprezentă, demonstra că există o limită, dincolo de care oamenii nu mai sînt dispuși să suporte privațiunile. Ceaușescu a reacționat prompt. Ignorîndu-l pe Silviu Brucan, care susținea că majoritatea covîrșitoare a comuniștilor români ar dezaproba orice măsură represivă luată împotriva demonstranților, președintele a arestat cîteva persoane bănuite a fi condus marșul 2493. Cu toate acestea, după cîteva
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
se afla economia românească. "Conducerea, obsedată de o campanie draconică de reducere a datoriilor externe, ori nu este conștientă, ori nu-i pasă de haosul economic din ce în ce mai mare, care i-a pus pe cetățenii români în situația de a suferi privațiuni grave..."2504. Din modul în care îl tratase Ceaușescu pe Whitehead se vedea clar că prelungirea Clauzei nu merita eforturile pe care le solicita America. Privind Clauza din punctul de vedere al României, fostul ambasador Aggrey a ajuns la concluzia
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
termen care ne este transmis de Herodot și de Hipocrat, ca expresie lingvistică a sciților pentru această stare sexuală patologică. După A. D. Xenopol termenul derivă din limba zendică, în care "nar" însemnă bărbat, iar "o" înseamnă prefixul cu semnificație de privațiune 6 (deci înțelesul este, evident, "lipsit de bărbăție"). Și la geți moravurile favorizau patologia psihiatrică și geții erau consumatori permanenți de vin (zeul Dionisos, însuși, locuia pe meleagurile traco-getice și era adorat de ei), iar libertinajul lor era o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
său? * Emoțiunea. Gusturi Se emoționa ușor, în ce împrejurări? Rezista la emoțiuni? Plângea lesne? Devenea lesne abătut de evenimente? Era fricos? Dormea noaptea singur fără lampă? Suferea ușor foamea? Suferea ușor setea? Suferea ușor căldura? Suferea ușor frigul? Suferea ușor privațiunea somnului? Era sensibil la schimbarea timpului? Era sensibil la furtuni? Avea gust la îmbrăcat? Era cochet? Îi plăceau mirosurile? Era mâncăcios? Îi plăcea societatea? Îi plăcea teatrul? Îi plăcea muzica? Îi plăcea pantomima? Îi plăcea circul? Îi plăceau preumblările? Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în portofoliul său mnemic evenimente, fapte, întâmplări, trăiri afective, chipuri de ființe dragi, locuri". Sunt elemente ce se regăsesc din plin și în Lumina educației. Pregătit să se devoteze procesului formativ, într-o epocă de schimbări fundamentale și de inerente privațiuni, autorul a știut să-i facă față cu demnitate, punând la lucru însușiri native, dar și calități dobândite prin muncă. Labor improbus pare a-i fi fost, după îndemnul unui dascăl șendricenean, o deviză permanentă, ineluctabilă, ale cărei efecte se
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
substanța interesului național. Ceea ce ni se pare unora dintre noi, astăzi, neîndoielnic cu privire la interesul național, mâine poate să ni se pară discutabil, deci negociabil. Tot așa, nu știu dacă am sesizat riscurile libertății de circulație a bunurilor. După veacuri de privațiuni, ne-am înfruptat din bunătățile aduse de prin toate colțurile lumii. Dar a te transforma într-o imensă piață de desfacere nu înseamnă deloc independență economică... Dimpotrivă, poate avea implicații grave dacă devenim taraba pe care își expun mărfurile spre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
literele de foc ale noii Evanghelii: „Cumpără, bucură-te, aceasta e legea și aceștia sunt profeții!”. Aceasta e societatea de consum a cărei ambiție afișată este de a elibera principiul plăcerii, de a smulge omul dintr-un întreg trecut de privațiuni, de inhibiție și de ascetism. Gata cu poruncile disciplinare și rigoriste, este momentul clamării dorințelor materiale, al celebrării divertismentului și consumului, al desfătării perpetue în plăceri private. Faza II corespunde lansării pe orbită a unui individualism de masă, hedonist și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dintre confort și plăcere, cât de situația financiară a consumatorului, de insuficiența puterii de cumpărare, de necesitatea de a limita cheltuielile. Insatisfacția majoră nu rezultă atât dintr-un exces de confort care ar înăbuși plăcerea, cât din hiperconsum și din privațiunile consecutive. Decepția față de „lucruri” e mai mult superficială; este, mai degrabă, un fenomen retoric decât unul emoțional 8. Chiar și în cele mai bune momente ale contraculturii, numai o minoritate a întors spatele plăcerilor materiale. De fapt, n-a existat
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de bucurii și de nou, dorind mereu mai mult decât își poate oferi, neoconsumatorul este sclavul unui joc cu bilanț negativ în care insatisfacțiile nu fac decât să se adâncească. Abia rezolvă o problemă că apare alta, relansând sentimentul de privațiune și de pauperizare psihologică. Astfel, societatea dorinței ne îndepărtează cu atât mai mult de starea de plenitudine, cu cât tot ea înmulțește ocaziile plăcerii. Mizeria abundenței, obsesia Peniei: sub Edenul abundenței se ascunde un nou butoi al Danaidelor orchestrând nesfârșita
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
locuri mai puțin mitice, fără ca acest lucru să dăuneze câtuși de puțin fericirii vacanței. Trebuie respinsă ideea blestemului legat de supraconsum: o satisfacție reală este, evident, posibilă, chiar și într-o stare de supravoltaj a nevoilor. Și dacă sentimentul de privațiune e totuși prezent, suntem nevoiți să constatăm că el e departe de a se prezenta sistematic drept ceva de nedepășit. O dovedește o observație banală: pentru a fi încercată, plăcerea nu pretinde, de la lucruri sau de la ființe, calități excepționale. Unde
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
unui cadru de viață superior, dar repetat și neschimbat. Astfel, acordul cu conștiința relativității a ceea ce posedăm sau cumpărăm poate fi complet. Nu este adevărat că viața în affluent society seamănă, în mod sistematic, cu chinurile lui Tantal: ideea că privațiunea catastrofică este inevitabilă pentru hiperconsumator nu-i decât o ilustrare, printre altele, a viziunilor catastrofice ale modernității. Se știe că pofta de a consuma nu cunoaște limite, nevoile extinzându-se sistematic odată cu înmulțirea resurselor. Faptul e de netăgăduit, dar interesant
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o epocă marcată de dispariția obișnuințelor de clasă, de diminuarea supunerii în fața necesității, de difuziunea socială a aspirațiilor la divertisment, la bunăstare, la lux. De aceea, întrebarea trebuie reformulată: pentru ce, într-o civilizație a provocării permanente a dorinței, sentimentul privațiunii nu prezintă o amploare disproporționată? De ce escalada nevoilor nu este dublată de o fugă înainte a Peniei? În ciuda dorinței de bani tot mai clamate, pentru cea mai mare parte dintre noi cele mai mari fericiri și cele mai mari necazuri
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
la asistență socială. Suntem astfel foarte departe de climatul „infernului climatizat” și de pacea miraculoasă din ținuturile de basm. În vreme ce unii evoluează într-o atmosferă de consumativitate dezlănțuită, alții se confruntă neputincioși cu degradarea nivelului lor de viață, cu neîncetate privațiuni înregistrate la cele mai importante capitole ale bugetului, cu sentimentul de lehamite față de corvoada cotidiană, cu umilința de a recurge la asistență socială. Dacă există un coșmar al hiperconsumului, nu-l descifrăm nici în „ascensiunea insignifianței”, nici în setea irepresibilă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a nu putea oferi o viață decentă și normală copiilor. Cu cât condițiile materiale generale se ameliorează, cu atât subiectivizarea-psihologizarea sărăciei se intensifică. În societatea de hiperconsum, starea de precaritate economică nu generează doar pe scară mare noi experiențe de privațiuni materiale, ea răspândește suferința morală, rușinea de a fi diferit, autodeprecierea, reflexivitatea negativă. Resurgența sărăciei exterioare nu avansează decât în paralel cu suferința interioară sau existențială. Individualizarea, hiperconsumul și precarizarea locurilor de muncă dau naștere, în mod convergent, Peniei nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
asemenea, izolarea conduce la neajunsuri majore în asigurarea accesului la utilitățile publice, slaba acoperire cu servicii sociale: serviciile de educație, de îngrijire a sănătății și de asistență socială etc. Cumularea mai multor servituți la nivelul unei localități (comunități) conduce la privațiuni severe în ceea ce privește condițiile de viață. Toate aceste servituți și riscuri pot ajunge să covârșească avantajele pe care le oferă condițiile naturale de viață și să facă, pentru o parte din mediul rural, să fie, nu atât o opțiune de locuire
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
bun-simț. Închiderea în sine, egocentrismul psihologic, atitudinea de a privi totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, creează condițiile apariției unor situații conflictuale și frustrante în raporturile dintre indivizi și în relațiile dintre invidid și societate. Sentimentul frustrației (al privațiunii, deposedării de un drept este specific tocmai acelei persoane care este încorsetată de propriumod de a privi și interpreta realitatea, de incapacitatea de a se detașade propriile trăiri și tendințe egoiste, ce o determină să creadă că are întotdeauna dreptate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
al faptei comise, minorul înțelege mai puțin caracterul antisocial al faptei infracționale. În același timp, el este mai dependent de influențele ambiante familiale și sociale: dacă aceste medii sunt conflictuale, sau dacă îl expun pe minor unor repetate pedepse și privațiuni, atunci ele deschid drumul spre diferite acte și atitudini antisociale. Pentru majoritatea criminologilor, explicația actelor infracționale ale minorilor trebuie legată de procesul perturbării timpurii a relațiilor copil-părinți, copil-școală, copil-societate, adică în diferitele sentimente de frustrare pe care aceștia le-au
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fenomen contribuie la elucidarea numeroaselor probleme ridicate de diferitele ramuri ale științei despre om. Dintre aceste probleme, pe un prim plan se situează cea a adaptării sistemului personalității la exigențele realității, respectiv cea a rezistenței la stresurile cotidiene și învingerea privațiunilor și contradicțiilor pe care omul le întâmplină, în mod curent în cursul dezvoltării sale. Această, problemă este importantă, sub raport teoretic, deoarece cercetarea, comportării în timpul unei „blocări” sau a unui „conflict de interese” poate furniza date valoroase în legătură cu legile dinamicii
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
imaginar, material sau spiritual, suficient de puternic pentru a produce blocarea, contrarierea. Când apare tensiunea și insatisfacția subiectivă produse de absența acelei situații finale care este necesară satisfacerii unei trebuințe active (ex. setea, foamea etc), vorbim de frustrația primară, sau „privațiunea”, specifică lumii animale. Când individul întâmpină un obstacol sau o obstrucție, mai mult sau mai puțin de nedepăsit, în calea ce-l conduce spre satisfacerea deplină a unor trebuințe, tendințe secundare (ex. nevoia, de recunoaștere a realizărilor noastre, dorința de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
află și el, adesea, în situații de conflict ca, de exemplu, atunci când un rival aparținând aceleiași specii îl împiedică în obținerea obiectului necesar satisfacerii unor trebuințe biologice: ex. de hrană, de adăpost, de nevoie sexuală etc. Animalul are, deci, trăirea privațiunii în calea unei satisfacții, provocată, de un alt animal, ceea ce explică și reacția sa de agresiune sau de fugă. Această stare de privțiune se deosebește, însă, de procesul reflexiv uman de analiză motivațională, prin care agentului frustrant i se atribuie
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
celelalte persoane (care au înregistrat un succes) cel mult un sentiment de invidie; reacția de nemulțumire și ostilitate este îndreptată nu spre exterior, ci spre propriul eu. Ceea ce considerăm, prin urmare, că este caracteristic frustrației este conștiința unei stări de privațiune, care va da naștere unei tensiuni emoționale, unei nevoi de descărcare, stare explicată: uneori prin reaua intenție a altcuiva ,,alteori prin propriile incompetențe, sau alteori este nedetermintă, subiectul frustrat neputând-o lega de o cauză precisă (nu o poate conștientiza
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
semnificând un anumit tip de conflict, poate deveni stresantă dacă conflictul rămâne nerezolvat pentru o perioadă mai lungă, de timp. Conflictul este, după cum arată V. Pavelcu, „o formă, interioară de frustrație, întrucât satisfacerea unei tendințe se face în detrimentul alteia, prin privațiunea alteia”. A proceda, însă, la identificarea fenomnelor respective pe baza acestui raport ,,ni se pare o exagerare. J. Brown și L.F. Farber nu fac, de exemplu, nici o distincție între conflict și frustrație: „Frustrația este consecința sau a activării simultane a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
realizate de obstacol îi corespunde, mai precis, conflictul între tendințe (dorințe, trebuințe etc.), sau între individ și ambianță. „Conflictul”, la rândul său, implică în mod necesar - așa cum am văzut - actul frustrării, deoarece „satisfacerea unei tendințe se face în detrimentul alteia, prin privațiunea alteia”, dar nu în mod necesar și conștiința de a fi frustrat. „Conflictul” reprezintă prin urmare, doar condiția generala, care poate duce la instalarea stării de frustrație. Pentru a se produce frustrația trebuie să, aibă, loc cum mai spuneam, acea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și poziția noastră față de „fenomenul de frustrație” și, totodată, optica în care ne vom desfășura analizele ulterioare. 1) „Frustrația” trebuie înțeleasă ca un fenomen psihologic reacție caracterizează nivelurile personalității. Dacă „frustrația primară se situează la un nivel de generalitate a „privațiunii”, semnificând de obicei nesatisfacerea unei tendințe sau nevoi de natură biologică în schimb „frustrația secundară” este mult mai complexă și mai diferențiată prin contextul său psiho-social (al relațiilor interpersonale și integrarea personalității în sistemul de valori și norme etico-sociale). Uneori
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
definiție riguroasă. Ceea ce credem că trebuie precizat în legătură cu nota definitorie a fenomenului de frustrație, în raport cu alte fenomene psihice care sunt implicate în procesul de adaptare a personalității, sunt următoarele lucruri: dacă forma „primară” a frustrației poate fi înțeleasă numai prin privațiune (blocarea unei pulsiuni, tendințe organice și prin descărcarea uneori nediferențiată, a tensiunii, în forma „secundară” a frustrației, starea de privațiune este finalizată și conștientizată fie prin atribuind altei persoane intenția de a ne deposeda de un bun sau de un
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]