442 matches
-
trecut prin cap chiar în clipa în care le-am rostit. — Anunțarea familiei? Organizarea înmormântării? Cine se ocupă de toate astea? Ochii apăsători ai doctoriței Randle mă scrutară din spatele ceștii. — Slujba de înmormântare a avut deja loc. Ai organizat un priveghi pentru ea ieri. Am rămas încremenit. — De ce nu-mi amintesc nimic? — O să ajungem și la asta. Când? — Ei bine, vrei să discutăm despre asta acum? Nu, voiam să spun când l-am organizat? — Clio a murit acum mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ia caseta. Stau deocamdată ascuns În pădure. Aici În pădure mă simt mai În siguranță, e și caseta la loc sigur. Pârvu n-a mai venit la Înmormântare. Cred că și-a forțat norocul. S-a Întâmplat așa: Eram la priveghi sau ce-o fi fost adunarea aia din apartamentul Andreei, când, În seara aceleiași duminici, ne-am strâns toți, de la Șiria, de la Arad, În jurul sicriului. Erau și fetițele Cristinei, ea Își făcea de lucru prin bucătărie, trimitea fetele cu farfurioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vezi ce-i cu fetele! Cătă e la baie, n-o aude, ies eu pe balcon, nu văd fetele, am Însă ocazia să urmăresc ultima parte a filmului serii: Celebrul animal se răzbună. Vorba vine! * Pârvu e pedepsit: plecând de la priveghiul Andreei, la ieșirea din bloc e recunoscut de doi foști elevi. Țigani, acum mafioți, chinuiți și ei la vremea lor de Pârvu. După ce-l salută cordial, fac conversație și se lasă bătuți pe umăr de fostul profesor, scot din decapotabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
când se întorcea acasă pe trei cărări. M-a izbit și imaginea Sabinei: se îngrășase, părea buimacă și nu-și „mai trăsese mustața”. În două zile avuseseră loc o mulțime de transformări. Am stat și eu vreo două ore la priveghi, apoi m-am retras cu ea în dormitor. Prin ușa de lemn masiv răzbătea ciocnitul paharelor și farfuriilor, câte un râs înfundat sau vreun un sforăit. Sabina plângea lângă mine, încetișor. Am încercat s-o consolez luând-o în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă anunță că Ulrich murise și el. Rezistase cât fusese de trebuință. Acum că adversarului său i se făcea comândul, își pierduse pentru o clipă concentrarea și asta îi fusese fatal. Fecioara cu coasa îl prinsese neîncordat. În drum spre priveghiul mortului se întâlni cu cele cinci fetițe. Cântau: „un elefant/se legăna/pe o pânză de păianjen”. Cristina plecase să scoată certificatul de deces, după care urma să aranjeze la cimitir. Ulrich zăcea pe masa din sufragerie, în mijlocul iureșului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din camera ei. Îi spuse apoi că făcuse de mâncare și o chemă să-i arate de unde se poate servi În caz că i se face foame pentru că el trebuia să plece, murise un om, un bătrân și ducea și el la priveghi. Ana Întrebă mecanic: — Când? — Acum, după masă, să fie două ore de când a murit! Fata Își privi ceasul și se sperie. Omul acela murise chiar atunci când ea dormise fără să vrea. Se gândi că atmosfera puternic ionizată de după ploaie, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
demult - zise bătrânul - dar, vorba aia, nici unul nu știm când ne sună ceasul. În timp ce venea cu trenul se gândise că va face În așa fel Încât să participe la toate evenimentele satului pentru a-l cunoaște cât mai bine, un priveghi era un bun prilej de studiu al mentalităților și obiceiurilor, dar nu avu curajul să-l Însoțească pe bătrân. Un fel de frică nelămurită a stăpânea; de ce se Întâmplase să ajungă În satul În care urma să fie Învățătoare, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
căderea în sine e interminabilă; într-o desfășurare perpetuă, solzi galbeni de frunze / unduiesc la fereastră etc. Tot aici, poeta e ușor paseistă, nostalgică, față de trecutul cu viața lui autentică, se lasă cuprinsă de sentimentul dezrădăcinării și deplânge rătăcirea contemporană: Priveghiul vieții s-a rărit în urbe / străinii stau singuri casă lângă casă / a dispărut căldura focului din urbe / și nicăieri nu te mai simți acasă. Dacă de moarte se mai ține seamă / și teama de trecut sfințește datini / la viață
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Jack nu mai bău nimic. Stătea-n picioare și se uita la ei. Morgan se așezase pe pat, În locul lui. — Mai bea, Jack, Îi spuse John Întinzându-i sticla și paharul. — Nu mai, spuse Jack. Nu mi-au plăcut niciodată priveghiurile. Râseră cu toții. Jack nu râdea. Când plecară erau cam veseli. Jack era pe verandă când cei trei au urcat În mașină. Îi făcură cu mâna. — La revedere, spuse Jack. Mâncarăm de seară. În afară de “Îmi dai, te rog, aia sau ailaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la telefon... - Așteptam de la dumneavoastră, cum v-am rugat, fotografia fiicei. - Tocmai despre asta vreau să vă spun. Doamna Perussi, cu o oră Înainte de moarte, m-a rugat - era de față și o doamnă care acum e În camera de priveghi, m-a rugat să-i pun, cînd va muri, fotografia fetei În buzunarul mic din dreptul inimii, de la rochie, ceea ce am și făcut după ce a Închis ochii și am Îmbrăcat-o, Împreună cu doamna care era cu mine. Dar printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mai găsește și minte? Si al dracului de bine judecă! Imi place cum ai gândit. Asta nu înseamnă că diseară, la Crâșma din drum, trebuie s-o faci pe mutu’ de la manutanță și să ne lași să stăm ca la priveghi, că ai feștelit-o!...Te pun să mergi în urma șirului de care și să înghiți tot colbul șleaului. Auzitu-m-ai? Păi cum ești tu apucat ai fi în stare să mă pui la coada trupei. Mai degrabă spune-mi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
care s-a trezit la realitate a fos moș Dumitru. Da’ ce faceți, oameni buni? Plângeți mortul? Care mort, Dumitre? Că eu nu-l văd - a răspuns Pâcu, rotindu-și ochii în jur. Așa se spune când stai ca la priveghi, Pâcule. Eu aș spune ceva, dar nu mai dormi cât îi hăul și dudăul, Dumitre. Te pomenești că îți umblă prin scăfârlie cine știe ce nebunie. Apoi de asta o port pe umeri, ca să umble prin ea și bune și rele, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o săptămână. Pe urmă, cuprins și de neputință, și de groaza mortului ce zăcea deasupra lui, și-a zis că ar fi mai cuminte să o ia cumva la sănătoasa, mai cu seamă când a văzut că a venit la priveghi Marioara, în care inima lui avea mai mare încredere. Ca să nu-l zărească cineva de pe afară, se piti după o perdea și de acolo întreba cu de-amănuntul pe Marioara asupra tuturor celor petrecute. Când auzi că țăranii au bătut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
puteai spune că se mișcă într-o direcție sau alta. Aproape de Turnul Mitropoliei, câteva femei urcau în genunchi. În locurile unde așezau lumânările mănunchi și aprindeau snopul întreg, se ridica un fum gros care dădea convoiului mai degrabă înfățișarea unui priveghi decât a unui pelerinaj. Biserica era neîncăpătoare, oamenii stăteau în pridvor, dându-se deoparte și întinzându-se să atingă cu mâna veșmântul vreunui episcop care ieșea, cu alai. Cerul era plumburiu și trist, ca un Dumnezeu umilit de rugile suind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
N-are decât să iasă, să vedem și noi cum e când moare timpu’, că până acuma numai noi am murit și timpu’ a făcut mișto de noi... Priviră cu toții sicriul în care timpul murise, rămaseră așa, câteva clipe, în priveghi, fiecare cu ale lui, cum se întâmplă când te prefaci că te gândești la ceva de care, de fapt, nu-ți pasă. Tot Isaia spuse, când priveghiul risca să devină chiar ce-ar fi trebuit să fie : N-avem lumânări
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
noi... Priviră cu toții sicriul în care timpul murise, rămaseră așa, câteva clipe, în priveghi, fiecare cu ale lui, cum se întâmplă când te prefaci că te gândești la ceva de care, de fapt, nu-ți pasă. Tot Isaia spuse, când priveghiul risca să devină chiar ce-ar fi trebuit să fie : N-avem lumânări. Nu merge fără lumânări. Nu e nimic ce amărâții ăia din oraș să aibă și noi să n-avem, zise Bunelu. Nu e nimic pe lumea asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pârnaie, cu mâinile înfundate în buzunarele golite. Nici trăscău nu mai e, își aminti Bunelu plin de tristețe. Iadeș se strecură, mai în față, pe sub subțioara lui Pârnaie. Își scoase fesul și-l mototoli, cu mâinile în față, ca la priveghi. Io zic să chemăm Poliția... spuse. — Și cum ai să chemi tu aicea Poliția ? se răsti Pârnaie. Cu porumbelu’ ăsta călător ? Ca întotdeauna când venea vorba de el, Mierlă ugui, întinzând brațele și rotindu-se. — Păi, dăm un telefon... încercă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dominate de numeroase elemente păgâne, pe care ierarhii, sinoadele și Imperiul creștin încercau zadarnic să le elimine din comportamentul supușilor. Dar moștenirea antică (precreștină) era prea puternică pentru a fi ușor eliminată. Prezența în limba română a termenilor "priveghea", "priveghere", priveghi", proveniți din latinul pervigilare ("a veghea toată noaptea") și a "comânda" ("a da de pomană"), "comând" ("pomană") provenite din lat. commendare (a încredința) sunt dovezi indirecte ale perpetuării vechii cutume funerare în nordul Dunării. Într-un ținut ca cel nord-dunărean
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe lungi perioade istorice! Dar mormintele de incinerație și sacrificiile umane sunt clar atribuite slavilor. Prin urmare, folosirea incinerației de către populația românească creștină este cu desăvârșire exclusă. Ceremoniile funerare sunt asociate cu lexeme românești de origine latină: a priveghea, priveghere, priveghi (lat. pervigilare), a comânda, comând (lat. commendare) sau cu cele slave din adstrat (secolele VII-X): colivă (slv. kolivo), colac (slv. kolaci), coșciug (kosi), molitvă, pomană, praznic, jale (zali), a se prăpădi (slv. propasti), a hohoti. Să menționăm obiceiurile funerare "barbare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cîntăreața scoțiană Sheena Easton), dar curînd și aceasta dispare într-un interminabil turneu; cînd eroul este împușcat și pe moarte (în episodul "Un glonț pentru Crockett", 1988), ea nu poate fi găsită și doar colegii sînt alături de el, în așteptarea priveghiului reprezentînd așadar un substitut al familiei de un tip din ce în ce mai familiar al televiziunii, în vreme ce în lumea reală rata divorțului atinge cifre amețitoare. Spre deosebire de Crockett, Tubbs este prezentat ca un polițist negru cu experiența străzii care părăsește New York-ul după ce fratele
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
supraestima!). Dacă nu-i dădeai tot ce ți-a cerut, te lua pe tine! Că de-aia venise! Și de-aia te-a-ntrebat și dacă ești medic fuge de ăștia!... Banii, țigările, băutura, mătăniile te-au scăpat! Azi puteam fi la priveghi! Și bine că n-ai lăsat-o să se dezbrace: probabil, sub bluză era doar... scheletul! Și făceai stop cardiac! Iar ochiul roșu însemna sete de sînge! Habar n-ai prin ce-ai trecut, băiete!... Rămăsesem perplex. Nu credem teoria
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
o frunză/ Privirea-ți albastră să-mi cadă foșnind." Florența Albu "Fără popas", versuri, E. P. L., 1961; "Câmpia soarelui", Editura Tineretului, 1962; "Constanța", Editura Tineretului, 1964; "Intrare în anotimp", E. P. L., 1964; Fata morgana", versuri, Editura Tineretului,1966; "Măști de priveghi", poezii, E. P. L., 1968; "Himere nisipurilor", versuri, Editura Tineretului,1969; "Poeme", E. P. L., 1969; "Austru", versuri, Eminescu, 1971; "Arborele vieții", Albatros, 1971; "Petrecere cu iarbă", Editura Cartea Românească, 1973; "Elegii", Eminescu, 1973; "Ave, noiembrie", Editura Cartea Românească, 1975. Florența Albu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ULICI, Laurențiu "Recurs", Cartea românească, 1971. UNGHEANU, Mihai "Arhipelag de semne", Cartea românească, 1971 WELLEK, René, Zalis "Conceptele criticii", Univers, 1970. Din periodice: MICU, Dumitru Mircea Ciobanu "Patimi", Ovidiu Genaru "Nuduri" ("Gazeta literară" nr. 12, 1968). "Florența Albu Măști de priveghi", Petre Stoica "Alte poeme", Horia Zilieru "Alcor" Gaz. lit., nr. 13 1968. M. R. Paraschivescu "Tristele", Maria Banuș "Tocmai ieșeam din arenă", Gherghinescu Vania "Timp sonor", H. Rădulescu Lemnaru "Primăvară Târzie") Gaz. lit. nr. 16, 1968. Marin Sorescu "Tinerețea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pornește iar munca pentru cultură și folos. Noi, cei de la Însemnări literare, reintrăm în curentul ei cu modestele noastre mijloace. În editura revistei ieșene publică volumul de nuvele Umbre și broșura În amintirea lui Creangă, iar la Editura Luceafărul, volumul Priveghiuri. Devine membru al Academiei Române în 1921. * În anul 1926 reprezintă Societatea Scriitorilor Români, împreună cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin. * În 1928 publica povestirea Hanul Ancuței, aparținând perioadei de maturitate a scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o imbinatie
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Materialismul în artă, tipărit mai întâi în „L’Art social”. Th. Voicu eminescianizează, în versuri corecte, pe teme sociale, iar Const. Z. Buzdugan scrie versuri, în tonul epocii, dedicate unei iubite care rămâne indiferentă la suferințele poetului. În nuvela Un priveghi și o legendă de Const. Z. Buzdugan sunt folosite, pentru caracterizarea vieții satului, procedee narative, conflicte și situații care, peste un deceniu, la scriitorii sămănătoriști, vor constitui o manieră. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289247_a_290576]