3,372 matches
-
ca o umbră lungă, trenul. Storurile erau lăsate la mai toate compartimentele. Era un spectacol nou pentru Rowe, nou și vechi În același timp, căci din clipa cînd o văzu, gara Își luă locul printre amintirile sale, la fel ca priveliștea străzilor bombardate. Totul Îi vorbea despre realitatea vieții pe care-o cunoscuse. Chioșcurile de pe peron fuseseră Închise. De pe peron era imposibil să-i deosebești pe călătorii din tren: fiecare compartiment Își păstra taina. Chiar dacă storurile n-ar fi fost trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mele. A zâmbit. - Stai să iasă luna, zise. Care astru tocmai făcea duș în spatele unor nori. Am așteptat, privind câmpul gol, ascultând zgomotele mașinilor care se vânzoleau pe autostrada din fundul scenei. Într-un târziu apăru și luna, dezvăluind o priveliște magnifică: în razele ei, se întruchipă pe tarlaua răpănoasă din dreptul nostru o construcție gigantică, un cub cu totul și cu totul de sticlă, ale cărui laturi aveau pe puțin 80 de metri. Eram uluit. Aceasta era deci fabrica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ale cărui laturi aveau pe puțin 80 de metri. Eram uluit. Aceasta era deci fabrica de sticlă. - De ce nu se vede decât în lumina lunii? l-am întrebat pe Francisco. - De prăfuită ce e, răspunse, și el mișcat cumva de priveliștea fascinantă. Este atât de murdară - ca, de altfel, toate clădirile din țara asta - încât lumina soarelui nici nu trece prin ea, nici nu se oglindește în ea, ci pur și simplu o anulează. Este un efect fizic pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și mai înspăimântător. Nu părea să fie foarte lat, numai trei sau patru sute de metri. Dar avea să fie, fără doar și poate, ucigător pentru cei ce se vor afla în calea lui. Aurel chibzui o vreme, fascinat de măreața priveliște. Să plece? Să fugă? Să rămână? Creierul lui se debranșă de restul corpului și începu să adune datele necesare pentru ecuația al cărui rezultat avea să decidă restul - și durata - vieții lui Aurel. Mai întâi scotoci în propriile scorburi întunecoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Probabil că Suki se pișa, gandi Shuoke zâmbind și plănuind o mică orgie nocturnă, cu urină. Adică el s-ar fi pișat pe Suki sau ea pe el, dacă mai avea ce. Deschizând ușa, lui Shuoke i se înfățisa o priveliște cel puțin ciudată: Suki stătea pe veceu, ce-i drept; din acesta ieșea însă un tub de metal, despre care se poate spune că era o pulă, deoarece intra în pizda lui Suki. Aceasta se mișca pe pulă, gemand. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și țepoase de jur-împrejur, al cărnii umede a moluștei, care se dilata și se contracta. Discuția pe care o aveam în minte, despre forma scoicilor ca armonie înșelătoare, înveliș ce ascunde adevărata substanță a naturii, nu se mai potrivea Atât priveliștea ariciului, cât și desenul transmiteau senzații neplăcute și crude, ca viscerele expuse privirii. Am început discuția spunând că nimic nu e mai greu de desenat decât aricii de mare: atât învelișul țepos văzut de sus, cât și molusca răsturnată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nevoie de ajutor și, dacă nu-l obținea de la Agenția de Detective nr. 1, atunci unde altundeva l-ar fi putut obține? — O să te ajut, îi promise ea, adăugând apoi: sora mea. CAPITOLUL PATRU La orfelinat Domnul J.L.B. Matekoni contempla priveliștea din biroul său de la garajul Tlokweng Road Speedy Motors. Avea două ferestre, dintre care una dădea direct în atelierul unde cei doi tineri ucenici ridicau o mașină pe cric. Nu procedau cum trebuie, observă el, în ciuda dăscălelilor lui nesfârșite cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nemuritori și-și închipuie că vor trăi veșnic. Or să afle ei, cugetă domnul J.L.B. Matekoni sumbru. Or să descopere că sunt exact ca noi, toți ceilalți. Se răsuci în scaun și se uită pe cealaltă fereastră. În partea asta priveliștea era mai plăcută: dincolo de curtea garajului se vedea un pâlc de arbuști țepoși ițindu-se din vegetația uscată, iar ceva mai încolo, ca niște insulițe înălțându-se dintr-o mare gri-verzuie, delușoarele izolate care se întindeau spre Odi. Era dimineața târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de lavă fisurată care se ițea la adăpost de vînt, Într-un golf liniștit și micuț cu nisip alb, pentru a urca fără grabă ca să piară pe țărmurile Înalte și enorme, de care se spărgeau mugitoarele valuri ce veneau dimpotrivă. Priveliștea Îl neliniști. Fără Îndoială că plouase În absența lui, iar cactușii și arbuștii crescuseră peste măsură, Împrăștiindu-se printre stînci și blocurile de lavă, căutînd cu aviditate orice bucățică de pămînt fertil adusă de vînt și Îngrășată cu excrementele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
etaj. Sari la acum totul e posibil. După ce agenta imobiliară e prinsă în capcana ochilor albaștri ai lui signor Alfa Romeo, sari la momentul când încep țipetele adevărate. Dormitorul principal e-ntotdeauna la capătul coridorului, pe direcția celei mai bune priveliști. Baia principală e îmbrăcată cu oglinzi cu tentă roz, toți pereții, chiar și tavanul. Eu și prințesa Brandy suntem peste tot, reflectate în fiecare suprafață. O poți vedea pe Brandy așezată pe polița roz pentru machiaj dintr-o parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Eu Sari pe marginea Oceanului Pacific, parcați lângă trotuarul din fața haciendei spaniole CASĂ DE VÂNZARE. Denver ne zice, mie și lui Brandy, să mergem la etaj în vreme ce el îl ține ocupat pe agentul imobiliar. Dormitorul principal va avea cea mai bună priveliște, așa-l vom putea găsi. Dormitorul principal va avea cele mai bune medicamente. Sigur, Manus era detectiv, dacă prin asta înțelegi să-ți fâțâi curul printre boscheții din Washington Park purtând slipi mai mici cu un număr în speranța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pură invenție. De bună seamă că măslinul cu umbra sa deasă rămânea singurul fapt de netăgăduit al acestei istorioare neobișnuite despre minunea lui Simon). Deci Întâmplarea a vrut ca acolo să se nimerească Petru cu suita sa. Probabil, stârnit de priveliștea nerușinată a Sofiei, unul dintre ucenici, Întorcându‑și capul Într‑o parte, parcă să Înlăture ispita, Îi adresă următoarea Întrebare lui Simon: „cum e mai bine, să semeni pe pământ și să seceri În ceruri, sau să arunci sămânță În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care am dat acum În carnetul meu, Întocmai cum mi‑o notasem acolo, pe un spațiu de câteva alineate, era atât de densă, Încât, În sprijinul aceluia care o citea, apărea deodată, ca‑ntr‑o vrajă, lumina soarelui care Învăluia priveliștea, apoi brusc schimbarea imaginii. Un băiețel de trei ani În dogoarea soarelui, pe o cărăruie de munte, era cu bunicul dinspre mamă, iar ceva mai În jos, În planul al doilea și al treilea -, ca să zic așa, se zăreau armatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și vorbele adresate de acesta noii mame a băiețelului, povețele preotului, spusele celor rămași la hotarul satului, când el le‑a mai făcut odată cu mâna În semn de rămas bun. Nu cred că lipsește ceva, n‑a scăpat nimic; nici priveliștea drumului, nici nuanța cerului, iar inventarul gospodăriei lui Marko era Înșirat până la ultimul capăt de ață. Nimic nu fusese dat uitării, nici numele autorilor vechilor manuale și cărți de citire pline de Învățăminte Înduioșătoare, povești moralizatoare și parabole biblice. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cărări de munte și șes, anotimpurile se schimbau, râurile se umflau și iar intrau În matca lor, frunzele Înverzeau ca apoi să se Îngălbenească ; tata stă la umbra unui prun În floare, apoi se trage sub o streașină, fulgerele luminează priveliștea serii, bubuitul tunetelor răsună până În zănoagă. E vară, soarele dogorește, iar geometrii noștri (acum e cu unul, Dragović) se Întorc pe la amiază, ajunși În fața unei case (strada și numărul) bat la poartă, cer o cană cu apă. Iese o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
apropiară, începu să răcnească și să se strâmbe că un animal încolțit, aruncând cu pietre în ei în timp ce îi insultă într-o limbă de neînțeles. Acoperit de noroi și de zgârieturi, plin de sânge și cu piciorul atârnând, oferea o priveliște de-a dreptul deplorabilă, insă agresivitatea trăsăturilor lui, ura din ochii lui și, mai ales, hidoșenia tatuajelor care-i acopereau corpul îl făceau să pară o ființă apocaliptica, scapătă din Iad. Dintre sprâncene îi porneau două linii negre, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
asortase nicicând mai armonios. Convinsă de importanța costumului de pionier, fetița afișa o verticalitate mândră și zvealtă, lăsându-și ființa exaltată de o trăire fără pereche, încrezătoare că nimeni nu mai era ca ea. De partea cealaltă, în ochii Sandei, priveliștea de turmă în care toate oile sunt la fel deveni copleșitoare. Ea își pierdu fetița din priviri și sub marea de băști albe Luana deveni, fără să-și dea seama, o anonimă. Erau la ora de aritmetică atunci când învățătoarea fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
joase, cu bârne vopsite În negru. Erau peste tot pânze de păianjen și șomoioage de puf pe care aș fi vrut să le ating Întruna. În camera mea, care se afla sus, la ultimul etaj, era o ferestruică. Jumătate din priveliște era blocată de acoperișul Înclinat, iar iarna, când se așeza zăpada pe țigle, nu se vedea decât pata aia albă și undeva, departe, cerul cenușiu. Rămâneam În pat cu cearșaful tras pe față, pentru că pătu rile de lână mă gâdilau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Ce-am mai făcut, pentru Dumnezeu, zise și-și ridică palmele. Cămașa străvezie de noapte i se lipise de picioare. Așa cum stătea în fața lui, prăbușită în fotoliu, cu trupul tot aflat la dispoziția privirilor lui, fără să conștientizeze, oferea o priveliște foarte edificatoare pentru un om care venise să-i impute tocmai lipsa de morală. Se plimba prin fața ei în lungul și-n latul camerei, aproape evita să se uite la ea. Carmina aștepta picior peste picior să i se potolească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lucrurile prindeau contur. Nu mai semănau cu capete stranii de uriaș sau cu paseri fantastice. Iată-l! Ca o minge de aur ce se rostogolește pe policandrul uriaș. Viața a început în jurul meu. Munții au căpătat străluciri de diamant. Așa priveliști nu am mai văzut! M-am despărțit cu multă greutate de munți. Nimic nu-i mai frumos ca un răsărit de soare printre munți. Răsărit de soare Multe și minunate sunt darurile cu care Natura ne copleșește! Am văzut Carpații
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iertării; pieptul pe cate-ți sprijini capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care te veghează cu multă duioșie; ghiocei pe la tâmple; bunătate fără margini; privire blândă. Despre natură: un peisaj simbolic; decor straniu; vis albastru al naturii; taina liniștii înalte; priveliște ce primenește sufletele; zările îți sorb privirea; liniște neclintită de rai; ușoara întunecime viorie; limpezimea cerului; cer albastru ca o petală de miozot; văpaie de rubin; revărsare de strălucire; frumusețe nemărginită; diamante de rouă acoperă-n mii de luminițe; lumină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de brazi și pini nu se prind vopselele toamnei, se preling până jos, pe pământ; a răcorit natura cu ploaia rece; razele soarelui par filtrate prin miere; toamna harnică rărind frunzișul pădurii; pădurea are înfiorări rare; fața ruginie a naturii; priveliște ruginie; strigătele pribege ale cocorilor; fața ruginie a undelor; multicolora toamnei strălucire; soare palid, vânt nemilos; toamna mi-a bătut în geam cu degete de ploaie; zâna melopeelor / spaima florilor, Doamna curcubitaceelor; toamna ironică; toamna-n grădină și-acordă vioara
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în enorma catedrală a pădurilor. Aici se simțeau puternice mirosuri de rășină de la diverse conifere. Din depărtare, se auzeau clinchetul tălăngilor, lătratul câinilor ciobănești și fluierele păstorilor. O clipă urcam, apoi coboram, admirând culmile unice în blânda lor arcuire; contemplam priveliștea acestor munți ca niște temple. Admiram oceanul verde al coniferelor și vârfurile ninse ale munților mi se păreau niște turnuri de catedrală. Deodată, garda de onoare a cerului s-a schimbat: pânzele imense ale nopții au acoperit cerul. Se înnopta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se zărește Luna. Luminându-mi la fereastră cu raze line, ea mă adormi; dar o stea venind la mine mă trezi. Bucuroasă, am atins această stea; și-ntr-o clipă ea mă aduse în lumea minunată a munților. Era o priveliște de nepătruns. Priveliștea vrednică a munților încânta și vrăjmașii cei mai aprigi ai naturii. În dreapta mea un lanț de munți, printre care și munții Scăricica, se înalță cu fală; în stânga, alt lanț de dealuri îmbrăcate cu tufari sălbatici; în spate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Luminându-mi la fereastră cu raze line, ea mă adormi; dar o stea venind la mine mă trezi. Bucuroasă, am atins această stea; și-ntr-o clipă ea mă aduse în lumea minunată a munților. Era o priveliște de nepătruns. Priveliștea vrednică a munților încânta și vrăjmașii cei mai aprigi ai naturii. În dreapta mea un lanț de munți, printre care și munții Scăricica, se înalță cu fală; în stânga, alt lanț de dealuri îmbrăcate cu tufari sălbatici; în spate, ca o strajă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]