565 matches
-
cu hârtia ecologică a primelor două volume din trilogie decât cu formatul hard cover al Bong-ului care, cumva, îl clasicizează înainte de vreme. Care e cea mai ciudată chestie pe care ai prizat-o vreodată? Părul de pisică, pe care îl prizez zilnic. Cum ți se par întrebările de acest gen? Enervante și foarte facile. În momentul în care ai început să scrii proză, ai prevăzut și astfel de întrebări? Te-ai așteptat ca literatura ta să fie abordată și astfel? Mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
înainte. Acest Zander îmi lătra răgușit în telefon că împreună cu un prieten au hotărât să organizeze în noaptea aceea o partidă de miros (nu înțelegeam ce înseamnă, l-am întrebat și el mi-a spus că e vorba să se prizeze cocaină); mi-a mai spus că au puțini bani, că ar fi bine dacă i-aș ajuta și că mă așteaptă la cafenea. Aveam foarte vagi cunoștințe despre cocaină, îmi imaginam că e ceva în genul alcoolului (în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Hirghe îl aranjase frumos în fața mea. După ce închise ușa în urma lui Hirghe care tocmai ieșise, Mik își scutură atent praful într-o retortă mică de sticlă pe care o scosese din buzunar. După ce-și luă porția de cocaină (Mik priza și el într-un fel aparte, introduse în retorta, în care cocaina parcă se lipise de pereți, coada unei periuțe de dinți și, scoțând o mică piramidă de praf, o duse la o nară, fără să piardă nici un fir), Mik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
momentul când am tras, un miros specific, dar deloc neplăcut, de farmacie, care a dispărut imediat ce-am inspirat praful. Periuța s-a apropiat de cealaltă nară și eu am tras iar pe nas. Prinzând curaj, de data aceasta am prizat mult mai tare. Dar se vede că am exagerat, căci am simțit cum praful se lovește de cerul gurii. Înghițind din reflex, am realizat că o amărală grețoasă și intensă îmi umple gura de salivă. Observând că Nelly mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
asta, nu-i voie, spuse el cu asprime. - Dar trebuie să-mi suflu nasul! insistai eu. - Ce tot spui? replică el, ridicându-și capul și ducându-și pumnul la frunte. Care-i prostul care să-și sufle nasul după ce a prizat? Unde s-a mai auzit? Înghite. Asta-i cocaină, nu un leac pentru guturai. În acest timp Zander se așeză pe brațul unui scaun, ținând o periuță în mână. A stat așa un timp în tăcere, cu capul bâțâindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în sensul lor, tot mai mult, tot mai adânc. Vreau să oftez, dar mă simt atât de încordat, atât de întinși mi-s mușchii încât inspir și expir precipitat. Aș vrea să iau cocaină de pe marginea fotoliului și să mai prizez, dar, deși fac apel la întreaga mea voință și ordon mâinilor să se miște repede, acestea nu mă ascultă, se mișcă greoi, încet, paralizate parcă de teama că vor sparge, vor risipi, vor răsturna ceva. Stau de mult timp picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
este ceva întreg. În realitate, orice fericire este o subtilă combinație între două elemente: 1) senzația fizică a fericirii și 2) faptul exterior care este stimulul psihic al acestei senzații. Am înțeles acest lucru numai când, pentru prima dată, am prizat cocaină. Atunci mi-am dat seama că trudesc din greu și-mi cheltuiesc viața pentru săvârșirea faptei exterioare la care visez și că e posibil ca în final nici măcar să nu realizez această faptă. Am înțeles că ea îmi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dorește s-o mănânce. Fenomenul cel mai cumplit, de neevitat pentru cel care, pentru câteva ore, s-a aflat sub puterea cocainei, este reacția chinuitoare, ireversibilă și înspăimântătoare pe care medicii o numesc depresie. Această reacție apărea imediat ce terminam de prizat ultima porție de cocaină. Ea dura mult timp, cam vreo trei-patru ore și se exprima printr-o tristețe mortală, o tristețe atât de întunecată, încât, deși eram conștient că peste câteva ore toate acestea se vor risipi, afectul meu refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
țeapănă îl freacă frisonând și nesigur de cutie; până se aprinde chibritul, parcă trece o veșnicie, dar când, în sfârșit, cu un șuier lung, flacăra lui izbucnește, sar înapoi înspăimântat, și bățul aprins cade pe divan. Apoi, nevoia de a priza cocaină la fiecare zece minute când mâinile ostenite de atâta veghe iau, tremurând, de pe hârtia care se află undeva pe divan, în întuneric, o nouă porție de cocaină pe partea exterioară a unei penițe de oțel; pentru că penița e umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lua în stăpânire o spaimă obscură, o spaimă care creștea pentru că eu însumi nu știam de ce sau de cine mă tem; atunci, sub imperiul unei spaime animalice, stăteam ceasuri întregi pe vine lângă ușă, sfâșiat între dorința insuportabilă de a priza din cocaina pe care o lăsasem pe divan și conștiința pericolului la care mă supun dacă las ușa fără supraveghere, fie și pentru o clipă. Uneori - și acest lucru intervenea din ce în ce mai des în ultimul timp, toate maniile amintite puneau stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Casals-Roma care a luat Premiul Publicului și care revrăjește, tot în 12 minute, existența unui tânăr dezabuzat. Secțiunea de lungmetraj mi s-a părut și ea foarte bună. M-am bucurat pentru California Dreamin’ (nesfârșit), mai ales că a fost prizat și de public, deși mi s-a părut cam aiurea să programezi filmul în camping imediat după concertul cu Nightlosers la care toată lumea a fost în vervă. După concert, Cătălin Cristuțiu, monteurul filmului, a sperat degeaba că va urma o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
Te rog să nu te superi, dar eu și prietenele mele ne Întrebam - ești cumva actrița cea nouă din Hollyoaks ? Pentru numele lui Dumnezeu ! Oricum. Nu-mi pasă. N-am venit aici ca să vedem nu știu ce staruri de mîna a șaptea prizînd cocaină și dîndu-se În stambă. Am venit doar să bem ceva Împreună și să ne relaxăm. Comandăm daiquiri de căpșune și nu știu ce amestec rafinat de nuci (4 lire 50 un castronel. Nu mă Întrebați cît am dat pe băuturi). Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
casă și duminica intră gratis, pot oare să creadă așadar că niște domni bătrâni din secolul al XIX-lea, cu bărbile Îngălbenite de nicotină, cu gulerele mototolite și unsuroase, cu cravatele negre gen lavalieră, cu redingotele puțind a tabac de prizat, cu degetele maronii de acizi, cu mințile Înăcrite de invidii academice, fantome din cărți de doi bani, care se numeau Între ei cher maâtre, au pus obiectele alea acolo, sub bolți, dintr-o virtuoasă voință de a expune, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
soldații. Ore suplimentare la greu pe chestia asta, reține bine, mai ales cu transformarea asta docilă a budigăilor lui Toal plini de căcat moale și vâscos. Aceleași reguli se aplică și În cazul ăsta, ce pula mea. — Ultimu praf de prizat pe care-l mai am de la cretinii ăia pe care i-am prins, Îți zic Robbo, ce totală pierdere de vreme. Era atât de puțină cocaină În el, că pur și simplu ar fi trebuit să le-o las bulangiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
un șut în cur și te pomenești într-un singur picior. Ripley se uită la operatoarea de criblor. ― Oricum nu știu care ar fi efectul gazelor neurotoxice, dacă nu le cunoaștem metabolismul. Poate că o să le placă și-o să înceapă să-l prizeze. Eu am expulzat o creatură din astea în spațiu cu o grapină de salvare înfiptă în burtă și nu părea deloc incomodată. A trebuit s-o prăjesc cu propulsoarele capsulei. (Se rezemă de perete.) Consider că singurul mijloc de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
un histrion autist, un spectaculos pentru sine, nu pentru ceilalți. Toate show-urile erau pentru el însuși în primul rând, și nu din narcisism, ci din autism creator sută la sută. Mai rar un asemenea performance generator de artă psihotică prizată cu impact. Syd Barrett era dotat cu un soi de mysterium fascinans, fiindcă era un vrăjitor bolnav. Jim Morrison, regele-șopârlă, voise să fie șaman; Barrett era un tânăr vrăjitor care nu a ajuns niciodată bătrân vrăjitor, fiindcă s-a îmbolnăvit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Tom, neputând să bea sub ochii reprobatori ai lui Alice, ar deveni din ce în ce mai arțăgos în timp ce seara ar înainta, și eu, împovărată de aspectul îngrozitor al întregii scene, aș avea fie o cădere nervoasă, fie aș vizita des toaleta pentru a priza droguri. Nu cred că este o idee atât de bună, i-am răspuns într-un mod diplomatic. —De ce nu? —Eu nu fac lucruri de genul acesta. Prietenii ar crede că am luat-o razna. În afară de asta, toate prietenele lor sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Corect! Într-o țară bolnavă precum România, și numărul medicilor e mic, și numărul policienilor care să nu pută a maculatură e mic... De ce ar sta documentarul mai bine? Documentarul (cel «tehnic», dacă-i pot zice așa) e un gen prizat de multă vreme la noi (nu degeaba «Teleenciclopedia» intră în Cartea neaoșă a recordurilor televizuale). Însă documentarul «de autor», mai puțin. Ar fi aiurea să disperăm, cu atât mai mult cu cât există câțiva oameni care încep (sau au început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
știa de premiile cu care fusese recompensat în străinătate, și pentru că, cel puțin în branșă, se auzise prin telefonul fără fir că ar fi foarte bun. Într-adevăr, e un film reușit, dar ai mult mai multe șanse să-l prizezi cum trebuie dacă îi accepți rețeta. Și anume, documentaristul alege să-și pună personajele să joace, să-și interpreteze propriile roluri. Eroii filmului sunt Costică Arhir, un țăran din satul Acui, Republica Moldova, care de trei ani ține gospodăria, precum și cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
în forță: — Toți avem alibiuri, dacă nu știi cumva. Danny se gândi: Odihnește-te în pace, Martin Mitchell Goines. — Știu asta, așa că hai s-o luăm metodic. Știți cumva dacă Marty avea vreun dușman? Probleme cu femei? Vechi amici de prizat care-i dădeau târcoale? Saxofonistul spuse: — Marty era o enigmă dată dracului! Tot ce știu e că încălcase regulile eliberării condiționate și că era atât de dornic s-o taie, că a trebuit să se interneze la Lex sub o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acolo, deschizând ușa foarte încet. Cel care luase banii o porni spre trotuar. Celălalt rămase în parcare și deschise portiera unei mașini cu o antenă foarte lungă. Danny îi dădu treizeci de secunde să se înfrupte, să aprindă sau să prizeze, apoi își scoase pistolul de calibrul 45 și se apropie tiptil. Mașina era un Mercury de culoarea lavandei. Fumul de marijuana ieșea în vălătuci pe geamurile laterale. Danny prinse clanța portierei șoferului și o deschise larg. Negrul țipă, iarba îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
seco- lului al XVII-lea - consemnează Ienăchiță Văcărescu - „Sultanul Murad IV poprise cu iasac [= prin decret] tutunul și afionul” (Istorie a preaputernicilor împărați otomani, 1791). în aceeași epocă, papa Urban al VIII-lea (1623-1644) amenința cu excomunicarea pe cei care prizau tabac (considerat „planta lui Satan”), iar țarul Mihail Romanov (1613-1645) - cu deportarea în Siberia pe cei care „beau tutun” (48, p. 235). Regele James I nu a îndrăznit să interzică folosirea tutunului, introdus de Sir Walter Raleigh în Anglia elisabetană
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
natal pe la 1815, trebuie să fi știut aceste reglementări. De fapt, el a inventariat multe dintre interdicțiile de mai sus, într-un poem împotriva „abuzului de tutun” : Urban al optulea, citim în pagina istoriei, I-a excomunicat pe cei ce prizează tabac. Țarul Rusiei, într-o epocă anterioară, Pedepsea crima acestei grozăvii Prin tăierea nasului. Încă și mai înțeleptul Senat din Berna, prin deliberare justă, A interzis elvețienilor să fumeze tutun, ca pe o crimă Pe cât de mare era furtul sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Mariei Rosetti, care i-a fost model nu o dată. Este o boîte à portrait, de tipul celor scoase pe piața franceză de frații Martin, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Cutiuța ar putea fi plină cu tutun de prizat. Cu o tabacheră a fost momit în 1777 domnitorul Moldovei Grigore al III-lea Ghica, de către trimisul sultanului (imbrohor), ca să-l înjunghie : I-au întins tabachere, Și când vodă s-au plecat, Adică, ca să ei tabac, Făcu sămn lui haznatarul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Europei de a-și face cadou astfel de prețioase tabachere, încrustate cu diamante și rubine, arată de fapt cât de prețios era considerat conținutul tabacherelor în a doua jumătate a secolului al XVIII- lea. Vezi diverse cutiuțe de tutun pentru prizat din secolele XIX-XX, meșterite din argint, baga, scoică etc., în colecțiile unor muzee din România (256, pp. 23-25). Și într-o nuvelă a lui Eminescu (Cuconul Vasile Creangă, 1875) apare o tabacheră, mai modestă („de tinichea”), dar totuși cu capacul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]