835 matches
-
durerii. Erau trei huni. Făcându-și lumină cu torța pe care o ținea unul dintre ei, începură să umble printre femeile întinse pe jos, cercetându-le fără grabă și schimbând din când în când păreri în dialectul lor. Unele dintre prizoniere se retrăgeau, târându-se spre pereți, altele nu aveau nici măcar puterea să o facă și rămâneau inerte, lăsând ca lumina violentă a torței să le lumineze chipul și ca bărbații aceia să le smulgă cu brutalitate păturile, ca să le poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui. îl copleșiră cu întrebări: ce soartă avusese mica armată burgundă, dacă localitatea asta sau cealaltă fusese cucerită de huni, când urma să sosească armata lui Etius; unii dintre ei îi cerură printre lacrimi vești despre femeile sau fiicele lor, prizoniere în depozit, iar teama și disperarea lor erau atât de mari, încât nu se mai gândeau dacă îi auzeau răspunsurile: însemna deja mult pentru ei să afle dacă soațele lor erau cu adevărat încă în viață, oroarea trecea cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
frânghia trainică pentru rufe din jurul taliei. Își începu acțiunea de legare, pe când femeia se porni să gemă ușor. Avu nevoie de puțin mai mult de trei minute. Apoi se ridică, nesigur dar calm. Nu-și mai pierdu timpul privind la prizoniera lui, ci se îndepărtă grăbit, mergând un timp paralel cu gardul. Apoi o luă printre copaci, scrută zona de după gard, care era așa cum și-o amintea: bine împădurită. Satisfăcut, Craig se apropie de gard și începu să se cațăre. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
10 La fermă, înghețul nopții din deșert se muiase într-un răsărit rece care dezmorțea încet întinderea cenușie. Cei de acolo se treziseră devreme. Își luară micul dejun aproape în tăcere, nu ridicară nici o obiecție la declarația lui Craig privind prizoniera și, în cele din urmă, se împrăștiară. Unii merseră să-i schimbe pe cei care stătuseră de pază în timpul nopții pe dunele ce se înălțau peste întinderile neregulate de nisip. Doar unul sau doi păreau cu adevărat ocupați. Atmosfera era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
editorial despre farmecul pierdut al acestei lumi angelless. A încheiat într-un mod dezarmant: „Mă simt un ghișeu”. Mulți am devenit ghișeu, treabă bună pentru cei cu stil funcționăresc, dar ucigătoare pentru oamenii vii. Multă vreme am fost și eu prizoniera modelului „omului de cultură”. A celui care apare, emană panseuri fundamentale, pune nația în fund de prea marea lui înțelepciune. Nu vreau să scriu azi doar despre sursele interbelice ale acestui model, din care descind intelectualii sublimi, care măcar au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trecând peste ezitările mele, făcând apel de pildă la Astaghfirullah și stârnind astfel un scandal bine pus la cale. Acum, părea mai puțin sigur de el, deși, dintre noi doi, pe el îl privea de fapt cel mai direct soarta prizonierei. Într-adevăr, după ce mă înștiințase că avea de gând s-o ia de nevastă pe sora mea, Harun nu stătuse cu mâinile-n sân. Îi aținuse calea tatei când acesta se întorcea de la țară, ca să-i poată face o vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de viitor și compania sa, că nu o voia decît pe fiica lui Penélope și că se gîndea s-o ia cît putea el de departe de lumea aceea găunoasă și Înfășurată ca Într-un lințoliu, În care o ținea prizonieră. Lumina zilei Îi risipea curajul. Din cînd În cînd, Julián i se destăinuia Jacintei, care Începea să-l iubească pe băiat mai mult decît și-ar fi dorit. Adesea, Jacinta se despărțea de Penélope și, sub pretextul că se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la fugă cu uriașii după el , iar Bradamanta îi urmă, trecând cu ei prin poarta castelului. Ajunsă înăuntru, Bradamanta și-a dat seama că fusese amăgită, deoarece nici cavalerul și nici uriașii nu erau de văzut. Se pomeni ea însăși prizonieră fără să aibă însă mângâierea de a ști că împărțea captivitatea cu cel pe care-l iubea. A văzut în jurul ei diferite siluiete de bărbați și femei fără a recunoaște pe nimeni, după cum nici aceștia nu au recunoscut-o. Căci
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
la fugă cu uriașii după el , iar Bradamanta îi urmă, trecând cu ei prin poarta castelului. Ajunsă înăuntru, Bradamanta și-a dat seama că fusese amăgită, deoarece nici cavalerul și nici uriașii nu erau de văzut. Se pomeni ea însăși prizonieră fără să aibă însă mângâierea de a ști că împărțea captivitatea cu cel pe care-l iubea. A văzut în jurul ei diferite siluiete de bărbați și femei fără a recunoaște pe nimeni, după cum nici aceștia nu au recunoscut-o. Căci
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
provocându-mi un plus de emoții și dificultăți. După ce am oprit motorul la poarta mamei Miluța (așa îi spun consătenii), am făcut o cruce mare mulțumindu-i Proniei că am ajuns cu bine la destinație, apoi am trecut la introducerea prizonierei în spațiul și atmosfera noii sale reședințe. Cu multe precauții și temeri, care s-au dovedit inutile, Furnica a stat cuminte să-i pun legătoarea ce-i fusese pregătită și să o închid, pentru acomodare, într-un fel de saivan
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
omenesc. Ca și rădăcina de mătrăgună, presupun, deși nu cunosc superstiții legate de aceste specii. Jonathan îi întinde o pereche de foarfece de grădină. — Pe de altă parte, orhideele sunt înșelătoare. Orhideea Găleată atrage insecte cu mirosuri sexuale, le face prizoniere, apoi le dă drumul abia când sunt încărcate de polen. Dorințele musculițelor sunt manipulate cu cruzime pentru binele florii. Decadentă și frumoasă. Dar tu ești mai presus de toate, draga mea, atât de elegantă, deși o depravată. Jonathan aude un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și meticulozitate. Au luat câte o bucată din tot ce se găsea în Fotseland: ciubere de apă, brățări Fo, săpăligi, zaruri de oracol.... au fotografiat tot ce n-au putut lua și au înghesuit farfuriile laolaltă cu artefactele, lumina făcând prizoniere în ele ultimele înregistrări ale unui loc pe care-l destinaseră deja istoriei, morții. Popsește o vreme deasupra lor urmărindu-i. Observă luptătorii care se târăsc, șiruri de spinări negre care converg spre punctul portocaliu din foc. Îi vede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Hsien Feng să se întâlnească, pe durata ceremoniei de doliu, cu vreo rudă masculină. Este evident că Su Shun se află în spatele acestui refuz - cu siguranță se teme să nu-i fie amenințată propria putere. Eu și Nuharoo suntem, practic, prizoniere în apartamentele noastre. Nu mi s-a dat voie nici măcar să-l duc pe Tung Chih la izvorul termal. Și ori de câte ori ies, eunucul-șef Shim se ține după mine. Simt că prințul Kung trebuie să afle cum stau lucrurile. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
terenul acesta plin de obstacole. Am sperat că prințul Kung ne va proteja, dar se pare că Su Shun a fost mai deștept decât el. Nu există nici o modalitate să pot scăpa, dacă intenția bărbaților este de a mă ține prizonieră. Cred că Nuharoo are o șansă să trăiască, dar ce se va întâmpla cu Tung Chih? Cât de uimitor de ușor a fost pentru Su Shun să organizeze o lovitură de stat! Nici armată, nici arme, nici o picătură vărsată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că, de fapt, era un șobolan. Am mers hotărâtă să-i spun doctorului Billings că plecam. Dar când am ajuns la ușa care dădea către birou, am descoperit că era încuiată. încuiată! Am simțit groaza picurându-mi în vene. Eram prizonieră în locul ăsta îngrozitor. Urma să stau aici o veșnicie. Bând ceai! Am zgâlțâit clanța, așa cum fac personajele din filmele alb-negru de categorie B. Următorul pas era să bat în furca telefonului strigând „Centrala, centrala!“ —Pot să te ajut, Rachel? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu puteam nici să respir ca lumea, iar capul parcă-mi plutea. Nu mai plânsesem în halul ăla din adolescență. Simțeam că mă sufoc de-atâta durere. O durere care o depășea cu mult pe cea pricinuită de Luke. Eram prizoniera neputincioasă a unei tristeți profunde, pure și extrem de vechi. Ceilalți pacienți au fost foarte drăguți cu mine. Mi-au oferit batiste de hârtie și umeri pe care să plâng, dar eu aproape că nici nu-mi dădeam seama de prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
grădina clinicii, am început să tremur. Lumea reală era ciudată și înfricoșătoare. Simțeam că stătusem multă vreme departe de ea. Chestia asta m-a deranjat. Nu fusesem internată la Cloisters de nici două săptămâni și deja mă simțeam ca o prizonieră. Am mers în orașul cel mai apropiat, la dentistul O’Dowd, stomatologul pe care clinica Cloisters îl folosea de fiecare dată când dinții vreunui pacient începeau să-și facă de cap. Ceea ce, conform spuselor lui Margot, se întâmpla cam tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar îl credeam. E spre binele tău, mi-a explicat Billings. Am reușit să-mi țin nervii în frâu imaginându-mi că-i crăpam capul cu un topor. Cel puțin, m-am consolat în timp ce ieșeam din biroul doctorului, cât eram prizonieră acolo, puteam să pun la punct lucrurile cu ceilalți pacienți. Mi-am zbuciumat creierii întrebându-mă ce credeau despre mine în urma dezvăluirilor făcute de Luke și de Brigit. Cel mai rău mă simțeam în preajma lui Chris. Cu toate că nu făcea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Continuă. Nu are voie să ia hotărâri în legătură cu gospodăria, cu copiii ei sau cu propria-i activitate. E o pasăre cu aripile tăiate, ținută într-o colivie invizibilă. E o concubină, o femeie pentru încălzit picioarele și o sclavă. O prizonieră. Eu am fost prozonieră. Știu cum e să fii prizonieră. Regizorul o încurajează. Descrie trecutul tău, mediul din care vii, îi cere el. Ea își intră în rol. Îl zugrăvește pe tatăl ei, bețiile și violența lui, apoi pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
copiii ei sau cu propria-i activitate. E o pasăre cu aripile tăiate, ținută într-o colivie invizibilă. E o concubină, o femeie pentru încălzit picioarele și o sclavă. O prizonieră. Eu am fost prozonieră. Știu cum e să fii prizonieră. Regizorul o încurajează. Descrie trecutul tău, mediul din care vii, îi cere el. Ea își intră în rol. Îl zugrăvește pe tatăl ei, bețiile și violența lui, apoi pe mama ei, sclava. Se descrie pe ea însăși, cum a fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la revedere ca să-și ascundă emoția. El trage un fum din țigară și o conduce la ușă. Doar o clipă, Jiang Ching, zice el și așteaptă ca ea să-i acorde toată atenția. Te-ai plâns că te-am ținut prizonieră într-o cușcă. S-ar putea să ai dreptate. S-au făcut douăzeci și ceva de ani, nu-i așa? Iartă-mă. Am fost obligat să fac asta. Mă aflu într-o poziție dificilă. În orice caz, acum pun capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o parte pe Fairlynn, apucând-o de guler. O târăște de acolo. Mintea lui Fairlynn e paralizată. Se simte ca un pește gătit, zăcând pe o farfurie, cu șira scoasă. Soldații ridică armele. Se aude zgomotul făcut de vânt. O prizonieră se întoarce. Ochii ei o caută pe Fairlynn. Este colega ei de celulă, Lotus. Fairlynn se rostogolește la pământ și apoi se ridică în genunchi. Deodată, o vede pe Lotus făcându-i cu mâinile, lovind cu pumnii spre cer: Jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
glumele. Sunt emoționată, după cum vă puteți da seama cu toții. Despre ce discutam? A, da, despre devotament, cu prețul vieții. Da, nu e un subiect ușor. După un moment de tăcere, ea continuă. Soarta mea e să fiu ori regină, ori prizonieră. Mao m-a lăsat să descopăr singură finalul. E metoda lui de învățare. Așa cum spuneam, detesta să se lase ghicit. Ca actriță, eu joc clipa. Armata nu mai e în mâinile mele. Asta e cea mai mare îngrijorare a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de la mobilierul de Închisoare? Ușa din celălalt capăt se deschise și ea intră, urmată de o gardiană. Femeia În uniformă era micuță și drăguță, opusul a ceea ce anticipasem. Se Îndreptară amândouă spre mine fără vreo grabă aparentă, gardiana ținându-și prizoniera sub observație cu o eficiență tăcută. În lumea de afară, timpul era un bun de consum. Între aceste ziduri, Însă, regulile era clar altele. Rachel se așeză În fața mea. Gardiana așteptă politicoasă până ce ea Își apropie scaunul de masă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fapt, și câtă vreme va dura și cum va trece, mi se pare că am învățat pe vremuri despre boala aceasta, dar îmi este foarte greu să îmi amintesc; și în permanență aud vocea lui Anat fremătând în palma mea, prizonieră a pumnului meu, draga mea, strigă ea, trebuie să ajungi, toată munca noastră cu ea se duce pe apa sâmbetei, dar eu închid telefonul și îl arunc în geantă, trag zăvorul în nasul acestei biete fete de cincisprezece ani cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]