1,062 matches
-
titlu de doctor în domeniul filozofiei.“63 Obținerea titlului era importantă și urgentă pentru Wittgenstein. El își epuizase economiile cu care venise la Cambridge și refuza să ceară sprijinul financiar al familiei, așa cum a făcut-o constant de la revenirea din prizonierat, în 1919, atunci când a renunțat la moștenirea care îi revenea din averea tatălui său. Datorită noii sale calificări academice a putut beneficia de o bursă de cercetare, care a fost apoi prelungită cu încă cinci ani, până în 1936. De la începutul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a lăsat-o familiei nu a fost afectată de inflația postbelică, ceea ce a făcut ca moștenitorii lui să fie printre persoanele cele mai bogate din Austria. 49 Ca și într-o perioadă mai timpurie a vieții sale, după întoarcerea din prizonierat Wittgenstein s-a gândit la sinucidere. El respingea însă acum acest gând. Lui Engelmann, omului căruia își deschidea cel mai mult sufletul, îi va scrie la 21 iunie 1920: „Știu că sinuciderea este întotdeauna o porcărie. Căci propria ta distrugere
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
32. 51a Într-o scrisoare către Wilhelm Baum, din 17 aprilie 1978, Parak se referă la discuțiile iscate de apariția cărții lui Bartley și precizează: „Am subliniat, într-un interviu, că nu poate fi vorba de o înclinație homosexuală. În prizonierat, ea ar fi trebuit să se manifeste și față de mine. El era atât de obsedat de problemele sale, încât o femeie nu ar fi găsit un loc lângă elă Fapt este că a dus de-a lungul întregii sale vieți
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Gespräche, ed. cit., p. 99. 83 M. O’C. Drury, „Gespräche mit Wittgenstein“, în Ludwig Wittgenstein. Porträts und Gespräche, ed. cit., pp. 175-176. 84 În viață și în artă, Wittgenstein aprecia cel mai mult simplitatea și naturalețea. Camaradului său din prizonierat, Frank Parak, i-a descris reacția lui față de citirea cu emfază a unei poezii de către un ofițer austriac din lagăr drept cea pe care i-ar produce-o un șoc electric. Wittgenstein împărtășea părerea lui Kraus că un om instruit
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
-și ascunde decepția scriind că acum, după citirea cărții, speranța lui că Tractatus-ul ar putea însemna ceva pentru Russell a dispărut complet. (Această afirmație reprezintă totuși o exagerare. Primul lucru pe care și l-a dorit Wittgenstein, după eliberarea din prizonierat, a fost să se întâlnească cu Russell pentru a discuta manuscrisul Tractatus ului.) Reacția lui Russell la aceste reproșuri a fost, ca și alte dăți, una îngăduitoare. În răspunsul lui, admite că nu a înțeles bine notele pe care Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
da sens unui "cântec suveran", după un sisific efort de a dezgropa "arsenalul de unelte oculte" din carierele lumii. Sub tirul de acuzații, eul poetic se vede nevoit a constata, cu o amărăciune insuficient deghizată sub scutul (auto)ironiei, propriul prizonierat în fața delegaților androgini ai trupului -binecunoscuta echivalență, în definitiv, sôma-sêma: "Sunt deținutul/ plămânului ficatului inimii creierului./ Ei îmi sunt dictatorii:/ patru androgini desăvârșiți,/ plutonul de execuție./ Până acum am reușit să-i îmblânzesc/ cu câte o femeie, cu câte o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și mărturisește că nu știe cum și-ar fi revenit, dacă propria-i fiică s-ar fi măritat cu Othello. Episodul rezumă, simbolic, esența tragediei la care urmează să asistăm. Protagonistul ei (mercenarul egiptean, descris deja în culori contradictorii) trăiește prizonieratul spațiului de interferență dintre două universuri diametral opuse: civilizația europeană, plină de rafinament, care l-a acceptat pentru atributele sale strict militare și cultura arhaică, obscură, din care provine, esențial inaderentă la standardele sofisticate ale Ducatului venețian. Othello este, numai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fie aceasta morală sau nu!). Cultura războinicilor din stirpea lui Macduff și Macbeth nu dezvăluie ramificații de conjuncție cu lumea "fragilă" a Doamnei Macbeth, unde copii și exercițiul domestic reprezintă mizele fundamentale. Nu întîmplător, ea sucombă nervos (se sinucide), refuzînd prizonieratul identitar. Conflictul cultural este, prin urmare, baza tragediilor autentice. Orice antagonism ireconciliabil se regăsește ultimativ în interiorul unei paradigme axiologice, de extracție culturală. Marile tragedii shakespeariene demonstrază faptul cu prisosință, impunînd, pînă la un punct, o regîndire a teoriei tragicului. Bibliografie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ferdinand și Cardinalul, sau discret sadici, acoperiți de masca unui creștinism mai degrabă mimat, ca Frankford) practică o tortură studiată, în grade de dezvoltare a suferinței, cu infernale amînări și disimulări. The Woman Killed With Kindness reprezintă o parabolă a prizonieratului psihologic feminin într-un univers patriarhal, imposibil de învins. Corijarea "blîndă" nu sugerează altceva decît începutul unei noi ere de dominație masculină și falocentrism total, derivat acum din subtilitatea subjugării psihice și mai puțin din violentarea fizică și biologică a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
suburbiilor" tocmai în virtutea expresivității personajelor conturate de el în povestiri (personaje, nu rareori, nenumite, pentru a li se accentua caracterul tipologic, de elemente într-o rețea semiotică, unde ansamblul malign contează și, aproape niciodată, detaliul său infrastructural!). Suburbia gene rează prizonierat psihologic, un fel o captivitate a perso nalității, din care eroul mai reușește să iasă doar prin "ruptura de nivel" înțeleasă ca traumă ireversibilă. În nuvela "The Enormous Radio"/"Radioul enorm" (1947), Jim și Irene Westcott trăiesc fericiți la etajul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
către "ziua" libertății creatoare. Miller ilustrează (poate cel mai pregnant între autorii moderni) voința titanică de a deveni scriitor și, mai ales, de a trăi ca un scriitor. Non-conformist pînă la anihilarea instinctului de conservare, el refuză orice formă de "prizonierat" social, urmîndu-și frecvent, pe paliere existențiale insalubre, aparent suicidale destinul creator. Învie din propria cenușă, transformîndu-și experiența boemă, de individ periferic, ieșit din conturul tipologiilor sociale, în material estetic. Viața sa (investită cu sens artistic) e materia primă a miilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în lumea din afara casei casă închisă aidoma unei fortărețe. Dl. Lisbon, profesor la liceul unde învață atît naratorii, cît și fetele, dă semnale că, la limită, ar putea fi mai înțelegător, dar se află, la rîndul său, într-un inexplicabil prizonierat. În clipa în care mezina familiei, Cecilia, are o tentativă (nereușită) de sinucidere (prin tăierea venelor), impresiile macabre ale comunității se precipită, luînd proporții apocaliptice. Cu toții vorbesc despre enigmatice ritualuri ce s-ar petrece în casa Lisbon, despre o teroare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
decedate, ca și sonoritatea reîncărcată a numelui Annabel Lee trimit, din nou, fără dubiu, la Poe. Pînă la urmă, fascinația lui Nabokov pentru Poe, în această "parte întunecată" a operei lui, reprezintă fasci nația pentru viața artistică neîngrădită, eliberată din prizonieratul normelor morale și mentalitare. Toți eroii bîntuiți de fiorii iubirilor interzise și Humbert Humbert, și Van Veen, și Phillip Wild sînt niște introspectivi, consemnîndu-și trăirile, acribic, în jurnale, memorii sau scurte notații autoscopice. Pentru ei, existența impulsului "bolnav" în sine
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mansardăă. Peste toate acestea plutește aburul destul de frivol al Bărbierului din Sevilla (primul spectacol pe care îl vizionează Nastenkaă, care, după cum se știe, mai cuprinde în titlu și precizarea: „sau prevederea zadarnică“. Prevederea, aici, este felul cum este ținută în „prizonierat“ Nastenka: prinzîndu‑i‑se rochia cu un bold de cea a bunicii. Această „cătușă“ nu este prea greu de înlăturat și, de fapt, ea nici nu reprezintă decît un obstacol simbolic, diurn. Noaptea este la dispoziția eroinei și încercarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
trupurile, corpul propriei sale creații. Sculptorul reia mitul lui Prometeu -, vehiculat în literatura și iconologia romantică -, al geniului pedepsit pentru cutezanța sa, însă îl deturnează simbolist. Corpurile înlănțuite, cărora Mircea Deac le atribuie o funcție alegorică, stau sub semnul unui prizonierat dureros al materiei, sunt suferinde, asemeni corpurilor antrenate într-o spirală haotică din cele două picturi alegorice ale lui Klimt, Filozofia și Medicina. Un corp de bărbat atrage luarea aminte prin poziția adoptată, care seamănă cu aceea a Gânditorului (1880-1882
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sculptorul imprimând figurii o expresie de o profunzime tragică 315. În 1911, Boambă absolvea Școala de Arte Frumoase din București ca elev al lui Dimitrie Paciurea, participa la Primul Război Mondial și se întorcea în România după trei ani de prizonierat în Bulgaria. S-a făcut curând remarcat la expozițiile Tinerimeii artistice, la care participase în intervalul 1914-1916 și cu care reînnoia legătura întreruptă de război. Pe filiera sensibilității rodiniene mediată și de profesorul său, Dimitrie Paciurea, Boambă dă o lucrare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de produse ceramice „Baboulene, Gerometta și delle Case” ce se afla, ca și acum, în zona „Paiu”. Distanța mare, gerul cumplit al iernii 1941-1942, lipsa echipamentului adecvat, proasta alimentație, bolile și uneori rănile cu care acești oameni au intrat în prizonierat, au făcut ca pierderile să fie cele citate mai sus. Lucrările la acest palat au fost sistate în 1944 și au fost reluate abia după 12 ani. Trebuie neapărat spus că și în 1917 a funcționat la Vaslui un lagăr
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
a refuzat să se refugieze în zona Vâlcei. Ordinul expres al mareșalului Antonescu urmărea conservarea forței tinere pentru liniile de apărare pe care intenționa să le organizeze în fața tăvălucului sovietic, dar și din teama de a nu fi luați în prizonierat acești premilitari, cum se numeau atunci. În acele vremuri, primăriile organizaseră echipe de săteni care aveau ca sarcină înhumarea tuturor militarilor găsiți. Ștefan Martiniuc a făcut parte dintr-o astfel de echipă, așa că am putut afla multe amănunte, nedate vreodată
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
nume l-am aflat, dar pe care nu-l vom divulga. Rușii i-au somat pe nemți să se predea și să iasă din hambar cu mâinile ridicate. Aceștia au executat ordinul, gândindu-se, probabil, că vor fi luați în prizonierat. Nu s-a întâmplat așa. Ura pe care o nutreau sovieticii față de germani era prea mare și a luat loc rațiunii și uzanțelor războiului. Toți cei 8 au fost împușcați în ceafă, deci pe la spate, și iată așa s-a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
această armată a suferit o gravă înfrângere fapt care l-a determinat pe Vlasov (din teama de represiuni, se zice) să „defecteze” în favoarea germanilor, convins fiind că stalinismul nu era cea mai potrivită formă de politică a URSS. Aflat în prizonierat, a atras de partea sa alți 11 generali sovietici, cu care a înjghebat o armată formată din dezertori și soldați ruși care erau tot în postura de prizonieri de război. Spre sfârșitul ostilităților din Europa, Vlasov s-a predat angloamericanilor
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
arestări masive în rândurile militarilor români ce se auto-dezarmaseră la ordinele superiorilor. Într-o statistică publicată pe site-ul once.ro (Oficiul Național pentru Cultul Eroilor) am găsit numele unor ostași originari din județul Vaslui care au fost luați în prizonierat chiar după ce regele a anunțat acceptarea de către România a condițiilor grele impuse de aliați, ce se vor regăsi în cele 20 de articole, 6 anexe și un protocol ale Convenției de Armistițiu ce va fi semnată la data de 12
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
sovietici în schimb au fost suficient de mulți în Lagărul nr.4 de la Vaslui. Odată cu apariția acestora, uneori în număr foarte mare, s-a ivit problema folosirii lor la muncă dar și cea de organizare și reglementare a regimului de prizonierat. Numărul relativ mare al deceselor în rândurile acestora se va fi datorat și situației încurcate de atunci când mii de trenuri luau drumul frontului sau altele veneau tot de acolo cu mii de răniți ce aveau, obligatoriu, prioritate maximă. În luna
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
gata de vreme ce șeful Serviciului mai scrisese că „...sunt în curs de execuție și urmează a fi înaintate Inspectoratului Iași pentru aprobare în cel mai scurt timp”. Înscriindu-se în litera și spiritul tratatelor de la Geneva privind regimul militarilor căzuți în prizonierat, conducerea de atunci a țării a dat o mare importanță acestor oameni. Astfel, la data de 14 august 1941, comandantul Forțelor de Apărare Interioară, generalul de divizie Hariton Dragomirescu, trimitea Prefecturilor din țară pe teritoriul cărora se aflau lagăre de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Petrei purta numele de Marcu și era cam repezit la vorbă și ciudat În felul lui. A făcut războiul fiind În armata maghiară. A căzut prizonier la ruși și astfel a cunoscut drumurile Siberiei. Destul de descurcăreț, reușește să fugă din prizonierat, ceea ce se Întâmpla foarte rar. A trăit o adevărată epopee până și-a revăzut pământul natal. Ar putea fi oricând un erou de roman. Păcat că nu am apucat să stau de vorbă cu el mai mult, fiindcă atunci când l-
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
am apucat să stau de vorbă cu el mai mult, fiindcă atunci când l-am cunoscut eram copil. Putea oricând duce o conversație În limbile maghiară, rusă și germană. A rămas văduv nu cu mult timp după ce s-a Întors din prizonierat și a trebuit să-și crească singur copiii: Gheorghe, Maria (cea căreia noi Îi spuneam Fâșca), Petrea, Niculae, Ana si Ion. De la casa lui și până la a lui Ilisan Vasile era un loc viran. Acest Vasile Ilisan, fecior al lui
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]