1,761 matches
-
Ion Luca. Identificând ipostazele esențiale ale fiecărui autor, el își construiește microsintezele într-o manieră bine strunită, care însă nu îl împiedică să exploateze, discret, pitorescul unor figuri și al unor scrieri. Un cronicar temeinic și judicios, de o netăgăduită probitate, se arată a fi P. în Confidențe la arlechin (1985) și Dintele vremii (2003), care reflectă evoluția de la consemnarea riguroasă a unor „întâmplări scenice” la comentariul de argumentație complexă, întotdeauna logic, măsurat, vădind un ochi sigur în detectarea valorii netrucate
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
1959), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1986) ș.a. În critica și istoria literară românească M. s-a impus ca o personalitate de mare suprafață și de certă importanță. Cultivat și informat, harnic fără superficialitate și serios fără pedanterie, vădind o probitate intelectuală nedezmințită și un gust critic remarcabil, a mobilizat aceste însușiri prin avântul propice angajării în întreprinderi temerare. Puterea sa de muncă este puțin obișnuită, iar entuziasmul față de obiectul analizei rămâne dublat de luciditate și nu generează automat un comentariu
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
de imaginat, o altă interpretare a emergenței modernității democratice. Conform acestei „lecturi”, piața liberă ar fi mecanismul necesar și (deseori) suficient pentru a construi societatea bună: „mâna invizibilă” guvernează singură fără greș „societatea comercială”, antrenând și asanarea ei morală - stimulând probitatea și punctualitatea, în orice caz; din păcate, nu și elevația spirituală, eroismul, chiar educația (același, în Lectures on Jurisprudence); statul, proliferant prin însăși logica sa internă, trebuie limitat în mod consecvent, fiindcă, deși e indispensabil, poate fi nociv dacă e
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mimează critica, ar vrea să facă În felul criticilor, dar nu sunt decât cronicari ori recenzenți. (Ă). Avem recenzenți abili, care manevrează destul de vioi o terminologie (e drept destul de rudimentară adeseori); care au uneori și gust, alteori și gust și probitate, alteori și un bagaj de lecturi clasice. Dar, dintre acești recenzenți, prea puțini Întrunesc toate elementele Într-un mănunchi organic. Am impresia că destui dintre acești critici fac la fel ca Macedonski, când urca treptele tronului său de biete scânduri
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu unii dintre supraviețuitorii de la Pitești. A lucrat pe viu, cum se spune, utilizând interviuri profesioniste (Alin Mureșan este, ca formație, jurnalist, dar un jurnalist care a făcut stagii pe cont propriu de cercetare și investigare istorică). Din dorința de probitate științifică și onestitate factuală, autorul evită catalogarea generală a ceea ce s-a petrecut la Pitești ca fiind un „fenomen” sau „experiment”. Refuză și termenii deja consacrați de „reeducare” și „demascare”, acceptând formule permisive (permeabile) precum „acțiune” și „evenimente”. Îi respect
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ca tânărul cercetător să aibă un maestru care să-i deschidă porțile. Această ucenicie este absolut necesară, cel puțin la Început, chiar dacă, așa cum spunea Brâncuși, la umbra copacilor nu crește iarba! Dar ucenicia pe lângă un maestru constituie o garanție a probității științifice. Nu Întâmplător, marile publicații au introdus consiliile editoriale, cel mai adesea onorifice, Însă care pot constitui o garanție a valorii materialelor publicate. În regimul comunist, de pildă, nicio carte științifică (uneori și literară) nu se putea publica fără 2-3
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
literatură. Academicianul G. Călinescu înțelege prin exegerarea conștientă în primul rând îngroșarea la un personaj a unei trăsături fiziologice sau sufletești de amănunt, accidentale (...). După acad. G. Călinescu, Caragiale, îngroșând pe alocuri la Cațavencu unele accidente (sentimentalism, galanterie, o anumită probitate în necinste) a dat personajului un «nescio quid personal», indefinit, fugind astfel de media statistică. A reduce exagerarea personajului la un «nescio quid personal» particular, înseamnă tocmai a pierde din vedere reflectarea esenței forței sociale respective, a aluneca în observație
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
astfel de media statistică. A reduce exagerarea personajului la un «nescio quid personal» particular, înseamnă tocmai a pierde din vedere reflectarea esenței forței sociale respective, a aluneca în observație statistică. Caragiale a îngroșat personajul lui Cațavencu nu prin sentimentalism sau probități în necinste ci prin caricaturizarea unor trăsături negative tipice, care îl fac să fie odios, reprobat de către cititor (...). Lipsurile articolului acad. G. Călinescu nu anulează aportul pe care articolul l-a adus la discutarea problemei tipicului la noi în țară
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Antichitate. În acest caz pune accentul pe problemele administrative sau juridice ori intervine pentru a aminti legile umane sau morale; - echilibrul, evocând căutarea armoniei dintre corp și spirit, interior și exterior, dorință și realitate, dar și căutarea concilierii, clemenței, echității, probității și onestității; - cântărirea, ce exprimă fie dorința de a pierde sau de a lua în greutate, fie estimarea valorii ori a unei situații, fie bilanțul (Judecata de Apoi). Balansoar, a balansa, balansier În interpretarea psihanalitică, balansoarul are o semnificație erotică
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de spectacol, voința de a se păstra în limitele obiectivității. Cu un ton de o urbanitate fără cusur, păstra, ca o marcă a corectitudinii, o mină sobră, concentrat să descifreze - fără virtuozități analitice, însă limpede și exact - sensurile unor montări. Probitatea lui era aceea a unui spirit avizat și ferm, cu o pedală tradiționalistă în aprecierile cumpănite, în care apetența pentru valorile de mult recunoscute se conjugă cu o anume prudență față de inovația agresivă. Pentru B., totul, în sfera artei, e
BARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
pref. edit., București, 1985. Repere bibliografice: Petru Gheorghe Bârlea, Mihai Eminescu, „Poezia de inspirație folclorică”, LL, 1983, 2; G. I. Tohăneanu, Un exemplu, O, 1983, 13; Dumitru M. Ion, M. Eminescu, „Poezia de inspirație folclorică”, RL, 1984, 2; Constantin Hârlav, Probitate intelectuală, CNT, 1985, 42; Elena Ștefoi, „Semnificația numelor proprii eminesciene”, LAI, 1991, 15; Nicolae Manolescu, Numele proprii în opera lui Eminescu, RL, 1991, 29; Al. Piru, Eminescu azi, București, 1993, 85-88; Gheorghe Bulgăr, Momentul Eminescu, București, 2000, 152-154. C.H.
BADEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285533_a_286862]
-
Deși Cicero a fost republican, iar pe mine mă pasionează monarhia... Sallustius îl împunge din priviri: Înseamnă că zburzi acum ca peștele în apă! Paterculus preferă să nu răspundă. Și cam ce apreciezi la Cicero? vrea să știe Calpurnius Piso. — Probitatea politică, elocvența lui curajoasă și devotamentul patriotic. — Ei, pe naiba! i-o întoarce nepotul istoricului. — Ba are dreptate! mârâie printre dinți Titus Livius. Se vede că nu-i face plăcere să-l laude pe tânăr, dar nu are încotro. Vipsania
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întuneca, îl valorifică neîncetat. Dar prin admirabilele sale romane, Eça de Quieroz a zdruncinat instituțiile tradiționale - Patria Portugheză, Biserica, familia - poate tot atât cât a făcut Oliviera Martins sau Antero. Realismul său nu era întrecut decât de marea, unica sa probitate artistică. Avea forța și curajul lui Zola, alături de pasiunea artistică a lui Flaubert. Romanele sale sunt printre puținele creații ale naturalismului literar care au rezistat timpului. Eça de Queiroz care, în timpul studenției sale la Coimbra știa totul despre istoria și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu prea obișnuiește, Salazar vorbește aici despre sine și despre idealurile vieții sale. Pasiunea de profesor se trădează la fiecare pagină. Lipsit de darul oratoriei, lipsit de magia unei prezențe care tulbură și răscolește - Salazar câștiga pe studenții săi prin probitatea cu care îi așeza în fața realității și metoda cu care îi învăța să o cerceteze. Prelegerile sale universitare se terminau întotdeauna printr-o frază, care, după; mărturisirea însăși a lui Salazar, ajunsese aproape sacramentală: "Aceasta e opinia mea. Totuși, dumneavoastră
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în politică", dar rămânând totuși profesor, refuzând să-și trădeze vocația lui de a învăța pe alții, de a crește, de a educa. Salazar n-a abdicat niciodată de la seriozitatea și onestitatea profesorului. A continuat să spună adevărul cu aceeași probitate, și-a păstrat vocabularul precis, aspru, științific, n-a renunțat la nici una din credințele sale fundamentale, n-a împrumutat nici una din superstițiile omului politic. Miracolul nu este că un asemenea profesor, care nu voia să abandoneze nici una din severitățile carierei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în tribunale nu se poate interveni, pentru că nu poate fi tulburată ideea absolută de justiție (concepție uitată de mult la vremea aceea, dar care, teoretic mai constituia totuși coloana ei vertebrală, păstrată doar de judecători între ei, forma subconștientă de probitate, ultim zid de apărare, lecție nerostită, bună doar pentru liniștea lor înșelătoare, împotriva puterii care-și începuse încă de mult opera de erodare cu o perfidă știință a disoluției.) - Și totuși, domnule judecător... Mă interesai direct, și bineînțeles între patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Vizitatorii observă adesea asemănarea dintre domnul Spavin și bărbatul din portret, presupunând că acesta din urmă, care a fost pictat la o masă plină de cărți și documente, este un strămoș Spavin, vreun avocat mort demult, a cărui înțelepciune și probitate profesională au stat la baza moștenirii profesionale a firmei. De fapt, cu toată asemănarea de manieră și de înfățișare, domnul Spavin nu se înrudește cu cel din portret. Tabloul a fost achiziționat la vânzarea bunurilor dintr-o casă, la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mesager prea competent. — Nu e nevoie să te scuzi, îl consolă Hideyoshi. Chiar dacă Genba e prizonier, nu se va pleca în fața mea ca să-și salveze viața. Are un uluitor simț al onoarei. Regret că pierd un om cu o asemenea probitate și hotărâre. Dacă s-ar fi lăsat convins de tine și ar fi ajuns să-și schimbe loialitatea, numai acest lucru în sine m-ar fi putut face să-mi pierd respectul față de el. După un moment, adăugă: Ești samurai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
între ei precum câinii printre garduri. După sciatica de la mijlocul lui noiembrie mă simt foarte bine. Afară e o lună de toată frumusețea, cu o luminozitate fantastică. Sâmbătă, 2 decembrie. M-a vizitat prof. Nicolae Ciomaga, om de o deosebită probitate morală și am avut o serie de discuții cu referire la perioada când amândoi ne aflam în activitate, el fiind de aceeași parte a baricadei. Mi-a dezvăluit toate presiunile care s-au exercitat asupra lui pentru a-l determina
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
un soi aparte de catastrofă, căci era vorba de un "idol" viu, deși inconștient. Pentru a accepta această religie în permanență, trebuia ca Zeul să rămână adormit... Acceptarea ei temporară de către Secoh, în cazul trezirii, implica admiterea de către Zeu a probității perfecte a seniorului său gardian. Or, acest zeu, se trezi în fața notabililor adunați, întinse un deget acuzator spre Secoh și zise cu o voce lentă: - Secoh! Trădător! Trebuie să mori! În această clipă, voința înăscută de a trăi a sistemului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un soi aparte de catastrofă, căci era vorba de un "idol" viu, deși inconștient. Pentru a accepta această religie în permanență, trebuia ca Zeul să rămână adormit... Acceptarea ei temporară de către Secoh, în cazul trezirii, implica admiterea de către Zeu a probității perfecte a seniorului său gardian. Or, acest zeu, se trezi în fața notabililor adunați, întinse un deget acuzator spre Secoh și zise cu o voce lentă: - Secoh! Trădător! Trebuie să mori! În această clipă, voința înăscută de a trăi a sistemului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
făcut arestări. Aici era însă o mică problemă. Asupra lui Caton Lecca, zis „cel Bătrân“, plutea penibila bănuială că închide ochii la manifestările antiovreiești. Fratele lui de la Buzău avusese niște scandaluri de același fel. Dar Costache Boerescu, dimpotrivă, avea o probitate profesională fără pete vizibile. Lumea știa că cei doi își sunt dragi ca pisica cu câinele. Și de Nicu Filipescu se spunea că-i antisemit, deși mai apoi le luase apărarea evreilor. Lahovary a scris în articolul Două politici că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
istoria noastră națională ca omul providențial care și-a asumat responsabil soarta și destinele României într-un moment de grea cumpănă pentru noi ca popor în acele împrejurări internaționale deosebit de vitrege, a fost o personalitate de o cinste și o probitate morală ieșite din comun și n-ar fi meritat acea soartă tragică proprie care s-a îngemănat cu soarta tragică a poporului nostru. În loc să i se recunoască meritele și să fie înveșnicit în bronzul unor statui, a fost predat rușilor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
caractere plăcute și suflete bune. Tot așa se prezintă și domnul doctor Daniel Ioniță, care confirmă, astfel, spusele lui Balzac. Acest medic știe nu numai să se facă iubit de bolnavi, dar și să-și exercite profesia de chirurg cu probitate și cu competență, la Înalt nivel profesional. Când operează, manifestă nu numai toată priceperea de chirurg urolog, dar și grija ca bolnavul să simtă cât mai puțin disconfortul și durerea pricinuite de actul chirurgical, făcând din acesta o reală operă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
silnică pentru activitatea anticomunistă, implicit legionară. A trecut prin Închisorile din Cluj, Aiud, Poarta Albă și din nou Aiud, unde execută cea mai mare parte din condamnare. La Canal, ca medic deținut, și-a practicat profesia nobilă cu competență, cu probitate și cu dăruire lăudabile, nevoind să formuleze, cum voiau temnicierii, cauze false de deces pentru numeroșii deținuți răposați de inaniție. De aceea este pedepsit cu strășnicie, fiind transferat la Aiud cu dispoziția de a fi izolat În zarcă În timp
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]