29,485 matches
-
ne ducă dl Georgescu? Ideea d-sale este că Eminescu, după campania din Timpul, care contravenea intențiilor politice ale momentului, trebuia scos din joc. Și cum nu putea fi înlăturat la fel de simplu ca alții (dl Georgescu are exemple), "moartea civică", procedeu uzitat în epocă de cîteva ori, era mai nimerită. Dl Georgescu nu afirmă net că Eminescu n-a înnebunit, ci doar că nebunia lui n-a durat din 1883 pînă în 1889, fiind de mult mai scurtă durată, și, în
Potriveli și mașinațiuni by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17312_a_18637]
-
le suportă obiectele mai recente, lucrările restaurate aparțin, materialmente, unor perioade intrate demult în istoriei artei, iar ca semnificație simbolică și ca valoare artistică, patrimoniului național. Pe scurt, restauratorul lucrează în spiritul și în substanța marilor maeștri, rememorează tehnici și procedee specifice și, foarte important, experimentează dinlăuntru, din chiar intimitatea operei, gestul major și anvergura performanței. El este, în consecință, un profund cunoscător al materialelor - suport, preparații, pigmenți, aditivi etc. -, al tehnicilor, de multe ori puternic particularizate, și al intimității creatorilor
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
compresor ruginit: Tescani. Cartea care a rezultat este o operă colectivă fantezistă, dar nu mai fantezistă decât "experimentele" făcute de avangardiști înainte de război. Ea te duce cu gândul mai curând la un joc de societate decât la o aventură artistică. Procedeele de epatare a eventualului burghez sunt ieftine, miza spirituală rămâne aproape mereu minoră, iar obsesiile sexuale care răzbat din texte par ale unor studenți eternizați în condiția de studenți. Dacă o femeie de serviciu de la Facultatea de Litere ar avea
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
totodată. Universitatea să ofere un minim necesar, dar pentru aceasta transformarea de care e nevoie e radicală. E o observație voit paradoxală, care conține însă soluția simplă la sursa unui adevărat haos în multe încercări de reformă pedagogică: așa numitul procedeu al "adaosului", al schimbării prin ornamentare, sau, cu un cuvînt absolut oribil, răspîndit cu repeziciune de molimă, prin "implementare". Y Gasset propune, însă, tocmai contrariul: schimbarea prin eliminare. Pentru a funcționa ca mecanism al unei societăți, Universitatea trebuie să-și
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
one-man-show, iar sieși, posibilitatea de a reveni, după mulți ani, la profesiunea sa de bază, adică aceea de actor. Decorurile montate pe scena Amfiteatru a Naționalului îi aparțin lui Puiu Antemir. Se sugerează de la început că s-a apelat la procedeul de "teatru-n teatru", mai ales prin cortina special montată, care atrage atenția aproape în mod ostentativ, pentru că Amfiteatru nu are cortina tradițională, ca la scena à la italienne. Decorul lui Puiu Antemir are deopotrivă forța esteticului și eficiența concretului
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
există. Alege așadar ceea ce dumnealui gândește că ar fi trei lașități antedecembriste ale sale (lașități, iar nu crime sau trădări, ține el să precizeze), tocmai pentru a legitima conținutul volumului, scăpând totodată de sălciul gust al moralistului de balcon. Superb procedeu! Nu ezit s-o spun, cu atât mai mult cu cât, probabil ca foarte mulți dintre cei exasperați de "realizările" deocamdată dezolante ale societății noastre, sunt în permanență ispitit să probez în oglindă, la raionul de recuzită postrevoluționară, blana lupului
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
ci în sensul fanteziei și al ironiei. Cele două aspecte se coroborează reciproc. Dacă fantezia e o evadare din real, mai curînd spontană, umorală, ironia e o irealizare "tendențioasă", elaborată cu bună știință, dispunînd de ținte de atac precizabile. Ambele procedee își propun a combate locul comun, a aerisi limbajul, a reforma viziunea poetică. Sînt mijloace de "ardere a etapelor". Grație lor, autorul se simte liber a inova într-un domeniu în care trecutul produce totdeauna "obstacole" de o gravitate sterilă
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
Lecomte de Nouy, care, se știe, a restaurat biserica de la Curtea de Argeș, dărîmînd-o și reînălțînd-o din nou, după un plan dinainte desenat. Și Titu Maiorescu, sub al cărui cel dintîi ministeriat (1874-1876), s-a inițiat această restaurare, era de acord cu procedeul utilizat și în Franța de Viollet le Duc, maestrul lui Lecomte de Nouy. Dar, mai tîrziu, procedeul a fost contestat de alți specialiști, printre care și de N. Iorga. Dimpotrivă, Tzigara-Samurcaș consideră că Octav Smighelski a nesocotit tradiția în pictura
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
un plan dinainte desenat. Și Titu Maiorescu, sub al cărui cel dintîi ministeriat (1874-1876), s-a inițiat această restaurare, era de acord cu procedeul utilizat și în Franța de Viollet le Duc, maestrul lui Lecomte de Nouy. Dar, mai tîrziu, procedeul a fost contestat de alți specialiști, printre care și de N. Iorga. Dimpotrivă, Tzigara-Samurcaș consideră că Octav Smighelski a nesocotit tradiția în pictura catedralei ortodoxe din Sibiu (" Ne-a dat sfinți diferiți de tradiție, monumentali și decorativi, depărtîndu-se de tradiție
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
iscat polemici și adversități. Se pare că legatarii lui Marghiloman n-au respectat voința autorului, care nemaiputînd elabora, cum intenționase, memorii, pe basa însemnărilor sale jurnaliere, a lăsat dispoziții ca din ele să se publice fragmente. Oricît se împotrivește Tzigara-Samurcaș procedeului, cred că legatarii au acționat corect publicînd întreg jurnalul, sub denumirea de Note politice, în cinci compacte volume, originalul în franțuzește și, în subsol, traducerea în românește. Revenind, puțin, la episodul funcției sale în Bucureștiul ocupat, să notez că Tzigara
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
marginal, cînd și cînd, cîte o scurtă mențiune pentru descifrarea textului (de exemplu: "d-na Miyte Kremnitz", "d-ra Ana Rosetti" etc.). Această bărbărie a acomodării textului unui jurnal la interesele familiei nu o întîlnim decît în cazul jurnalului lui Rebreanu, procedeu incalificabil din partea a doua doamne (Fanny și Puia Rebreanu), care au făcut carieră, scriind cărți despre prozator și făcînd un mare tapaj în jurul operei scriitorului dispărut la 1 septembrie 1944. Pentru acest gest incalificabil, fie-le pe veci memoria întinata
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
trecerea de la cultura tradițională la cultura modernă, generează o serie de transferuri. Se poate realiza un transfer de substanță (conținutul baladei Meșterul Manole preluat de Blaga), un transfer de forma (dubletele culte ale basmului, legendei, baladei) sau un transfer de procedee (oralitatea care devine din cauza unui mod de creație tradițional, efectul unui anumit stil cult). Incursiunile teoretice ale studiului merg pînă la problema definirii mitului, eternă provocare a cercetătorilor în domeniu. Deși miza cărții este alta, colecția în care apare fiind
Mitul si literatura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17932_a_19257]
-
dimensiunea informativa? E posibil și poate că îndeplinea, atunci, o reală utilitate. Dar, repet, în toate aceste pagini, destule, autorul nu e, în chip vădit, el însuși, multumindu-se să transcrie de aiurea informații bine culese. Că la astfel de procedee apelează și azi destui autori ai unor memoriale de călătorie, este adevărat. Dar asta nu conferă valoare acestor memoriale, după cum îl coboară și pe cel al lui Filimon. Din fericire, există alte pagini, și ele destule, în care Filimon își
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
glas// Ard în albe potire/ peste oraș în somn și cimitire/ ard pe piept și pe buze/ ard clare, difuze/ ard pentru veșnică îndoială/ și pentru veșnicul adevăr/ ard pe pământ și în cer" (Ard mii de sfeșnice). Nu întâmplător, procedeul poate fi identificat și la alți poeți - Ioan Alexandru, Cezar Ivănescu - care vor să transmită cititorilor o ardoare mistica. Nichita Danilov îl folosește însă într-un mod distant, astfel încât nu atinge același dramatism al dorinței de ascensiune spirituală, ca Ioan
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
tensiune care îi explică și caracterul polemic. "Cotitură" pe care o provoacă în literatura română momentul Caragiale este tema celui de-al doilea studiu al volumului, datat 1988. Diferențierea tradițional/modern nu se remarcă la nivel tematic sau la nivelul procedeelor naratologice, ci constă în faptul că acestea sînt investite cu alte funcții decît pînă atunci. Inserturile paratextuale, varierea registrului stilistic sînt procedee întîlnite și în proza pașoptista. Dar daca apelul la document, fragmentele eseistice cu iz de polemică de gazeta
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
doilea studiu al volumului, datat 1988. Diferențierea tradițional/modern nu se remarcă la nivel tematic sau la nivelul procedeelor naratologice, ci constă în faptul că acestea sînt investite cu alte funcții decît pînă atunci. Inserturile paratextuale, varierea registrului stilistic sînt procedee întîlnite și în proza pașoptista. Dar daca apelul la document, fragmentele eseistice cu iz de polemică de gazeta ce se întîlnesc, de exemplu, în opera lui Filimon sau a lui Negruzzi aveau rolul de a conferi seriozitate întreprinderii literare, de
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
se pot adăuga desigur și alte exemple: cele pe care le voi invocă în continuare nu reprezintă rezultatul unei investigații sistematice, deci e foarte posibil să lipsească unele cazuri semnificative; cele prezente ajung însă pentru a dovedi cel putin vitalitatea procedeului. Un poet la care se găsesc toate jocurile formale posibile e Șerban Foartă. În volumul sau Areal (București, Cartea Românească, 1983), tăietura în plin cuvînt e însoțită de cuprinderea în rîma a fragmentului rămas: "mai tandre mai candrii mai pișichere
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
e însoțită de cuprinderea în rîma a fragmentului rămas: "mai tandre mai candrii mai pișichere/ mai volnice mai largi mai adecua-/ te mai versicolore mai alene/ mai lîncede mai strîmbe mai scalene/ mai vagi mai nustiucum mai vinoncoa..." (p. 23). Procedeul permite astfel și crearea de rîme rare, în situațiile în care inventarul lexical al romanei oferă prea puține posibilități. Cartea citată mai conține un exemplu similar: "și-apoi să stăm de taină musafiro:/ ci nu despre mărgeanul că porfiro-/ ghenitii
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
puține posibilități. Cartea citată mai conține un exemplu similar: "și-apoi să stăm de taină musafiro:/ ci nu despre mărgeanul că porfiro-/ ghenitii de velit și veninos" (p. 24). Și în volumul recent apărut al poetului, Caragialeta (Timișoara, Brumar, 1998), procedeul e prezent, ca pentru a demonstra cum se pot concilia versul scurt și cuvintele lungi: "el e un omni-/scient, și-un atu/ are: cu domnii/ mari, e pertu". O variantă și mai spectaculoasă de realizare a procedeului apare în
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
Brumar, 1998), procedeul e prezent, ca pentru a demonstra cum se pot concilia versul scurt și cuvintele lungi: "el e un omni-/scient, și-un atu/ are: cu domnii/ mari, e pertu". O variantă și mai spectaculoasă de realizare a procedeului apare în Levantul lui Mircea Cărtărescu (București, Cartea Românească, 1990; recent reeditat la Editură Humanitas), cînd cuvîntul e despicat nu numai de limita de vers, ci chiar de cea între două cînturi ale epopeii; cîntul al șaselea se termină cu
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
potrivește cel mai bine acestui român este "a medeleniza" (vezi și simpatia autoarei pentru "La Medeleni"), sigur, uzînd de tehnici moderne ale narațiunii, ce "învie" o epocă, un timp al valorilor autentice, dar și vremurile "de dupa", ale uniformizărilor. Spunînd că procedeul principal este al rememorării, observa-tia cea mai pertinenta ar putea fi aceea că vocația de visător (visătoare) nu se dezminte nici acum; ea este nu numai mod de viață, ea pare chipul însuși al artei românești propuse de Maya Belciu
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
o cheie minoră: "Mă scălîmbii de la un etaj la altul prin șantierele din zonă,/ să culeg ici un cîrlig, colo un pumn de chiț,/ sau de carbid./ Cald, ca o bucată de carne încă vie" (ibidem). Bagatelizarea, anecdota, truculenta sînt procedee preferate. Un fel de descripție naturalista e investita cu rol de poetizare à rebours, nonșalant punctata de comparații dezavantajoase (o "bîrfa" ontologica): Mirosul e primul indiciu că intri într-un loc bîntuit de oameni grăbiți. Apoi zgomotul, un fel de
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
nu a făcut să pălească nici amintirea primei traduceri, nici lectură celei de față. Înainte de a ne vorbi despre calitatea acestora, fenomenul respectiv ne spune un lucru esențial despre scriitura romanesca a lui Mendoza. Efectul scontat aici nu depinde de procedee afectând palierul - ca să zic așa - ămicro-stilistică, adică al cuvântului, sintagmei sau, cel mult, al propoziției. Virtuțile la acest nivel (atunci când există) sunt rareori funcționale în proza narativa. Specifice scriiturii poetice, ele centrează atenția (Jakobson dixit) asupra mesajului în sine, în
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
la toate domeniile artei (pictură, sculptură, arta eclezială, arte decorative, arhitectura, design etc.), la toate perioadele istorice (din antichitate pînă astăzi) și la toate materialele și tehnicile care au, într-un fel sau altul, atingere cu unul dintre domeniile sau procedeele artistice. Astfel, se fac referiri cu aceeași rigoare și acoperire documentar-bibligrafică și la noțiunile estetice complicate, care cer multă subtilitate în înțelegere și prezentare, si la problemele de tehnica pură și la unele practici, mai vechi sau mai noi, care
Dictionarul de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18056_a_19381]
-
nete pentru o soluție anume. Opțiunile reflectă într-o anumită măsură diferențe de registru stilistic; așa cum arată Mioara Avram, "persoană a II-a singular reprezintă tipul tradițional și popular, iar persoană a III-a singular a unui verb reflexiv este procedeul preferat în limba literară actuala, mai ales in stiluri impersonale cum sînt cel științific și cel administrativ. Persoană a II-a sg. este evitată în dialogul cu un superior de teama confuziei cu adresarea directă la singular" (Gramatică pentru toți
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]