557 matches
-
motiv de așteptare. PARTEA A TREIA Viața în doi I Nunta Taina nunții O serie de teologi au analizat taina nunții de a lungul Evului Mediu și al epocii moderne. căsătoria apare ca o taină al cărui scop imediat devine procreația. Actul sexual capătă legitimitate doar în interiorul căsătoriei și numai în anumite situații: perpetuarea neamului, îndeplinirea atribuțiilor conjugale, evitarea desfrâului, satisfacerea plăcerii. Ultima motiva ție este considerată de unii ca un păcat foarte grav, de alții ca fiind mai puțin grav
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
asigurarea continuității neamului. soția nu este numai un simplu receptacol al seminței masculine, prin acest articol de lege, i se recunoaște și o latură afectivă, suferă, se întristează și îndeosebi își pune viața în pericol pentru a îndeplini obligație divină: procreația. Prin aceeași legislație se hotărăște și răsplătirea cuplurilor atinse de sterilitate. Pe lângă zestre și darurile dinaintea nunții o văduvă care n-a născut copii primește și teoritra, adică darurile de luni, drept recompensă pentru „liniștea traiu lui“, iar bărbatul sterp
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
este unul de inspirație locală, el a fost doar tradus și copiat, intro dus apoi alături de alte fragmen te din maxime sau cărți populare alese în func ție de prefe rin țe le cititorului. Dar cum este definită sexualitatea conjugală? Procreația legitimă apare ca prin ci palul scop al căsătoriei. Un alt scop al căsătoriei, minor în aparență, dar important atunci când este vorba de păstrarea familiei unite, îl constituie satisfacerea nevoilor sexuale, a „poh tei tru pești“, cum o numește Antim
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de practici sexuale care înglobează pe lângă relațiile intime între indivizii de același sex și raporturile sexuale anale sau orale. biserica a considerat întotdeauna aceste tipuri de raporturi ca păcate foarte grave, deoarece puneau în pericol scopul primar al actului sexual: procreația. Căsătoriți pentru a respecta convențiile sociale, bărbații își ascund cu greu înclinațiile homosexuale, știind că aces tea sunt blamate de societate și, mai ales, de Biserică, dar ele ies la ivea lă în patul conjugal. Stana vine tocmai din satul
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
devine pricină de separare în șapte cazuri. Nu trebuie confundată impotența cu sterilitatea, ceea ce le separă pe cele două este tocmai actul sexual: im posibil în primul caz, dar posibil în cel de-al doilea chiar dacă nu are ca finalitate procreația. Or, circumscrierea acestuia într-un spațiu controlabil reprezintă unul din obiectivele Bisericii. Asupra dovedi rii ne putinței masculine documentele vorbesc foarte puțin. Cum re pre zin tă un motiv de divorț, ar trebui ca soborul să des chi dă o
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pe care divinitatea feminină și-a asumat-o în calitate de mare divinitate a lumii preistorice, în paleolitic și neo eneolitic. În legătură cu această temă majoră a religiilor preistorice, este știut faptul, demonstrat de biologi, că orice ființă vie se naște cu instinctul procreației pentru perpetuarea speciei. În acest sens, caracterul de divinitate, rezervat femeii, se manifestă prin asocierea imaginilor, uneori a pozițiilor ginecologice (La Magdelaine des Albis, Gabillou, etc.) cu bărbatul sau cu forța virilă, reprezentată de unele animale. După opinia noastră, în
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
femeii, se manifestă prin asocierea imaginilor, uneori a pozițiilor ginecologice (La Magdelaine des Albis, Gabillou, etc.) cu bărbatul sau cu forța virilă, reprezentată de unele animale. După opinia noastră, în Paleoliticul superior, poate mai mult chiar decât în neo-eneolitic, sacralitatea procreației, reprezentată pe placa de calcar de la Laussel, unde imaginea a fost parțial deteriorată (sau scena propriu-zisă a fost cu intenție nedefinit realizată pentru a sublinia sacralitatea faptului), a constituit un element important al sacrului colectiv. Interpretarea sacrului procreației, așa cum este
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
neo-eneolitic, sacralitatea procreației, reprezentată pe placa de calcar de la Laussel, unde imaginea a fost parțial deteriorată (sau scena propriu-zisă a fost cu intenție nedefinit realizată pentru a sublinia sacralitatea faptului), a constituit un element important al sacrului colectiv. Interpretarea sacrului procreației, așa cum este redată tema în arta preistorică, impune deci, posibila imagine a auto-procreerii, cu care Marea Divinitate feminină a fost dotată, sau pe care si-a însușit o ca principală divinitate a Preistoriei vechi. Pe binecunoscutul altar de la Trușești (reprezentat
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
a fost doctorul Nicolae Păulescu, a făcut ca nimeni altul distincția dintre amorul instinct al vieții și amorulpatimă pustiitoare. Instinctul sexual în funcția lui normală e legat de o anumită voluptate pusă de Dumnezeu ca mijloc prin care se asigură procreația. În lumea animală, el funcționează în chip inconștient numai în această direcție normală. Omul, bucurându-se de libertatea ontologică, are facultatea să separe scopul determinat al instinctului, care e procreația, de mijlocul lui de realizare, care e voluptatea, și să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
voluptate pusă de Dumnezeu ca mijloc prin care se asigură procreația. În lumea animală, el funcționează în chip inconștient numai în această direcție normală. Omul, bucurându-se de libertatea ontologică, are facultatea să separe scopul determinat al instinctului, care e procreația, de mijlocul lui de realizare, care e voluptatea, și să transforme voluptatea în scop unic al iubirii. Devierea instinctului de la scopul procreator și consumarea lui în voluptatea sterilă constituie patima desfrâului. Exact așa înțelege lucrurile Ioan Damaschin și mai limpede
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
personaj feminin, stilizat, din care ne-a parvenit doar partea inferioară. În față, cele două mici protuberanțe laterale reprezintă genunchii, iar triunghiul incizat mai sus, simbol al fecundității, indică sacralitatea zonei genitale. Acest motiv simbolic, în legătură directă cu „sacralitatea procreației”, conferă obiectului decorat „esența vieții”(V. Chirica, 2004, p. 123). Din arealul oltenesc al culturii Dudești provine un vas antropomorf descoperit la Cârcea Viaduct (M. Nica, 1984, fig. 7/1ab) (Planșa.I/1). Acesta este decorat cu benzi unghiulare late
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
de fecunditatea și fertilitatea Marii Zeițe (M. Nițu, 1980; S. Marinescu-Bîlcu, 1974; V. Chirica, 2004, p. 113). Repetarea triunghiului, ca idee artistică de sacralizare a feminității, reprezintă o formă de expresie a sacrului colectiv. Starea de graviditate, legată de sacralitatea procreației, este evidențiată la nivel artistic printr-o proeminență ușor reliefată. Statuetele feminine, întruchipări ale Mater Genitrix, devin simboluri ale fecundității, iar prin maniera de reprezentare a lor, prin gesturile pe care le semnifică “se încarcă nu numai de semnificație, ci
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
măsură). Prin ce miracol s-a schimbat metoda, care erau, de fapt, intențiile naturii? Nimeni, astăzi, nu o poate spune. Reproducerea prin adiționare (reproducerea sexuată) a constituit, oricum, un progres imens, o adevărată revoluție. Termenul potrivit nu este "reproducere", ci "procreație". În fapt, este o creație. Două ființe se alătură, una intră în cealaltă, își lasă acolo sămânța, și, după ceva timp, vin pe lume indivizi noi, ființe diferite (diferite deoarece dețin caracteristicile, inegal repartizate, ale părinților și ale strămoșilor). Unul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
1997, p. 159) și se realizează „devenirea persoanei făcute pentru comuniune” (Amédée, Megglé, 1997, p. 167). În esență, textele religioase creștine pun în evidență două viziuni: una care promovează și alta care neagă oarecum categoric și violent caracterul sacru al procreației/erosului (Berar, 1976, pp. 204-205). Atitudinea promovată este tributară concepției că erosul se justifică numai în măsura în care scopul său este perpetuarea speciei. Orice experiență erotică ce depășește aceeastă finalitate este condamnabilă. În viziunea creștină, relația bărbatului cu femeia, chiar dacă are ca
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Berar, 1976, pp. 204-205). Atitudinea promovată este tributară concepției că erosul se justifică numai în măsura în care scopul său este perpetuarea speciei. Orice experiență erotică ce depășește aceeastă finalitate este condamnabilă. În viziunea creștină, relația bărbatului cu femeia, chiar dacă are ca scop procreația, nu poate fi sfântă decât dacă este legalizată de oficialitățile religioase (Berar, 1976, p. 205). Biserica romano-catolică își atribuie inclusiv dreptul de „legiferare și de justiție în materie de familie”, interzicând total divorțul. Această biserică a impus celibatul pentru întregul
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
exprime anticipat anumite convingeri asupra cărora avea să insiste ulterior, în perioada polemicii contra pelagienilor: semnificația concupiscenței, străină vieții angelice dinainte de păcat, grație căreia Adam și Eva, în paradis, ar fi dus o viață pur rațională, lipsită de dorințe sexuale; procreația ar avea drept scop producerea unui număr determinat de ființe umane în vederea transformării lor în timpul vieții cerești. Fecioria n-ar fi fost atunci un merit, așa cum este acum - concepție susținută de Augustin în conformitate cu convingerile ascetice tipice epocii, în sprijinul cărora
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 102-105. * în această lucrare, termenii „catolic” și „ortodox” au sensul „universal” (ceea ce ține de Biserica mare, oficială), respectiv „dreaptă credință” (n.r.). * Traducianismul (sau gene raționalismul) explică originea sufletului prin „transmiterea” acestuia o dată cu trupul pe calea procreației. Există un traducianism radical (transmiterea efectivă a unui suflet alcătuit dintr-o „substanță corporală”), dar și unul apropiat de creaționismul biblic și care afirmă doar o „transmitere spirituală” (DECA, t. 2, s.v. Traducianisme) (n.red.). * Circumincesiunea sau perihoreza înseamnă mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca primul om respectiv prima femeie care au trăit pe Terra. O asemenea manieră de a explica popularea planetei noastre nu ne mai poate satisface. În fapt, chiar și numai în plan genetic, această explicație se opune legilor fiziologice ale procreației conform cărora, de la o generație la alta, ar fi trebuit să se ajungă la o degenerescență totală a speciei umane. Prezentarea biblică a fost interpretată literă cu literă, când de fapt aceasta constituie doar o alegorie a Creației. Cuplul original
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu are sânge, limfa sa fiind o ipostază intermediară a materiei. Trecerea spre ceva ar fi o depășire a preexistenței în care se află, o pierdere a latențelor simbolice. El reprezintă doar tentația realului, deși posedș ca virtualitate latența unei procreații pancosmice.”<ref id=”28”>ibidem, p. 103</ref> Natura dezlănțuită în După melci e o ipostază „a demoniacului ca cealaltă fațetă a sacrului”<ref id=”29”>ibidem, p. 109</ref>, care în anumite condiții se revelează ca teroare, kratofanie, e
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
la antipozii creștinismului, care proslăvește virginitatea, celibatul, asceza și se decide să tolereze sexualitatea doar pentru a nu se expune ridicolului de a profesa o doctrină nepracticabilă, față de care credincioșii să-și ia zilnic anumite libertăți! Asociind sexualitatea, iubirea și procreația, supunând de altfel regimul sexual unui a priori sentimental și afectiv, Părinții Bisericii elaborează gândirea dominantă pentru întreaga noastră civilizație. Epicurismul propune o alternativă la acest îndemn inuman: o gândire pragmatică preocupată de ceea ce sunt bărbații și femeile, nu de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Crates 132 Demetrius Lacon 220 Democrit - și adopția 68; și banii 55; și călătoriile 54-55; corpus important 52-54, 305; și edificarea sinelui 66; și Hipocrat 56; și moartea 57, 63-64; și onanismul 68; orb 56; și Platon 52-53, 147; și procreația 67-68; și Protagoras 57; și râsul 69-70; și Socrate 55; statuie 221; și utilitarismul 64; și zeii 52, 64 Diogene din Oenoanda - antiplatonism 295; și dorința 296; și edificarea sinelui 297-298; și Epicur 295-296; ce păstrează el din epicurism 295-296
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a creiat turbulențe, nevrând să se supună, obligându-mă să-i retrimit la purificare și reciclare, din nou pe pământ. -Bine-ai făcut. Este cuprins și în planul de creiație, să reducem temporizarea din sfere a celor recalcitranți, ignoranți și păcătoși. procreația a scăzut pe pământ. -Satan tu ce-ai făcut? -Luminate Doamne, am colindat pământul, băgându-mi coada în treburile oamenilor, îndemnându-i la zâzanie, discordie, clevetire, suspiciune, înfumurare, încăerându-i între ei. -Și te-au ascultat? -Numai ateii, cei lipsiți de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
starea naturală. Contractele din starea de natură nu sunt numai expresia interesului egoist, ci și expresia sociabilității. Spre exemplu, există în starea naturală societatea conjugală "alcătuită printr-un contract voluntar între bărbat și femeie"47 al cărui scop principal este procreația și creșterea copiilor, dar care "aduce cu sine și sprijinul reciproc, ajutorul și comuniunea de interese"48. Aceste scopuri ale căsniciei, afirmă Locke, "pot fi atinse atât sub o cârmuire politică, cât și în starea naturală"49. Contractul prin care
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și tuturor nu este incompatibilă cu libertatea de a acționa după propria voință, în acord cu spontaneitatea facultăților, în situațiile care nu sunt reglementate legal. Spre exemplu, în cazul familiei, magistratul nu poate interveni decât în controversele ce apar în legătură cu procreația și cu ajutorul mutual; în rest, cu privire la celelalte aspecte, membrii familiei au toată libertatea de a decide după cum cred de cuviință 8. Dar, înainte de toate, a fi liber în societatea civilă înseamnă a fi liber față de orice putere absolută arbitrară, adică
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
formulează propuneri precise: „Scopul suprem al statului este formarea de cetățeni perfecți. Statul trebuie să Îngrijească ca bărbații cei mai virili să se unească cu femeile cele mai perfecte. Femeile din clasele superioare trebuie să fie Îndemnate a avea o procreație cât mai intensă. Cei buni, frumoși, excelenți la trup și la suflet să aibă cât mai mulți copii pe care Îi va crește Statul; cei inferiori, cât mai puțini. Descendenții informi, defectuoși, tarați, trebuie să fie exilați, Într un loc
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]