517 matches
-
spune maica Patricia. Nemulțumiți probabil de puținătatea averii ei și înfuriați pesemne de faptul că o maică stareță nu e mai avută, ciracii securiști îi mai confiscă două cearșafuri, două cămăși și o față de masă. Folosind un vocabular suburban și proferând insulte, în cele din urmă intrușii o arestează. Pentru a nu vedea cine se mai află în mașina care o ducea înspre sediul Securității, i s-au pus ochelari negri și i s-a ordonat să nu scoată o vorbă
Agenda2005-10-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283444_a_284773]
-
ales înzestrarea. Fascinația lui Celibidache i-a stat în propria persoană, în acel exemplu viu, de histrion posedat de fulgurații ominoase, cu care își aducea publicul în transă. Fără maestrul de ceremonii cu puteri de medium, doctrina pe care a proferat-o a rămas stingheră, exotică și oricum ininteligibilă. Totuși simțim că e ceva adevărat în intuițiile lui Celibidache, în ciuda neputinței de a se face înțeles în timpul vieții. O carte care se mărginește la dialogurile lui Celibidache, restul fiind zgură encomiastică
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
de egoism, însă mai degrabă a unui primitiv instinct de conservare, de apărare personală, aș spune că de mai slabă forță blasfematorie decât dorința de moarte a caprei vecinului, care doar în abstract îi poate aduce un folos celui care proferează blestemul. Dar câți au observat puterea general destructiva a acestei invectine (uneori reluate cu zâmbet ironic sau măcar în glumă)? Iată constatarea momentului actual: actualitatea. Logică blestemului aparent "simplu egoist" este ca, astfel, vor muri caprele tuturor vecinilor. Cu o
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
bun. Tudorel declară că nu poate răspunde dacă Gavrilcea și Pica nutreau gânduri matrimoniale, dar că era încredințat că amândoi împărtășeau aceeași concepție de viață. Termenul "concepție" îmbăta în mod învederat pe tânăr, care trăda satisfacția intimă de a-l profera. - Cum, bre, tresări Ioanide, și dacă domnul Gavrilcea aldumitale și domnișoara Pica au concepția coabitării libere, tu nu te amesteci? Tudorel, lăsând puțin pleoapele, cu un zâmbet ce i se păru lui Ioanide foarte echivoc, spuse: - Ce drept avem să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puțin cam umflat: - Oare doamna Ioanide cunoaște aventurile stimatului eisoț? Vorbele lui Pomponescu n-aveau în strictul lor înțeles noțional nici o nuanță imperativă, nefiind obiceiul ministeriabilului de a comite inconveniențe sociale. Era o simplă meditație, care, dacă ar fi fost proferată în bună dispoziție, ar fi trecut drept o banală poantă de umor. Gulimănescu interpretă altfel întrebarea și interveni viguros: - Trebuie să-i spuie cineva neapărat! - Spune-i dumneata! propuse Hagienuș.Gulimănescu se recuză speriat: - Eu? Nici n-o cunosc personal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a unui soi de capișon tivit cu alb. Pe piept purta o mare cruce de aur masiv. Singura profanitate o constituia faptul că veșmântul era violet. G. Călinescu - Dragă doamnă, întîmpină prințesa pe madam Ioanide,putorile omoară tinerețea rumînească! Prințesa proferă această trivialitate cu o mare demnitate, sprijinindu-se cu două degete pe fotoliu, ca într-un tablou reprezentând o femeie de stat, un fel de Victoria autoritară. Sub rochie i se vedea un pantof comod, cu tocul plat și așa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Sunt prințul Hangerliu, își destăinui prin excepție titlulvictima, însă cu intenție glumeață de experiment, lipsită de orice iritație. . - Îți voi trimite martori! strigă falsul ofițer. . - Ce, ești prost? se plictisi Hangerliu. Eu cu tine în duel?Du-te-n... Și proferă fără jenă o îngrozitoare înjurătură. Când rigoarea guvernului luă o față serioasă, Hangerliu pretextă plecarea la vânătoare. Fu urmărit și aici discret, și un individ îmbrăcat țărănește avu misiunea de a lua parte la expedițiile cinegetice și a trimite un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el aceeași chestiune: - Și pe tine cum te cheamă? Pomponescu se afla în mare încurcătură. Numele de familie se jena să i-l spună, de teama de a nu atrage atenția câtorva cetățeni așezați pe scaune învecinate. Când vru să profere numele de botez, "Jean", il izbi prima dată prin ne-seriozitatea lui. - Pe mine mă cheamă Ion! răspunse el. . - Tu ce meserie ai? Își urmă implacabil interogatoriul copilul. . - Fac case! zise Pomponescu sculîndu-se și scuturând închip de "la revedere" mâna
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
numești tu ne-u-ra-ste-nie? Asta se cheamă me-lan-co-lie! . - Ce deosebire este? . - Foarte mare! Neurastenia este o boală, melancolia esingura plăcere acordată vârstei noastre. . Indolenta nu pricepu seriozitatea filozofiei lui Pomponescu, iar Pomponescu însuși scăzu calitatea meditației prin satisfacția ce o simți proferând definiția. El era melancolic numai ca ministru; îndată ce cădea din minister, se tonifica, visând altă promovare. . - Pe urmă, exagerezi, adăugă Indolenta, fiindcă femeileîmbătrînesc înaintea bărbaților. N-ai de ce să te plângi. . - E o iluzie. Femeile îmbătrînesc uneori fizicește. Însămai gravă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bufetul breton? La enunțarea prețului, clientul se dezamăgea. Sultana îl stimula: - Gîndiți-vă și dumneavoastră! E un bufet breton. Un om cu umor ar fi ripostat: "Și ce dacă e un bufet breton?" Însă nu reclama nimeni, din cauza misticismului cu care profera cuvintele Sultana. Clientul fără cunoștințe artistice și snob nu îndrăznea să-și dezvăluie ignoranța. De altfel, dacă încerca o obiecție, Sultana era înarmată, căci cumpărase o mulțime de opere cu planșe, spre a le pune la îndemîna lui Demirgian. - Dați
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
citire și temă de compoziții Asasinarea prințului rumân Hangerliu, în care era vorba de prințul mâncător de semințe de floarea-soarelui. Prințul murise, după această versiune, ca un sfânt (o replică masculină a Jeannei d'Arc), privind mereu spre cer și proferând cuvinte pioase. "Nous allons faire dodo" era tradus: "Mă duc lângă falnicii mei strămoși". Se poate bănui că în mare parte istoria era fabricată de Smărăndache însuși.) - Nu-i așa, domnule Suflețel? cerea Smărăndache o confirmare. - Nu știu nimic, se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înapoi, e arestată, judecată și condamnată, băgată la pușcărie cu zece bărbați în celulă, toți de drept comun, toți tâlhari și violatori, și-apoi... apucată fără grabă, ținută de mâini puternice, dezbrăcată încetișor, pusă în patru labe și silită să profereze injurii la adresa patriei și partidului, și-apoi, noaptea-ntreagă, pe rând sau mai mulți deodată... ah, vino, Ionele! Acum! Ah, aaaaaah!...) ar fi-ncercat și Ionel trupul de copilă cu șolduri puternice și țâțe ce-și arătau țumburușele până și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cuminte, primelor unsprezece versete din capitolul opt al Evangheliei după Ioan. Și nu pot să nu regret că atâția dintre drept-credincioșii mei prieteni - obișnuiți să cultive politicul fără pic de filosofie, iar filosofia fără pic de metafizică - sfârșesc prin a profera o etică fără Dumnezeu”. Se poate observa cu ușurință că, deși declară că se situează pe poziția drept-credinciosului - care nu poate ridica piatra întrucât știe că nimeni nu este fără păcat -, în realitate, Andrei Pleșu nu se conformează chiar atât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
Astfel, dat fiind că ei nu au înțeles nevoia creștinească de consens, pe care o resimte din ce în ce mai acut urmașul împușcatului, sunt acuzați că fac politică fără pic de filosofie - iar filosofia fără pic de metafizică - și că au ajuns să profere o etică fără Dumnezeu. Ca și cum la nivelul puterii, către care înclină în mod vizibil balanța sa, politica e doldora de filosofie, filosofia e curată metafizică, iar morala tovarășului Iliescu se întemeiază pe existența lui Dumnezeu, chiar dacă dumnealui declară că este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
românesc, act comis de Iorga ca autor principal? (În paranteză fie zis că sintagma „neamul românesc” a format titlul ziarului pe care Iorga l-a scos și l-a condus În timp de 34 de ani, Între 1906 și 1940, proferând, Îndeosebi În 1938, injurii la adresa lui Coneliu Zelea Codreanu și a Mișcării Legionare, adică Împotriva celor mai vajnici luptători anticomuniști, apărători consecvenți ai neamului românesc și ai integrității teritoriale a României Mari). Cine slujește neabătut adevărul și dorește În tot timpul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
normal în condițiile de față. Normalitatea veni exact la timp. Chiar în momentul acela, Enin veni în fugă la el și-l apucă de mână. - Mă bucur că ai apărut, în sfârșit, domnule Gosseyn. Părea să fi uitat de amenințarea proferată la adresa gazdei lor, și îi ignoră total pe nepoftiți. Ochii lui strălucitori priviră în sus spre Gosseyn: - Întotdeauna dormi așa de mult? - Ei! Gosseyn reuși să zâmbească, și. din moment ce era primul lui somn normal - o realitate la care se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nu poate lua pe cont propriu așa ceva, nici paradoxul și nici clipa în care acesta survine. Nu poate admite „absurdul“ acestei clipe („paradoxul a făcut din intelect absurdul însuși“, afirmă Kierkegaard aici). Nu se poate situa la distanță de ceea ce proferează logica obișnuită a gândirii. 172 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 177. În acest loc, Kierkegaard îl întâlnește - și nu doar în literă - pe Tertulian din Cartagina. Referința implicită la o afirmație atribuită învățatului creștin este ușor de sesizat. „Ofensa rămâ
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
contradicții". Incoerența eroilor lui Caragiale o consideră Călinescu drept "o tensiune a spiritului", deci "un fond", și el zice despre Cațavencu, burlesc memorabil:"Că expoziția ideilor este extravagantă nu importă, fundamental este că eroul trăiește mari senzații ideologice", căci "a profera cuvinte incoerente nu înseamnă a fi și fără fond", iar despre mentorul Junimii: "Maiorescu e credincios unei "idei" și nu poate înțelege și pe cealaltă" și "o astfel de obstinație îmbunătățește ființa etică, însă o sărăcește de experiențe morale, pentru ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
executiv, Octav Cozmâncă. Nu știu voi cum l-ați perceput, dar eu am avut senzația certă că latră la noi, așa era de pornit : pe cine și de ce, mă Întreb, că doar noi nu crâcnirăm până acum. Oricum, atâtea amenințări proferate Într un timp atât de scurt, este un record pe care nu l poate atinge fiecare și nu este la Îndemâna oricui. Dar nu trebuie să vă faceți griji : am Învățat să ascultăm, să cugetăm și să ne facem mai Întâi
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
condamnat pe Stensland, care fusese deja dat afară din LAPD, la un an de Închisoare la Închisoare comitatului și l-a Încredințat ajutorilor de șerif, care Îl vor escorta la centrul de detenție Wayside. În timp ce era condus afară, Stensland a proferat injurii la adresa sergentului Exley, pe care nu l-am putut contacta pentru comentarii. ARTICOL DE FOND: Suplimentul de weekend Cavalcade, L.A. Mirror, 3 iulie FAMILIA EXLEY: DE DOUĂ GENERAȚII ÎN SLUJBA REGIUNII NOASTRE Primul lucru care te izbește la Preston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Juan Lucas, uitîndu-se cu atenție la șoferii automobilelor care se ciocniseră: văd că abia au Început să se Înjure de mamă.“ Bobby, care niciodată nu spunea vorbe urîte față de Peggy, canadianca, era cam descumpănit auzind toate Înjurăturile pe care le profera Juan Lucas În după-amiaza aceea de față cu maică-sa. Julius era și el nedumerit, ba chiar se gîndea că e un păcat să Înjuri, dar Îl atrăgea mai mult spectacolul nebunesc din fața Arenei În duminica aceea Însorită; era puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un singur demers care să exprime regretul și să sancționeze acțiunile duse împotriva României într-o permanentă escaladare. Nu a făcut-o niciun om politic francez (nu ar fi un efort de memorie să ne amintim în schimb pozițiile inamicale proferate de personalități de prim rang ai scenei politice franceze); nu a făcut-o “Conseil Supérieur de l’Audiovisuel” (CSA), instituția abilitată să urmărească funcționarea corectă a mass-media electronică franceză; nu a făcut-o nici măcar ambasadorul Franței la București, care, la
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
ușa În șuturi și a găsit-o pe Penélope În genunchi, tremurînd și implorîndu-l să o ierte. Atunci don Ricardo i-a administrat o palmă care a trîntit-o la podea. Nici Jorge n-a fost În stare să repete cuvintele proferate de don Ricardo, care luase foc de mînie. Toți membrii familiei și servitorii așteptau jos, speriați, neștiind ce să facă. Jorge s-a ascuns În camera lui, pe Întuneric, dar pînă și acolo ajungeau strigătele lui don Ricardo. Jacinta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Helen reveni supusă În cadă. Uneori, dacă țipetele Începeau cînd era singură, mergea pînă acolo Încît Îngenunchea pe covor, Își ținea părul cu mîna și-și lipea urechea de podea. „O să sfîrșești ca eunucele alea cretine de la etaj!“ Îl auzise proferînd Într-o zi. Nu-i spusese asta niciodată Juliei. Astăzi mai bombăni un minut-două, apoi renunță. Se auzi o ușă trîntită. Lucrurile pe care Helen și Julia le aduseseră În baie - foarfeca, penseta și aparatul de ras În cutia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că ar trebui să asculți ce-ți spun. Fac apel la tine să fii mai ferm. Dacă te vei lăsa condus de partea albă a sângelui tău, n-ai cum să dai dai greș. Maiorului îi vine o idee. După ce proferează înjurături și bombăne, începe să scotocească în jurul biroului, apoi se îndreaptă de spate și se duce spre un raft cu cărți. Proptindu-se de perete, găsește ce căuta: un volum albastru, subțire. I-l aruncă lui Pran. — Citește cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]