1,628 matches
-
ș.a.m.d. După o primă etapă de denigrare a scriitorilor consacrați, urmează etapa „revalorificării” literaturii române, citită acum prin grilă proletcultistă. În „Suplimentul de duminică”, ce apare din 1948 până în 1950, se publică articole de tipul Despre unele aspecte progresiste în opera lui Mihai Eminescu, „Sărbătorirea” lui Eminescu în timpul regimului burghezo-moșieresc și sărbătorirea astăzi a marelui poet. Virgil Ierunca încearcă să promoveze ideologia oficială într-un spirit mai puțin rigid. Direcția ideologică va fi asigurată însă de Paul Georgescu, Miron
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
rurală” până la ortografie și fonetică, el fiind un zelator ireductibil al lui Heliade (Statua lui Heliade, 1882). Nu s-a împăcat cu ideea înscăunării unui domnitor străin (Principe străin sau domn român, 1863). Una dintre broșurile lui politice, Partidul liberal progresist și viitorul său (1867), este o traducere după Édouard Laboulaye. A colaborat, uneori fără să semneze, la „Muzeu național”, „Foaie pentru mine, inimă și literatură”, „Poporul”, „Tipograful român”, „Gazeta Severinului”, „Trompeta Carpaților”, „Românul”. Înzestrarea de scriitor i-a lipsit lui
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
au Împins-o În era modernă. Într-un sens foarte real, visul american este În bună parte o creație europeană, dezrădăcinată, plantată În solul american și cultivată pentru a corespunde mediului unic american. Nouă, americanilor, ne place să ne știm progresiști, cu atenția ațintită spre orizontul Îndepărtat. Totuși viziunea noastră asupra lumii, cu toate că ar părea straniu, este ancorată Într-o anumită perioadă de timp de mult depășită În istoria europeană. Pe scurt, visul american este un vis foarte vechi care devine
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
incluzându-le pe cele care provin din afara Uniunii 75. Aceste inițiative curajoase menite să promoveze interesele celorlalte ființe și să stabilească o relație mai echitabilă Între oameni și animale au avut totuși un cost. Uniunea Europeană este Îngrijorată că politica sa progresistă În privința animalelor o pune Într-o poziție dezavantajoasă față de țările În care legile pentru protecția animalelor sunt ineficiente sau inexistente. De exemplu, Uniunea Europeană estimează că prețul eliminării boxelor individuale pentru scroafe este de la 0,006 până la 0,02 euro pe
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
este cel mai apropiat prin ideile și lupta sa. Nu numai nouă, ci și popoarelor cu care trăim împreună.” În ceea ce privește literatura de expresie românească din Banatul sârbesc, după părerea semnatarului ea trebuie să fie națională, românească prin formă și socială, progresistă, „iugoslavă” prin conținut. În primii ani de apariție redacția respectă ideile restrictive din articolul-program, însă odată cu anii ’50 începe să-și îmbunătățească vizibil conținutul, pentru ca în anii ’80 să fie considerată o revistă de ținută. Pe parcursul anilor L. a menținut
LUMINA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287911_a_289240]
-
și denaturarea unor valori naționale care nu puteau intra în tiparele noii ideologii, cultul personalității staliniste etc. L. a reușit totuși să mențină contactul cu literatura europeană, chiar dacă numai în anumite puncte coincidente, îndreptându-se mai ales către valorile considerate „progresiste”. Dezavantajul acestei politici forțat preferențiale a fost că asemenea legături, prea fragile, puteau fi ușor scurtcircuitate, cultura română rămânând astfel izolată de europenism și abandonată proletcultismului. În pofida bunelor intenții, revista a avut rolul ei în înlocuirea ierarhiilor artistice și culturale
LUMEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287894_a_289223]
-
în piesele de teatru, aceștia sunt prinși de la bun început în insectarul scriitorului și ilustrează categoria la care acesta i-a obligat să evolueze: autorul „colaboraționist”, respirând prin nările sale fine realismul socialist (Începutul călătoriei), cadrul de nădejde din învățământul „progresist” (Caz disciplinar), savantul deopotrivă meditativ și pragmatic, perfect adaptat la regimul democrației populare (Doi intelectuali de rasă și Șoarecele B), ori intelectualul onest prins în malaxorul sistemului, acesta fiind figurat kafkian-birocratic (Bivolițele) sau marxist-educativ (Caz disciplinar). Povestirea Perpetuum mobile și
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Beniuc a proslăvit deopotrivă pe Stalin și pe Lenin, pe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Nicolae Ceaușescu. Departe de a nega comunismul (vorbește, precum un articol de fond din Scînteia, despre "forțele democratice în frunte cu comuniștii", despre "lupta forțelor progresiste și democratice", despre "lupta forțelor democratice care a fost stimulată îndeosebi de către comuniști"), autorul Mărului de lîngă drum se manifestă în spiritul documentelor de partid, utilizînd fără complexe limba de lemn și atunci cînd se referă la literatură: "De la partid
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
și polimorfă, schimbătoare precum norul lui Polonius, nu excludea "individualismul exacerbat", ci-l introducea, fără teamă de contradicție, pe ușa din dos a cultului cîrmaciului "genial", id est prin cultul, personalității supreme a partidului și statului, preludat de cultul eroilor "progresiști" ori "patrioți" (de la Petru cel Mare la Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Avram Iancu etc.). Nu deveniseră oare Lenin, Stalin, Mao, Kim Ir Sen, Tito, Ceaușescu un soi de "botezători" profani ai popoarelor, în numele unei noi confesiuni? Nu constituia comunismul
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
femeilor din țara noastră, în „Anale de istorie”, XXI, 1975, nr. 4, pp. 94-107; Elena Georgescu, Evoluția mișcării revoluționare și democratice a femeilor din România, în „Anale de istorie”, XXI, 1975, nr. 4, pp. 84-93; Paraschiva Câncea, Patriotism și idei progresiste în opera Elenei Ghica (Dora d’Istria), în „Revista de istorie”, XXVIII, 1975, nr. 12, pp. 1913-1926 etc. 18. Vezi, de pildă, Gill Perry - Michael Rossington (ed.), Feminity and masculinity in eighteenth-century art and culture, Manchester - New York, Manchester University Press
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cuvânt rostit în 1840, cu prilejul deschiderii cursurilor Gimnaziului Vasilian, S. pomenește de „soarele științelor” și face apologia educației, principala cauză a „propășirii sau căderii unei nații”, pledând pentru o cultură în limba națională. Suspectat de a fi propagat idei progresiste, acuzat de a-l fi citit pe Voltaire și de a fi cântat la vioară, i se percheziționează chilia, fiind silit să își vândă biblioteca și să părăsească Iașii, pentru a se „pocăi”, vreme de cinci ani, la mănăstirea Neamț
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
Lumea” (1926-1936), „Politica”, „Pagini moldovene”, „Manifest”, „Chemarea”, „Opinia”, „Teatrul”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Jurnalul”, „Revista română”, „Curierul”, „Dreptatea”, „Momentul”. Era redactor la unele - „Gândul nostru”, „Lumea”, „Dreptatea” - și se implică în redactarea revistei „Lumea copiilor”. Din 1936 face parte din Societatea Ziariștilor Progresiști. Semna Emil Sârgu, em. s., S. Emiliu, S. Em., Flavius, Interim, Obs. Din 1933 până în 1937 a deținut funcția de director al Teatrului Național din Iași. Pentru vederile sale democratice și luările de poziție contra fanatismului politic și extremei drepte
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
ideatic Închegat. Surprinderea unui profil În care diversitatea ocupă locul principal presupune, În primul rând, sesizarea discontinuităților apărute la nivelul atașamentelor, al surselor și chiar al ideilor. La debutul pe scena publică, Boerescu a fost perceput Îndeobște ca afiliat „partidului progresist” , „stângii” din Adunarea Electivă-Legislativă aleasă În 1858. Polemicile sale frecvente cu grupul „tradiționalist” (și Îndeosebi cu Barbu Catargiu), apropierea de Alexandru Ioan I, prezența alături de radicali În guvernul condus de Ștefan Golescu (1860) puteau legitima o asemenea asimilare. La 13
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
a fi preluate fie de la Rousseau, fie de la unul dintre numeroșii săi epigoni. Receptarea lui Boerescu era Însă una atipică; „civilizația” și „inocența” intrau Într-un bizar raport de convergență. Diletantism juvenil? Foarte probabil. Însă oscilația Între scepticism și candoare progresistă precum și Încercarea de a le concilia urmau să rămână constante ale profilului intelectual boerescian. Cea mai coerentă expunere a concepțiilor politice ale lui Vasile Boerescu din perioada studiilor pariziene o conține lucrarea La Roumanie après le traité de Paris du
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
motourile „Unirea face tăria” și „Unirea poate orice voiește, / Fiindcă într-însa forța domnește”. S-a tipărit cu alfabet de tranziție, cu excepția titlurilor, a reclamelor și a anunțurilor de vânzări, culese cu caractere latine. Provine din fuziunea gazetelor bucureștene „Conservatorul progresist” (1859-1861) a lui C.N. Brăiloiu și „Timpul” (1854-1861), la care prim-redactor era Grigore R. Bossueceanu. Cei doi gazetari își păstrează responsabilitățile, primul fiind director, celălalt redactor-primar. În articolul Către publicul român din numărul inaugural, C.N. Brăiloiu oferă toate detaliile
UNIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290352_a_291681]
-
atunci în Societatea Autorilor Dramatici - alege un nou comitet în frunte cu Victor Eftimiu. Până în 1945 sunt excluși cei care activaseră în mișcarea legionară sau colaboraseră cu precedentul regim și sunt primiți noi membri, mai toți de afișată orientare politică „progresistă”. Schimbarea denumirii organizației subliniază includerea în rândurile ei și a autorilor de literatură în limbile minorităților naționale, constituind preludiul declarat al angajării politice integrale. Zaharia Stancu, noul președinte, desemnat tot în 1948, anunță într-un interviu „încadrarea totală în linia
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
stabilitatea e principalul motiv al schimbării; corolarul ei aplicat la teoria culturii este că sistemele culturale se schimbă pentru a se menține în forma în care există. În termeni comuni, teoria sugerează că schimbarea socială nu este produsă de voluntarism progresist, ci mai degrabă de conservatorism și comoditate. Aplicarea legii lui Romer la dezvoltarea economică sugerează că oamenii sunt mai puțin cooperanți în proiectele care presupun schimbări majore în viața lor cotidiană, în special cele care se bazează pe practicile de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fost „atacată” de o „desecularizare” bizară, dovedită prin marele număr de mișcări religioase și prin noi practici magice, care își au rădăcinile în „Marea Religie Laică”: progresul modern. În ziua de astăzi, „omenirea medie” se împarte, practic, în două categorii: „progresiștii” și „antiprogresiștii”. „Progresiștii” se ocupă mai ales cu protecția mediului („secta ecologistă”) și „ocrotirea biodiversității” („umanismul postmodernist”) și, desigur, combat „mondializarea sălbatică”. În ultimii ani, progresismul pare să-și fi schimbat situația. Incertitudinile științei au subminat credința într-un viitor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ț că această complicitate și această admirație reciprocă erau cu mult anterioare pactului din 1939, tăcerea s-a așternut în jurul acestei difuzări. Un an mai târziu, liniștea a fost spartă din cauza succesului Cărții negre pe care o parte din forțele progresiste, la început, încercaseră să o discrediteze, fără a mai vorbi de intimidările și presiunile care fuseseră obiectul anumitor colaboratori ai operei, ajungându-se până la a retracta și a spune, în L’Humanité, contrariul a ceea ce se consemnase în textul lor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un articol recent publicat în revista L’Express, Éric Conan notează că, „după ce a debutat în vervă la începutul secolului, epopeea intelectuală franceză s-a scufundat în greșeală, delir și se încheie astăzi în ridicol” (Conan, 2000, p. 102). „Elita progresistă din Saint-Germain-des-Prés” pozează și face nazuri, dar nu mai este decât un „spectru grotesc”: „Ei se mobilizează în mod serios în locul chilienilor pentru ca Pinochet să fie judecat, dar Castro, care a împușcat de patru ori mai multe persoane, îi lasă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ilustra un oportunism imperturbabil, angajat publicistic și editorial în trena tuturor regimurilor politice: legionarism, dejism, ceaușism. Prima carte a lui P., Cartea rănilor, apărută în 1946, este prezentată de Editura Casa Școalelor ca o expresie a unui „lirism realist și progresist”, iar autorul drept un reprezentant al generației tinere care a rupt tăcerea și s-a alăturat cu versul său eforturilor de înnoire a țării. Poemul inaugural este intitulat chiar Cântec de țară, tonul declarativ, emfatic și hiperbolizant anunțând parcă viitorul
POTOPIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
p. comiteau una din marile „devieri” de la realismul imediat, la fel de imputabilă ca „devierile” privind moștenirea culturală: „În numeroase lucrări de reconsiderare scriitori ca Bălcescu, Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi, sunt legați în mod nemijlocit de burghezie. [...] A socoti că purtătoare a idealurilor progresiste în revoluția de la 1848 este burghezia și nu masele populare înseamnă a nega caracterul democratic al acestei revoluții.” Romanul Un om între oameni, realizat în acea perioadă de Camil Petrescu, răspundea strict acestei exigențe, prezentându-l pe Bălcescu drept exponent
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
menționat și un colegiu de redacție, din care fac parte Eugen Constant, Sina Dănciulescu, Petre Dragu, Ilarie Hinoveanu, C.S. Nicolăescu-Plopșor. Un cuvânt de deschidere afirmă, în spiritul ideologiei oficiale, că R. „își trage sevele din izvorul învățăturii marxist-leniniste, din tradițiile progresiste ale culturii noastre și din marile elanuri ale contemporaneității”. Era un protocol obligatoriu, în realitate R. dovedindu-se, în timp, un spațiu de manifestare pentru creatorii din Oltenia, dar și din întreaga țară. Tot în numărul 1/1964 Tudor Arghezi
RAMURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
istoria interbelică și postbelică. Se găsesc în cărțile sale mai toate poncifele ideologice ale anilor ’50, întreaga recuzită tematică proletcultistă, propagate și dincolo de limita cronologică a „obsedantului deceniu”. Fie că au în centrul lor personaje provenite din rândul dăscălimii rurale „progresiste”, ca în romanul Învățătorii (I-II, 1961-1964), sau ingineri agronomi, ca în Moara Săracă (1967), muncitori ori țărani, scrierile produc pe bandă rulantă tipologii convenționale, lipsite de adâncime psihologică, oameni care sunt puși să gândească, să vorbească și să acționeze
NEDELCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288400_a_289729]
-
ceea ce este împotriva ei. Marxismul distinge două tipuri de clase și grupuri sociale în cadrul uneisocietăți neomogene: unele interesate în dezvoltarea forțelor productive ale societății și altele conservatoare, ale căror interese sunt legate de menținerea formelor învechite. Clasele și grupurile sociale progresiste prin poziția lor obiectivă în cadrul sistemului social vor deveni și subiectiv purtătoarele acestuia. Din această cauză, nu orice manifestare a conștiinței sociale este simptomatică pentru tendințele evolutive ale societății, ci doar conștiința claselor și a grupurilor sociale care sunt legate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]