440 matches
-
dascălul și pălimarul, Îmbătrâniți și ei mult prea devreme, care scurtau rugăciunile și Încropeau slujbe de mântuială. Nici nunțile, nici Înmormântările nu mai erau ca altădată. De fapt, se slujea otova, astfel că nu mai deosebeai vecernia de utrenie și prohodul de cununie. La drept vorbind, În afară de Tatăl nostru, nimeni nu mai știa să spună de la cap la coadă vreo altă rugăciune. - Vom face noi ordine și cu oamenii, n-avea grijă, murmură cu oareșicare Întârziere oaspetele. Îi vom face să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
adâncul măruntaielor și că bănuia, poate chiar avea certitudinea, că În pântece Îi Înflorea, ca dintr‑un bulb, o necunoscută plantă otrăvitoare. Enciclopedia, Într‑unul din paragrafele finale, relatează și despre desfășurarea ceremonialului Înmormântării, numele preoților care i‑au cântat Prohodul, descrierea coroanelor, lista celor care l‑au Însoțit de la capelă, numărul lumânărilor aprinse pentru sufletul lui, textul ferparului din Politika. Discursul ținut de Nikola Bešević, vechiul lui coleg de la Direcția de cadastre („Tovarășul Djuro a slujit patria cu cinste atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acu. Huu... miul biul giù Miul biurè doldù - Hananîma mù! RĂSTURNICA "Tweep for Adonis - He is dead1 Shelley Plătit am fost să zic de mort E mâna stângă grea de-un ort, Deci să-l întorc cum voi putea Cântând prohodul pentru ea. Să plângă fetele și Mama! Tu, Mire-al-Inimii, plângi Dama Plângeți pentru Adonis - El a murit (engl.). - Din caldul cuib s-a dus unica Preoteasă blondă, Răsturnica. Căci astăzi, zi de harți, la toacă O vom purta prin smârc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
În piept ca pe fumul de țigară a prins În răsuflarea sa o albină harnică... Trei zile a zumzăit În pieptul celui dus dintre vii lucrătoarea, necontenindu-și zbaterea nici cînd mortul a fost coborît În groapă, era un alt prohod mai vesel lîngă bocetul Înfundat al rudelor, un contrapunct viu și săltăreț care nu contenea din capcana pe veci Închisă. Au dus fără să știe o mare cîntăreață la groapă. Asta e sigur... Exuvii din duminica orbului Îmi strepezesc mîna
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
-n trcerea vremii veți arde-n mormânt, Pantofi de aur, expuși în vitrină... * Furtună Prin codrii Bacăului Vâjâie vântul Și-ntunecă lumea Un cer ca pământul- Și codru pe codru Se umple de clocot, Iar toamna în hohot Le cântă prohodul... Și parcă mă cheamă, De crengi atârnând, Avesalomi gemând Cu plete-ncîlcite... De spaimă mă prind Priviri rătăcite, Și mintea, de zgomot, Nimic nu înțelege... Și-aș vrea ca să mor Ca Romulus rege, Uitat, legendar... Cuprins de-o furtună, Pierdut să
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mâna. Când, în toiul jocului, la care priveau cu toții, admirativ, finei îi săriră, cât colo, saboții din picioare, fețele plumburii încetară să mai rânjească și cu toții simțiră, cum, din făgăduința unei împăcări între categorii sociale, izvora furibund cruzimea și galopa prohodul implacabil. Exact! Păun cel de treabă dispăru, chiar în noaptea următoare, casa îi fu confiscată și în urma sa nu se mai păstră decât renumele. Rând pe rând, goldăneștenii, anatemizați de noua orânduire comunistă, se cocoșară tot mai mult sub povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
frumoase, prințesele tatii..." Blonda cu halatul galben mătură frunzele: "Fluturi în cer, fluturi pe pământ, fluturi în icoană, insectarul meu așteaptă să vină toamna ca o mântuire. Părinte, să bată clopotele până se scutură toți copacii..." De o săptămână cântă prohodul, bate metanii, face cruci pentru "suflete veștede". Fetița cea frumoasă, Ioana, scrijelește toată ziua pereții cu unghia, desenează oameni, apoi îi pupă până îi sângerează buzele. Privește-l pe acela din fundul curții: culege toată ziua castane; când nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. În sfeșnice s-au aprins lumânări. Îngerii au început să cânte prohodul: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul tău, cu giulgiu curat înfășurându-l și cu miresme, în mormânt nou îngropându-l l-a pus. Când te-ai pogorât la moarte, cel ce ești viața cea fără de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-i stricăm bucuria, noi făcusem rodajul anticipat. Ascultați la mine, că Și ăsta este un semn dacă ne apucarăm să discutăm despre nunțile noastre. Dar despre ce-ai vrea să discutăm, despre Înmormântări noastre? Nu ne cântă ăștia ai tăi prohodul pe mai multe voci? Gicule, lasă că Și ăștia de la pesede nu mai pot să facă nimic. Miting de unu mai, au băgat-o pe aia cu pinguinul Boc Și gata. Nu așa se schimbă lucrurile pe aici. Da` cum
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
care scrie luni. Încă șase zile de trăit! Stinge lumina. Capitolul 2 în care madame Agnès are un pont pentru Lionel, Roman e beat mort, Claude și Clovis nu pescuiesc nimic și Liliane face o cafea proaspătă. Cântă Lionel Frunza - prohodul. E marți, 8 mai. Ceasul electronic al radioului de pe noptiera lui Lionel arată 5.59. Exact când se pregătește să țârâie de ora 6, Lionel sare ca un arc în capul oaselor și-l oprește; radioul începe imediat să difuzeze
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
noi un nume. și ne‐ ai hrănit la sânul tău În cânt și dezmierdare Acum ne lași, păreri de rău, Durere și‐ ntristare. Te duci pe drum întunecat Prin satul plin de glod. Cu noi bocește‐ ntregul sat La ultimul prohod. În inimi când se‐ ngrămădesc Speranțele amare Din suflet ni se irosesc Simțirile bizare. Popa și dascălii rostesc Cântări de‐nmormântare Îngenunchiați îți dăruim Ultima sărutare. 136 Ai strâns în tine atâta dor Încât nu mai încape; Măcar acum lângă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
150 de ani, de pe vremea lui Abraham Lincoln. În toate cazurile, s-a făcut apel la o pretinsă justificare științifică, pentru a întări credibilitatea poveștii. Un exemplu tipic datează din 1906: BLONDELE CONDAMNATE SĂ DISPARĂ DE PE PĂMÂNT Maiorul Woodruff cântă prohodul blondelor - E vorba de știință Fata cu bucle aurii este condamnată, iar peste șase sute de ani, blondele vor dispărea total. Soarta blondei a fost prezisă azi de maiorul C.E. Woodruff, într-o prelegere la Asociația pentru Progres Științific, la Universitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
coane Diaconescule”. Așa că până la urmă l-am lăsat în plata domului să mucegăiască în colțul său, pe acel om de paie, care timp de patru ani, cică a fost președinte al României, timp în care țării i s-a pregătit prohodul. Iar pe cititorul meu, care probabil se gândea, spera, aștepta, să mă iau de Iliescu și nu de rebuturile istoriei din guvernarea de tristă amintire 1996-2000, pot să-l asigur că Iliescu chiar și mort ar fi mai puternic decât
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
inimă, pricepi?... Of, of, of... Că se prăpădește cântecul ălor bătrâni, dacă nu-l mai zice și nu-l mai ascultă nimeni, nepoate!!... Și bătrânul, ștergându-și lacrimile de la ochi, sfârși cu un bocet lung și foarte trist, ca un prohod cântat la marginea mormântului, tremurând arcușul pe coarde și făcând găidulca să suspine, să se tânguie și să se frângă sub povara durerii. După ce ultimele sunete se stinseră, în odăița cu tavanul jos și afumat se așternu o tăcere cucernică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
serviciu În slujba pământului. 2. Nu erau mai mult de douăzeci de persoane. O prezență modestă, puțin Încurajatoare În privința vânzării tablourilor. Dacă n-ar fi fost șampania și urările de la miezul nopții precum și simulacrul de dans din hol, aerul de prohod al petrecerii ar fi fost greu de pus sub semnul Întrebării. Se apropia de ora unu și anunțul din ziar de la mica publicitate era tot mai aproape de ceea ce păruse multora: o farsă. Cei puțini, dornici să o guste, erau aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și pe colea Merge unul de-a-nletelea, Cu ochi-n cer, pe șuerate, Țiindu-și mînile la spate. S-aude clopot răsunând, Cu prapuri, cruci, icoani, viind, Preoții lin și în veștminte Cântând a cărților cuvinte. În urmă vin ca-ntr-un prohod Tineri, femei, copii, norod; Dar nu-i prohod - sfințire de-apă, Pe uliți lumea să nu-ncapă; Se scurg încet - tarra bumbum, Ostașii vin în marș acum, Naintea lor tambur-major, Voinic el calcă din picior Și tobe tare-n tact
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n cer, pe șuerate, Țiindu-și mînile la spate. S-aude clopot răsunând, Cu prapuri, cruci, icoani, viind, Preoții lin și în veștminte Cântând a cărților cuvinte. În urmă vin ca-ntr-un prohod Tineri, femei, copii, norod; Dar nu-i prohod - sfințire de-apă, Pe uliți lumea să nu-ncapă; Se scurg încet - tarra bumbum, Ostașii vin în marș acum, Naintea lor tambur-major, Voinic el calcă din picior Și tobe tare-n tact ei bat Și pașii sună apăsat; Lucesc și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de ignorat. Evidența că, după căderea Cortinei de Fier, ideile socialiste nici n-au sucombat, nici n-au căzut În derizoriu ar trebui să-i pună măcar o clipă pe gânduri pe cei care s-au grăbit să-i cânte prohodul. Dar ar fi putut sucomba Într-o lume ca a noastră? O lume pe care o numim modernă și despre care obișnuim să spunem că trăiește În epoca ciberneticii și a globalizării (acum câteva decenii i se zicea era cuceririi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
peste prund întunecînd Și sărind în bulgări fluizi pe pietrișul din răstoace În cuibar rotit de ape peste cari luna zace. (340) El aude - un cântec dulce, plin de lacrimi și de noduri, Doină de simțire ruptă ca jelania-n prohoduri, Împlând codrul de zăpadă, sufletu-i de-o jale mare, Pare-i că din piept de fată cântă o privighetoare: Așa-mi vine când și când (345) Să mă iau pe drum plângând, Lumea ce-a fi să mă vadă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-itum". Se scărpina încetișor la ceafă și voia altă conjugare. Începeai să turui, fără greș: "Audio, -ire, -ivi, -itum"... Ei, și-acum să vedem cum este cu regalul limbii latine: cele cinci declinări... Când ajungea aici, știai că-ți pregătește prohodul. Începeai ca o moară bine reglată: "Singular: N. silva; G. silvae; D. silvae; Ac. silvam; Abl. silva, V. silva. Plural: N. silvae; G. silvarum; D. silvis; Ac. silvas; Abl. silvis; V. silvae..." Dintr-un firesc reflex uman, între singular și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Manson. Cam așa stăteau lucrurile În după-amiaza aceea În care, sătul de tumultul și de lipsa de norme morale a lumii, după ce pistolul cu doi guguștiuci Înamorați al bătrânului a tușit sec În urechea-mi dreaptă, refuzând să-și cânte prohodul, am Încălecat pervazul ferestrei și, cu pasul Încă sprinten al alpinistului Încercat, am sărit În gol. Eram patru În sala legumelor. În dreapta ferestrei stătea Jimbo. De fapt, stătea nasul lui Jimbo, pentru că unica sa parte vizibilă era mica piramidă de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în armonizarea zvâcnirilor vieții în toate formele ei. În această privință, Smerenie și mântuire, Umbra paradisului, Rugă albă, Marea noapte a Fecioarei sunt doar câteva titluri elocvente, dar, în conținuturi, conexiunile cu sacrul sunt mai numeroase, tămâia, smirna, mirtul, clopotnița, prohodul, litaniile, clopotul, paradisul, ruga, ceara etc. constituind o secvență a lexicului poemelor, antidot în fața efemerului, fiindcă omul a dobândit conștiința viețuirii prin pasul făcut deasupra celorlalte ființe: Noian de clopote la vămi lumină / măncercuie cu zidul ars de-o viață
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o zi, trecând pe lângă biserică, am văzut norod strâns. Am auzit citindu-se rugăciunile morților. Am intrat și am privit. În mijlocul bisericii stătea mortul învelit în giulgiu. Biserica era iluminată și împodobită ca pentr u un mort, fost om bogat. Prohodul i-l făcea arhiereul, înconjurat de mulți clerici. Nu era de față nici o rudă, nici un prieten, nu s e vărsau lacrimi mincinoase... doar o vădană, în haine negre, af lată la picioarele sicriului; restul săracilor care alcătuiau cortegiul răposatului, purtau
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pe tobă. Și apoi : Hai, bibilico, șai, bălășico, și la mâncare, și la culcare, și la futare, mucles ! Și, din răsputeri : Când te văd cu fusta beci, aș intra-n caranfabeci... — Tacă-ți fleanca, păcătosule ! tună Isaia. Aicea se cântă Prohodul, nu Bibilica ! Dacă zici oleacă, încercă Faraon, potrivesc cu acordeonu’. Numa’ o strofă să-mi cânți și io viu hacana cu bașii... Nu putem spune ce l-a speriat mai tare, că vorbise mult românește sau că îl măsura crunt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să plâng, suspină Marchiza. — Plângi... o mângâie Bunelu pe dantela care fusese odată albă. De- aia merge lumea la biserică... — Trebuie să mă și spovedesc ? susură iar Marchiza. Isaia, care se reculegea înainte de a intra în cele trei stări ale Prohodului, se întoarse și-și țuguie buzele în semn de tăcere. Dar Bunelu, care își luase în serios rolul de țârcovnic, se simți dator cu o explicație. Se aplecă la urechea Marchizei : — Nu trebuie să te împărtășești... Noi, în mare, știm
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]